843 matches
-
care a investit totuși suflet și timp în ce face, indiferent de rezultat. Normal că e ‘the cool thing to do’ să te revolți așa, mai ales când ai de promovat un site și o imagine publică de creat, pentru că fronda dezinteresata de genul e naturală probabil până la 17 ani, nu mai încolo. Generațiile care au atins o anumită vârstă nu se mai schimba, deci gesturi de genul asta sunt absolut gratuite, și reacția lui Caramitru mi se pare absolut sinistra
Bravo, Razvan! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82928_a_84253]
-
organizare, fără oprire de circulație. Bicicliștii circulă grupați pe prima bandă prin tot orașul circa 1-2 ore și atât, si mai ales!!! nechemați de nimeni! Ce uită (din nou) dl. Bucurenci (cum uită și alte aspecte, când vrea să facă fronda), este că în ziua respectivă, zi de week-end, nu a fost trafic mai deloc în București..
De ce nu merg la Velorutie by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82939_a_84264]
-
era "primul nostru poet politic", un poet preocupat cu seriozitate de actualitate, contestatar și niciodată gratuit. De asemenea, sensibilitatea poetică a lui Geo Dumitrescu era văzută de Nicolae Manolescu ca fiind bacoviană, ironia lui "vagă", iar atitudinea dominantă, aceea de "frondă". Mai mult, în stilul tranșant binecunoscut, criticul făcea o delimitare necesară între literatura de tinerețe și aceea de după 1960 a poetului, exprimîndu-și cumva nostalgia după "junele nemulțumit din poezia anilor '40" și încheind călinescian: "rolul istoric al poetului acesta a
La umbra nucului în floare by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15317_a_16642]
-
un ochi de literat, a permanentei arheologii filosofice. Dincolo de Urmuz și Caragiale sau poate înaintea acestora, dramaturgul Ionescu e descoperit a fi incredibil de coerent într-o atitudine filosofică constantă de-a lungul carierei. Paiața metafizică și comunicarea imposibilă, teribilismul, fronda și răsfățul celebrității, disprețul pentru cultura mică și obsedanta frică de moarte se regăsesc toate într-o construcție coerentă a căreie cheie de boltă e manierismul sofist. În capitolul care urmează, fundalul filosofic al operei și al atitudinilor lui Eugen
Țara rinocerilor by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15367_a_16692]
-
semnul ascezei și se preocupă de moartea aparentă. În convergență cu eforturile titanice de înălțare spirituală, își alege modele pe măsură: N. Iorga (seriozitate și geniu), B.P. Hasdeu (enciclopedism), Nae Ionescu (ortodoxie, elocvență, charismă). Trăind atitudinal la temperatura incandescentă a frondei de enfant terrible, recurge la gesturi extreme, al căror exces îl va dezavua ulterior. Astfel, în 1926, la nici 20 de ani, îl critică violent pe Iorga, rupîndu-se definitiv de profesorul care jucase în viața lui "un rol aproape magic
Martie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/15408_a_16733]
-
mult și cît mai la întîmplare, cineva își gîndește cu minuție aparițiile în sistem. Cele două volume sînt produsul unor preocupări care în sens comun sînt considerate divergente. Caragiale și Caragiale este un studiu academic, cu tot aerul său de frondă, cu toată discuția care s-a făcut în jurul lui la apariție (1983) și care l-a consacrat ca nonconformist, în răspăr cu interpretarea tradițională a marelui clasic. După aproape douăzeci de ani vom vedea că mare parte a acestui nonconformism
Florin Manolescu și Florin Manolescu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15471_a_16796]
-
și autoritar să-și impună tactica și strategia lor politică și revoluționară. Există și alte incompatibilități de structură: nu orice "ruptură" are o valoare revoluționară. Esențială este numai fractura fundamentală a ideologiei dominante, răsturnarea totală de valori, nu simpla opoziție, frondă sau mișcare ostentativă"). Tocmai "simpla opoziție", "fronda" perpetuă credem că alcătuiesc atuul mentalității avangardiste, desprinse de servituți politice, compunînd o postură de monitorizare "gratuită", ideală, a spiritului scutit de marca unei "angajări", ergo mărginiri prin circumstanțele istorice efemere. Eterogen și
