746 matches
-
ca oraș domnesc. În preajma revoluției de la pașopt, imaginea se schimbă. Bucureștiul este, depinde de unde îl privești, cînd tîrg, cînd sat sau, mai degrabă, o dumbravă cu copaci bătrîni printre care se prevăd biserici. Un loc liniștit. Așa e, cu toată forfota lui care azi ne pare lină, și-n cronicile lui Claymoor. Un han în aer liber, unde se mănîncă și se petrece bine. Și totuși. Mai apare la colț de stradă cîte o fiziologie de provințial, se mai nasc superiorități
Praznic de tîrgoveți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11272_a_12597]
-
științifice în efectuarea unei ediții critice, caracterul acesteia de lucrare pornită de la documentare și concentrată asupra ei. Eugen Simion apreciază Bibliografia I. L. Caragiale ca strategie a cercetării și condiție pentru eficiența specializării. În cazul ediției de față, mobilitatea mișcării și forfota reliefurilor țin, în mare, de rezultatul acțiunii în comun a grupului de cercetători de la Institutul G. Călinescu, autori ai mai-sus-citatei Bibliografii, în două volume (1977-1998): Mioara Apolzan, Marin Bucur, Georgeta Ene, Dorina Grăsoiu, Rodica Florea, Stancu Ilin, Dan C. Mihăilescu
Integrala Caragiale (I) by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14954_a_16279]
-
se fac lucrări profunde de reamenajare și renovare. Curiozitatea mă ispitea, mărturisesc, de mult și mi s-a părut că mi se oferă o șansă, acum, să întrezăresc ceva din noul chip. Mai devreme decît toți ceilalți. Am pășit în mijlocul forfotei unui șantier. Mergeam încet, iar ochii îmi zburau în toate părțile. Imaginea începe să se contureze. Arhitectul acestui proiect îndrăzneț, foarte dinamic și modern este acela care și-a mai legat numele de o sală din București, cea a Teatrului
Memorie și identitate by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15377_a_16702]
-
aus Deutschland. Heidegger und seine Zeit; Das Böse oder das Drama der Freiheit; Nietzsche. Biographie seines Denkes. Dialogul a avut loc la standul Editurii Hanser unde a acceptat să stăm de vorbă, senin și liniștit, în fața microfonului, în vîltoarea și forfota atît de specifice Salonului de Carte de la Frankfurt pe Main. R.B.: Domnule Rüdiger Safranski, cam în urmă cu cinci ani a apărut cartea d-voastră Wieviel Wahrheit braucht der Mensch?/ De cît adevăr are nevoie omul. Deci, de cît adevăr
Rüdiger Safranski - Să cugetăm înainte de a da sentințe by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15095_a_16420]
-
față, ca orice idee de alternativă în spațiul bahluvian, s-a născut în pofida atmosferei birocratico-muzeale și binevoitor indiferente ce-și flutură steagurile cu mîndrie patriotică locală; ea s-a cristalizat în dinamica mai puțin vizibilă a curenților de adîncime, în forfota cosmopolită și nebugetară a unei ordini culturale pe cale de a se legitima." Mai întîi, nu este nimic trist în faptul că toate instituțiile enumerate nu au sprijinit antologia. Este exclusiv un motiv de bucurie. Al doilea punct esențial ar fi
Iașiul subteran by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15241_a_16566]
-
-n cerneală” sau chiar al nimf(et)ei Orjen caracterizată adesea prin imaginea olfactivă, caducă și umilă în simplitatea ei (ca și faulknerianul “Caddy smelt like trees”) “mirosea a roșcove uscate la soare și a trup de femeie curată”. Iar forfota organicului în care se cufundă Fric, priapic și mort, “cu falusul ridicat ca un catarg și bălăbănindu-se în vînt” tocmai pentru că este descrisă în cele mai neînsemnate detalii, se-nfige în ochiul cititorului (ca altădată lumea în ochiul Armeanului
Cronica unui roman îndelung așteptat… by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/13543_a_14868]
