41 matches
-
au zis că era biiiiiiiine. A treia zi, oricât îmi place să povestesc și oricât urăsc să dau vești proaste, s-a terminat mai repede decât vă așteptați. Pe ordinea de zi erau subiecte sensibile, mai sensibile decât echilibrul unui funambul bolnav de diaree, căruia-i vine să strănute. Primele două legalizări în discuție: pedeapsa cu moartea și prostituția. Numai cu astea două, profesioniștii au ținut-o până la prânz numa-ntr-o ceartă, între Eros și Thanatos. Pe prima au rezolvat
Trei zile fără ei... „- Așa repede ați venit, copii? Ți-am zis, bă, Livache, c-o să fie bine, hai, pe ei!” by https://republica.ro/trei-zile-fara-ei-z-asa-repede-ati-venit-copii-ti-am-zis-ba-livache-c-o-sa-fie-bine-hai-pe-ei [Corola-blog/BlogPost/339105_a_340434]
-
azur, dulapuri-sfinxe, Dulci utopii din linguri vechi prelinse (...) Miresmele iau foc de la perdele, Luminile s-așează lin pe scaun, Din cratițe bea lapte prins un faun... Dacă aici tabloul de gen se înscrie (aparent) în cadrele normalității, un Emil Brumaru funambul continuă la modul giocoso. Patetic și discret ironic, el își arată direct sau prin intermediul măștilor profilul interior grav; dedublarea îi dă libertatea de a se proiecta în efigii memorabile. Dicțiunea centrată pe contrasens, fabulația programată pe aglutinări năzdrăvane de basm
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
o demnitate sociale egale: ele se adresează mulțimilor și vor, trebuie să placă. Odată lămurit acest lucru, ne vom îndrepta spre Serge Daney, acest Cristofor Columb al Noii Lumi vizuale, pentru a străbate alături de el noul Eldorado. Luminile unui cercetaș funambul cu un balansier ultrasensibil, alergând de la o imagine la alta, între mensualul celuloidului și cotidianul electromagneticului, între Cahiers de cinéma și Libération, se adaugă la perspicacele și savantele tablouri întocmite de exploratorii noii economii a audiovizualului, ca René Bonnel, de
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
caritabile. Asta-i consecința crizei domeniului politic, redus la o trepădușie de dimensiuni comparabile cu cea a electoratului. Cine nu riscă, nu câștigă. O administrare fără viziune profundă și incapabilă de curaj pe măsură e sortită căderii, ca mersul unui funambul ce-și privește obsesiv tălpile, ca să nu calce pe alături. − Exact o astfel de acrobație îmi pare a fi și ajutorul internațional în care ne-am hazardat, și chiar lipsit de orice constrângeri politice. Nu vezi? N-ajunge să dai
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
echitabilă, și în pază, și în felul cum darul trebuie înțeles, sau folosit - ceea ce cam depășește atribuțiunile legitime ale oricărei organizații. − Păi, de, când te joci de-a Dumnezeu, trebuie să fii polivalent și răbdător ca el...! − La jumătatea drumului, funambulul descoperă că funia se dezleagă și că o altă investiție de curaj - mai nebunesc, de data asta - e chemată s-o prelungească pe prima, și-apoi încă o alta, și mereu alta. Funia s-a transformat acum în pantă, pe
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
mai deasă decât a amurgului înconjurător. Cei doi drumari își ținură astfel companie vreme de-un schimb prelung de tăceri. Către sfârșitul lui, când Ian se pregătea să iasă din umbra lunecoasă ce-l mângâiase sărind peste el ca un funambul nerăbdător, vaporul slobozi un semnal prelung de sirenă. Punctuația finală a acestui salut ambiguu rezonă straniu în ființa arhitectului. Când începe un vapor în scufundare să starnească turbionul ce trage după el obiectele înconjurătoare? E vârtejul creat în aer un
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
