31 matches
-
Alexiu, un voluptos al limbajului artistic,trăgând în fraze concrete nota specifică a unui fenomen literar (vezi:problema generațiilor) a cutărui poet,nuanțând textul până la transparența pură a adevărului și circumscriind cu ușurință genul proxim al poeziei prin analogii. Critica foiletonistă a lui Virgil Diaconu exercită o funcție, pe care Valentin F.Mihăescu a numit-o funcție de provocare,și are mereu grijă să-și împartă observația între respectul civilizat și adevărul crud al subteranelor literaturii române.Scrisul său, ormă superioară de
DESTINUL POEZIEI MODERNE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 292 din 19 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Destinul_poeziei_moderne.html [Corola-blog/BlogPost/356562_a_357891]
-
a apărut în 1929. Dan era prietenul lui cel mai bun, dar Dianu a fost, de asemenea, foarte apropiat de Ion Vinea și Pamfil Șeicaru. El a scris romanele "Adorata" (1930) și "Nopți la Ada-Kaleh" (1931), în care predomină stilul foiletonist al epocii. Dianu a intrat în 1931 în serviciul diplomatic, lucrând timp de un deceniu ca secretar al lui Nicolae Titulescu și fiind acreditat la Liga Națiunilor. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, el a scris în mod regulat
Romulus Dianu () [Corola-website/Science/337120_a_338449]
-
din Chicago: "Chicago Daily News", "Chicago Sun-Times" și "Chicago Tribune". a crescut la Chicago, tatăl fiind ucrainean iar mama poloneză. O perioadă scurtă a studiat la Wright Junior College, înrolându-se apoi în Aviația militară în 1952. Când a devenit foiletonist Royko a folosit experiențele din copilărie, devenind vocea omului de rând din Chicago. Cu toate că uneori era sarcastic, nu i-a tratat pe cititori niciodată de sus, neuitând faptul că era unul dintre ei. Cariera de reporter a început-o la
Mike Royko () [Corola-website/Science/315546_a_316875]
-
al Asociației Scriitorilor Israelieni de Limbă Română, laureat al Premiului „Sion” (1977). Pana ironică și corozivă a lui S. exprimă, cum spune Radu Cosașu, „hazul și tristețea ghetto-dacă”, plasându-l oarecum în sensul unei tradiții ilustrate de Tudor Arghezi (ca foiletonist) și mai ales de I. L. Caragiale. Între contemporani, scrisul lui, transpus în foiletoane, cronici fanteziste, secvențe dramatice etc., își află spirite congenere în Al. Mirodan, Radu Cosașu, Ion Băieșu. Glosarea ironică pe marginea miturilor iudaice nu semnifică, plasate în cotidianul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289549_a_290878]
-
polemica, în orice caz, redactorul "Curierului" nu și-a înscris în program, ca Asachi, evitarea polemicii, asumânduși, în consecință, și riscurile suspendărilor repetate ale gazetei. De altfel, I. H. Rădulescu nu va întârzia să se plângă împotriva cenzurii. Critica satirică, foiletonistă, eseistică va fi, din această cauză, mai bine reprezentată în gazeta de la București. Menționăm, în această ordine de idei, seria satirică "Sarsailă autor", inițiată de I. H. Rădulescu. Astfel de articole stau la baza criticii foiletonistice și polemice românești. Într-
REVISTE LITERARE DIN PRIMA JUMĂTATE A SECOLULUI AL XIX-LEA by Brinduşa – Georgiana Popa [Corola-publishinghouse/Science/91761_a_92854]
-
Cu numărul 33/7 ianuarie 1923, Anul IV, Poporul apare și cu un supliment literar, în care, în afară de At.M. Lonel, mai semnează: N. Simionovici, Ion Iacoban, Vasile Gherasim (Se naște Dumnezeu - versuri), C. Loghin („Douăzeci de ani de la moartea foiletonistului bucovinean M.Telean”), Traian Brăileanu („Nașterea națiunii, fragment din Sociologia Unirii”). La modă, Poporul publica în Foița: „Familia Eminovici”de dr. Vasile Gherasim, dar nu numai, rubrica fiind susținută asiduu de către acesta „Ce însemnează Caragiale pentru literatura noastră” este titlul
