99 matches
-
vezi discursul lui toderici la finele anului școlar). Limba moromeților este elemental cel mai authentic pătruns în țesătura romanului. Vocalismul respectă normele limbii literare, dar adesea vocala e se închide la i: zilili, e la ă: dăschide, pă gard etc. Fricativa palatală h are o aspirație surdă: oți, Miai etc, adjectivele se substantivizează când denumesc însușiri negative: borțoaso, blegule, chiorule, dosăditule, măgâreațo, nebună, prostule, puturosule, pârlito, tâmpito, prăpădito, izmenito etc. Prin fenomenul interdicției de vocabulary, cuvântul iradiază, aidoma ca în limba
ION IONESCU BUCOVU: Gânduri despre MOROMEŢII la 60 de ani de la apariţia romanului by http://revistaderecenzii.ro/ion-ionescu-bucovu-ganduri-despre-morometii-la-60-de-ani-de-la-aparitia-romanului/ [Corola-blog/BlogPost/339413_a_340742]
-
vezi discursul lui toderici la finele anului școlar). Limba moromeților este elemental cel mai authentic pătruns în țesătura romanului. Vocalismul respectă normele limbii literare, dar adesea vocala e se închide la i: zilili, e la ă: dăschide, pă gard etc. Fricativa palatală h are o aspirație surdă: oți, Miai etc, adjectivele se substantivizează când denumesc însușiri negative: borțoaso, blegule, chiorule, dosăditule, măgâreațo, nebună, prostule, puturosule, pârlito, tâmpito, prăpădito, izmenito etc. Prin fenomenul interdicției de vocabulary, cuvântul iradiază, aidoma ca în limba
GÂNDURI DESPRE MOROMEŢII LA 60 DE ANI DE LA APARIŢIE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1664 din 22 iulie 2015 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1437556830.html [Corola-blog/BlogPost/372615_a_373944]
-
în folosirea lui „i” și „j”. În scriere, acolo unde este impractic sau imposibil să se scrie „š” sau „ž” ele sunt substituite cu „sh” sau „zh”, chiar dacă această practică este considerată greșită. Altfel, litera „h” din „sh” reprezintă o fricativă glotală surdă, ca în „Pasha” ().
Limba estonă () [Corola-website/Science/296722_a_298051]
-
limbii ci numai în anumite interjecții. La rîndul lor aceste grupe sînt divizate în continuare după modul și locul de articulare. Modul de articulare se referă la mecanismul de blocare și eliberare a fluxului de aer, astfel distingîndu-se consoane oclusive, fricative, africate, nazale, sonante și altele. Prin loc de articulare al unei consoane se înțelege poziția de-a lungul canalului fonator în care se produce turbulența audibilă caracteristică acelei consoane. Astfel există, printre altele, consoane bilabiale, labiodentale, dentale, alveolare, palatale, velare
Alfabetul Fonetic Internațional () [Corola-website/Science/299137_a_300466]
-
este a douăzeci și treia literă din alfabetul limbii române. În limba română notează o consoană fricativă postalveolară surdă cu simbolul fonetic . Alături de litera Ț ea a fost introdusă în grafia limbii române de către Petru Maior, în lucrarea "Orthographia romana sive latino-valachica una cum clavi", în 1819. Această literă nu exista în alfabetul latin, sunetul ei trebuind
Ș () [Corola-website/Science/296857_a_298186]
-
de quechua. Quechua folosește doar trei vocale: și , asemănător cu limba aimara. Vorbitorii monolingvi pronunța aceste vocale și respectiv , desi vocalele spaniole și pot fi folosite. Cand vocalele apar lângă consoanele uvulare , si , sunt pronunțate , și . Niciuna dintre oclusive și fricative nu sunt sonore; sonorizarea nu este fonemica în vocabularul nativ quechua al varietății moderne Cușco. Aproximativ 30% din vocabularul prezent în quechua modernă este preluat din limba spaniolă și este posibil ca unele sunete spaniole (cum ar fi f, b
Limbi quechua () [Corola-website/Science/314423_a_315752]
-
din germanicul „*burg” care înseamnă loc central. Acesta probabil că a dat goticul „baúrgs”-„castel, citadelă”. Alte cuvinte similare sunt „burg”, „burgh”, „burc(h)”, „burk”, „bureg”, „buruc”, „purg” și „purch”. În proto-germanică sunetul /g/ era un velar sau un palatal fricativ la fel ca și „g” din spaniolul „agua” („apă”). „*Burg” ar putea proveni din proto-indo-europeanul „*bhurgh-”. Între anii 12 î.H. și 9 î. H., guvernator al Germaniei era Drusus, fiul vitreg al lui Augustus. În anul 11 î.H.
