40 matches
-
frumoasă marea Și ceru-albastru luminos Când valul a deschis cărarea Pentru un singur albatros Dincolo de vis scriu pe cer poeme Timpul e desculț și tot mai grăbit Numai albatrosul mâine-o să te cheme Cu inima plină de-un dor flămânzit Oare,te vei teme ! Referință Bibliografică: DINCOLO DE VIS / Mihaela Mircea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1720, Anul V, 16 septembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Mihaela Mircea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
DINCOLO DE VIS de MIHAELA MIRCEA în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381722_a_383051]
-
mîine, se zbate de pe o zi pe alta ca un animal muribund, și nu degeaba multora le e frică că atunci cînd va sosi clipa nu vom mai fi capabili să mai mișcăm nici măcar un deget, fiind deja mult mai flămînziți și mai îndobitociți decît orice altă națiune a Europei. Pe lîngă toate astea, este ironia sorții cînd te gîndești că printre grămezile astea de gioarse, găsești lucruri care-ți mai pot fi încă de folos, se gîndește Roja, înșfăcînd în
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
nimic nu mă mai reține aici. Mă duc să dau de mașina aceea. Dacă este a soldaților, aceștia nu-mi vor face nimic, și s-ar putea să fie... Dorința Îi lăsă fraza deschisă, precum ciocul deschis al unei păsări flămânzite. În timp ce se ridică În genunchi, Întinse o mână În față pentru a se echilibra și atinse fața doctorului. Acesta nu se mișcă și, deși fața Îi era caldă, ea Îi putu simți sângele scorțos și uscat În jurul gurii ca pielea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
mîine, se zbate de pe o zi pe alta ca un animal muribund, și nu degeaba multora le e frică că atunci cînd va sosi clipa nu vom mai fi capabili să mai mișcăm nici măcar un deget, fiind deja mult mai flămînziți și mai îndobitociți decît orice altă națiune a Europei. Pe lîngă toate astea, este ironia sorții cînd te gîndești că printre grămezile astea de gioarse, găsești lucruri care-ți mai pot fi încă de folos, se gîndește Roja, înșfăcînd în
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
frumoasă marea Și ceru-albastru luminos Când valul a deschis cărarea Pentru un singur albatros Dincolo de vis scriu pe cer poeme Timpul e desculț și tot mai grăbit Numai albatrosul mâine-o să te cheme Cu inima plină de-un dor flămânzit Oare,te vei teme ! Citește mai mult DINCOLO DE VISDincolo de vis e fără folosDegeaba e frumoasă mareași ceru-albastru luminosCând valul a deschis cărareaPentru un singur albatrosDincolo de vis scriu pe cer poemeTimpul e desculț și tot mai grăbitNumai albatrosul mâine
MIHAELA MIRCEA [Corola-blog/BlogPost/382765_a_384094]
-
nu e moarte,;... XXVII. SNOAVA DE PAȘTI, de Lucia Tudosa Fundureanu , publicat în Ediția nr. 854 din 03 mai 2013. E zi de Paști.Într-o chilie, Din nu știu care mînăstire, Cand toți în post trebuiau să fie, Un biet călugăr flămînzit, De foame aprig chinuit, Căzut-a într-o ispitire. Visînd colăci, fripturi și ouă, În loc s-alunge ispitirea, C-o rugăciune , chiar cu două, El și-a pus mintea la gîndit, Măcar să mînce-un ou prăjit, Căci pentru dînsul conta firea
LUCIA TUDOSA FUNDUREANU [Corola-blog/BlogPost/365290_a_366619]
-
aplicare. Ia să vedeți idei acușa. Căci oul din cuibar furat, Va fi degrab bun de mîncat, ... Citește mai mult E zi de Paști.Într-o chilie,Din nu știu care mînăstire,Cănd toți în post trebuiau să fie,Un biet călugăr flămînzit,De foame aprig chinuit,Căzut-a într-o ispitire.Visînd colăci, fripturi și ouă, În loc s-alunge ispitirea,C-o rugăciune , chiar cu două, El și-a pus mintea la gîndit,Măcar să mînce-un ou prăjit,Căci pentru dînsul conta firea
