43 matches
-
valorile au fost pervertite, dizidența stă la masă cu prostituția, totul este maculat, lumea este decerebrată, spiritul nu mai este capabil să coaguleze o societate tot mai dependentă de showbiz și de lupta disperată pentru supraviețuire. Totul în jur este fojgăială, viermuială, dimensiunea spirituală rămîne o nostalgie a unor vremuri demult dispărute. Postmodernitatea este un timp al vitezei, al mecanicii al alergării pe orizontală, care face abstracție de dimensiunea verticală a existenței umane. În fața acestui climat dezolant ai două posibilități: să
Marea debusolare by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11249_a_12574]
-
Mircea Mihăieș Privită de aproape, societatea românească te uluiește prin incoerență și inconsecvență. Dar numai de aproape. Cum te îndepărtezi de fojgăiala cotidiană, cum te ridici puțin deasupra țesăturii de mârșăvii, mârlănii și aberații peste care dai la tot pasul, imaginea prinde contur precis. Aproape ca în faimoasa nuvelă a lui Henry James, desenul din covor spune cu totul altceva decât păreai
Îngerii de rigips by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14028_a_15353]
-
urîțenia orașului se oglindește fidel în fizionomia și înfățișarea noastră: sîntem neîngrijiți, prost îmbrăcați și veșnic nervoși, cu o mimică încruntată de ființe suferinde și frustrate, al căror singur gînd este să dispară cît mai multe zile pe an din fojgăiala urbei. Dar să-l cităm mai bine pe Andrei Pleșu: Nu, nu-mi place ce se petrece în București. Nu-mi place să rulez pe străzi desfundate, să mă simt asediat de un kitsch tot mai omogen, de o urbanistică
Ochiul Magic by Damian Necula () [Corola-journal/Journalistic/10422_a_11747]
-
un sat din apropiere. Era mama a doi copii rămași în grija tatălui după divorț." Și aici, precum la oraș, ca-n redacții, aceleași preocupări. Aceleași călătorii cu vagoane murdare, aceleași iubiri care nu țin. Și micul trafic, robit aceleiași fojgăieli de vietăți mărunte, care se calcă pe cap, încercînd să se salveze. În caruselul ăsta, al mărfurilor deturnate și returnate, intră și Teodor, iubit de Ștefania, căsătorit cu Olivia, în cele din urmă păzit cerberește de-o secretară, și Titi
Caterinca și katiușa by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11455_a_12780]
-
lumea și nici la ce impresie vei produce. Oricum ești o ciudățenie pentru ceilalți. Și cui îi păsa că el era victima unei erori judiciare? Protestul îl adusese într-o lume pe care n-o înțelegea și care îl dezgusta. Fojgăiala asta de cerșetori din jurul lui, trecătorii, polițiștii îl făceau să se simtă nefericit. Ca să te arăți lumii astfel îți trebuie stofă de martir sau să fi ajuns la capătul puterilor ca Iov" (p. 111). O altă experiență limită trăiește jurnalistul
Buimaci în tranziție by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12901_a_14226]
-
e de la o larvă de cărăbuș, dar așa?!.. Nu știu. Dezamăgit, am dat a lehamite din mână, vrând să calc cu tocul ghetelor de teren, galeria ciudată, când, din interiorul ei a răzbătut până la noi ceva ce semăna cu o fojgăială ciudată. Ne-am oprit nedumeriți. Eu cu piciorul În aer, colegul cu privirile Îndreptate spre galerie. Auzi ce aud și eu ?! l-am Întrebat din nou pe Joo spre a-mi verifica mai mult simțurile. Desigur, dar nu știu ce să spun
Joo. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1550]
-
după o scurtă cercetare ieșeau În groapa devenită repede neîncăpătoare. Ce-or fi astea? l-am auzit pe Joo ca prin vis. Coleoptere, dragul meu, coleoptere. Așa mari?! nu-și putu stăpâni mirarea acesta lăsându-se pe vine. Din interior fojgăiala vietăților se auzea tot mai clar. Elitrele uriașe se frecau unele de altele, scoțând sunete stridente, explicându-mi astfel zgomotele auzite anterior. Unghiile mi se umpluseră cu pământ, iar dosul palmelor se Îmbibaseră deopotrivă de țărână și transpirație, năclăindu-mi
Joo. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1550]
-
le e privită îndeletnicirea, filozofii îi răspund printr-un instinct al superiorității ascuns sub masca unei politeți intelectuale condescendente, în a cărei umoare sălășluiește convingerea că semenii lor s-au născut degeaba: un material de prăsilă umană agitîndu-se într-o fojgăială socială fără sens, precum șerpii răsucindu-se unii în jurul altora în perioada de rut. Șerpilor ăstora le lipsește reperul ideilor, le lipsește punctul cardinal al viziunii filozofice, le lipsește azimutul rațiunii pure, și de aceea fac umbră pămîntului degeaba. Și
Creșterea spiritului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10312_a_11637]
-
