90 matches
-
rămîn însă acelea în care autorul, decis să renunțe la masca gravă, ușor crispată, de pînă acum, optează pentru un mod ludic și ironic de a explora "fața nevăzută a lucrurilor". În acest scop, poetul regizează veritabile demonstrații de virtuozitate "funambulescă", dialogurile aparent lipsite de sens - alunecînd adesea, ca la suprarealiști, în zona umorului absurd - se desfășoară halucinant, imprevizibil, ca în poemul intitulat Valiza de mînă, după părerea mea unul dintre cele mai izbutite din volum: "Eram numai noi/ și soarele
Dincolo de mode... by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/14844_a_16169]
-
nou să-l facem", unor piese celebre precum Zâna, Silful, Bunica, Uriașul, Logodnica toboșarului, Cei doi arcași, La un trecător, Vânătoarea burgravului, Legenda călugăriței, Hora Sabatului ș.a. .... scoțând în lume un Hugo nici prea retoric, nici prea pletoric, cu sclipiri funambulești, cu exerciții acrobatice de rime rare, cadențe �brevilocvente", jocuri de cuvinte ca niște mordente care decorează - pentru pura desfătare - linia pură a versului. Și nu în ultimul rând, același apetit pentru comentariul viu, savant și jucăuș, broderii la broderia în
La concurență cu Debussy by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14960_a_16285]
-
ostentativ cu degetul, banalitatea se arată dispusă a se ritualiza, a se încărca din nou cu mister. Se reconsideră ca eternă devenire, ca mirabilă metamorfoză în cursul acesteia. Gesturile actantului, mișcările, deambulările lui, ce pot fi înregistrate sub un unghi funambulesc, capătă aerul unui program inefabil, sugerează o măreție ascunsă precum a unui prinț deghizat în cerșetor: "Într-o odaie străină/ noaptea/ privind în tavan/ pipăind cu mîna peretele/ (pentru ce această viață/ acest eu din care face parte și tencuiala
Un baroc paradoxal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15295_a_16620]
-
răsfrîngea invidia, prietenii și colegii favorabili îi acordau o conotație de înțelegere și de simpatie. Cei din urmă își dădeau seama că, aidoma oricărui bufon, Divinul dădea dovadă de bun-simț, chiar dacă într-un mod neconvențional, strident, "monstruos", că discursul său funambulesc forma o îmbelșugată sursă de observații și aprecieri ce se vădeau, chiar în climatul imaginativ, de-o evidență șocantă, în stare a spulbera numeroase preconcepții și fantasme ale simțului comun. După cum se pronunța Polonius în legătură cu Hamlet, e în chestiune o
Bufoneria lui G. Călinescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15515_a_16840]
-
Imaginației îi stă în putere orice. Dar nu ne poate face să ne identificăm, în ciuda aparentei noastre, cu un alt personaj decît noi înșine". În pofida tentativei d-sale de-a se înlocui printr-un funambul ce plonjează într-un univers funambulesc, Nora Iuga își dă în vileag trăsăturile autentice ale ființei care se refuză. Mască alunecă măcar parțial, oferind vederii obrazul unui om dezamăgit, al tipului de etern "păgubos" (portretizat cîndva, într-un text amplu, de către M. R. Paraschivescu, cel care
Marca de fabricație by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15046_a_16371]
-
de toată formația. Dar adevăratul dirijor al cântăreților năstrușnici, ca și al întregii asistențe era Mircea Dinescu. Mi se părea că îl văd pe Scaraoțchi însuși, dirijând o orchestră de draci. Chefuiam și râdeam cu toții, în ritmul dictat de gesticulația funambulescă a poetului. Eram personajele unui infern vesel, eram România însăși.
