29 matches
-
și să mestece coiful El și-n vremea asta eu trăgeam din răsputeri de țâțele mamei mă răsteam la Ofelia și la chipul nebun al melancoliei dam din piciorușele mele tălâmbe (între noi fie vorba semănau perfect - piciorușele - cu vorbele fonfăite ale moralistului vreau să zic cele care bagă pisica la apă) da până i-a venit lui inima la loc și haț! a pupat-o pe Ofelia în bot dar metodic vai atât de metodic încât am fost nevoit să
Poezie by Eugen Suciu () [Corola-journal/Imaginative/11204_a_12529]
-
război în război pe harta uriașă și pe anunțul ei: Frig în creștere, Apa înghețată, învelișul cel mai subțire. O afacere pe sub mînă. Te sprijineai de masă, puține lucruri acceptau provocările tale un poem, o prietenie, o credință, textul ăsta fonfăit? "Realitatea era alta cu marionetele lui General Motors și Rațiunea pură. Cortizon și Dumnezeul care și-a luat zborul, cu Fanon cel viu, cu Kavafis, Yacine. Totul te-a zăpăcit în sfîrșit. Deșertul ardea, vapoarele duse-n larg, scufundate sub
Masa se răcește by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/8921_a_10246]
-
eu sunt În stare de șoc. Te rog să vii pe la mine. Singurul lucru pe care l-am mâncat În ultimele trei zile sunt pastilele de Seroquel. E pentru schizofrenie. Da’ eu n-am schizofrenie, am... Deodată, se auzi un fonfăit și foșnet de șervețele. Marci plângea fără să se poată controla. —Marci, am câteva Întâlniri importante la serviciu În după-amiaza asta. Poți să supraviețuiești până la ora 6? Atunci pot să trec pe la tine, am spus, plină de compasiune. —ÎhÎÎÎhÎÎÎhÎÎÎÎ, scânci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
cu mine și pe Cezărică, noul meu prieten, un tip venit la noi în școală din Galați, pe care nu-l înghițea și-l trata de tolomac; la petrecere, unde mai erau câteva colege și o verișoară nesuferită care vorbea fonfăit și ne bătea la cap cu bicicleta ei cehoslovacă, am mâncat fursecuri și bezele, am băut cico și-am jucat fațea (în traducere, de-a v-ați ascunselea) până ne-a ieșit pe nas sau cel puțin până mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
înciudată, cu vîrful pantofului, într-un vraf de frunze moarte. Evanghelia toamnei, după Nichita Stănescu, așa sună: "Toamna nu cad frunzele, toamna cade numai Toamnă". Ni se uscau rădăcinile, dar cultul personalității înflorea. Puiu Perahim picta triumviratul Pauker-Luca-Teohari. Teohari, un fonfăit aproape pitic, lupta pentru pace prin exterminarea inamicului. Ideologic, evident. Luăm lecții de capitalism cu "fără profesorul" Brucan. O s-o trimit pe Șichy la colecția "Scînteii", s-o răsfoiască. O să vadă cu cîtă plăcere îi punea la zid pe reacționari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
strict. Printre restricții era și faptul ca nimeni să nu aibă voie a-l vizita, iar personalul medical să nu stea În preajma lui nici un minut mai mult decât strictul necesar... Când, În sfârșit, „mumia” a făcut ochi, a Încercat - așa fonfăit cum era - să schimbe o vorbă două cu vreun vecin din salon, dar a constatat că toți sunt „surdo-muți”... În urma unor asemenea tentative nereușite de dialog, securistul rămânea timp Îndelungat cu privirea fixă În plafon. Se vedea bine că era
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
a și raportat: - Prealuminate, am dus la îndeplinire porunca. - Bine, fiule, adu-mi și mie o mostră... Mostra era un monstru: avea un mers șleampăt, un ochi vernil și celălalt vișiniu, o mână mai lungă, cam cât sacul bugetului, vorbea fonfăit și continuu, iar din nouă în nouă cuvinte spunea câte-un banc vulgar, râdea singur împroșcând cu salivă pe rază de 10 metri pătrați, după care cânta pe nas cu mare veselie: - Am gătat reforma! Am gătat reforma! Dați-ne
Manual conjugal-alternativ by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Imaginative/13220_a_14545]
-
lui Nae Moldoveanu. “Jupân Nae, să ne servești din butoiul ăla care știi că ne place! De amintit că Ion Macedomnescu îl împrumuta deseori pe Nae Molodoveanu, când acesta pleca după vin în podgoria Muscelului. “Da, da, îi răspundea cam fonfăit, jupân Nae. Când vorbea, acesta avea un defect nazal și fonfănea ... De aceea, un alt spirit de-al vremii, Lică Cotârleț, spunea deseori, cu izul de interogație cuvenit, celor care nu vorbeau răspicat: “Măi, ești ca văru' Nae Moldoveanu, la
JUPÂNUL NAE MOLDOVEANU ŞI CULOAREA VINULUI... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 223 din 11 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348105_a_349434]
-