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
Stănescu, Jurnal, I, 246-249; Dorin Tudoran, Biografia debuturilor, Iași, 1978, 275-284; Ungheanu, Lecturi, 263-268; Pompiliu Marcea, „Permanențe românești”, RL, 1979, 4; Mihăilescu, Conceptul, II, 166-171; C. Trandafir, Erudiție și vigoare polemică, ATN, 1980, 4; Ștefănescu, Jurnal, 111-113; Eugen Simion, Critica foiletonistă, RL, 1981, 17; Eugen Simion, O istorie a literaturii române, CNT, 1981, 48; Ov. S. Crohmălniceanu, Materie și organizare, FLC, 1981, 49; Romul Munteanu, Ierarhizarea valorilor, FLC, 1981, 49; Dan Zamfirescu, O mare istorie, FLC, 1981, 49; Grigurcu, Critici, 55-69
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288825_a_290154]
-
care a scris sub numele de "Nellie Bly". În cele din urmă ceea ce au în comun toți acești scriitori, indiferent dacă au scris la New York, Chicago sau în altă parte, este faptul că practicau jurnalismul profesionist (și erau destul de frecvent foiletoniști), ce cereau și încurajau "ficțiunea literară", și că jurnalismul s-a folosit în chip liber de anumite tehnici asociate de obicei cu proza ficțională liberă. Articolul din Bookman, "Chronicle and Comment", sugerează că atenția criticii a fost atrasă de acest
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
recâștigare a rolului pe care l-a jucat înainte de '89 critica literară. Asta și pentru că nu s-au găsit deocamdată căile cele mai juste de a deveni ceea ce este, la ora actuală, în toată lumea. Și mă gândesc acum la critica foiletonistă, critica de revistă, un mediator între un editor și autor pe de o parte, și eventual, cititor, pe de altă parte. O funcție de publicitate implicită. Într-un fel, critica așa-zisă curentă face loc literaturii la ora aceasta și încă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
pe scriitor prin „inteligența altoită pe un fond bogat de simțire”. Este primul foiletonist român consecvent, manifestând un interes profesional pentru noutățile literare, pe care le selectează însă potrivit unei grile tradiționaliste. Constatând, vădit satisfăcut, că „românul e născut și foiletonist”, el detaliază însușirile pe care trebuie să le dovedească cel ce se încumetă să îmbrățișeze îndeletnicirea respectivă: plăcerea de a povesti și de a emite opinii, capacitatea de dialog cu cultura universală și, mai ales, vioiciunea temperamentală (adică o pledoarie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286191_a_287520]
-
e bine să scrii o carte unitară, cu densitate de substanță și de compoziție amplă. Creația criticului se vede și în 50 de rânduri, dar nu se reliefează decât în 200 de pagini.” De reținut relația cu istoria literară: „Criticul foiletonist creează istoria literară, în marș rapid, o jalonează; istoricul literar sintetizează, pe indicațiile cronicarului literar, fizionomiile (căci sunt atâtea) unei epoci întinse”. Că Șerban Cioculescu, Vladimir Streinu și C., postlovinescieni, formau o familie de spirite cu trăsături congenere s-a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286378_a_287707]
-
nu face jocul indivizilor suspecți, azi domni, mâine slugi și delatori. Considerându-se parte a tabloului, criticul nu ezită să pună la bătaie vâna epică de care dispune, decis să aducă în scenă caractere, relații și tipologii demne de un foiletonist analist. Referindu-se la tipologia intermediarilor în carantina ceaușistă ("efectul Tvardovski"), S. Damian argumentează cum, sub girul și acoperirea unor personalități cu credit încă intact la forurile comuniste de resort, vor apărea cărți "dificile", tip "Jurnalul de la Păltiniș", Ion Ianoși
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
