90 matches
-
pălăvrăgeala,/ singurătatea printre cei vii, / închipuirea morții, sfârșeala,/ Orașul, ploaia și plictiseala,/ scârba de toate și de a fi." Încă mai pregnant: "și de când fac pe saltimbancu-n pieți/ și îmi tot schimb peruca și vestmântul,/ Primește-mi, Doamne, truda și frământul/ în cerul tău învăluit în ceți.// Melancolii, păreri de rău, tristeți." Lamento-ul aparține unui iubitor al vieții, care i-a gustat și i-ar mai gusta farmecele, dacă firele de nisip din clepsidră, tot mai puține, n-ar curge
Pe urmele lui Charles d'Orléans by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14246_a_15571]
-
ale patimii, ale iubirii necondiționate și pînă la capăt, a plății pe care o facem pentru opțiuni, pentru zbuciumul interior, devorator, mistuitor. Multiplicări ale eu-lui, vîrstele lui, ipostazierele acestuia în studii atente și răvășitoare, iată ce-mi propune Măniuțiu să frămînt interior. Îmi aduc aminte scene întregi, tulburătoare, din Tragica istorie... după Christopher Marlowe. Doi protagoniști, două chipuri ale personajului. Două vîrste, două tipuri de raportare existențială, două imagini ale suferinței. Poate două imagini - de tinerețe și de bătrînețe - ale aceluiași
Furioasele by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13196_a_14521]
-
-a vădi în temple lumina - sau cel ce nu și-a sculptat în Poem - toată vina DEMISIE obosit - bolnav și lânced - răstignit pe valuri vreau arsura unei stele - dincolo de maluri am vâslit spre nemurire - ciung și făr' de-aripe în priviri frământ ruine - înfrângeri - risipe... am scârbit în ceruri zeii - exhibând năpasta m-am scârbit pe mine însumi - străpungându-mi coasta nici n-aștept mustrări de soartă - lașă amânare scurt poemul ce privirăți e-o demisionare MITOLOGIA AMURGULUI îngerii din cetini zboară
SCHIŢE DIN MUNŢII BUCOVINEI (VERSURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380570_a_381899]
-
Drăgan , publicat în Ediția nr. 2281 din 30 martie 2017. Când stele bat la porțile înserării Și noaptea se scaldă-n apele visării, Te-aștept iubite pe tivul depărtării. Când dorul s-așează pe-al inimii contur Și formă îți frământ din visul cel mai pur, Un murmur de tristețe mă-nvăluie dur Ș-alerg iubite prin clipele fecunde, Să semăn nuferi pe-ale uitării unde, Amăgiri acolo de noi voi ascunde. Când apele se spală-n sânge de lună Și dorința
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
cântărea-și suspină, Miresmele prin crengi ușor se alină Citește mai mult Când stele bat la porțile înserăriiși noaptea se scaldă-n apele visării, Te-aștept iubite pe tivul depărtării.Când dorul s-așează pe-al inimii conturși formă îți frământ din visul cel mai pur,Un murmur de tristețe mă-nvăluie durș-alerg iubite prin clipele fecunde,Să semăn nuferi pe-ale uitării unde,Amăgiri acolo de noi voi ascunde.Când apele se spală-n sânge de lunăși dorința se-așterne în
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
o bancă. Stând în parcul viu, de vorbă cu Tine, privind natura, ascultând Izvorul Duhului Sfânt, cum pâlpăie în mine, murmurând... *** Isuse,Preasfânt, purifică inima mea, și fă-o să bată, să simtă, mereu ca a Ta! Alungă al morții frământ, ce se zbate în lanțuri de plumb; Ajută-mă, să trăiesc curajos prin Isus! *** Amărăciunea este în inima mea. Clipa ce grea,ce nu se mai vrea, o alung prin Cuvânt Sfânt. *** Isuse,Tu ești Stâlp Sfânt! Ptr.ce amarul
DORINŢĂ de ILEANA VIČIČ STANCA în ediţia nr. 1916 din 30 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381639_a_382968]
-
esti Stâlp Sfânt,aud. Pentru ce amar gând, străpunge al inimii cânt? Inima Ta,Isuse,o simt pulsând, tremurând în a mea. Isuse,Prea-sfânt, purifica inima mea, și fă-o să bată, sa simta cu a Ta! Alunga al morții frământ, ce se zbate în lanțuri de plumb! Citește mai mult Amărăciunea este în inima mea;clipă cea grea,ce nu se mai vrea,o alung prin Cuvânt.Tu ești Stâlp Sfânt,aud.Pentru ce amar gând,străpunge al inimii cânt
