124 matches
-
Eminescu "limba veche și înțeleaptă" în adevărați "faguri de miere" ai poeziei sale se cunoaște. Față de eminescianismul stilistic, Macedonski manifestă, încă de timpuriu, o mare disponibilitate artistică, chiar dacă, sau tocmai de aceea, Macedonski reproșa lui Eminescu, formele populare și arhaice, fonetismele și construcțiile populare moldovenești. Adevărul e că despre Eminescu nu se mai poate spune nimic esențial decât din perspectiva totalității. Este ceva ce a făcut Ioana Em. Petrescu, raportând universul operei la cele două modele cosmogonice, platonicean și kantian, lucru
COMPLEMENTARITATEA OGLINZILOR PARALELE -EMINESCU-MACEDONSKI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 348 din 14 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Complementaritatea_oglinzilor_paralele_eminescu_macedonski_0.html [Corola-blog/BlogPost/359532_a_360861]
-
Grai bănățean”) sunt întocmai așa: viscol lăuntric de la Mureș în Petrari! E greu de citit cu înțeles cea de-a doua, deoarece se compune din cuvinte luate de pe buzele strămoșilor din Banat, pe când nu erau unse cu grăsimea lexicului și fonetismului alunecos, pe ici pe colo românesc modern, pe ici pe colo franțuzit sclifosit, iar azi plin vârf de anglicisme. Cartea „Gi la Murăș în Petrari” e scrisă în dulce grai bănățean, rar lucru întâmplat azi, când nici multe dintre doine
IOAN VODICEAN. „PRIMARUL REGELUI”, POET ÎN GRAIUL CURAT BĂNĂŢEAN de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1584 din 03 mai 2015 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1430628091.html [Corola-blog/BlogPost/379781_a_381110]
-
deja părăsite, câteva, în aria lor de folosință - curentă, până nu de mult. Se duce Satul românesc și, pe nesimțite, fermecătoarele cuvinte ale graiului local se fac arhaisme. Volumul le conservă în forma lor de când erau vii. Sunt consemnate unele fonetisme, atât cât scrierea obișnuită o permite, adică fără transcriere în simboluri fonetice (firesc, lucrarea nefiind una lingvistică). După rezolvări fonetice (în comunicare) putem deduce că hrănenii au o pronunțată preferință pentru reducerea efortului: ei recurg mult la sincopă („li” pentru
SALAMANDROFOBIE ŞI EMOŢIA LOCOMOTIVEI LA CEAPA DIN VECINI de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 181 din 30 iunie 2011 by http://confluente.ro/Salamandrofobie_si_emotia_locomotivei_la_ceapa_din_vecini.html [Corola-blog/BlogPost/366992_a_368321]
-
și particularitățile lui de comunicare artistică. Subliniem că subtextul nu are o existență proprie în afara contextului gramatical, ci este o realitate implicatăp în text și manifestată prin el. Atitudinea disimulată în unele din mijloacele de expresie, cum ar fi : intonația, fonetismul, lexicul, a autorului, fie el vorbitor sau scriitor, prezența acestora trebuie raportată la o stare de conștiință, la ceva ce se ascunde, nu îndeajuns totuși, îndărătul enunțului, fără să se deducă în întregime din fiecare unitate sintactică luată în parte
CONTEXTUL CA DETERMINARE A CUVÂNTULUI, DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 802 din 12 martie 2013 by http://confluente.ro/Contextul_ca_determinare_a_cuv_al_florin_tene_1363079122.html [Corola-blog/BlogPost/352620_a_353949]
-
folosește stilul publicistic,”abuzând de cuvinte și expresii neologistice franceze, mai ales “.Autorul acestui studiu abordează cu obiectivitate pozițiile unor comentatori ca Tudor Vianu, G.Călinescu, care comentează limbajul prozei lui Gib.I.Mihăescu, dar aduce și aprecieri originale privind fonetismele cu specific local, și expresiile “și locuțiunile caracteristice oralității stilistice“ de autorul romanului“ Brațul Andromedei“. Amintind în acest sens, aprecierile favorabile ale lui G.Călinescu din 1941:” S-ar putea spune că romanul, în întregime, este poetic, abuzând oarecum de
EMIL ISTOCESCU PUBLICISTICĂ LITERARĂ ŞI SOCIAL-CULTURALĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 by http://confluente.ro/Emil_istocescu_publicistica_literara_si_social_culturala_.html [Corola-blog/BlogPost/366915_a_368244]
-