80, la instigarea prietenilor mei, Mircea Nedelciu și Dan Stanciu, fumători înrăiți, am devenit traficant de țigări. Mai precis, de țigări sârbești. Redacția revistei la care lucram (și la care mai lucrez) era avantajos plasată într-o zonă de intensă fojgăiala "bisnitărească". Era suficient să cobor din Olimpul culturii socialiste, pentru a nimeri într-o Agora comercială pestrița, în "economia de piață" clandestina, care migra de la un capăt la altul al străzii, în funcție de vigilenta sau coruptibilitatea "organului". Cu "cartușele" de Vikend
Afacerea Tigareta Zero by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17943_a_19268]
-
prin valoarea ta? Rareori. Cel mai adesea tot prin relații, iar uneori, vai, chiar cu prețul renunțării la obiectivitate, căci sînt locuri unde ești plătit cu condiția să scrii despre anumite subiecte și într-un anumit fel. Rezultatul este incredibila fojgăială interredacțională a majorității ziariștilor. Puțini sînt cei care au rămas mai mult de doi-trei ani într-un loc. Majoritatea celor care lucrează de la începutul anilor '90 au trecut deja prin cinci-șase locuri de muncă, sau chiar mai multe. Destui sînt
A fi ziarist în România by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/15689_a_17014]
-
etape de apogeu, declin și dispariție. Ideea că cine uită istoria riscă s-o repete e ea însăși semnul unei obnubilări: uităm că tot ce ține de aspectul fenomenal se petrece în tipar circular, de la mișcarea planetelor și pînă la fojgăiala insectelor, și în această roată a timpului, voința popoarelor nu înseamnă nimic. La scară mare, motorul care mișcă bîlciul deșertăciunilor stă în voința din spatele naturii, o voință ale cărei motivații nici geniul nu le poate afla. De aceea e o
Velle non discitur (III) by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3918_a_5243]
-
știu. Este încredințat că locul României nu poate fi decît în Europa, dar o Europa curățată de formele deghizate ale marxismului contemporan. Iar o Europă puternică nu poate fi o băltoacă informă în care națiunile, dispărînd, vor lăsa locul unei fojgăieli turistice ușor manipulabile de factorii puterii. Din acest motiv, tocmai valorile pe care stînga nu le poate suferi - națiunea, creștinismul, etnia etc. - sunt pîrghiile de construire a viitoarei Europe. Și cum orice tendință centrifugă de risipire este ținută în cumpănă
Onestitate by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8979_a_10304]
-
o privire; tresar odată cu fulgurația dimprejur - mă descurc și mă bucur în liniște. De fapt aștept o muzică pe care să mă opresc să fac fotografii. Să vezi atunci: pietricele rostogolindu-se și dând ocoale câtorva scorburi sub picioarele mele - fojgăieli de tot felul ar fi una și încă una cât să se tulbure pe sine - și nu mai ajung să i transmit viață aparatului - treaba asta n-are nimic de-a face cu ce a fost mai înainte; e altceva
Destulã pace pentru un rãzboi by Laurenþiu Ion () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1355_a_2884]
-
dispar. Sute de furnici se târăsc afară dintr-un arbore - se vor îneca, sau nu - cel mai probabil, o bulă imensă de apă le va ridica deasupra tuturor. Când fiecare om s-așază lent ca la un spectacol de teatru Fojgăiala ușoară și vie a crengilor - la contactul cu geamul, frunzele alunecă; din când în când, mai lasă lipită câte o insectă: plouă. Probabil casa asta își dorește alte ferestre și alte uși. Nu se întâmplă nimic unde bate vântul. Pisik
Destulã pace pentru un rãzboi by Laurenþiu Ion () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1355_a_2884]
-
simplu: doar ea avea trecute câteva viziuni În CV, fără de care un mistic nu este altceva decât un simplu aplicant Întru cele metafizice. Acest lucru ni s-a revelat În jurul orei 18.12, când Isabella, care ațipise urmărind pe fereastră fojgăiala mașinilor din stradă, a Început să rostească În somn șiruri de cifre. Am vrut s-o trezim, dar un bătrân mecanic ne-a spus, În timp ce nota Înfrigurat, că nu erau numere arbitrare, ci raporturile de compresie ale tuturor motoarelor Renault
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Simona Vasilache Facerea poeziei nu e cu nimic mai ușoară decît facerea lumii. Chiar dacă sfîrșeala prelungă din Goya, sau fojgăiala agonică din Hieronymus Bosch nu și-au aflat, des, în cuvinte, un infern pe potrivă, bolgiile scrisului sînt încă suficient de încăpătoare. În ele scapără, din timp în timp, o flamă. Focul din amnar e numele pe care i-l
Chinuri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7796_a_9121]
-
văzînd și îngăduind multe, curiozitatea de a pîndi o arătare ciudată, semănînd a femeie, dar avînd inelele și mirosul lui sir Aubrey de Vere, e taxată drept "josnică". Și, totuși, cu neputință de stăpînit, pentru aristocratul discret, rîvnind însă la fojgăiala de certitudini ale celor din plebea multe știutoare, trăind cu voluptate, de-a valma, viețile tuturor. Intră, însă, repede la loc, în convenționala societate care întoarce capul, pe unda aceleiași frumuseți confuze, stîrnită de duhuri rele, lîncede, fricoase. Albastre. Se