a rolurilor și ipostazierilor, la grotesc, parodie, degradare, la ecorșeuri (termen drag autoarei) de tot felul și la „stadiul estetic” kierkegaardian. Formele teatralității și analiza bahtiană a sărbătorescului se contrapun cu folos tragicului carnavalesc și morbideții consumate cu grație de funambul, iar Emil Botta iese mult sporit prin înserierea la „corabia cu ratați” a generației ’27. SCRIERI: Vindecările, București, 1976; Jugastru sfiala, București, 1977; Vietăți fericite, București, 1980; Natură moartă cu suflet, București, 1982; Apocrife despre Emil Botta, I, București, 1983
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290378_a_291707]
-
1978; Premiul Uniunii Scriitorilor) atrage atenția asupra unui poet pentru care liricul este funcție ludică, practica jocului și truda asupra cuvântului fiind însăși esența poeziei. „Ipostaza aproape unică a eului - atât cât acesta mai este încă prezent - e aceea a funambulului și saltimbancului, evoluând spectaculos spre o temporalitate ideală” (Ion Pop). Și în cărțile următoare jocul rămâne mecanismul de producere a enunțului poetic atât la nivelul tematic, cât și la cel al practicii discursive. Șalul, eșarpele Isadorei (1978; Premiul Asociației Scriitorilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287057_a_288386]
-
din fire ;i,-n genere, neșlefuit./ Greu granulabil, la rigoare; filigranabil, nici atît" (Pierre...ponge). Astfel imaginarul ce pare des-frînat e constrîns de-o frînă moral-prozodică a face cu modestie cîțiva pași înapoi. Temerar prin ingeniozitatea spectacolului d-sale de funambul, Șerban Foarță se arată surprinzător timid în fața abordării realului pe care-l restricționează prin unghiurile contemplative, de-o fabuloasă interferență, ale poeticii de care face uz. Marile teme îndătinate, enigmele crispante, înfricoșătoarele perspective nu sînt abordate niciodată. Autorul ocolește cu
Dureroasa caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9052_a_10377]
-
de alta, straturi succesive de neînțelegere și ostilitate, cercuri concentrice ale cabalei. Acest tip de reacție (cu cât ești mai lăudat, cu atât să fii mai nemulțumit că nu ești lăudat destul) a fost dezvoltat și de Eugčne Ionesco, un funambul tragic al verbului ascunzând, după straturi de umor absurd, deprimări și angoase profunde. Câtă vreme ne spune ceva despre modul de a fi al unui scriitor, despre figura spiritului creator, complexul respectiv are funcția și valoarea lui. Când însă, defulat
Ușa stacojie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11697_a_13022]
-
permanență nevoia să se scuze pentru că, neavând contact cu oameni din România, a uitat mult. Cuvintele noastre îi luminau chipul, îl transpuneau în alte locuri, dintr-o epocă demult apusă. Reamintindu-și târgul copilăriei și tinereții sale, pășea ca un funambul pe sârma îngustă care desparte zâmbetul de lacrimă, străduindu-se cu disperare să se (re)echilibreze când într-o parte, când în cealaltă. Cu inevitabilele variante stilistice, experiența s-a repetat pe toată durata șederii noastre la Ierusalim. Unii ne
Întoarcerea în Paradis by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7684_a_9009]
-
Gheorghe Grigurcu Funambul ultraprudent, jucînd pe sîrma necontenitelor ajustări, Marin Preda decade și intelectualicește la treapta "intelectualilor" pe care-i produce ca personaje și care au rolul de a-i întrupa punctul de vedere personal: ""știu, nu ești vinovat de nimic, dar am
O revizuire convingătoare (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11722_a_13047]
-
proza lui SF, dar și un an al mileniului trei, în care e proiectată, mereu, saga erotică și utopia romantică. O lume în care "noțiunea de plăcere e fundamentală", cum zice producătorul francez, mare admirator al acestui cineast "estet" și funambul, care, pe de o parte, e "economic", pentru că îi place să lucreze în spații mici, intime, cu o echipă mică (un fel de mini-cinema de studio), dar, pe de altă parte, nu abandonează niciodată un decor, nefiind sigur că n-