ILEANA VIČIČ STANCA [Corola-blog/BlogPost/381695_a_383024]
-
ești Stâlp Sfânt,aud.Pentru ce amar gând,străpunge al inimii cânt? Inima Ta,Isuse,o simt pulsând,tremurând în a mea.Isuse,Prea-sfânt,purifica inima mea,si fă-o să bată,să simtă cu a Ta!Alunga al morții frământ,ce se zbate în lanțuri de plumb!... XXII. SPECCHIO, de Ileana Vičič Stâncă , publicat în Ediția nr. 1989 din 11 iunie 2016. Uno specchio. Nello specchio ci sono io. Un'occhio, una mano, una gamba. Nel mezzo non vi e
ILEANA VIČIČ STANCA [Corola-blog/BlogPost/381695_a_383024]
-
spre Templul de argint. Hrănindu-se cu mană cerească, Harul cel sfânt! Un dor mă cuprinde, nespus de Isus. Mâini decopil obosit, se ridică în ruga, spre Dumnezeul cel Sfânt! Amar gând, străpunge al inimii cânt. Isuse, transformă al minții frământ, ce se zbate în lanțuri de plumb! Susure blând,al Duhului Sfânt, transforma al vieții tumult! Izvor nesecat de Cuvânt, șoaptă Duhului Sfânt. Prezența Ta, Isuse, mă face să mă simt îmbrăcată cu brâul de argint, haine țesute prin pocăința
ILEANA VIČIČ STANCA [Corola-blog/BlogPost/381695_a_383024]
-
spre Templul de argint.Hrănindu-se cu mană cerească,Harul cel sfânt!Un dor mă cuprinde,nespus de Isus.Mâini decopil obosit,se ridică în ruga,spre Dumnezeul cel Sfânt!Amar gând,străpunge al inimii cânt.Isuse, transformă al minții frământ,ce se zbate în lanțuri de plumb! Susure blând,al Duhului Sfânt,transformă al vieții tumult!Izvor nesecat de Cuvânt,șoaptă Duhului Sfânt.Prezența Ta, Isuse,mă face să mă simtîmbrăcată cu brâul de argint,haine țesute prin pocăința,lacrimi
ILEANA VIČIČ STANCA [Corola-blog/BlogPost/381695_a_383024]
-
cruzimea și cinismul său." Iată ultimul avatar al luptătorului comunist în literatura noastră... în schimb, tânărul căruia orânduirea nu-i iartă puritatea sufletească, strivindu-l, devine, poate, reîncarnarea celui mai frecvent tip din literatura noastră clasică, inadaptabilul, eternul învins în frământul vieții citadine. în cazul de față nu mai e vorba de structurala fragilitate a personajului, ci de lucrarea unui necruțător mecanism de zdrobire a personalității, de subjugare a conștiințelor, de îngenunchiere a tuturor, puternici ori slabi. Institutul de conservare îndeamnă
Portret de tânăr la bătrânețe by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/7786_a_9111]
-
ospăț din elizeul în pâclă Solemn se îndreaptă vagonul închis. Țipăt de păun și, în ropot cadențat, pianul. Am întârziat. Mi-e frică. Nu-i decât vis. Și intru în pădurea gării de sticlă - ostatic, Partitură de vioară în lacrimi, frământ în toate. Al corului nocturn preludiu sălbatic Și miros de roze din sere cu putregăios pământ - Unde sub cer de sticlă a mas, a înnoptat Umbra scumpă mie, prin gloatele nomade... Și mi se pare: deplină în muzică și cânt
Avangarda rusească – jertfa gulagului () [Corola-journal/Journalistic/5156_a_6481]
-
lui Goga un frison străbate ca o undă materia: e cutremurarea imprimată tuturor elementelor de un suflet ultragiat, ce contaminează totul până la zbuciumul universal, a cărui propagare o întreține mereu. Tremurul, fiorul, învolburarea, jalea, cutremurul, frenezia, lăcrimarea, clocotul, murmurul, strigătul, frământul, plânsul sunt forme de difuziune tragică a suferinței. Sunt semnele unui echilibru interior pierdut - răsfrânt devastator asupra întregii lumi, a cărei credință este greu pusă la încercare. Universalizarea suferinței se realizează printr-o enormă rezonanță. Un stigmat al răului ce
Octavian Goga - 125 - Mesianism național by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10663_a_11988]
-