Eminescu "limba veche și înțeleaptă" în adevărați "faguri de miere" ai poeziei sale se cunoaște. Față de eminescianismul stilistic, Macedonski manifestă, încă de timpuriu, o mare disponibilitate artistică, chiar dacă, sau tocmai de aceea, Macedonski reproșa lui Eminescu, formele populare și arhaice, fonetismele și construcțiile populare moldovenești. Adevărul e că despre Eminescu nu se mai poate spune nimic esențial decât din perspectiva totalității. Este ceva ce a făcut Ioana Em. Petrescu, raportând universul operei la cele două modele cosmogonice, platonicean și kantian, lucru
COMPLEMERITATEA OGLINZILOR PARALELE EMINESCU-MACEDONSKI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Complemeritatea_oglinzilor_paralele_eminescu_macedonski.html [Corola-blog/BlogPost/361478_a_362807]
-
dorește ancorat de „brațele depărtării”: „Adun și eu /pe brațele depărtării /fărămituri de stele / și chiar un nimb / rămas / de la ospețele / olimpienilor zei / fumegând / peste culmi / ca potcoava / fulgerului”. În viziunea poetului filosof, cuvântul devine limbaj al rațiunii, iar acele fonetisme - desprinse din îmbrățișarea cădere-vals „picături de tăcere străbătând tăcerea” (Samuel Beckett) se doresc dezlegare de mister, se doresc dezâmblânzire, balsam binefăcător întru cunoaștere: „Poate voi afla / din văzduhul semnelor / cum s-au închis / peșterile / în urechea cerbului / și el într-
MISTUIRE CELESTĂ, ÎN VIZIUNEA LIVIEI CIUPERCĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 956 din 13 august 2013 by http://confluente.ro/Nunta_cuvintelor_smerenia_cuv_marian_malciu_1376404583.html [Corola-blog/BlogPost/364322_a_365651]
-
Eminescu "limba veche și înțeleaptă"în adevărați "faguri de miere"ai poeziei sale se cunoaște. Față de eminescianismul stilistic, Macedonski manifestă, încă de timpuriu, o mare disponibilitate artistică, chiar dacă, sau tocmai de aceea, Macedonski reproșa lui Eminescu, formele populare și arhaice, fonetismele și construcțiile populare moldovenești. Adevărul e că despre Eminescu nu se mai poate spune nimic esențial decât din perspectiva totalității. Este ceva ce a făcut Ioana Em. Petrescu, raportând universul operei la cele două modele cosmogonice, platonicean și kantian, lucru
COMPLEMENTARITATEA OGLINZILOR PARALELE -EMINESCU-MACEDONSKI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 289 din 16 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Complementaritatea_oglinzilor_paralele_eminescu_macedonski.html [Corola-blog/BlogPost/342564_a_343893]
-
case de cultură, reuniuni agricole etc. În același timp cu popularizarea educației, științei și a culturii în mediul rural, activitatea asociației a fost dublată de preocuparea pentru creația savantă, pentru cultura majoră. Astfel, într-o vreme în care disputa între fonetism și etimologism crea mari confuzii în rândul editorilor de cărți, reviste și ziare, la adunarea generală a asociației din 10-11 mai 1865, Vincențiu Babeș propune crearea unui front comun, între asociațiile ASTRA, Societatea Culturală din Bucovina și „bărbații cultivați din
Asociația națională arădană pentru cultura poporului român () [Corola-website/Science/327602_a_328931]
-
dacica, tracica și ilirica sunt foarte biet atestate. MASA VOCABULARULUI cuprinde restul cuvintelor (aproximativ 90% din totalul cuvintelor) și este compusă din: - arhaisme; - regionalisme; - elemente de jargon și de argou; - neologisme; - termeni tehnici și științifici. 1. Arhaismele sunt cuvinte, expresii, fonetisme, forme gramaticale și construcții sintactice care au dispărut din limba comună și sunt de mai multe feluri: • arhaisme lexicale - cuvinte vechi, ieșite din uz fie din cauză că obiectul sau profesia nu mai există, fie că au fost înlocuite de alte cuvinte
Vocabularul limbii române () [Corola-website/Science/314835_a_316164]
-
în vale,Ne-om da sărutări pe cale,Dulci ca florile ascunse." "Cu o suflare răcorești suspinu-mi,C'un zâmbet faci gândirea-mi să se 'mbete,Fă un sfârșit durerii - vin la sânu-mi." Nu se poate trece cu ușurință peste problema fonetismelor moldovenești. Astăzi însă știe oricine că Eminescu este tot atât al Moldovei cât și al întregului pământ românesc și al lumii întregi. Nu putem modifica limba lui Eminescu, așa cum n-o modificăm nici pe-a lui Neculce, a lui Creangă
Opera poetică a lui Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/297926_a_299255]
-