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
jos reprezintă greaca Noului Testament, diferită puțin de dialectul vorbit în Iudeea și Galileea secolului I d.Hr. și asemănătoare cu dialectul vorbit în Alexandria, Egipt. De notat că unele foneme diferă față de dialectul mai standardizat de Koine atică. Se observă fricativul "bh", aspirata tare "th", conservarea distincției dintre cele patru vocale anterioare, "i", "ê", "e", și "y" (care e încă rotunjit) și alte caracteristici: Următoarele fragmente ilustrează dezvoltarea fonetică în timpul perioadei Koine. Transcrierile fonetice sunt tentative și intenționează să ilustreze două
Limba greacă comună () [Corola-website/Science/307324_a_308653]
-
frecvent în textele sanscrite. În ordinea tradițională a sunetelor sanscrite, visarga împreună cu anusvăra apare între vocale și consoane oclusive. Pronunția exactă a visarga în textele vedice poate varia între diferitele Śăkhă. Unele pronunță un ecou ușor al vocalei precedente după fricativă, de exemplu „” vafi pronunțat , iar „” va fi pronunțat . Conform fonologilor sanscriți, visarga are doi alofoni, și anume „जिह्वामूलीय” („Jihvămūlīya” sau visarga guturală) și „उपध्मानीय
Visarga () [Corola-website/Science/334445_a_335774]
-
pronunțat , iar „” va fi pronunțat . Conform fonologilor sanscriți, visarga are doi alofoni, și anume „जिह्वामूलीय” („Jihvămūlīya” sau visarga guturală) și „उपध्मानीय” („Upadhmănīya” sau visarga fricativă). Ultima seamănă cu semnul de punctuație „două puncte” sau cu două cerculețe unul deasupra altuia. Această formă este păstrată de majoritatea sistemelor de scriere indiene actuale. Celălalt este pronunțat înaintea literelor क, ख, प și फ. De ex. तव प
Visarga () [Corola-website/Science/334445_a_335774]
-
r" - este foarte rezistență la schimbări (în limba română) - daca a disparut este un accident fonetic. EX: "pre rând"---" pe rând" - " a se perinda" - "pre"+ "rând" cu disimilarea lui "r". Schimbările fonetice se referă la: Consoana "h" este o consoana fricativa, laringială, surda. Nu are pereche sonoră în română. Are etimologie multiplă: Schimbările fonetice sunt de două feluri: Schimbările fonetice regulate se produc în conformitate cu anumite reguli de corespondență numite legi fonetice. Noțiunea de lege fonetica a fost introdusă de lingviștii germani
Schimbare fonetică () [Corola-website/Science/322592_a_323921]
-
de ei sunt influențate de trăsături ale limbii lor materne, araba. Dat fiind că sistemul vocalic al arabei constă numai din trei foneme (/i/, /u/ și / a/), aceasta influențează vocalele franceze în următoarele moduri: /R/ se poate realiza ca [ʁ] (fricativă uvulară sonoră), [ʀ] (vibrantă uvulară), [r] (vibrantă alveolară), [ɾ] (bătută alveolară) sau [x] (fricativă velară surdă), în funcție de poziția consoanei și de factori sociologici (vârsta, sexul, mediul social al vorbitorului). Împrumuturi există în franceza din Magreb din mai multe limbi, unele
Variantele regionale ale limbii franceze () [Corola-website/Science/332825_a_334154]
-
sistemul vocalic al arabei constă numai din trei foneme (/i/, /u/ și / a/), aceasta influențează vocalele franceze în următoarele moduri: /R/ se poate realiza ca [ʁ] (fricativă uvulară sonoră), [ʀ] (vibrantă uvulară), [r] (vibrantă alveolară), [ɾ] (bătută alveolară) sau [x] (fricativă velară surdă), în funcție de poziția consoanei și de factori sociologici (vârsta, sexul, mediul social al vorbitorului). Împrumuturi există în franceza din Magreb din mai multe limbi, unele pe tot teritoriul, altele numai în anumite țări. Printre acestea sunt și cuvinte care