așa cum spuneam mai sus. Astfel, în "România literară" nr. 25 din 26 iunie 2002, putem citi, de pildă, următoarea frază: "Dar vine, iată, dl. St. B. și afirmă rituos (subl. m. C. G.) că, după 1989, o dată cu impunerea postmodernismului, criticii foiletoniști de ieri nu mai au obiectul muncii". Articolul din care am citat poartă semnătura profesorului universitar Nicolae Manolescu. În alt număr al aceleiași reviste, 4 din 29 ianuarie 2003, pe ultima pagină, la "Revista revistelor" (semnată Cronicar) citim: În același
VOCI DIN PUBLIC () [Corola-journal/Journalistic/14076_a_15401]
-
devenise un critic literar cu o personalitate bine reliefată, a cărui stea era în plină ascensiune. Autor al unor cărți despre Panait Istrati și I.L. Caragiale foarte gustate în epocă pentru jovialitatea stilistică și lipsa de inhibiții la nivelul ideilor, foiletonist neobosit în presa literară, coordonator al unei antologii de proză care a făcut vâlvă în epocă, animator al Cenaclului din Tei, Mircea Iorgulescu era unul dintre oamenii zilei în literatura română din ultimul deceniu al puterii comuniste. Mulți au fost
Destine și idei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9911_a_11236]
-
forma unor caricaturi e prima treaptă a înțelegerii. Citit, până la un prag, cu interes și plăcere, pentru buna priză la textul literar și corecta lui resemnificare critică, scrisul lui Cornel Regman lasă o impresie de ansamblu mai degrabă tristă. Între foiletoniștii artiști și autorii de impunătoare sinteze critice, fostul "cerchist" nu-și găsește nicăieri locul. Iar acesta nu este un semn de originalitate debordantă și inclasabilă, ori de marginalitate căutată. E unul de neputință.
Un critic caustic by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9181_a_10506]
-
Expunerea e didactică spre didacticistă, de curs sau teză universitară. Sare-n ochi atenția de a nu greși prin omiterea a ceva important din textele de referință. Face un lucru bun, textele teoretice fiind aproape mereu ignorate de vechii comentatori foiletoniști. Expunerea, utilă, sacrifică specularitatea hermeneutică. Consider corectă admiterea primatului textualist al oniricului Țepeneag în Înscenare (1964). Nici eu, recunosc, nu știam textele teoretice ale "oniricilor", când doar am intuit visul textualist, visul produs și nu reprodus, "visul pe care el
Onirismul văzut azi by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/9970_a_11295]
-
al istoricului literar, făcând critică deschisă către toate azimuturile și dând expertizei notă de show publicistic. Ultimul, dar nu cel din urmă critic "optzecist" care a rămas critic este Alexandru Cistelecan, trecut de Radu G. țeposu în prima linie a foiletoniștilor artiști. Deși el nu e un cronicar cu rubrică săptămânală, un maratonist al lecturii și evaluării "din mers", autorul actualelor Diacritice impresionează - pe lângă stil - prin aplicație și perseverență. Un poet cât de semnificativ (de la "șaizeciștii" studiați deja în manuale la
Marca inteligenței by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8675_a_10000]
-
puțin sumară, dar făcînd din axiologic criteriul decisiv. Aceste lucruri sînt așa de evidente, încît, poate, nu mai era nevoie să insist asupra lor. Dar vine, iată, dl Ștefan Borbély și afirmă rituos că, după 1989, o dată cu impunerea postmodernismului, criticii foiletoniști de ieri nu mai au obiectul muncii. Nu din motive conjucturale, am fi abandonat eu și alții recezia, ci pentru că n-am mai putut spune "nimic relevant" despre o literatură nouă, iar atunci cînd, totuși, am făcut-o, am "supus
Dl. Borbély față cu reacțiunea by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15077_a_16402]
-