intervenit drastic familiile...dar niciodată n-am mai văzut sclipirea aceea de fericire adevărată în ochii surorii mele. Nici văru' n-a mai plecat. În iarnă, a lăsat-o însărcinată pe o fostă colegă de liceu...o urâtă și-o fonfăită. N-a vrut s-o ia, dar unchiu și mătușa au adus-o acasă, „că nepoata lor nu crește la uși străine!” El nici la botez n-a vrut să vină. S-a mutat acasă doar când era pe moarte
LA MALUL MĂRII NEGRE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366754_a_368083]
-
că nepoata lor nu crește la uși străine!” El nici la botez n-a vrut să vină. S-a mutat acasă doar când era pe moarte mătușa. Acum, după aproape 30 de ani, văru' a făcut un băiat...tot cu fonfăita...și s-au cununat, după o viață de hârjoneală și nestatornicie. Soră-mea n-a mai mers niciodată la mare...la noi. Eu, da. Nu-mi place la plajă, dar în apă, până mi se fac buzele vinete! Am fost
LA MALUL MĂRII NEGRE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366754_a_368083]
-
pe picior când trebuie să spui DA. Muzică solemnă de oficiere. Coana mare și Firică detașați de restul grupului. Se aude tușitul discret al ofițerului de stare civilă și bobârnacele date microfonului pentru probă. VOCEA OFIȚERULUI DE STARE CIVILĂ (nazal, fonfăit): >Cetățeană caoana Mare, de bunăvoie și nesilită de nimeni consimți săiei în căsătorie pe cetățeanul... Cum ai zis că te cheamă dom'le FIRICĂ: Firică. Nici asta nu ești în stare să ții minte? VOCEA... : Tirlică, asta e... In sfârșit
COANA MARE SE MĂRITĂ, PARTEA II de ION UNTARU în ediţia nr. 293 din 20 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354365_a_355694]
-
emisiuni maraton în care un patron de presă locală vrea să afle dacă a fost sau n-a fost revoluție la Vaslui, acest absurdistan comico-tragic al României. Pentru acel personaj, Revoluția era un non eveniment, o circumstanță laterală din opereta fonfăită a nefericirii în doi. Celălalt invitat al emisiunii anchetă, un profesor pârlit de provincie, poartă războaie live cu foști tovarăși securiști ajunși respectabili oameni de afaceri, sponsori media și binefăcători ai urbei unde ultimul mare eveniment s-a întâmplat pe la
Vă doresc să nu aveți parte de război sau de revoluție () [Corola-blog/BlogPost/337947_a_339276]
-
visat-o azi noapte pe mama, parcă ședea într-un nour și era luminată. De-acu a fi timpul și pentru mine. - Nu te potrigi. Iarba tânără e cosită, nu dudăul, spuse cu regret cealaltă. - Mă cheamă, se dezlănțuise surda fonfăit. De câte ori am visat-o, s-a dus câte unul de-ai noștri. Acuma eu am mai rămas și mi-a venit rândul și mie. Dar am orânduite toate și banii i-am pus demult în mâna părintelui, grâul
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
În vârstă de 19 ani la care el, elevul Popescu, s-a tot gândit În timp ce venea Încoace. Vocea subțiată caraghios revine imediat după paranteză, reclamându-i pe cei doi frați bătăuși tatălui lor. Acum vocea povestitorului se Îngroașă și devine fonfăită. Ascultătorii izbucnesc În râs. Probabil tot pentru a demonstra că au recunoscut personajul reintrat În scenă sau pentru că Într-adevăr imitația are ceva comic În ea. A cita pe cineva mot-à-mot, mai ales când nu crezi sau nu ai respect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
morților. Preotul avea un glas mic, subțirel și totuși alinător. Glasul acesta se suia în văzduh ca o dâră de fum de tămâie, împrăștiindu-se în tăcerea îndoliată ce stăpânea nu numai conacul, ci toată împrejurimea. Răspunsurile dascălului, mașinale și fonfăite, rămâneau dedesubt, se amestecau cu rumegatul indiferent și mut al boilor, ale căror cozi lungi se legănau ritmic, alungând muște imaginare. Grigore Iuga stătea lângă loitra carului cu coșciugul tatălui său, având alături pe Titu Herdelea ca un aghiotant credincios
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
asta nu face decît să-ți dovedească... — Asigurări! exclamă evreul În acest moment, rîzÎnd tare și disprețuitor. Agenții de asigurări, pentru numele lui Dumnezeu! De ce dracu’ să ne risipim banii pe asigurări?! Întrebă el. — Așa-i, așa-i! consimți italianul fonfăit, cu un zîmbet șiret și disprețuitor, prostii și nimic altceva! — Nu-s decît prostii! rosti tînărul. Exact cum Îl spuneam unui tip zilele... — Asigurări! spuse evreul. Ce rost are să-ți pleci urechea la prostiile ălora, că doar n-ai să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
