366 matches
-
scriitorilor din diferite zone ale țării, la promovarea operei lui Caragiale. Un surplus al lămuririi depline, mai mult decât prețios, posibil doar prin recuperarea textelor, din periodice - evident - pe care nu le-au parcurs în nici un caz nu le-au frunzărit, ci le-au buchisit cu sentimentul că iau cunoștință de ele pentru prima oară. În plus, lucrurile deja știute, cărțile, articolele, sunt verificate până la cel mai mic amănunt, totul fiind reluat de la capăt, citit în altă cheie, a informației relevante
Integrala Caragiale (I) by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14954_a_16279]
-
jurnal (un subtil mise-en-abîme?) și să-și trăiască viața filtrând-o prin scris, pregătindu-se pentru cartea care îl va absorbi cu totul: "am să știu până-ntr-atâta totul, încât voi fi mort poate, viu numai când se vor frunzări niște hârtii." (p. 239) Teofil trăiește actul scrisului - a se urmări obsesia începerii, a terminării și a găsirii unui nou caiet pentru scris - ca pe un act vital în depășirea unei limite, în căutarea unei alte "vieți"! Tot într-un
Reușita scriitorului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15489_a_16814]
-
cuvântului meu este punctul meu forte", spune autoarea în Câinele meu sufletul. Poeme precum Seximoronul sau Requiem atestă același lucru: textualizarea trupului și sexualizarea textului. Nu întâmplător volumul de față își ia titlul de la poezia Arta seducției: "...Vine cineva mă frunzărește și pleacă. Vine altcineva/ Mă calcă-n picioare și-așteaptă. Ultimul venit/ este și cel dintâi care:/ Își pune degetul pe limbă și mă despică/ Filă cu filă: numai cuvinte rasate cu glezna subțire/ Vede-n culori și totul se
Oftalmologie feministă by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14486_a_15811]
-
lipită pe valiză și fără mica avere în dolari americani pe care o ținea pe burtă, nimic nu amintea pe cetățeanul de peste mări și țări în afară de orice bănuială, care fusese domnul Carol. Jandarmii i-au deschis valiza. După ce i-au frunzărit fără prea mare interes, dar încruntându-se, caietul de elev în care scria din când în când, în franceză, poezii, au vrut să știe mai multe despre manuscrisul neterminat cu reportajele sale despre America de Nord. Manuscrisul era dactilografiat de pe timpuri, în
Constantin Stoiciu - Fugarul by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/14477_a_15802]
-
la care se servesc produse condimentate, prăjite în sosuri grase, ce sfârâie în ritmuri rock și răspândesc damfuri de melodii electrocutante. Alții întâlnesc muzica de parcă ar face o incursiune la un fast-food, unde mușcând dintr-un burger, vorbesc la mobil, frunzăresc ziarul și flirtează cu televizorul, înconjurați de sonorități ethno (agresiv maneliste ori discret jazz-iste). O categorie tradițională - azi aflată în extincție - o reprezintă cei ce gustă muzica aidoma unui festin, alcătuit din felurile mâncăruri care de care mai rafinate
Cum ascultăm by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14632_a_15957]
-
spus: - Așezați-vă aici, mă duc să caut pahare. N-a zăbovit mult și a evaluat din pragul ușii situația: eu mă întinsesem pe pat, cu picioarele pe perete și spatele sprijinit de pernă. Marcos stătea pe partea opusă și frunzărea, țeapăn, o revistă. Jaime i-a luat-o din mână și a pus-o la loc pe etajeră, după care a tras singurul scaun pe care-l avea ca să se așeze în fața noastră. - M-am înșelat, nu e gheață. - Nu
Castele de carton by Cornelia Radulescu () [Corola-journal/Journalistic/10399_a_11724]
-
arta în slujba revoluției. Oare? Mai mult întrebări decît răspunsuri, articolele din numărul cu care La Lettre R continuă un frumos început sînt de luat în serios, ca mize ale unei lecturi "de iarnă", meticuloasă și de formare, nicidecum de frunzărit și de-nghițit pe nemestecate. Deja anunțat, numărul patru, despre Les Arts au féminin (reia, înțeleg, în volum, lucrările unei conferințe din primăvară), va impune o tradiție care începe, vizibil, să se închege. Mai vrem... Convorbire, nu interviu Spre deosebire de alți jurnaliști
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10465_a_11790]
-
în aceeași seară, și cam unul peste altul, trei spectacole de autori care mă interesau, astfel încît n-am putut să parcurg nici o montare pînă la capăt, fugind literalmente de colo, colo. Nu mi s-a mai întîmplat, recunosc, să �frunzăresc� spectacole. În pierdere am ieșit tot eu, lăsînd la o parte fuga în sine, la propiu și la figurat, starea de inconfort și sentimentul aiuritor că am ratat totul. O abatere de la selecția mea a fost spectacolul Recviem, o producție
ORAȘUL MINUNILOR (I) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12782_a_14107]
-