LUCIA TUDOSA FUNDUREANU [Corola-blog/BlogPost/365290_a_366619]
-
Rasfrangere > SNOAVĂ DE PAȘTI Autor: Lucia Tudosa Fundureanu Publicat în: Ediția nr. 854 din 03 mai 2013 Toate Articolele Autorului E zi de Paști.Într-o chilie, Din nu știu care mînăstire, Când toți în post trebuiau să fie, Un biet călugăr flămînzit, De foame aprig chinuit, Căzut-a într-o ispitire. Visînd colaci, fripturi și ouă, În loc s-alunge ispitirea, C-o rugăciune , chiar cu două, El și-a pus mintea la gîndit, Măcar să mînce-un ou prăjit, Căci pentru dînsul conta firea
SNOAVĂ DE PAŞTI de LUCIA TUDOSA FUNDUREANU în ediţia nr. 854 din 03 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344654_a_345983]
-
-mi topesc/ razele viselor/ în cuptorul săpat/ sub pereții lacrimei” (p. 174). Biblia este o scrisoare adresată de Dumnezeu Creatorul către credincioșii din toate timpurile. Pentru poet Cuvântului lui Dumnezeu este o primăvară care îi înseninează viața: ,, De-a dreapta,/ sărutu-mi flămânzit/ aprinde copacii/ pentru un rai primitor/ Doamne,/ este primăvară biblică!/ și embrionii îngerilor/ luminoși/ îmi vor sălășlui inima” (p. 204). Partea a treia, ZBORUL ÎNFLĂCĂRAT, pledează pentru frumusețea zborului spiritual contemplate de ochii poetului. Sunt aici tratate teme precum adevăr
Dr Adriana Mihaela Macsut: N. N. Negulescu, Oglinda misterelor (Recenzie de carte) () [Corola-blog/BlogPost/339415_a_340744]
-
splendorii bea-vom toți,/ pedeapsa vom primi-n contumacie,/ ascunde-te, Poete, ascunde-te de poți:/ ninsoarea niciodată n-o să știe...”, „Veni-va Judecata într-un ceas,/ Magul-Poet pornit-a de cu seară,/ la marginea Câmpiei, în secară,/ stau dropiile - flămânzit popas ... ”, „Vai, vai, cetatea cea mare,/ din a cărei sclipire am orbit cu toții, nu mai e!/ Veselește-te, Poete, și voi eunuci ai speranței..”, „Jertfă de unul singur fac;/ Doamne, sunt fericitul de pe crucea asinilor,/ dă voie să mă cuteze
APOCALIPSA DUPA THEODOR RAPAN SAU VOCATIA UNIVERSALULUI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 556 din 09 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341955_a_343284]
-
nici ura, iubirea, nici moartea N-au puterea să șteargă ce-a fost, Eu știam, așa era soarta, Fără tine nici eu n-aș fi fost. *** Pe sub luna veche , pe sub luna nouă, Urechelnița străbate, ca un șarpe boa, Flori prea flămânzite, mimoze-femei, Mimează, plăpânde, suflete de lei, Doboară copacii, unii viermănoși, Pinul mândru crește pe țărmul leton, Europa poartă patru mâini pe umeri, Unele cu sânge, altele de îngeri, Are guler alb el, dirijorul care S-a spălat mai bine, bagheta
ALIENARE (VERSURI) de BORIS MEHR în ediţia nr. 1534 din 14 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377836_a_379165]
-
Voia friptura cât mai mare. Păunul îl privea-nciudat Pe curcănelul răsfățat, Ce hăpăia pe săturate, Mai toată ziulica, frate! Stăpâna sigur nu uita Nicio secundă să îi dea Fierturi gustoase, preparate, Apoi grăunțe măcinate. Iar păunelul, necăjit, Stătea întruna flămânzit. Gospodina-n graba mare, Mai uita să-i dea mâncare. Sărmanul se tot gândește, Că ea poate nu-l iubește, De-aceea-i tare supărat Pe curcănelul cel umflat. Dar într-o zi, ce se gândi, Lângă amicul său veni, Își umflă
RIVALII DIN OGRADĂ de MARIOARA ARDELEAN în ediţia nr. 2009 din 01 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375925_a_377254]
-