Variantele regionale ale limbii franceze () [Corola-website/Science/332825_a_334154]
-
rând prin sufixe, și de asemenea prin articole hotărâte sau nehotărâte. Din punctul de vedere al prozodiei, suedeza prezintă atât accent prozodic cât și aspecte tonale. Suedeza este foarte bogată în vocale și este de asemenea notabilă pentru existența consoanei fricative velare dorsopalatale surde, ce reprezintă un fonem forte variabil. Suedeza este o limbă indo-europeană și face parte din familia limbilor germanice de nord, cunoscute și sub denumirea de limbi scandinave. Din punct de vedere lingvistic, ea aparține ramurii estice a
Limba suedeză () [Corola-website/Science/296642_a_297971]
-
Tustrei traducătorii proveneau din Suedia centrală, ceea ce a presupus adăugarea unor aspecte specifice suedezei centrale în noua Biblie. Câteva schimbări importante a sunetelor în timpul perioadei suedezei moderne au fost reprezentate de asimilarea graduală a câtorva grupuri diferite de consoane în fricativa iar apoi în . De asemenea, s-a produs și transformarea consoanelor velare și în consoana palatală și înainte de vocală anterioară. Fricativa velară sonoră a fost transformată în oclusiva velară sonoră . Între secolele XIII și XX, existau unele comunități vorbitoare de
Limba suedeză () [Corola-website/Science/296642_a_297971]
-
a sunetelor în timpul perioadei suedezei moderne au fost reprezentate de asimilarea graduală a câtorva grupuri diferite de consoane în fricativa iar apoi în . De asemenea, s-a produs și transformarea consoanelor velare și în consoana palatală și înainte de vocală anterioară. Fricativa velară sonoră a fost transformată în oclusiva velară sonoră . Între secolele XIII și XX, existau unele comunități vorbitoare de suedeză în Estonia, în special în insule (de exemplu pe insulele Hiiumaa, Vormsi, Ruhnu, cunoscute în suedeză ca "Dagö", "Ormsö" și
Limba suedeză () [Corola-website/Science/296642_a_297971]
-
un set de afirmații referitoare la consoanele oclusive moștenite de către limbile proto-indo-europene în timp ce s-au dezvoltat în cadrul limbii proto-germanice (care este strămoșul comun al limbilor germanice) în primul mileniu î.Hr. Legea stabilește o corespondență regulată dintre consoanele oclusive și consoanele fricative ale limbilor germanice timpurii și consoanele oclusive ale altor limbi "centum" indo-europene (Grimm s-a folosit în mare parte de latină și greacă pentru ilustrare). este formată din trei părți, care reprezintă trei faze consecutive din cadrul schimbului fonetic în lanț
Legea lui Grimm () [Corola-website/Science/330206_a_331535]
-
se crede că au fost moștenite de la o limbă proto-germanică. Din punct vedere fonologic, asta include schimbările importante de sunete cunoscute și sub denumire de Legea lui Grimm și Legea lui Verner, care au introdus un număr mare de consoane fricative; limbile proto-indo-europene (PIE) au avut doar una singură, /s/. Cea mai importantă dezvoltare vocalică este contopirea (în majoritatea cazurilor) a vocalelor lungi și scurte /a/ și /o/, creându-se /a/ și /ō/ lung. Asta a afectat, de asemenea, și diftongii
Limbi germanice () [Corola-website/Science/296679_a_298008]
-
copt. Copta este încă folosită în Biserica Ortodoxă Egipteană, și se găsesc urme în limba arabă vorbită în Egiptul modern. Egipteana antică conține 25 de consoane similare cu cele ale altor limbi afro-asiatice. Acestea includ faringiene și categoric consoane, consoane fricative și affricative. Are trei vocale lungi și trei scurte, care s-au extins la nouă în egipteana târzie. Cuvintele de bază în egipteană, similare cu cuvintele semite și berbere, sunt o rădăcina triliterală sau biliterală de consoane și semiconsonante. Sufixele