elementele de substrat nu sunt numeroase, dar ele se integrează perfect în structura limbii nou formate pe baza substratului și a limbii adoptate, contribuind la evoluția limbii noi. Influența substratului se manifestă în toate sectoarele limbii noi, mai ales în fonetism și lexic, în special într-o primă perioadă, caracterizată prin bilingvism, și în cea imediat următoare. Prin substrat, atunci când este cunoscut, se pot explica unele particularități ale limbii noi, însă nu orice fenomen de limbă neexplicat și inexplicabil trebuie neapărat
Substrat (lingvistică) () [Corola-website/Science/331188_a_332517]
-
demonstrează în același timp și influența puternică a limbii române (în care cuvintele "bătaie" și "bătălie" sunt asemănătoare). Dialectele ceangăilor moldoveni sunt răspândite mai ales în județele Bacău, Neamț, Iași și Vrancea, fiind vorbite de circa 62.000 de persoane. Fonetismul prezintă asemănări cu graiurile ardelene și secuiești, de exemplu tratarea vocalei "o" (înlocuită cu ). Lexicul se caracterizează prin lipsa cuvintelor intrate în limba maghiară în perioada „înnoirii limbii” (secolul al XIX-lea), prin prezența multor cuvinte formate pe teren propriu
Ceangăi () [Corola-website/Science/297394_a_298723]
-
împrumuturi din limba română. În structura gramaticală este de menționat păstrarea, ca în graiurile secuiești, a timpurilor trecute corespunzătoare perfectului simplu și mai-mult-ca-perfectului: "mene" ’merse’, "kére" ’ceru’, respectiv "ment vala" ’mersese’, "kért vala" ’ceruse’. Se deosebesc două subgrupuri de graiuri: Fonetismul lor se caracterizează prin așa-numita „vorbire sâsâită”, adică "s" este apropiat de "sz" [s], distingându-se totuși de fonemul din urmă. Altă caracteristică de pronunțare este frecvența fonemului : Lexicul ceangău arhaic este greu de înțeles de către ceilalți vorbitori de
Ceangăi () [Corola-website/Science/297394_a_298723]
-
multe cuvinte de sorginte latină, în care [d] a devenit [z], se păstrează în graiul oral, însă nu și în limba scrisă, consoana oclusivă din grupul [dz], de exemplu "dzece, dzeși, dzăși" (zece), Dumnedzău (Dumnezeu/Dumnezău), "vedz" (vezi), "verdz" (verzi) (fonetism împărtășit și de limba aromână și parțial de graiul maramureșean). În plus, în uzul colocvial se află, printre altele, și variantele vechi ale verbelor a intra și "a umbla": "a întra" (a intra), "a îmbla" (a umbla), existente și în
Graiul moldovenesc () [Corola-website/Science/297291_a_298620]
-
ale”, ceea ce în secolul XIX era încă standard și în limba română literară. Terminația „-eá” din imperfectul verbelor, și chiar din formele de infinitiv este înlocuită cu „-é” [ǣ], ca în formele „"vedé"”, „"triș'é"” și „"viné"” sau „"a vedé"” (fonetism împărtășit și de graiurile ardelenești). În comunicațiile orale, formele de viitor „"am să fac"”, „"o să fac"” și „"oi face"” sunt preferate în fața formei literare „"voi face"” (la fel ca în celelalte graiuri ale dialectului dacoromân). Modul perfect compus se face
Graiul moldovenesc () [Corola-website/Science/297291_a_298620]
-
este relativ redus (circa 5%) față de cel al galoromanilor și, după o perioadă de bilingvism germano-galo-roman, majoritatea lor adoptă limba populației galo-romane, influențând totuși această limbă în asemenea măsură, încât această influență constituie un suprastrat în formarea limbii franceze. În ceea ce privește fonetismul, din francă se preia, de exemplu, consoana [w] împreună cu un cuvânt ca "werra". Ulterior, această consoană va evolua în [gʷ], apoi în [ɡ]: "werra" > "gwerra" > fr. mod. "guerre" „război”. Și în cuvinte latinești, [v] inițial de cuvânt este interpretat sub
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
franceze: dicționarul francez-latin al lui Robert Estienne (1539); manualul de franceză al englezului John Palsgrave, dedicat lui Henric al VIII-lea al Angliei și prințesei Maria, fiica acestuia (1530); tratatul de gramatică al lui Louis Meigret (1550). Principala schimbare în fonetismul francezei medii față de cel al francezei vechi este reducerea diftongilor și a triftongilor la câte o vocală. Structura gramaticală se simplifică prin dispariția totală a declinării, ceea ce favorizează stabilizarea topicii propoziției în structura subiect + predicat + complement, și relativa regularizare a