se dedică acum acestui scop. Își petrecea mare parte a zilei la telefon, vorbind cu secții de poliție din toată țara. Îl bătea la cap pe detectivul din New York, întrebîndu-l dacă mai făcuse progrese în cazul meu. La biblioteca publică frunzărea cărțile de telefon, notîndu-și numerele și adresele secțiilor de poliție și ale azilurilor de noapte, iar apoi parcurgea lista metodic, sunînd la fiecare număr și întrebînd dacă văzuse cineva vreo persoană care să corespundă descrierii mele. A trimis fotografia mea
De curînd în librării - Jeffrey Eugenides - Middlesex by Alexandra Coliban-Petre () [Corola-journal/Journalistic/11707_a_13032]
-
credea el, legături între ele. Nu-l năpădise niciodată curiozitatea să se uite prin ele, să le citească dând filă după filă, urmând înscrisuri după înscrisuri, istorii după istorii. Nu i se interzisese niciodată să le citească sau măcar să le frunzărească, să vadă ce conțin ele. Fusese ferit de această tentație încă din fragedă tinerețe, adică de când fusese angajat. Un înalt funcționar îl condusese până aici, îl instalase la masivul birou de la fereastra ce da spre celebra biserică - de care, desigur
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
aveam nici o îndoială. Tot ce văzusem și admirasem până atunci în viața din care, avid și inconștient, mușcasem - probabil în căutarea Betinei!, fără îndoială în așteptarea și căutarea Betinei! -; în frumusețea fotografiilor din revistele pe care ca tot omul le frunzăream și eu ; în albumele de artă ale marilor maeștri și chiar în marile muzee pe care le bătusem cu oarece evlavie - Louvre-ul și Muzeul Orsay, la Paris, Galeriile Offici, la Florența, Alte Pinakothek, Neue Pinakothek și Galeria de artă modernă
Îmi amintesc de Betina by Damian Necula () [Corola-journal/Imaginative/9613_a_10938]
-
Dragoș Bucurenci Dor de Buenos Aires. M-a apucat în dimineața asta, frunzărind scrisorile și fotografiile trimise de Alex. Leo Șerban pe Liternet. Nu-mi vine să cred că au trecut doi ani... Doi ani de la ce? Crăciun fericit! Crăciun Fericit ! dragă dragoș, bs aș is just some 18 hours away from ro
Mi Buenos Aires querido by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82662_a_83987]
-
Dragoș Bucurenci Rămas parcă mai singur în lanul din care Salinger tocmai s-a carat, frunzăream ieri noapte netul, căutând urme de-ale lui. Via Cristina Bazavan, am gasit colecția de povestiri pe care le-a scris pentru The New Yorker. Câteva fraze memorabile din “The Catcher în the Rye”: J. D. Salinger 1919-2010 I don
RIP by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82651_a_83976]
-
buze și, ca student, era eminent. Într-o seară, am zărit pe noptiera sa două cărți cu coperțile și filele învechite, cam ciudate față de cărțile care circulau pe piața vremii, de autori necunoscuți mie: Spinoza și Nichifor Crainic. Le-am frunzărit, Ghiță mi le-a dat să le citesc, dar pe ascuns. N-am priceput absolut nimic, dar Ghiță nu s-a speriat de incultura mea. Îi devenisem apropiat (nu știu de ce) și zilnic, la prânz, când urma să mergem la
Îndrumătorul meu spiritual, canonizat - Gheorghe Calciu Dumitreasa. In: Editura Destine Literare by TUDOR NEDELCEA () [Corola-journal/Journalistic/101_a_257]
-
pe uscat. Este motivul pentru care, probabil, fiind pe apă, îmi place să privesc malurile, acceptând incitația de a mă întreba cât balamuc vituperant și câtă sărbătoare tihnită sălășluiește dincolo de limanuri. De pe Sena, Parisul pare un roman pe care îl frunzăresc în speranța că, dacă nu am cum să-i surprind esențialul, pot măcar să-l zăresc. Un roman ca un studiu franc și îndrăzneț al inimii unei metropole ce a dezvoltat atâtea epopei subiective și a formulat atâtea cereri de îngăduință
De dor și inimă albastră by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10261_a_11586]
-
multele, ne agonisește un capital sigur, ce crește în valoare an de an până la sume fabuloase“. Vasile Voiculescu- „Capul de zimbru“ Printr-o ciudată coincidență, în dimineața zilei de 15 iulie - când se sărbătorea la Timișoara „Ziua mărcii poștale românești“ -, frunzărind volumul de amintiri a lui Sașa Pană am descoperit episodul apariției seriilor „verzi“. Un moment de ruptură în evoluția firească a filateliei românești, începutul implicării politicii în această activitate, văzută ca un mijloc de propagandă. Prezent în acea zi importantă
Agenda2003-37-03-c () [Corola-journal/Journalistic/281467_a_282796]
-
multipremiată - Scriitor în comunism), uită-te la ce se întâmplă în Occident, apoi, nu uita că revistele literare au tiraj minim și n-au deloc difuzare, nu sunt citite decât de cei care le primesc, eventual prin poștă (sau sunt frunzărite la redacții, primite «la schimb»). În plus, hai să ți-o spun de la obraz: o cronică apărută pe un blog (Simona Tache, fostă colegă a lui la Academia Cațavencu) la ultima mea carte a avut în două zile peste 4