Egiptul Antic () [Corola-website/Science/302264_a_303593]
-
cea mai renumită a orașului este "Tann deiliga Havn" (Tórshavn-ul frumos), fiind și numele unei melodii. Numele orașului vine de la zeul germanic Thor (în feroeză Tór) și de la cuvântul scandinavic havn (port), deci "portul lui Thor". În limba feroeză consoana fricativă dentală surdă /ț/ s-a transformat în /t/. Numele nordic Țórshöfn mai există în islandeză. Tórshavn este deseori numit de feroezi "Havn" [], care înseamnă port. Stema orașului arată "ciocanul lui Thor", Mjolnir, indicând astfel întemeierea orașului înainte de creștinare. Tórshavn se
Tórshavn () [Corola-website/Science/309122_a_310451]
-
este așadar un fonem unic, notat de obicei cu simbolul . O analiză fonetică va stabili totuși că sunetele inițiale din cuvintele amintite nu sînt identice, ele fiind articulate în locuri diferite pe calea vocală: "h" din "haină" este o consoană fricativă laringală notată "fonetic" , "h" din "heliu" este consoana fricativă velară , iar "h" din "hidră" este consoana fricativă palatală . Astfel de sunete care sînt diferite fonetic, dar identice fonemic, se numesc alofone. A se observa de asemenea că transcrierea sunetelor se
Fonologie () [Corola-website/Science/299383_a_300712]
-
simbolul . O analiză fonetică va stabili totuși că sunetele inițiale din cuvintele amintite nu sînt identice, ele fiind articulate în locuri diferite pe calea vocală: "h" din "haină" este o consoană fricativă laringală notată "fonetic" , "h" din "heliu" este consoana fricativă velară , iar "h" din "hidră" este consoana fricativă palatală . Astfel de sunete care sînt diferite fonetic, dar identice fonemic, se numesc alofone. A se observa de asemenea că transcrierea sunetelor se face cu bare oblice atunci cînd se analizează perceperea
Fonologie () [Corola-website/Science/299383_a_300712]
-
sunetele inițiale din cuvintele amintite nu sînt identice, ele fiind articulate în locuri diferite pe calea vocală: "h" din "haină" este o consoană fricativă laringală notată "fonetic" , "h" din "heliu" este consoana fricativă velară , iar "h" din "hidră" este consoana fricativă palatală . Astfel de sunete care sînt diferite fonetic, dar identice fonemic, se numesc alofone. A se observa de asemenea că transcrierea sunetelor se face cu bare oblice atunci cînd se analizează perceperea lor de către vorbitori ("fonemic") și paranteze pătrate cînd
Fonologie () [Corola-website/Science/299383_a_300712]
-
și la alte perechi de sunete: "tu" și "țu", "ti" și "ci", "zi" și "gi", etc. În limba vietnameză nu există consoana africată alveolară surdă (ca la începutul cuvîntului "țambal"), aceasta fiind percepută ca un alofon al lui (o consoană fricativă alveolară surdă). Ca urmare vorbitorii nativi de vietnameză confundă aceste două sunete în alte limbi.
Alofon () [Corola-website/Science/299457_a_300786]
-
subclasificare referențială, prin care sunt denumite nivelurile ierarhice, și a doua, de utilizare propriu-zisă a sintagmelor terminologice reduse la componentul semantic esențial, adică adjectivul. Oferim un exemplu din fonetică, în care calitatea sunetelor este suficientă pentru identificarea lor: vibrante/dentale/fricative/sonante/surde/sonore/lichide/spirante/siflante/velare etc. Vom arăta mai departe că și în limbajul sportiv se regăsesc numeroase exemple de substantivizări ale adjectivelor. Bine-cunoscutele exemple de tipul mondialele, europenele, naționalele se regăsesc pe mai toate paginile publicațiilor cu
[Corola-publishinghouse/Science/85031_a_85817]