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
de o iremediabilă tristețe. Din punct de vedere stilistic, „Floare albastră” surprinde, ca și celelalte idile, prin prospețimea și naturalețea limbajului, prin grația exprimării. Aceste trăsături rezultă din valorificarea extraordinar de rafinată a lexicului popular, a vorbirii țărănești și a fonetismelor caracteristice graiului moldovenesc. De observat, mai întâi, spațiul artistic care formează cadrul limitat și echilibrat al idilei. Noțiunile care-l compun, exprimate prin substantive-singure sau în construcții specifice- se circumscriu unei geografii a ruralității semi-montane: cadrul de verdeață, izvoare, stânca
Floare albastră () [Corola-website/Science/306556_a_307885]
-
, pronunțat , utilizând fonetismul limbii române "ău-păn a-fis dat org" (abreviat uneori ca OOo sau OO.o) este o suită de software birotic liberă (Open source). Proiectul se bazează pe codul sursă al unei versiuni precedente a StarOffice, de la Sun Microsystems. Numele precis
OpenOffice.org () [Corola-website/Science/297177_a_298506]
-
Impress poate exporta prezentările în HTML și PDF, poate exporta prezentările și Shockwave Flash (SWF), astfel încât prezentările să poată fi vizualizate pe orice computer cu un player de Flash instalat. "Draw" (în engleză "to draw" înseamnă "a desena"), pronunțat , cu fonetismul limbii române "dro" sau "giro", este componenta de desenare artă sau tehnică, bi- sau tridimensională. Draw este o unealtă de desenare de grafice vectoriale, chiar dacă poate efectua niște operații și asupra imaginilor fotografice. Chiar dacă Draw este conceput special pentru graficele
OpenOffice.org () [Corola-website/Science/297177_a_298506]
-
deșert ne vom împotrivi trecutului fonetic de acolo”." Printre cei care susțineau etimologismul au fost Iosif Hodoș și Partenie Cosma. Învățătorii care întâmpinau greutăți din cauza ortografiei etimologice, cer Consistoriului să întocmească și să tipărească manuale cu ortografie fonetică. În 1879, fonetismul își face intrarea și în redactarea proceselor verbale, atât în sinodul arhidiecezan de la Sibiu, cât și în cel de la Brașov. A scris lucrări cu caracter istoric: "Din corespondența lui Simion Bărnuțiu și a contemporanilor săi", biografia "Simion Balint", "Din tinerețile
Enea Hodoș () [Corola-website/Science/322322_a_323651]
-
din domnii Alecsandri, Bariț, Hașdeu, Quintescu și Maiorescu. Această comisie reușise în 1880 să aducă aprobarea în plen asupra unor reguli întemeiate pe un „etimologism puțin temperat prin concesiuni fonetice, ortografia primită de majoritatea de la 1880 era în esență un fonetism temperat prin «necesități etimologice»”. Raportul continuă cu constatări despre aplicarea regulilor și aduce în discuție necesitatea ca Academia să își revizuiască modul de scriere. În urma reformării comisiei, de data aceasta formată din Iacob Negruzzi și Ioan Bianu în locul domnilor Alecsandri
Ortografia limbii române () [Corola-website/Science/299735_a_301064]
-
prin cca 20 articole în revista Academica și cotidianul România Liberă, în care se arată că ortografia este o convenție a utilizatorilor ei, în cadrul căreia nu poate, deci, să existe nimic neștiințific, spre exemplu, în îmbinarea tradițională a elementelor de fonetism cu cele de etimologism specific limbii române. S-a avut în vedere și disidența academicianului Al. Rosetti la poziția oficială/politică (științifică?) în chestiunea ortografiei limbii române, înainte de anul 1989. Se mai arată că - în textele vechi (precum în Psaltirea
Ortografia limbii române () [Corola-website/Science/299735_a_301064]
-
ci normele aspectului scris al limbii literare cehe formate în secolul al XIX-lea, impuse ca standard după Primul război mondial de către lingviștii din Cercul lingvistic de la Praga. Or limba comună prezintă diferențe mari față de limba literară, mai ales în fonetism și în morfologie. De exemplu, în declinare, câteva desinențe sunt diferite în cele două variante. În vorbire, și persoane cu un nivel înalt de instruire amestecă formele literare cu cele comune. În aceste condiții, Schmiedtová propune stabilirea standardului pe baza
Limbă literară () [Corola-website/Science/335230_a_336559]