Salvarea unei specii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15473_a_16798]
-
strategia lor politică și revoluționară. Există și alte incompatibilități de structură: nu orice "ruptură" are o valoare revoluționară. Esențială este numai fractura fundamentală a ideologiei dominante, răsturnarea totală de valori, nu simpla opoziție, frondă sau mișcare ostentativă"). Tocmai "simpla opoziție", "fronda" perpetuă credem că alcătuiesc atuul mentalității avangardiste, desprinse de servituți politice, compunînd o postură de monitorizare "gratuită", ideală, a spiritului scutit de marca unei "angajări", ergo mărginiri prin circumstanțele istorice efemere. Eterogen și incompatibil în raport cu ideologiile politice, suprarealismul e un
Salvarea unei specii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15473_a_16798]
-
contrastele de care - se vede clar - naratorul se simte atras și pe care le tratează salvator cu familiară ironie. Aproape toată seria de artificii textuale de care optzeciștii au abuzat deseori se găsește și aici. Meritul autorului e că depășește fronda acestui tip de construcție textuală în sensul similării disimulate și al utilizării cu măsură, neostentativ, abia perceptibil al instrumentarului (inter)textualist. Ludicul camuflează livrescul în așa măsură încât, obișnuit repede cu jocurile stilistice firești ale autorului, riști să ignori punctele
Un basarabean... târgoviștean by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14460_a_15785]
-
său purtător de cuvînt: "Departamentul de imagine, condus de purtătorul de cuvînt al guvernului, a fost în timpul mandatului meu un exemplu viu de incompetență profesională. Primul purtător de cuvînt, Răsvan Popescu, a fost cel mai nimerit exemplu a ceea ce înseamnă frondă cuvîntătoare față de premierul a cărui imagine trebuia, prin forța, lucrurilor să o cultive. Cu o mină blazată și veșnic obosită, asemenea unui sceptic căzut definitiv și fără scăpare pe gînduri, Răsvan Popescu nu putea să prezinte comunicatele guvernului și luările
Culisele unei mari dezamăgiri by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14642_a_15967]
-
Monteverdi, Bach, Haydn, Debussy (iar șirul numelor ilustre se poate considerabil amplifica) în limba română. De pildă, există o traducere dintr-un autor rus care, cu decenii în urmă, demonstra angajata laicizare în creație a lui Bach, neîntrecută decât de fronda sa contra asupririi feudale, sau un ciudat dialog epistolar al unui autor român cu același compozitor baroc, inserat într-o monografie ce "descoperă" origini trace ale muzicii bachiene... Și am ales intenționat exemplul lui Bach, dat fiind că ne-am
Confesiune by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/14179_a_15504]
-
La întrebarea "de ce v-ați ales" această lucrare, mulți studenți mi-au răspuns că le-a plăcut un anumit film. Cei care-și aleseseră Brahms, o făcuseră datorită temei vestite din filmul "Vă place Brahms?". Cineva, cu un spirit de frondă disimulat sub masca unei prefăcute candori, a venit cu Melodiile lăutărești ale lui Sarasate, spunându-mi că o consideră o piesă comică, el comentând coloana sonoră de la filmul lui Chaplin și nu textul original. Și exemplele pot continua. Nu intenționez
Absența lui Bach by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/14289_a_15614]
-
însemne Douăzeci de ani de la moarte. Povestea în trei părți a muschetarilor e o istorie care, treptat, s-a transformat, prin scriitură, în propriul său mit. Cavalerismul medieval caracteristic primului roman din ciclu este înlocuit de haosul și de confuzia Frondei, iar apoi, în final, de nașterea și de instaurarea unei ordini noi, într-o lume a fiilor. Ciclul romanelor care îi are ca eroi și ca pretext pe muschetari este expresia ficțională a unei civilizații și a unor mentalități. Chiar