poți pretinde multiculturalism unei cronici literare. Ar fi o prostie. S-ar muta greutatea aprecierii de pe estetic pe ideologic, cultural, filosofic, pe feminism ori pe political correctness. Multiculturaliștii au problemele lor: ar face bine să lase esteticul în seama bieților foiletoniști, revoluți și frivoli. Nu doar fiindcă îl disprețuiesc, dar fiindcă însuși felul lor de a citi literautra îi ține departe de el. Pentru ei literatura e un obiect de studiu căruia i se poate aplica o perspectivă sau alta, din
Dl. Borbély față cu reacțiunea by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15077_a_16402]
-
aplicație, de inteligență și competență. Judecată în calitatea ei de «corp critic», generația aceasta nu seamănă decât cu generația critică a anilor '60: același tip de ecloziune, aceeași «cantitate» critică impresionantă și aceeași calitate a actului critic". Pe lîngă tinerii „foiletoniști" cu voci distincte și exprimare (mai mult sau mai puțin) limpede, s-au afirmat în paginile revistelor de cultură și prin volume numeroși eseiști (chiar în exces, crede Al. Cistelecan) care s-au specializat în alte domenii decît literatura: filosofie
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6879_a_8204]
-
Botta și Eugen Jebeleanu la Nichita Stănescu, de la N. Filimon, Caragiale și Mihail Sebastian la Alexandru Ivasiuc, de la Eugen Lovinescu și Tudor Vianu la Șerban Cioculescu și Ov. S. Crohmălniceanu) au fost trecuți la index, cu tot alaiul de articole foiletoniste, pagini de dicționar și fragmente de studii, de referință sau nu, care apăruseră până atunci despre ei. Studenții sau cercetătorii în căutarea unei biografii (nu neapărat) minimale deschideau sertarul la inițiala autorului, cereau "Camil Petrescu interpretat de..." și aveau acces
Adulație în cerc restrâns by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/12716_a_14041]
-
experiență, mai ales când naivitatea cu care ai venit ajunge un fel de etalon pentru felul în care alegi să evoluezi. Căci portretul intelectualului român, dar, în fine, veți vedea... Suntem provinciali și le spunem bucureștenilor superficiali, îngâmfați, vedete mediatice, foiletoniști. Suntem bucureșteni și ne uităm de sus la provinciali, sunt cam anacronici, îi citim doar în revistele noastre, ale lor nu au tiraj și nici audiență, sunt academici cu morgă. Nu contează atât ce scriem cât mai ales unde publicăm
Nervii intelectualului român by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11844_a_13169]
-
să le sesizeze marja de eroare stilistică și gramaticală. Bogdan Crețu convinge, încă de la debutul editorial, prin bună intuiție, finețe analitică și exactitate în diagnostic. Depinde numai de el să facă o frumoasă carieră de critic literar, academic și/ sau foiletonist. Are toate datele să reușească, și într-o direcție, și în cealaltă.
Forța bunului simț by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10346_a_11671]
-
ultimul deceniu. Cu alte cuvinte, autorul căruia i s-a reproșat abstragerea din arena criticii de întâmpinare are chiar asupra acestei "arene care pătează" (cu formula lui Adrian Marino) o privire mai atentă și mai lucid-exigentă decât a unor "gladiatori" foiletoniști, înfierbântați de luptele cu fiarele și cu concurența... E comic sau tragic să vezi cum lucrurile se repetă cu o exactitate din sfera fizicii sau a astronomiei? Aceleași și aceleași dispute (critica științifică vs. critica artistă, teoreticieni vs. practicieni, autori
Despre obiectivitate by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9138_a_10463]
-
Gheorghe Grigurcu Scrisul critic al lui Ion Pop ilustrează o poziție mediană între critica academică și cea foiletonistă. Cea dintîi e prezentă într-o variantă temperată, fără morgă și fără exces de referinț e, cea de-a doua, vădită în lejeritatea comunicativă, se reține în genere de la fantezia stilistică. Nici exces de sobrietate „ardeleană”, nici o metaforizare ce l-
Un iubitor al cumpănirii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2834_a_4159]