VIVE LA DIFFÉRENCE ! by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12801_a_14126]
-
din deșertul Las Vegas-ului cei descriși mai sus păreau suporterii cuplului Stolojan-Băsescu. În aceste condiții, ghiocelul lui Roman are toate șansele să fie dublat, în aceeași glastră năstăsiotă, de-un spectaculos cactus cules în Deșertul Mojave... Despre jocurile de funambul beat ale „României Mari” n-are rost să mai discut, pentru că stratagema e prea grosolană. Programat pe vecie pentru rolul de lacheu (așa a fost sub Eugen Barbu, la fel sub Ceaușescu, iar după 1990 a îmbogățit aceeași partitură sub
Celuloza de la cap se-mpute by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13103_a_14428]
-
Geometriei, multă vreme m-am trezit din vise hexagonale, iar ochii mei erau presați dureros din trei laturi, ca și cum nu puteam vedea decât din centrul Altarului. Steagurile mele înghețaseră-n vânt, cercuri erau tobele mele în cețuri de dimineață, ca funambulul pășeam drept pe linia dreaptă, capul meu nu putea să adoarmă decât pe nimburi. Dar, destul cu aceste metafore reci. Acum iată-mă cald și moale, eșuând între albine. Să lucreze ele de azi încolo în locul meu. E Aprilie, au
Poezie by Ion Ivănescu () [Corola-journal/Imaginative/8441_a_9766]
-
Un castel în Spania... că și Caragialeta. (Care, la juna editură Brumar, din municipiul nostru, au și ieșit, deunăzi, de sub teascuri. - Celor în drept, vii mulțumiri!) - Cum vedeti histrionismul în arta (literatura)? Mai este astăzi poetul "nebunul înțelept/jonglerul" sau "funambulul" orașului? - În loc de orice alt răspuns la întrebarea dumneavoastră, îngăduiti-mi să transcriu, mai jos, o pictopoezie, Omagiu lui Tristan Tzara, al cărui autor sunt eu, ca și mașina mea de scris: - În afară de poetul "ceasului dedus" (căruia i-ați dedicat cunoscutul studiu
SERBAN FOARTA - "Poetul e captivul propriului său stil" by Remus Valeriu Giorgioni si Constantin Buiciuc () [Corola-journal/Journalistic/17731_a_19056]
-
și Emil Cioran. Dar nu tocmai această substructură e în măsură a-i legitima noutatea, a-i corobora elementele novatoare cu cîmpul de forță al unei perenități a problematicii omului? Pe de altă parte, Ionescu are adesea un aer de funambul, de "pieton al aerului", cultivă o "comicărie" fie și tristă, debușînd în nonsens. Astfel producția sa se bizuie pe două registre contrastante, unul ludic, "caraghios", voit derizoriu, altul grav, patetic, conturînd un "discurs metafizic". Mai întîi o caricatură oarecum caragialian-argheziană
Eugen Ionescu pe via religiosa by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10198_a_11523]
-
miasmele ce, în răstimpuri, îl inundă, cozeurul se dedă la subtilități verbale în care e neîntrecut (omonimii și omofonii, tautologii și tautofonii, dismorfologii ale vorbirii de tot soiul), care semnifică destinderile instantanee ale încordării spiritului jocular. E mica recreație a funambulului ce se cuvine a fi hiperatent la fiecare pas: „Dacă ți-aș răspunde în maghiară (din care, prin Ildiko, mai prind cîte ceva), ar ieși un nostim calambur (nu fonic însă, ci vizual): Cea mai frumoasă parte a zilei este
Regulă și de-reglare (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6803_a_8128]
-
lume." În opinia lui Sever Voinescu, Andrei Pleșu ar fi o sinteză a celor două entități. Eu o prefer pe cea a unui Pleșu-Disraeli, într-atât de mult ești aspirat în universul construit parcă anume pentru tine de acest unic funambul. Că, ulterior, îți dai seama că, fără inteligența lui, inteligența ta nu valorează prea mult, e cu totul altceva: fatalitate, tristețe, destin! De la gravitatea care-ți îngheață sângele în vene, la burlescul perfect contrapunctic, adaptat unor situații greu imaginabile, s-
