52 matches
-
anunță regulat nu numai aparițiile, ci și, "cu nuanțe schimbate", stările sufletești. Fluieră admirativ, fluieră indiferent, fluieră a bună dispoziție, fluieră "a rendez-vous". Fluieratul lui Lică îi definește, mai mult decât gesturile și vorbele lui, firea de aventurier nonșalant și flușturatic. Relația furtunoasă cu prințesa Maxențiu - alias Ada Razu, femeie frumoasă și bogată, dar de joasă extracție - are pentru simpaticul "trubadur", deprins cu neangajante flirturi de mahala, parfumul unei aventuri inedite, cu perspective de trai ușor și bani mulți. Calculată și
50 de ani de la moarte - Sindrofii sacre,recviemuri profane by Andreia Roman () [Corola-journal/Imaginative/12066_a_13391]
-
inconstanta albă, cum o numește Rousset, adică o formă benigna de veșnică rătăcire și instabilitate. E un călător fără odihnă, care bîntuie lumea în căutarea unui ideal a cărui consistentă îi e și lui neclară. Face parte din familia amanților flușturatici și trufași, dar poate lua diverse înfățișări, precum aceea a grațiosului Hylas, care iubește toate femeile, dar fiecăreia îi e sincer devotat, chiar dacă doar pentru o clipă. Hylas este seducătorul care nu înșeală, pentru că el nu are memorie, trăiește strict
Don Juan longevivul by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17790_a_19115]
-
și maturitatea, până la boala din "anul groazei 1983", de care se vindecă foarte greu, după un deceniu și mai bine. Inclusiv această lovitură care îi destabilizează organismul, psihicul și întreaga viață este convertită pozitiv, prin descoperirea unui sens religios. Tânărul flușturatic, alergând din floare-n floare, descoperă "nordul magnetic al învățăturii hristice" și simte cum îi cad solzii de pe ochi. Vârsta adultă se salvează, astfel, și ea. Vine la rând bătrânețea, împreună cu speranțele și apoi dezamăgirile postrevoluționare, resimțite adânc. Dacă sensibilitatea
Vatra Luminoasă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9398_a_10723]
-
Liviu Nanu, absolvent al Academiei Naționale de Educație Fizică și Sport și, de curând, autor al unui volum de versuri intitulat Îndemn la nesupunere (Tipoalex, Alexandria, 2002). Sunt versuri scrise parcă în joacă, fără efort. Simpatic și ușuratic, emfatic și flușturatic, Liviu Nanu tratează poezia ca pe o femeie pe care a cucerit-o de la prima întâlnire, privind-o printre gene. El își scrie versurile fluierând, neînțelegând de ce alții își bat capul cu complicate probleme de estetică. Mereu voios, cu inima
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
mântuire, prin suferință. Lucrurile nu sunt atât de grave în filmul fraților Dardenne, însă nu cu Codul Penal trebuie măsurată intensitatea trăirilor pe care le au personajele. Bruno trebuie să ajungă la fundul sacului pentru ca metamorfoza să se producă și flușturaticul adolescent întârziat, golan nu prea mintos să asume responsabilitățile unui tată. Cu anticipație, Bruno oferă proba schimbării sale la față atunci când vine în ajutorul prietenului său, Steve, și când se autodenunță, ocazie de a recupera demnitatea pierdută. Fără pompa clișeului
Tați, mame și fii by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7001_a_8326]
-
o umoare superficială. Toți visăm la texte încrustate în eternitate și nu există rană mai acută decît să știi că esența cuvintelor tale e trecătoare. Din acest motiv, cronicarul are dreptul să nu fie serios, adică are voie să fie flușturatic, încropind cu lejeritate niște bucăți pitorești și caduce. Să fim sinceri: cîte cronici rezistă la o lectură făcută la un an după scrierea lor? Dar la un deceniu? Și atunci de ce să nu-i concedem cronicarului dreptul de a fi
Cronicarul blînd by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5429_a_6754]