Mitul Muschetarilor by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15034_a_16359]
-
muschetari e sugerată posibilitatea de a grupa, două cîte două, elementele acestei mulțimi de patru. Pe stradă, D'Artagnan merge, de regulă, cu Athos, iar Porthos îi dă brațul lui Aramis. Temporara lor separare (Athos-Aramis și D'Artagnan-Porthos) din timpul Frondei simbolizează războiul civil. Vicontele de Bragelonne epuizează posibilitățile combinatorii. Aramis și-l asociază pe Porthos, pentru a-i servi de adjuvant în conspirații, în timp ce D'Artagnan și Athos se întîlnesc în întreprinderea restaurației lui Carol al II-lea, iar apoi
Mitul Muschetarilor by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15034_a_16359]
-
cîți dintre noi au înțeles ceva. Literatura vine, paradoxal, să limpezească lucrurile. Un grup de scriitori au o trăsătură comună: sînt puși pe nebunii, pe experiment, sînt "vii". îi unește un dispreț comun față de tot ce înseamnă establishment ieșean. Această frondă în grup nu aduce automat valoare, bineînțeles. Dar e interesant că se încearcă configurarea unui grup prin disprețuirea unui spirit regional. Dan Lungu afirmă: Pentru apariția acestei antologii nu trebuie să mulțumim Primăriei municipiului Iași, Consiliului local, Consiliului județean Iași
Iașiul subteran by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15241_a_16566]
-
zona. Cu un spirit aproape hip-hop, cîțiva scriitori din Iași și-au adunat prietenii, celebri sau nu, valoroși sau nu, și au purces la întocmirea unui soi de matrice literară. Cei tineri sînt promovați prin intermediul celor deja consacrați, spiritul de frondă se micșorează considerabil, implicit - pentru că riscul e implicit. Nu doar marii autori ar fi trebuit să se gîndească de două ori înainte să intre într-o astfel de antologie. Și tinerii ar fi trebuit să știe că riscă mult dacă
Iașiul subteran by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15241_a_16566]
-
biblic, Tăgăduința lui Petru (1918) rămîn fără ecou, Fundoianu continuă să facă risipă (și paradă) de idei literare și teme diverse în reviste ca : Rampa, Adevărul literar și artistic, Contimporanul, Sburătorul literar etc.. Negativist cu hrană piezișă din spiritul de frondă personal și din ebuliția polemică a epocii în căutare disperată de „diferențieri”, Fundoianu publică în 1922 Imagini și cărți din Franța. În stilul său agresiv, juvenil arogant, pe care E. Lovinescu îl ironizează cu eleganță, observînd că „ferocele” colaborator oficiază
Noiembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/13384_a_14709]
-
în ghiozdane/ poeme/ și taverne.// Mîinile altora ne-au prins de glezne/ trăgîndu-ne-n jos, în strînsoare de clește/ să ne sature cu pămînt” (Flămînzii). Însă natura intimă a lui Tonegaru nu e adecvată opoziției vehemente, acesta preferînd a-și practica fronda cu ajutorul praștiei din care azvîrle subtilități antipoetice. De cele mai multe ori poetul își toarnă decepția într-o manieră ironică, deci într-o indirectitate care e o (involuntară) protecție. Dispoziția insurgentă se proiectează pe un evantai de asociații a căror edulcorare glumeață
Poezia lui Constant Tonegaru (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13437_a_14762]
-
sursele sonore date la maximum (adică, vorba unui personaj caragialian, „spărgînd urechile dumnealui”, recte ale vecinului), în disprețul celorlalți. Fenomenul constituie un atentat la sănătatea publică la fel de grav ca fumatul. Cînd este vorba de adolescenți, aproape că înțeleg: fluctuații educaționale, frondă, exces hormonal etc. Dar cînd fenomenul tinde a se generaliza, cuprinzînd și alte segmente de vîrstă, indiferent de nivelurile culturale și profesionale, cum să rămîi indiferent?... Te plimbi printr-un parc, seara. Canicula a trecut, o boare încă timidă îi