Confuzii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7487_a_8812]
-
strigăt de abandon infam, un strigăt care nu era decât ecoul unei inscripții obscene de pe zidul mucegăit al unui pisoar. S-a pomenit într-un labirint de străduțe strâmte și murdare. Din aleile imunde se auzeau frânturi de certuri grosolane, fojgăieli și cântece năclăite, de bețivi. A mai înaintat puțin, plin de curaj și s-a întrebat dacă nu cumva nimerise în cartierul evreiesc. Femei și fete îmbrăcate în rochii lungi, țipătoare, traversau strada de la o casă la alta, cu mișcări
Portret al artistului la tinerețe () [Corola-journal/Journalistic/5190_a_6515]
-
și Help). Era o vreme a naivităților și iluziilor (inclusiv vizuale). Am aflat între timp că fotbaliștii englezi erau îmbrăcați cu tricouri roșii și pantaloni albi, iar germanii aveau costumația-standard, alb-negru. Ceea ce vedeam atunci pe ecranul televizorului „Cosmos” era o fojgăială de griuri albăstrui, „dată în clocot” mai degrabă de comentatori, decât de mișcarea fotbaliștilor în teren. Am revăzut, pe YouTube, fragmente ample din meciul care, atunci, părea „de infarct”, dar care acum ți se înfățișează mai degrabă ca o întâlnire
Football and WAGs by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4522_a_5847]
-
împotriva alcoolului îmi semnalează că nici acolo tentațiile n-ar lipsi cu totul). Îmi amintesc de niște scene văzute pe MTV, transmise de la Ibizza, care m-au lecuit de dorința de-a merge vreodată în superba (presupun) stațiune iberică: o fojgăială dizgrațioasă de sute și sute de tineri care-și petreceau timpul bând din greu și împleticindu-se pe când străbăteau drumul de la un bar la altul. Ce mă deranjează profund e faptul că niște întâmplări ce țin de stricta activitate privată
Dipsomania salvează România by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10655_a_11980]
-
la liceul de la Mînăstirea Dealu, profesor pe care îl evocă în lumini de-a dreptul nostalgice. În rest, pana surescitată a diaristului face ca volumul să fie pătruns de o atmosferă grea, de promiscuitate generală, viața bucureșteană aducînd cu o fojgăială de figuri imorale, respirînd un aer de lupanar și emanînd un miros de oficină. Femeile au în genere petulența curvelor, iar bărbații sînt hoți, lași și alcoolici. Aproape nimeni nu iese neșifonat din bestiarul lui Pandrea, autorul neavînd duioșii, sfieli
Agnosticul cu cobiliță by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3986_a_5311]
-
de gînd să-și înceapă cariera delincventă. Să zicem că asta ar fi lingurița cu sare amară pe care zeloșii răscolitori de vintre o administrează zilnic unei populații năuce, crezînd că tratamentul oricum face bine, dar zone mai depărtate de fojgăiala diurnă, cele de dorit a se îngriji de transfigurările cît de cît elevate ale realității, suferă, și ele, de aceeași perversă voluptate a adulmecării sordidului. Ocolind genul de proză, cvasigeneralizat, care se hrănește doar cu cernelurile agresivității și grobianismului, în
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
îngăduiau asta celelalte urechi, ale urechiștilor de profesie). Cîteva generații s-au maturizat la școala cozii, gradul de instruire și de perseverență al statului la coadă producînd nu numai străinătății grimasa disprețuitoare și compătimitoare, dar și consoartei dictatorului, asemuind, ciocoiește, fojgăiala mizerabilă din fața dughenelor goale cu cea a sobolilor: ia, uite, Nicule, au ieșit șobolanii... A dispărut această sete masochistă de a sta la coadă? De cîtva timp, în preajma Halei, zilnic, în fața unei intrări de bloc, și-a făcut apariția o
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
au astăzi profesorii?". Răspunsurile crede mediatizatul profesor analist politic ar putea schița portretul semenilor noștri". Avem politicoase rezerve că domnișoara ce-l învrăjbește, în Războiul Rece, pe Kennedy cu Churchill ar înțelege cam unde bate ancheta de amploare. Cît privește fojgăiala de pe trotuare... Mai bine haideți la o Bergenbier, berea fotbalului românesc. Prietenii știu de ce. 30 august Farmecul discret al Alianței... Ar fi putut fi foarte bine Farmecul discret al burgheziei, nu? Dacă nu ar fi fost Băsescu. Proletarul Băsescu. Dar
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
o rețea fumegoasă de indivizi lipsiți de talent nu și proști care manipulează, cu o perspicacitate prompt mercantilă, proiecte panstatale, de o vacuitate evidentă, mergînd de la găselnița ultimei bienale venețiene, cu unul din saloanele ei naționale realmente gol, pînă la fojgăieli locale vrute, în ochii acelorași globtrotteri de proiecte, să racodeze, vezi doamne, insuportabila desuetudine periferică la alămurile globale ale nimicului. E o poftă smintită în a pulveriza, a artificializa și ce-a mai rămas natural în ființa ce se confruntă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]