-
că „vîntul de nebunie n-a clintit nici o frunză” atunci, în primăvara anului 1982 și mai tîrziu, e numai în aparență adevărată. Acolo, la suprafață, în aer, unde stau îndeobște frunzele, nu s-a mișcat nimic. Dar ce agitație, ce forfotă și ce de sfori trase, pe dedesubt, acele dedesubturi care-mi evocă mereu viața colcăitoare a Deltei din prozele altui impenetrabil monstru sacru al literelor românești. Și fascinant aici este că personajele lumii acesteia vii din adîncuri sînt unele și
Afacerea „Meditația transcendentală” by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/13582_a_14907]
-
sa de nomad, solitar în fața miracolului teatrului. Salvator. Pe Andrei Șerban l-am urmărit în ’90 dintr-un perfect anonimat, din condiția străinului, a intrusului. Treceam drumul, părăseam liniștea cărților și a bibliotecii extraordinare de la Litere și intram într-o forfotă teribilă, vis-à-vis, la Teatrul Național București. Revenirea lui Andrei Șerban mi se părea providențială. Ca și revoluția, ca tot ce se întîmpla. Fabulos mi se părea spectacolul "fețelor" lui Andrei, precipitarea din gesturi și din cuvinte, ipostazele fascinante ale unui
Zile de naștere by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13775_a_15100]
-
vor da câteva adrese, apoi va începe să pășească pe poteca „agențiilor de pază și protecție". Care agenții sunt mai dese decât școlile și mai populate decât spitalele. Aproape nu-i stradă în marile orașe unde să nu te uimească forfota unor flăcăi bine făcuți, de obicei îmbrăcați în negru, purtând insigne, pistoale și bocanci „ca-n filme", gata să te ia de guler dacă zăbovești o clipă mai mult în fața vitrinei pe care-o au în grijă și neezitând să
O nouă ideologie: „badigardismul” by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13810_a_15135]
-
acum drept o curentă cucerire a geneticii. Aceasta va induce în bebelușii din pântecul matern gena asigurătoare a unui just simț civic, eliminând-o pe cea turbulentă. Tradiționaliste, alte colectivități își înfășoară bebelușii în centuri explozive, depunându-i unde e forfota piețelor mai mare. Și de îndată ce bebelușul sughite... Ce poate fi mai ilustrativ pentru acest new age al tuturor descătușărilor?
Bebeluși și turnători by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10384_a_11709]
-
Aura Christi Lecția lui Porfiri Petrovici Basta. Am atins desăvârșirea: locuiesc într-o sferă de iederă. O, ce forfotă, ce vacarm de pomină e aici! M-ai smuls din mâna iadului, Doamne. Ca o bufniță printre dărâmături, pe marginea trupului am respirat un timp. În sfârșit, am dat bir cu fugiții. Sunt departe de trup. Peste șapte mări, șapte
Poezie by Aura Christi () [Corola-journal/Imaginative/4602_a_5927]
-
matinal Cum picură diminețile cum aidoma unor stropi de lapte cald pe degete pe pantaloni pe sandale și-o pisică deretică printre flori cu mișcările moi ale cozii alungă mirosul laptelui. Pe Calea Victoriei Cît de umile sunt amintirile mele din forfota senzuală-a marii metropole cum un portmoneu gol pe Calea Victoriei în dimineți ce n-au fost nici atunci în amiezi ce nu sunt nici azi în amurguri ce nu vor fi niciodată. Și toate cele Și toate cele ce vin
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/6290_a_7615]
-
dor libeccio, recife aici, poduri acolo. Pe unde cresc livezi abrupte, la Cinque terre cum se zice, terase duc cu trepte multe, iar portu-i jos cu bărci pitice. O, nave mari, nave cisterne, La care vin să bea oleoducte. In forfota de port cine discerne O nava de alta, un paner de fructe? Mă simt ca peștele în apă, Ca scoica albă-n mâlul cald, Ca prizonierul care scapă, Pătrund în grote de smarald.