e doar oleacă, un rest de destin. În mine mai sunt primăveri și zile senine și blânde-adieri. Știu. Ninge și eu lacrimi ning, dar nu mă voi stinge cât încă înving. Prin zorii speranțelor cânt și caut victorii în orice frământ. În vreme ce sufletul meu, de-un timp nu se teme și speră mereu. Gări Am strâns cu sârguință în mintea mea idei, putere în ființă și-avânt în anii mei. Doream să urc spre stele să trec biruitor și mândru printre
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1585 din 04 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/384527_a_385856]
-
CONFLUENȚE LITERARE ISSN 2359-7593 AFIȘARE MOBIL CATALOG DE AUTORI CĂUTARE ARTICOLE ARHIVĂ EDIȚII ARHIVĂ CLASAMENTE CLASAMENTE DE PROZĂ SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Orizont > Portret > "FRĂMÂNTUL SUFLETULUI" POETULUI VALERIU RAȚĂ, CONFRATELE MEU ÎNTRU ROMÂNISM Autor: Gheorghe Pârlea Publicat în: Ediția nr. 1858 din 01 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Trebuie să încep acest modest portret - modest nu prin lipsa de anvergură a protagonistului, ci prin instrumentele
FRĂMÂNTUL SUFLETULUI POETULUI VALERIU RAŢĂ, CONFRATELE MEU ÎNTRU ROMÂNISM de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1858 din 01 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364447_a_365776]
-
activitatea curentă, de lector și redactor de carte în cadrul Serviciului editorial, secretar de redacție al revistei “BiblioPolis” (inclusiv, publicist). Demersul meu publicistic dedicat domnului Valeriu Rață își are combustia și în cea mai recentă carte a sa, volumul de poeme “Frământul sufletului meu”, apărut la Chișinău în 2015 (Tipografia “Balacron”), volum care, ca a doua ispravă a dânsului pe tărâmul versului, îl consacră pe autor ca poet. Volumul este prefațat de distinsul scriitor Iurie Colesnic, însemnând asta că, pe lângă osârdia cantitativă
FRĂMÂNTUL SUFLETULUI POETULUI VALERIU RAŢĂ, CONFRATELE MEU ÎNTRU ROMÂNISM de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1858 din 01 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364447_a_365776]
-
vorbă fără a fi sigur că tușele condeiului meu conturează corect portretul subiectului, aș prejudicia buna mea relație cu basarabeanul pe care îl calific, cu drag, drept “confratele meu întru românism”. Desigur, păstrând proporția - care, firește, îl avantajează. Referință Bibliografică: FRĂMÂNTUL SUFLETULUI POETULUI VALERIU RAȚĂ, CONFRATELE MEU ÎNTRU ROMÂNISM / Gheorghe Pârlea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1858, Anul VI, 01 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Gheorghe Pârlea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
FRĂMÂNTUL SUFLETULUI POETULUI VALERIU RAŢĂ, CONFRATELE MEU ÎNTRU ROMÂNISM de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1858 din 01 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364447_a_365776]
-
pace-ntru harpe - tainele cerului - păsărilor și înțelept subpământului șarpe ei sunt magii - harnici meșterii înaltului și întregului - acolo unde - pe la încheieturile casei - au început să dumice căpătâiele și să-mbăloreze frâiele - să surpe și să sâsâie sfruntat - limbile josului - înjosirii - ale frământului și frângerii firii - acolo unde vipera singurătății a vomat partea - înnegurând buna măsură și cartea ei dau fântâni de cerbi însetaților și verde-nfrunzire de crengi - celor cu mădulare de cântec secate și flori deschise de pururi redau celor care-au
STIHURI ŞI COLINDE de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1094 din 29 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363849_a_365178]
-
să urc ne-naripat, în jos nu-i niciun drum ca să-l străbat. Numai căzând și sfâșiat de stânci mă mai văd străbătând văile-adânci. Dar nu-ndrăznesc în neștiut să sar și să devin firesc un nou Icar. Încremenit într-un frământ enorm mă zbat necontenit să nu adorm. Doar de senin să fiu mereu atras în tot acest puțin ce-a mai rămas. A. C. Referință Bibliografică: Încremenit / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2090, Anul VI, 20 septembrie 2016