Dreptul de a asculta greierii by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/13522_a_14847]
-
nu transpare în Jurnalul de la Tescani. Nici măcar din întîmplare nu apare vreo referință la realitatea politică a zilei sau la lipsa de alimente și de iluzii din ultimele luni ale regimului Ceaușescu. Cel puțin la nivelul acestei cărți, spiritul de frondă al lui Andrei Pleșu se manifestă prin revelarea firescului, a zîmbetului (vorba lui Mihai Șora), a libertății de gîndire, în detrimentul încrîncenării, crispării, imbecilității cinice a regimului comunist care ajunsese să interzică pînă și cuvîntul „libertate”. Spirit dilematic prin excelență, adversar
Pitoresc și filozofie by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13590_a_14915]
-
discuta): „«Generația războiului», deși n-a fost o grupare sau un curent, a înfăptuit o înnoire substanțială și o «modernizare» a liricii românești, punînd în mișcare a doua ofensivă, mai puțin schematică, mai puțin mimată, a avangardei. Promovînd nu o dată fronda, anticalofilismul, inovația lexicală, refuzînd pseudo-aventura «trăirismului» și parada producțiilor rimate în ritmul conformismului din acea vreme, poeții ei, fără vreun program și fără mentori, au întruchipat reflexul acut și fertil al apărării poeziei de împresurarea negurii istorice”. Din păcate, sufocarea
Răspunsurile poetului Alexandru Lungu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13617_a_14942]
-
atenția, în ordinea lecturii, Șerban Foarta cu o grație de nepovestit, Ioan Grosan, hazos-melancolic și Radu Cosasu, cu una dintre cele mai frumoase schițe de portret din vieata să de extremist de centru. Un Brassens al tuturor nostalgiilor cosasiene - muzică, fronda, puritate, ghinion, șansa, Parisul și tachineria cu moartea. Mofturoșii ne-ar putea reproșa că ne lăsăm furați de cosasisme, vizionarii dreptei inflexibile, că nu sesizam că extremismul de centru al lui Cosasu bate spre stînga. Să bată sănătos! Dacă Radu
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13759_a_15084]
-
de la 2 Mai), iar temuții conducători comuniști erau mai degrabă prilej de bășcălie decît de teroare. Sfîrșitul comunismului a însemnat nu doar scoaterea unui regim politic odios de pe scena istoriei, dar și dispariția acestei oaze de trăncăneală superioară, de veșnică frondă mai mult lingvistică și comportamentală decît politică, în care viața avea un farmec, timpul se tîra leneș, iar zilele se înșirau ca pe ață, fără fapte extraordinare, dar și fără mari surprize neplăcute. Pentru tînărul Dan Ciachir intrarea în această
Călătorii în lumea de ieri by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13865_a_15190]
-
splendide exemple de conduită". Au fost și în comunism dascăli din generația de după război care și-au făcut în chip strălucit datoria. Dar, repet, acestea se produceau în pofida regimului: în fond, orice act de cultură autentică era un gest de frondă, căci, în concepția PCR, cultura era doar trompetă propagandistică, iar școala, un instrument de depersonalizare. Să revenim însă la subiectul propus. Domnul Baumgarten are perfectă dreptate atunci când consideră că, pentru realizarea unei performanțe reale în cultură, nu este suficient efortul
Asanarea vieții academice by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/10403_a_11728]
-
fost consultate și bibliografiate (și e bine) "Lupta de clasă" și "Săptămîna". Primele chiar ar merita o cercetare specială, suplimentară, despre receptarea literaturii în aceste publicații oficiale ale partidului comunist. Ceea ce înainte de 1989 putea să fie un mic gest de frondă, astăzi e resimțit ca o lacună de informație. Apropo de lacune! Nu am constatat lipsă de la apel decât un roman, e adevărat, greu de găsit: Cocktail de Victor Valeriu Martinescu, un roman avangardist din 1943. În schimb, nu pot spune
Un monument dedicat romanului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12184_a_13509]