Adrian Popescu by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/7844_a_9169]
-
deshidratat, ca o piele de elefant. Își trase picioarele mai adânc, sub pulover și-n-cepu să asculte foșgăiala gângăniilor pe sub frunze și zgomotele care anunțau începutul zilei: trecerea pescarilor înspre golf și mersul pe vârfuri al pisicilor africane, care împânziseră curtea, forfota păsărilor de mare și, bineînțeles, plesnetul valurilor la țărm, fiindcă Mediterana era liniștită, după două nopți de furtună. Își îndreptă spatele. Litania rugăciunii se stinse, ca ecoul unui pahar atins în cădere. Auzi numai vântul pentru o clipă și, dintr-
Mehria by Daniela Zeca () [Corola-journal/Imaginative/7937_a_9262]
-
său este inundat de o greu exprimabilă iubire: „Rămîn, orice s-ar întîmpla al său devotat și hipnotizat pieton, văzînd cu ochii minții străzile caragialiene, din perimetrul cazarmei pompierilor de pe Uranus, trăsurile muscalilor din Piața Teatrului, Lăptăria de la Șosea sau forfota de pe Cișmeaua Filaretului, palatul lui Beizadea Vițel și dulceața umbroaselor cotloane din Delea Veche, bovarizînd la rîndu-mi după vechii, adevărații Arnoteni. Totul e pierdut. Deci totul e de recîștigat!” (p. 9) București. Carte de bucăți este, pînă la un punct
Parfum de Belle Époque by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13320_a_14645]
-
de condiția de alogen. Străini în România, acești oameni au trăit drama de a fi tratați ca străini și în Germania. În aceste condiții, visul occidentalilor de a-și petrece concediul pe o insulă, departe de sunetul celularului și de forfota metropolei dobîndește, pentru emigrantul de origine germană venit din estul Europei, conotații cinice. }ara în care a trăit înainte de venirea sa în Occident era o insulă în sine (cazul României cu granițele ferecate din vremea lui Nicolae Ceaușescu este cel
Întîlnire cu alteritatea by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12043_a_13368]
-
Proust", ci și umbră lui "utilitara", filtrul domestic, cerberul casei și confidenta lui. A fost cea care-l aștepta în pragul ușii că o soție, dar care nu îndrăznea să-i calce pragul camerei fără consemn. Amintirile sale - pline de forfota vătuita a vietii din "la maison Marcel Proust" - sînt dictate din perspectiva celei care, trăind zece ani (din 1913 în 1922), cotidian, în preajma scriitorului, probabil că l-a cunoscut cel mai bine. "Cel mai bine", repeta Albaret în carte - nu
Du côté de chez Proust by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/12120_a_13445]
-
arătat toți banii din buzunare, vreo trei-patru sute de mii. "Domnu', cu banii ăia nu poți cumpăra nici un nasture! Încearcă la ăi dă roscolesc marfa!" N-am mai întrebat cine și ce fel de marfă e cea roscolită, pentru că peste forfota și zumzăiala pieței se auzeau, distinct, strident și muzical totodată, îndemnurile "gaborilor" de a cumpăra de la ei marfa ieftină: "Roscoliți! Numa' zece mii dă lei! Marfă nouă secănd hend, dă la Jărmania! Roscoliți până la fundu' grămezii! Totu' ie-n reducere! Bluji
"Roscoliți!" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12273_a_13598]
-
Barbu Cioculescu Una din impudicile voluptăți ale posturilor noastre de televiziune, dar care nu a scandalizat cum a făcut-o prezentarea unei forfote sub plocat (ăsta guleai!) la o emisiune de mare audiență, ba parcă n-a provocat nici o reacție, este aceea a aducerii în studio a unor foști mari din garda de suflet a lui Ceaușescu, poftiți să se povestească în calitate de martori
Partea cea bună a părți rele by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12418_a_13743]
-