a simțit și s-a întors spre mine. M-a întrebat dacă n-aș vrea să-mi cânte. Lăsase undița pe apă. I-am spus că da, și-a luat vioara și arcușul, se acompania cu ele, cânta din gură (fonfăit). Veniră un șarpe și o pasăre, stătură lângă noi, ascultară și se îmblânziră. Aveam câțiva bani, i-am dat Lui. șarpele și pasărea se duseră. El s-a așezat lângă mine, avea chef de vorbă. Mi-a spus că îl
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
numărat atent, erau nouă. Am tras un scaun lângă masă și m-am așezat cu palmele pe genunchi, ca la veghe. „Draaagoș“, am spus (vorbeam, nu știu de ce, pe nas; din gură îmi ieșea un fel de bocet trist și fonfăit), „unde ai lăsat copiiilul ? L-ai dat de sufleeet ?“. El nu mi-a răspuns, dar eram sigur că mă auzea. „Îți arde și ție de joaaacă ?“, am continuat eu, „sau poate că nu te interesează și vrei să pălăvrăgim despre
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
cu bigudiuri în păr, se pregătea să plece la birou. Cel puțin Doru și bătrâna nu apăreau niciodată înainte de 11, după aceea începea vânzoleala până noaptea târziu. " Da, ceva s-a întîmplat..." Pleacă pentru trei săptămâni la Iași, anunță bătrânul fonfăit, cu o gură fără salivă. Se lăsă să cadă în fotoliu. Genunchii înțepeniți nu voiau să-l mai asculte. Valerica Scurtu tresări: ― Pleacă?! ― Peste un ceas. Te roagă să-i dai înapoi valiza. Femeia privi nehotărâtă în jur. Nu-i
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
și bulumaci. Și atunci, neîndreptățitele șuvițe năvăleau să pună ordine, dând huța-huța, pe viiturile lor, pe puradeii înecați din mahalalele Lucaci și Udricani, cărîndu-i și dând lovituri înfundate, cu hoiturile lor micuțe, în zidurile spătarului Mimăcaru și în cele ale fonfăitului paharnic Nicolache... Era de mirare cum nici un tablagiu, securist sau vreun băgător de seamă, căftăniți supraveghetori peste hoardele de șantieriști mobilizați, nu se desfăcuseră de lângă barăcile vreunui punct de lucru să-și descarce înjurăturile asupra lor, ce caută cu un
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
mirosea de la o poștă. Ducea un dosar subsuoară. L-am oprit și l-am întrebat: - Nu te supăra, stimabile, unde-i w.c.-ul? M-a măsurat lung, din cap până în picioare, foarte serios, după care a catadixit să-mi răspundă, fonfăit și pițigăiat: - Tovarășe, pe la noi vă adresați cu apelativul "tovarășe". Deci, tovarășe, întrebați secretara. Și, făcând un gest vag cu mâna spre o eventuală ușă, de fapt, în acea direcție se găseau vreo șapte, își propti prețiosu-i nas în vânt
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
alăturată de unii portretului florentin. ...Cel care refuzase să permită tunderea arborilor din grădină, pentru că „naturii trebuie să i se dea voie să-și poarte singură de grijă“, rămăsese și la bătrânețe îndrăgostit de animale, disprețuitor cu medicii și călugării fonfăiți, tot mai închis în sine, înverșunat și vital. Fusese doar „o maimuță imitatoare a naturii“ ? O și depășise, măcar prin imaginație... Maniera ascundea poate deficiența, neliniștea perpetuă, spaimele și slăbiciunea. Înnobilate prin intensitatea trăirii, prin pasiunea creatoare. Fără să piardă
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
aveam nici baremi un firfiric de-o sârmă pârlită la Buenos Aires. Da mi-am scos tupeu la aer pă terasă. Vreți, oare, matale să-mi credeți c-am dat gata chestia ipso facto? S-a arătat un scundac durduliu și fonfăit, care mă urmărise la joc buluc dă silitor, și mi-a dat cu Împrumut vro cinci bătrâne dă parai. A doua zi, mă și aruncasem În mahalaua Castellammare, după ce mântuisem miarele ale cinci de mi le șutise uruguayenii. Fonfănitu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
pe capră, nimeni nu dă greș. Să mori, nu alta, uite-așa: la fel se petrecea cu toate. Amintește-ți de cei șase mii de pesos dați pentru a o Îmblânzi pe Dolly Sister; amintește-ți de scundacul durduliu și fonfăit care i-a tăiat pe nepusă masă calea la Montevideo. Era omul tatălui: dovadă că nici n-a Încercat să mai recupereze cele cinci miare de parai de aur pe care-i Împrumutase. Și acum, să luăm și cazul romanului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
dreptu să mă cred aderent la iel; făgăduiala, pă paroldoner, că direcția o să ia În samă, or nu, subiectele propuse dă semnataru, care, cu aprobarea din prima a lu Fetița Nux (care, după mandea, are un romanț c-o piticanie fonfăită care știe să meargă cu liftu), o să ajungă, când i-a suna ceasu, anteproiecte dă scenar și dialoguri pă bune. Crezi-mi barimi o dată În viață, Ustáriz: dacă-i cazu, pă loc Îmi sare muștaru. Da m-am dedulcit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]