chinuie pădurea, Dezmorțiri răzlețe, crai de anotimp, Ce nu moare-n iarnă freamătă tușind, Zbuciume plăpânde viața încă-i crește, Valuri de lumină aripe lungește, E solista zarea cu solstițiul ei, Flutură amorul, zbor de porumbei, Oboseală toarnă-n corpul flămânzit, Sentimente urca în cerul rănit, Ba chiar mai visează greierul bătrân, Cum că tinerețea sforăie nocturn, Se schimbă tufișuri, se-nverzesc la fața, Să mărit diurnă la jertfă pe viață, Arde primăvară prin chemarea-n flori, Dar mai am înfrânte
A VENIT IAR MARTE de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377719_a_379048]
-
fost-au de dorul lor cuprinse. Și zise: "De ce simt astfel de iubire și de milă? Ah, Enion! Ah, Enion! Ah, încîntătoare, încîntătoare Enion! Cum este-aceasta? Toată nădejdea mea s-a dus! în veci pierdută! 10 Precum un Vultur flămînzit și Orb, răcnind în vasta-ntindere, Neîncetate lacrimi îmi sînt acuma hrană, neîncetate lacrimi și mînie. Fără de moarte-n veci acuma rătăcesc uitare căutînd În valuri ale disperării: zadarnic; fiindcă dedesubt de mă scufund, Înăbușindu-mă trăiesc: De-s făcut
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Dacă refuzi, în veșnic zbor razele tale în zadar Pe Tharmas urmări-l-vor, și în zadar rîvni-vei după hrană. Îmi Revărsa-voi zboru-n jos prin negura fără de margini în veci căzînd. 70 Mă urmări-vei, zadarnic însă, pînă ce, flămînzit, pește neant Vei atîrnă, uscată piele, strînsă, lin căinîndu-te în vînt". Astfel vorbi Tharmas, dar nu răspunse Urizen. Porni 159 Pe drumu-i, sărind nalt peste colníce și pustiuri, puhoaie, groaznice prăpastii. Nemărginită-i era truda, fără sfîrșit călătoria; se străduia
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
în brațe, întovărășită de un frate al ei, purcede în drum. Dar într-o dumbravă sora și fratele adorm de oboseală, lăsând inelul drept jucărie în mînile copilului, ca să nu plângă. 313 {EminescuOpXIII 314} Prin o minunată întîmplare, un corb flămânzit, privind de pe stejar cum strălucește ceva în mînile copilului se aruncă, ia inelul și-l înghite. Copilul țipă, zgâriat de ghearele corbului; muma sare în picioare, frate - său se trezește și ambii privesc cu durere pierderea inelului cu care era
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
și R., munții, spre a-și realiza visurile publicistico-literare, e transmis ecoul „chestiunii țărănești” în diferite medii bucureștene. Invitat de un prieten al rudelor sale regățene, moșierul Grigore Iuga, să îi facă o vizită la conac, Titu Herdelea descoperă satele flămânzite. Trăiește îndată răscoala de aproape, fiindcă pârjolul cuprinde și satele din zona unde se află latifundiile amfitrionului, ale Nadinei, soția sa, și ale tatălui acestuia, bătrânul boier Miron. Nadina și Miron Iuga îi vor cădea victime. Cartea zugrăvește evenimentele din
REBREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289159_a_290488]
-
atâția nebuni feluriți dar înrudiți în exaltarea lor, încît mi-am zis că erau toți copiii gazurilor asfixiante, nemaiobicinuiți să respire aerul oxigenat. Oameni pe care nu-ți aduceai aminte să-i fi întîlnit înainte. Aveau o asemănare hotărâtă, erau flămînziți: de pâine, de carne, de oameni, de viață. . . flămînzi! Nebunia lor era aceea a foamei. Unul la un colț de stradă, voinic, întreg, muntean, nu târgoveț, deși în straie de oraș rupte, se uita la fiecare trecător cu ochi negri
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
așteaptă, cuminți, semne albastre de nemurire. Nesătuii molfăie firele de nisip din clepsidra timpului ascuns. Mii de povești minunate, poveștile voastre, alunecă vertiginos în burți fără de sens, așa cum a alunecat, într-o zi sfântă, Iona în burta nesătulă a Balenei flămânzite de rugăciune. Acum, mistreții mei, sătui de povești erodate de timp, se odihnesc la umbra salciei înlăcrimate, rumegând, plictisiți, cuvinte pierdute, vorbe mincinoase, răvașele de dragoste netrimise vreodată, pribegite clipe, ostatice în burți nedemne. Stanca Iubirea pentru el o durea