găleată, a mai rămas mult zgomot încă: foșnește, huruie blestemata cutie... Moțăi, Jim? E dreptul tău de cîine să moțăi. Picotesc și eu în fața televizorului, astfel demonstrăm că lumea viselor noastre e mult mai tandră decît acestă harababură, decît această forfotă. Nu am ajuns încă pînă la sfîrșitul secolului, mult dragul meu cîine, și totuși ce sentiment ne întoarce gîndul înapoi, la anii tinereții noastre, unde zornăie lanțurile? înainte de Paști lui N. Zi posomorîtă deasupra unei mări cîrlionțate de valuri. Hai
Poeme de Evgheni Borisovici Rein by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/12498_a_13823]
-
Elfriede Jelinek, Sten Nadolny, Christoph Ransmayr, Edgar Hilsenrath, Jurek Becker, Walter Kempowski, Hans Magnus Enzensberger, Monika Maron,... (am citat doar cele mai cunoscute nume). Am întîlnit-o pe Herlinde Koelbl la un Tîrg de carte de la Frankfurt pe Main și în forfota tipică evenimentului autoarea a avut amabilitate să -mi acorde un interviu la standul editurii Knesebeck. Cred că modelul Herlindei Koelbl merită să fie urmat și în spațiul cultural românesc. R.B.: Herlinde Koelbl, în albumul Spuren der Macht/ Urmele Puterii ați
Cu Herlinde Koelbl despre Forța privirii by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11616_a_12941]
-
cîteodată mortale, ale lumii literare, aceea pe care autorului i-a fost dat s-o cunoască, stropesc, din loc în loc, paginile de memorii și, din petele odorante, prind contur portrete, schițe de situații, nostalgic-amabile sau mușcător-colegiale. Proiecte trecute și viitoare, forfotă de mic clan care, dacă nu prea apucă lapte sau carne pe la cozi, măcar mai află ceva noutăți răsuflate, citate, cronici la cărțile tale și la ale altora, urmărite cu ochi critic, toate se amestecă printre amintiri din prima copilărie
Amintiri cu de-amănuntul by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11741_a_13066]
-
Cazimir nu și-a depănat niciodată amintirile din Iașul natal, pe care l-a părăsit la patru ani și jumătate. Erau, probabil, prea sărace sau prea șterse: imagini ale unor biserici mohorîte și vechi, zvonul de fiare ruginite al tramvaielor, forfota străzii Lăpușneanu... Dacă totuși ar fi evocat unele lucruri memorabile, acestea ar fi fost, cu siguranță, statuile. Se născuse, s-ar putea spune, cu o statuie sub ochi. Locuința de pe Săulescu 2 (un vechi imobil adăpostind numeroase apartamente, magazine, ateliere
Orașe și ani by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/12958_a_14283]
-
sunt în romanele și în volumele de povestiri ale lui Moravia tot atâtea fundaluri teatrale minuțios descrise, în care evoluează personaje consonante cu locul și cu atmosfera. Un oraș provincial cu pretenții de capitală, un amestec de zgomote și de forfotă, o chintesență de snobism și un creuzet al viciilor, Roma lui Moravia este în același timp Mecca boemei culturale și singura scenă politică posibilă, dar este mai ales un centru viu al lumii literare postbelice. Între colinele acestui oraș au
Moravia și Roma by Oana Boșca-Mălin () [Corola-journal/Journalistic/13047_a_14372]
-
cu ochii săi shakespeariani, fără să zică o vorbă. Complet fâstâcită am bolborosit câteva vorbe apreciative. M-a primit cu deschidere În acel tumultuos anturaj, care avea să-mi devină casa de ucenicie artistică. Întruniri, discuții, proiecte, detalii regizorale, turnee, forfotă, repetiții... tot atâtea secvențe de formare, lecții de viață, pe care le-am păstrat În anii ce-au urmat. La ultima noastră Întâlnire (era la fel de preocupat de viitorul teatrului românesc) am avut o lungă ședință la Asociația noastră Art Verba
Un ultim omagiu Omului, Actorului, Profesorului... Cornel Popescu (06.09.1944 – 10.03.2011). In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Daniela Gîfu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1543]