Infernul vesel by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13986_a_15311]
-
viața de fiecare zi din România. Unul dintre aceste CD-uri prezintă micul oraș Petrila, în care locuiește Ion Barbu, și în care a fost cândva vagonetar în mină proscrisul Ion D. Sîrbu, ca pe o localitate literar-artistică, în registru funambulesc. Citate bine alese din opera marelui și nedreptățitului scriitor au fost plasate de grafician pe frontispiciile unor clădiri, pe garduri și mai ales pe acele panouri de pe trotuare pe care, în timpul comunismului, erau înscrise îndemnuri la "întrecerea socialistă" sau "angajamente
Ion Barbu imaginația fără frontiere by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/12073_a_13398]
-
se poate "face literatură chiar din condiția teoretică a literaturii" (Eugen Negrici), dar trădează în același timp un fel de neliniște ontologică provocată de descoperirea imposibilității de a trăi și altundeva decât în fictiv. Constatăm așadar că în spatele acestor "răsturnări" funambulești, care amestecă planurile într-o asemenea măsură încât nu se mai poate ști despre care mopete ni se vorbește, se află în fapt o melancolică intuiție a imanenței literarului, a faptului că totul a mai fost spus cândva, într-o
Poezia lui Mircea Ivănescu by Catrinel Popa () [Corola-journal/Imaginative/10105_a_11430]
-
-un palmier în gură, Se-ntoarce și-l mănîncă fiert În vechiul său castel cu stafii Subțiri prin aerul vîscos, Înconjurat de blînde mafii De fluturi ce îi cad în sos... 7-V-1977 Emil P.S. Am văzut articolul trimis lui Călinescu. Funambulesc! Pe anul ăsta mai trebuie încă două!
Scrisoare by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11834_a_13159]
-
ochi pe tot corpul, inclusiv pe tălpile picioarelor, el "vede" tot ce se întâmplă în morminte (de aici și titlul românului, Morminte străvezii). Cititorul accepta toată această aglomerare de fantastic, considerând-o deopotrivă un delir al personajului și o satiră funambulesca a autorului la adresa caricaturalelor vestigii de credință din România postdecembrista. Apoteoza satirei Dan Stâncă merge cu îndrăzneala artistică foarte departe, imaginându-si că în România s-a inaugurat controversată Catedrală a Mântuirii Neamului. El nu face obiecția, meschina, ca un
UN MARE SCRIITOR SOLITAR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17760_a_19085]
-
vorba de o fotografie reprodusă pe ultima copertă a volumului, care îl reprezintă pe autor cu un joben de iluzionist în cap. Multe dintre piese sunt, într-adevăr, numere de iluzionism. Limbajul dramatic folosit de autor este unul fantezist și funambulesc. Cu toată gravitatea de fond a reflecției sale, Iosif Naghiu vrea să-și uimească și să-și amuze publicul, asemenea unui scamator. în Hotel, un călător ajunge la un hotel nemaiîntâlnit: toate camerele au vedere la mare, nu există uși
TEATRU SCURT... ȘI CUPRINZĂTOR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17388_a_18713]
-
umorului și prin plasticitatea riguroasă a fiecărei fraze.) Talentul literar îl face să aibă dreptate chiar și atunci când - din punct de vedere istoric său politic - nu are. În viziunea sa, de pildă, postumitatea lui Lenin se transformă într-o comedie funambulesca, imaginata parcă de Bulgakov. Iată câteva secvențe din această comedie: "Timp de șaptezeci de ani, milioane de oameni au fost obligați să studieze genială opera leninista. Noroc că mulți dintre ei n-au luat prea în serios îndemnul. Și-au
Dacă politică nu e, nimic nu e by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17999_a_19324]
-
care Genette deconstruiește unele clișee, precum și evocarea unei noi „clipe fericite” chiar în ultima pagină a cărții, putem spune că ludicitatea lui Genette e o minunată contrapondere la ultimitatea care se întrezărește. Întregul volum ne arată, de altfel, acest echilibru funambulesc între melancolie și ironie, între grav și ludic, între elegie și sarcasm, dar, mai ales, apetitul de reflecție, de scris și de joc al lui Genette (Gérard, Fréderic, Tristam) care contrazice atît de revigorant titlul de Epilog. Sperăm și dorim
Gérard Genette și jocul de-a epilogul by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2492_a_3817]
-
este creată (și recreată, ori de câte ori se volatilizează) prin cele mai diferite mijloace. Autorul a organizat pentru noi o paradă de ipostaze ale fantasticului, de la fantasticul sumbru, nordic și până la cel carnavalesc, specific temperamentului latin. Și de la fantasticul direct, epic și funambulesc, cum îl cunoaștem din proza lui Hoffmann, până la cel livresc, pe care nu-l mai putem disocia de geniul lui Borges. Nu lipsesc nici răsfrângerile unor idei din literatura SF. Privită de la mare distanță, cartea lui Ștefan Aug. Doinaș este