Vom mai avea un al doilea Pleșu? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7378_a_8703]
-
mie îmi vine să casc și treptat treptat/ adorm visînd cum o sanie mă duce / spre poarta înaltelor împliniri la care zadarnic tot bat" (Jurnal). Probă de vitalitate, ima-gi-nea "naturală" cunoaște diverse variante, unele în care intervine și ipostaza de funambul dezabuzat: "Gata trag cortina spectacolul meu s-a sfîrșit / nu sînt clovn pentru cît ați plătit e destul / v-am arătat peștișorul japonez din acvariu / meditînd la soarta avioanelor de tip supersonic / am făcut între versuri și cîteva salturi mortale
Retrospectivă Petre Stoica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8840_a_10165]
-
e cu putință așa ceva? Breton scria: "Imaginației îi stă în putere orice. Dar nu ne poate face să ne identificăm, în ciuda aparentei noastre, cu un alt personaj decît noi înșine". În pofida tentativei d-sale de-a se înlocui printr-un funambul ce plonjează într-un univers funambulesc, Nora Iuga își dă în vileag trăsăturile autentice ale ființei care se refuză. Mască alunecă măcar parțial, oferind vederii obrazul unui om dezamăgit, al tipului de etern "păgubos" (portretizat cîndva, într-un text amplu
Marca de fabricație by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15046_a_16371]
-
într-un glob de rouă/ sau prin ocheane-ntoarse, strada/ cu lungi tramvaie, dedesubt,/ și-ncălecând cu gând abrupt,/ el și cu Țepe, balustrada,/ adepți ai unui joc extrem,/ dar îndoielnic, de-a suspansul,/ de care, încă mă mai tem,/ cum funambulului, balansul/ i-l simți de parcă-ai fi chiar tu/ pe sârmă, nu altcineva, -/ Dimov, e limpede că nu/ prea avea chef de cinema,/ pe pânza lui rulând alt vis...”. Echilibrul poeziei în raport cu universul fenomenalității e figurat într-un alt poem
Livrescul în stare pură by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4349_a_5674]
-
și la rău, Marina". În centrul acestui mic univers spectacular tronează, evident, mult seducătorul Leonid Dimov. În calitate de protagonist, apare abordat pe două paliere. Mai întîi ca un personaj în carne și oase, id est într-o epicitate de spumoasă natură, funambul grav, "pieton al aerului", de-un haz echivoc, de-o dezabuzare petulantă, gata a rosti vorbe de duh ori a întrupa, prin însuși jocul spontan al ființei, o melancolică, infinită ironie a raporturilor sale cu realul: "Or, domnul Leonid/ în
Duet Foarță-Dimov by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13795_a_15120]
-
într-un glob de rouă/ sau prin ocheane-ntoarse, strada/ cu lungi tramvaie, dedesubt,/ și-ncălecînd, cu gînd abrupt,/ el și cu }epe, balustrada,/ adepț ai unui joc extrem,/ dar îndoielnic, de-a suspansul,/ de care, încă, mă mai tem,/ cum funambulului, balansul/ i-l simț de parcă-ai fi chiar tu,/ pe sîrmă, nu altcineva, / Dimov, e limpede că nu/ prea avea chef de cinema,/ pe pînza lui rulînd alt vis.../ Astfel că el, cînd cinefilii/ l-au întrebat ce filme i-
Duet Foarță-Dimov by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13795_a_15120]
-
preambul) și terminînd cu Boris Groys (Luhmann nu e deloc tradus în românește, din păcate, iar Groys, puțin). Ele spun o poveste pe firul căreia, constată cititorul, Derrida va fi făcut echilibristică toată viața. Sloterdijk ni-l arată, retrospectiv, pe funambul, fără să se abțină însă de la propriile giumbușlucuri - făcute cumva în oglindă, parte și ele din nonconformistul omagiu adus teoreticianului francez. Începutul poveștii se află la Freud și la textul său despre „Bărbatul Moise” care, presupus egiptean, își dă seama
Dansînd cu Derrida by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/4019_a_5344]