-
oameni las să vină lângă mine!”. Românul, să fie limpede, nu e mitocan. E doar puțin luat prin surprindere de bunul simț. În rest, e săritor cu neamul, culant cu vecinii, deferent cu justiția, conștiincios în pizmă, exigent cu autoritățile, flușturatic în promisiuni. Plin de el, taman când îl prinde cu dedinaintea goală și n-are nimic înlăuntru. În schimb, are nostalgii când e saturat. Are spleen. Adică o lingoare galopantă ce-l istovește pe dedesubt. Românul nu se supără niciodată
Ultima schimbare la față a românului – o fiziologie cu ambâț – by Florin Toma () [Corola-journal/Journalistic/5382_a_6707]
-
o istorioră modestă și amuzantă, scoate un sunet foarte pur, că povestea lovește acolo unde trebuie, citită sau nu ca parabolă a unei vieți eliberate de orice constrângeri și care se golește treptat. Filmul este îmbrăcat în haina comediei, aproape flușturatic, în orice caz jovial, nu te lasă asemeni personajului să întrevezi ceva neclar sau grav, de aceea alunecarea aproape imperceptibilă în dramatic pe final devine un contrapunct excelent, conferind adâncime poveștii soporifice de la început. George Clooney vine cu un rol
Singurătatea lui Ariel by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6486_a_7811]
-
de student întârziat, la câteva ore după ce se-nghiontise cu moartea pe un culoar al clinicii universitare unde se afla în control. Chiar în fața cabinetului de consultații, pe-un pat cu rotile zăcea un necunoscut, abandonat parcă de-un infirmier flușturatic, și chipul lui acoperit de-o barbă galbenă amintea de-un câmp gata de seceriș. Va muri, remarcă André. A spus-o la rece și fără nici un motiv - poate că individul este și azi în viață și într-o formă
Michel Lambert Fisura by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Journalistic/2883_a_4208]
-
într-un parc. Apar, de asemenea, proiectele scriitorului, convingerile și ezitările lui, ticurile caracteristice și în general tot ceea ce însoțește, la suprafață sau în adânc, efortul de a crea o nouă lume, de hârtie. Victor Testiban, literatorul zăpăcit, dar nu flușturatic, lipsit de succes, nu însă și de ambiții, este o definiție mobilă a Autorului categorial, o imagine în mișcare ce reflectă sinuozitățile, sincopele și reușitele actului creator. Cu o remarcabilă inteligență artistică, Costache Olăreanu alege să construiască un personaj ,de
Testiban rescrie un roman by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11002_a_12327]
-
e-o amintire-n șoapte sărutul tău e dulce și prelung Cu ochii-nchiși îți simt finețea mâinii și setea ce îmi soarbe împlinirea căldura ta e grâul dedat pâinii dospind în lutul vieții, ostoind iubirea Când somnul se anină flușturatic de genele ce rod melancolia pe sânii mei cad buzele-ți romantic se rătăcesc agonizând făclia În ochii lunii se ascunde visul petarde de-ntuneric rup lumina cu tine-aș adormi, iar paradisul ar fi o joacă... adu cu tine
ADU CU TINE-N VIS ȘI MANDOLINA de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1777 din 12 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384685_a_386014]
-
librărie și se Îndrăgostea de un exemplar al cărui preț nu și-l putea permite, Îl scădea atît cît era necesar sau chiar Îl dăruia, dacă estima că respectivul cumpărător era un cititor de mare clasă și nu un diletant flușturatic. Pe lîngă aceste Însușiri, Barceló poseda o memorie de elefant și o pedanterie cu nimic mai prejos decît purtările și sonoritatea glasului, Însă dacă cineva se pricepea la cărți ciudate, el era acela. În acea după-amiază, după ce a Închis prăvălia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