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
Țară, prezentă acum pe toate lungimile de undă și pe toate ecranele lumii. Un întreg popor își plângea morții - martiri, se lumina la gândul libertății pe care nu o mai credea posibilă. Robia închisese toate orizonturile. Și nu întâmplător, deși flămânzite, densele și imensele mase de tineri n-au strigat: “vrem pâine!” ci: „vom muri și vom fi liberi! Jos călăul! Acum ori niciodată! Vom câștiga! Libertate! Libertate!” Conștiința și dorința de valori supreme ale existenței au dominat materia. Setea de
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
Rosamund. Dar francezii Încă se Împotriveau propunerii germane de a‑și plăti hrana În aur. Clemenceau pretindea aurul german ca despăgubiri de război. Unul dintre miniștrii francezi, un evreu numit Klotz, a declarat că trebuie să li se ceară nemților flămânziți să‑și plătească hrana În orice alt chip, dar nu În aur. Era cu neputință pentru el să meargă mai departe fără a compromite interesele țării sale, „care (a urmat Îmbățoșându‑se și Încercând să arboreze o mină de demnitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
În cele din urmă izbuti să întrebe, în șoaptă aproape, pe părinte: - O-o-oare crezi că este lumea cealaltă? - Nici vorbă, cuvintele Mântuitorului ne-nvață; căci ziceel: "Fericiți cei săraci, căci a voastră este împărăția lui Dumnezeu, fericiți cei care aici flămânziți, căci vă veți sătura și celelalte, căci multă este răsplata voastră în ceruri!" - Atunci slabă speranță să intrăm noi în rai, părinte, fiindcăsuntem sătui, observă Stănică. - Taci, măi porc de câine, că nu e vorba numai de săturarea pântecului, ci
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
dureroase! Aici de pofte rele sînt ochii toți aprinși, Acolo curge sînge, acolo-s ochii stinși, Căci astăzi celebrează lehimea-n sărbătoare Victoria dorită a zilei viitoare! Ostașii pretutindeni formați În dese grupe Frig boi Întregi, rup cărnuri ca lupii flămînziți, Desfundă largi antale, beu lacom fără cupe, Se ceartă, rîd În hohot și urlă răgușiți. Ca dînșii, cîni de lagăr la praznic luînd parte, Schelălăiesc sălbatic, rod oasele deoparte, În mijlocul orgiei turbate ce tot crește; Iar printre cîni și oameni
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
ori la Vaslui și o dată la București când am dus spre aprobare statuia lui Ștefan cel Mare, de la Băcăuani în calitate de inspector la cultură. ION ILIESCU Poveste lungă cu acest politician versat. A venit în controlul Prutului (revărsat în 1970) și flămânzit zdravăn, d-na prof. Iulia Marin l-a hrănit cu mămăliguță, ochiuri, caș frecat și ceapă, de nu se mai sătura. Eram directorul școlii de la Măcărești, com. Prisăcani și m-a vizitat ca prim secretar ce era. Imediat după Revoluție
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
de sori și constelații. Cauza intimă a sfâșierii Primordialului constă într-o pedeapsă divină la care Dumnezeu îl supune pe om și e condensată în oximoronul "blestem de soi": " Timpul se dilată-n gol și vin prin spații / Către mine, flămânzite constelații... / Sorii noi au nimburi mari de sfinți. Eu trec / Ca o pasăre mântuită de înec. // Semnul e de aur, știu, blestem de soi... / negreșit Steaua Polară. Dar apoi? //"127 Tema orfică a poeziilor lui Ladima e nelipsită, întocmai ca în
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]