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2480_a_3805]
-
înainte - ceea ce se poate face rapid când textul este scris pe pagini de hârtie. Sau, drumul invers: de multe ori, când este necesar să fie bine înțeles textul, să se facă evaluări, să se memoreze anumite părți, un cititor avizat frunzărește paginile înainte și înapoi, repede, iar acesta este posibil să se facă pe hârtie, dar este foarte dificil, cu mari întârzieri și pierderi de informații subsidiare, atunci când lectura (și redactarea) se fac numai prin/pe C. Sub formă de ipoteze
Compiuterul și omul by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/16357_a_17682]
-
ale altora se ascut; cuvintele se urmăresc cîteodată ca oile cînd le mînă ciobanul sau se împrăștie altă dată ca potârnichile amenințate de pușca vînătorului. Multe se pot închipui doar privind scrisorile, darămite citindu-le. Mi-am reamintit, fie și frunzărindu-le, o groază de întîmplări, de figuri, unele de acum trei sau patru decenii. Și m-a surprins un lucru. în prima mea tinerețe, abia intrat în lumea literară, nu primeam cine știe cîte scrisori, deși nu locuiam în București
Specii pe cale de dispariție by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16549_a_17874]
-
am dus la biblioteca Facultății de Litere și am cerut spre consultare colecția revistei pe ultimii trei sau patru ani. Frumos legată, într-un format de broșură care respecta perfect dimensiunile revistei propriu-zise - cum de altfel cititorii care obișnuiesc a frunzări la bibliotecă reviste sau ziare mai vechi probabil știu - colecția era ușor de citit și oferea avantajul unei lecturi coerente pe o lungă perioadă de timp. Anumite lucruri care poate chiar și la momentul survenirii lor vor fi trecut puțin
Distrugerea bibliotecilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16088_a_17413]
-
Mai exact că nu au fost încă dați afară oameni din sectorul bugetar, deși asta trebuia să se întâmple de hă-hă. Deci cum stătea el, acolo, la Cotroceni și se plictisea a cerut într-o zi niște “statistici”. Le-a frunzărit, a desenat fluturași pe ele, a jucat X și Zero singur și tot așa. Până la un moment dat, când a-nțepenit brusc. S-a albit. Să cadă de pe scaun, nu alta: “Hai să-mi bag... incredibil. Ia uite, bă, ăștia n-
Şase! S-a prins Băse că e ceva-n neregulă by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20118_a_21443]
-
Greenwich din Târgul lui Bucur, pentru că oamenii își potriveau ceasul după ceasul Gării. Cu ochii pe ceas stăteau și călătorii care ajungeau în gară mai devreme. Și pentru că așteptarea este grea, aceștia își omorau timpul picotind în sala de așteptare, frunzărind presa ori lângă o halbă de bere sau un pahar de sirop, băute în pripă la restaurantul gării. Nici birt, dar nici tavernă, restaurantul, cu mesele și scaunele sale din fier forjat, era odinioară, singura posibilitate de divertisment din Gara de Nord
ANONIMI ÎN GARA DE NORD de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381732_a_383061]
-
Știu deja că în Centrul Vechi nu se mănâncă grozav, pentru că bucătăriile-s mici și aglomerația e mare. Așa că de fiecare dată când mă prinde foamea pe Lipscani sau pe străduțele adiacente, intru în vreun local cu aspect de restaurant, frunzăresc meniul, comand și-mi spun o rugăciune-n gând, să scap fără enterocolita și de data asta. La Leș Burgeois mai sorbisem niște beri pe terasa vară, dar de mâncat nu îndrăznisem, deși am văzut mulți temerari la mesele din
Burghez... da’ nu prea [Corola-blog/BlogPost/96839_a_98131]
-
rostești tăcând pe-atâtea căi dar nu lași nicio urmă... Cum te-aș crede că-mi bați în geamuri ninse de tumult dar niciodată nimeni nu te vede și nu te-aude... Filele cu mult nesaț de întâmplare-împreună le-a frunzărit doar vântul și le-a scris cu fonturi îngroșate de furtună. Îmi spui că vii dar nu găsesc deschis niciun zăvor de gând și nicio poartă de dor nebun de mult nu s-a clintit în colțul meu de lume
IARĂŞI de AURA POPA în ediţia nr. 1679 din 06 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380210_a_381539]
-
sunt mult mai prietenoase cu cititorul, la doar un „click” depărtare și pentru că nu trebuie să meargă la bibliotecă după carte. Nu le-a explicat nimeni că atunci când iei în mână cartea clasică, tipărită, pe care o poți simți și frunzări în voie, este cu totul și cu totul o altă experiență. În schimbul unui sentiment plăcut, tinerii noștri, în cele mai dese cazuri, atunci când se încumetă să citească o carte, au parte doar de senzații reci. Cartea tipărită e singura care
Tinerii noştri în ipostaze literare. Raportarea la realitate. [Corola-blog/BlogPost/93678_a_94970]