interioară, așa cum cerea Meister Eckhart în scrierile sale. În linia propusă de Eugen SIMION tinerilor critici și autorul de față încearcă să se rezume la o critică de întâmpinare. În linii mari, noua critică literară evoluează pe două paliere: unul flușturatic, de genul ‘'pe bune, mișto, nașpa, genial, jos pălăria!'' și altul academic, conceptualizat până-n dinți. Așadar, o pendulare între un impresionism de cartier și o rigiditate științiifică pompoasă, adesea ininteligibilă. Prima direcție este agresiv-infatuată, etichetează cu lejeritate, e dogmatică și
VASILE BURLUI UN MARE POET de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1223 din 07 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350672_a_352001]
-
tânără și naivă, iar el avea șapte ani mai mult că ea. Era hazliu, înalt și o făcea mereu să râdă. Tatăl ei nu-l plăcea deloc și-i spunea mereu că nu e un băiat interesant, că e un flușturatic care nu-și păstra o slujbă mai mult de cinci minute. Orice ar fi spus el la timpul acela o lasă rece, deși era o copilă bună și disciplinata. Își adoră părintele care a crescut-o singur, mama ei murind
NICIODATA SA NU SPUI NICIODATA! de CARMEN SUISSA în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380388_a_381717]
-
de acasă nu se potrivește cu cea din târg. Demersurile programatice, ritoase nu se regăsec în producțiile acestora, cel mai adesea, înoielnice, iar adepții, presupușii lor adepți, lipsesc cu desăvârșire ( ei fiind și maeștri și discipoli... concomitent !). De la Alter ego-ul flușturatic și cosmopolit a lui Baghiu, la ospiciile lui Vlașin ( unde deprimarea seamănă, mai degrabă, cu paranoia ), până la aspirațiile barbare de cotonogire a esteticului, nutrite de Ianuș, nu avem altceva decât intenții, orgolii nemăsurate, fracturi între vorbe și fapte, platitudini și
3 CURENTE LITERARE MINUSCULE ȘI MANIFESTUL SUBLIMISMULUI de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2180 din 19 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374351_a_375680]
-
e misticul, ci lumea ca atare este misticul. În linia propusă de Eugen SIMION tinerilor critici și autorul de față încearcă să se rezume la o critică de întâmpinare. În linii mari, noua critică literară evoluează pe două paliere: unul flușturatic, de genul ‘'pe bune, mișto, nașpa, genial, jos pălăria!'' și altul academic, conceptualizat până-n dinți. Așadar, o pendulare între un impresionism de cartier și o rigiditate științiifică pompoasă, adesea ininteligibilă. Prima direcție este agresiv-infatuată, etichetează cu lejeritate, e dogmatică și
VASILE BURLUI ESTE, CA TOŢI POEŢII MARI ŞI ADEVĂRAŢI, UN VECHI CARE STĂ PRINTRE NOI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 470 din 14 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348325_a_349654]
-
vreun leviatan tinerel și obraznic s-ar apropia cu gîndul de a face curte uneia dintre cadîne, viteazul nostru Pașă l-ar ataca și l-ar pune pe fugă, cu o furie uluitoare! Căci unde am ajunge dacă niște filfizoni flușturatici ar fi lăsați să pătrundă în sanctuarul fericirii conjugale? deși, orice ar face Pașa, tot nu-l poate alunga din patul său pe cel mai faimos Lothario, căci, vai! toți pești dorm în același pat! După cum, pe uscat, doamnele pricinuiesc
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
le povestise încântat cum cu ajutorul lui Velasco ce le servea drept interpret, învățase de la secund să folosească busola și atunci Tanaka se pornise dintr-o dată să-l mustre. Nu poți să fii puțin mai cumpănit? Dacă o să apărem ca niște flușturatici în ochii străinilor, onoarea noastră de soli o să aibă de suferit! Uluit, Nishi rămase pentru o clipă fără grai, dar apoi răspunse: — De ce? Chiar dacă sunt străini, putem învăța de la ei multe lucruri. Străinii au fost cei care ne-au adus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