ÎNCREMENIT de ANATOL COVALI în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/361049_a_362378]
-
Versuri > Spiritual > DUMITRU ICHIM - POEME ÎNDURERATE Autor: Dumitru Ichim Publicat în: Ediția nr. 943 din 31 iulie 2013 Toate Articolele Autorului EL GRECO De-o viață întreagă ne-am certat pe Moarte, gâlceava încâlcind pe amândoi. Nu-i moștenirea mea, frământul Tău de mână? Sau numai cu-mprumut mă-ngădui înapoi? Azi Te-ai mutat albastru de departe și mi-ai lăsat râvnita brazdă-n plus. Ce pot să fac cu toată moartea-ntreagă când ai înfipt în mine șarampoi, iar
POEME ÎNDURERATE de DUMITRU ICHIM în ediţia nr. 943 din 31 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361133_a_362462]
-
de viespe în ulcioare. Abia când ai șezut la masă și pâinea mea ai frânt sub binecuvântatul semn al mâinii, am înțeles, partea cea bună care și-a ales Maria pentru untdelemn, dar milostiv fiind și Dumnezeu, din durerosul meu frământ, ce-ai rupt, al inimii și-al pâinii ce Ți-am adus la cină, mi-ai dat și mie să mă-nfrupt, ceva ce mi se pare, ciudat prin ne-nțeleasă preschimbare, cum aluatul meu gusta acum a trup de Dumnezeu
POEME ÎNDURERATE de DUMITRU ICHIM în ediţia nr. 943 din 31 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361133_a_362462]
-
căutat în visul meu azi-noapte Tu hoinăreai prin spații insipide Și astre reci clipeau pe cer, timide, Când marea învelea nisipu-n șoapte. O luntre veche, lunecând pe unde, Anoste umbre-mbrățișându-mi gândul, În temple - zei ce poartă-n ei frământul, Ecouri de legendă-n minți fecunde. Desculță, rătăcită printre grinduri, Cu tălpi strivite-n sângeriu de roze Și pieptul aburind a tuberoze În viața ce se scurge printre rânduri Mai cred în mierea dintr-un râu de lapte Și-aștept
POEMELE AMURGULUI (1) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1321 din 13 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368363_a_369692]
-
remarcat varietatea tonalităților lirice. Poetul trece cu nonșalanță de la un registru stilistic la altul. Sare pe neobservate de la joaca sprințară, (aparent) frivolă, la jocul grav, esențial. Își comută stilul cu aceeași ușurință, de la sobru la grațios, de la fantezia jucăușă la frământul lăuntric sau sensibilitatea temperamentoasă. E când metafizic, când trivial, când cotidian, când eternal-celest. E mereu altfel, rămânând pretutindeni, el însuși. E o admirabilă unitate în diversitate. Poemele oscilează între halebardă și floare. Jucărie sau scalpel. Există până și poem în
BORIS MARIAN MEHR de ZOLTAN TERNER în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368356_a_369685]
-
ceva ce n-a văzut Parisul,/ Un muzeu cu meduze vorbitoare,/ Dar a venit un pistolar, i-a scos ochiul,/ E un semn de moarte, a spus baba Crina...” În aceste poeme nu găsim prețiozitate sau pedanterie. Neastâmpărul și urgența frământului lăuntric și ale interogației lirice nu lasă loc nici reveriei romantice, nici contemplării visătoare a naturii. Tonalitatea lirică trece de la familiar, anecdotic, cvazi-comic, la tensionat, asertiv, categoric, declarativ, proclamativ. Poetul nu umblă, calofil, la finețuri estetice dar accede fără a
BORIS MARIAN MEHR de ZOLTAN TERNER în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368356_a_369685]
-
-n impostură, Crede-mă, ca un domnesc, Inocent dor de vergură... Ține-mi, forță, al meu duh, Și sublimul creativ, Nu mă coborî din vârf, Sufletul nu mi-e captiv... Zbucium, suflet în cuvânt, Elevat prin necuvinte, Prin tăcere, mă frământ, E o artă din veșminte. Din veșminte sufletești, Din veșmintele de înger, Sufletul e un cuvânt, Voievod, temei și lege. Simplitate și bunețe, Pe un fir de vers se leagă, Ca popoarele înalte, Ce-adevărul îl dezleagă. Și-n mărturisiri
VERDE RAM de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1458 din 28 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367912_a_369241]