țara lor și să adunăm cunoștințe folositoare de la ei. Nici n-am zis că e rău. Pe fața descumpănită lui Tanaka se vedea limpede că nu se aștepta să fie contrazis de cineva mai tânăr. — Dar am zis că ești flușturatic fiindcă plimbi de colo colo pe vas și te minunezi prostește de toate uneltele străinilor. — E adevărat că mă minunez când văd lucruri noi, dar mă gândesc ce mult ne-ar folosi dacă am aduce pe pământul nostru tot felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
în cabina cea mare. Solii nu erau în toane bune, căci le fusese rănită mândria. Rozele dogorâte ale amurgului pătrundeau prin hublou, iar cabina era încinsă. Cum intrară în cabină, Tanaka îl dojeni mai întâi pe Nishi pentru că se purtase flușturatic, apoi repetă că fuseseră tratați grosolan de către străini și îl ocărî pe Velasco spunând că era vina lui. Pesemne că Velasco nu le-a spus nimic despre planurile Sfatului și nici despre gândurile Stăpânului. N-are rost să-l sudui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
lui. Încet, începe să-și lămurească politica palatului. Prințul Firoz se înconjoară de europeni, care se schimbă mereu, cam câte o duzină odată. Uneori, printre invitați se numără și oficiali englezi, dar în majoritatea timpului, sunt doar niște pierde-vară și flușturatici care întrețin o atmosferă permanentă de petrecere în încăperile prințului. Clica nababului este la polul opus. Aceștia participă la toate slujbele și vorbesc în șoaptă despre Mahdi, care, într-o zi se va năpusti asupra inamicilor islamului și-i va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
este că nu-mi pasă. Nu-mi pa-să! Nici gând, ăsta-s eu, habar n-am de nimic. Nu se lipește de mine nimic, asta e. Ăsta-i secretul, Bazil, sunt nesimțit. Ne-sim-țit! Sunt nesimțit, s-o știi. Nesimțit și flușturatic, ăsta-i secretul, s-o știi. Și dom’ Tolea părea scârbit de ce spune, asta însemna că e treaz. Avea așa, un sictir, când vorbea. Scuipa cuvintele, niște resturi, parcă, care nici nu se comparau cu ce rămăsese ascuns înăuntru. — Baftă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
trebui în strâmtoarea asta. M-ai dorit, dar nu destul. Deși m-ai dorit aprig, adesea, copilărește. N-ai perseverat... Șampania, pulpițele dansatoarelor, glumele porcoase... zău așa, puteai deveni textierul cabaretului! Mătușile si domnișoarele te alintau, erai frumușel, zău așa. Flușturatic, isteț. Har? Har am doar eu, dar ai fi gasit artificiul care să simuleze harul. Textier la cabaretul Levcenco! Sau cabaretul ATOMICA sau clubul PĂSĂRICA. Un rege, un gigant! Ca mine, Giganta... Nu părea o glumă. Giganta forfecase aerul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
confuze ale mascaradei. Un înlocuitor? Reperul unui loc, emblema anapoda, când adevărul și trucajul se înlocuiesc și se ajută, cap și pajură, chipurile de eroi și icoane și reversul lor clovnesc, rana care râde. Așa apare, la un pas, fantoma flușturaticului, întors, după mulți ani, în orășelul adolescenței. Trenul avusese întârziere, vechea gară de graniță se contura, greoaie, roșiatică, în oboseala amurgului. Se însera repede, ca și altădată, peste dealurile tăcute. A pus valiza pe zgura umedă dintre șine, a ridicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
somn de după-masă, susținea el, îl ajuta să trăiască două zile în spațiul uneia singure.) Acum, zăcea pe spate și sforăia. George rămase neclintit, apăsându-și inima cu mâna și privind. Pe urmă, înaintă în vârful picioarelor. Dacă un tânăr flușturatic, de douăzeci de ani, Tom McCaffrey să spunem, s-ar fi apropiat de o fată adormită, pe jumătate dezbrăcată, relaxată în somn (să ne imaginăm o păstoriță), pe care ar fi adorat-o, nu s-ar fi putut simți mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]