Ștefan Aug. Doinaș, prozator by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16270_a_17595]
-
plecat. Am urmărit și ce s-a întâmplat ulterior când a moștenit și funcția de director de la cel de până atunci, dispărut într-un atentat mafiot, moment de la care jocurile de culise, afacerile murdare și cumetriile politice au căpătat accente funambulești, tot el fiind cel care a aruncat tone de zoaie în tot ce a avut nația mai bun, fie că era vorba de Nichita Stănescu sau Gheorghe Hagi, ca să mă opresc la primele exemple ce-mi vin în minte, fie
PRESA CA AFACERE VERSUS DEONTOLOGIE ȘI INVESTIGAȚII [Corola-blog/BlogPost/94194_a_95486]
-
nu au trăit ei înșiși în aberanta epocă, probabil că le apar ciudate, ciudate până la neverosimil. Și chiar și nouă, la urma urmei, celor care venim de acolo, formele vieții de atunci ne apar, după douăzeci de ani, ciudate, ireale, funambulești. Dar așa s-a trăit în epocă : "Apa, sistată toată ziua, vine abia pe la șase (...) Agitație, toată lumea spală și se spală" (...) "în scurtele intervale când curge, apa e un fel de mocirlă gălbuie. Dar o bem pentru că nu se găsește
Un jurnal din "Epoca de Aur" by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/8243_a_9568]
-
Fitzgerald, Joyce, Hammett, Chandler, Durrell, Lowry. Am în minte și câteva femei, dar le păstrez, deocamdată, numele secret. Avem și în România cazuri impresionante. Ele sunt anexate, de regulă, categoriei "boemei" - boema nefiind decât numele presupus onorabil al unei îndeletniciri funambulești, al încremenirii între căderea jalnică și plutirea improbabilă. }ine de miracolul fiecărei ființe să se delimiteze, să-și asume ori să transforme într-o identitate mai bună efectele acestor elixire paradisiac-infernale. În ultimii patruzeci de ani n-am reușit, în ciuda
Când v-ați îmbătat ultima oară? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8414_a_9739]
-
norocul să facă TV în România într-o perioadă în care se gustă glumele de cartier și sunt priviți cu mare atenție maneliștii, golanii și, în general, oamenii care au un limbaj trivial. Se vede asta în ratingul diferitelor personaje funambulești care apar la TV. Ăsta este norocul lui".
Badea îl ironizează pe Turcescu pentru participarea la Eurovision by Căloiu Oana () [Corola-journal/Journalistic/80145_a_81470]
-
cu un fum. Filmul se află departe și de un alt reper inconturnabil, Spaime și scârbe în Las Vegas (1998) al lui Terry Gilliam, după romanul lui Hunter J. Thompson, unde totul ia forma unui concert baroc, o beție ludică, funambulescă, dincolo de orice limită fără nicio consecință specială. Filmul Florinei Titz se încarcă până la refuz cu imagini obsedante, ceea ce se întâmplă aparține unei lumi paralele pe care nu o mai poți asimila realității chiar dacă tinerii drogați se întâmplă să aibă și
Călătorii într-o curte interioară by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7047_a_8372]
-
o simpatică necunoscută, Irina Koko(șilă) ne trimite mai multe reflecții cuceritoare prin spirit ludic, lirism și umor: Am iubit un poet, un singur poet. Avea brațe de vultur, ochi de pisică și creier de găină niciodată. La semnalul tău funambulesc sărim și ne prindem privirile în brațe. Ia privește ce nucă frumoasă capeți azi, are patru camere, poți dormi în cea de la drum. Oamenii întregi (la cap, la trup, la o adică) își mai caută sau nu jumătățile? De ce în
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6962_a_8287]
-
unei cauze pierdute din capul locului. Alături de paginile de evocare, ce atrage în volum sunt filele de corespondență, mai ales cele trei epistole către G. Călinescu, din care reiese cît de importantă i-a fost, în formarea intelectuală, întîlnirea cu funambulescul și irepetabilul critic, de la care însă nu a știut fura întreaga meserie. Vecinătatea cu un geniu îți garantează prezența unui model, nu și molipsirea de talentul lui, cu atît mai puțin de viziunea lui. Și totuși, cum reiese din scrisoarea
Ochiul de muscă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4206_a_5531]
-
lux pe care ți-l permiți sau nu, ca orice lux. Te mai întreb o dată, ca într-un interviu anterior: ești în competiție cu Mircea Cărtărescu? Mă refer la acele pagini din romanele tale în care ai o imaginație dictatorială, funambulescă, parcă scăpată de sub orice control? Cred că întrebarea e deplasată. Nu poți să fii în competiție cu cineva ale cărui cărți au fost traduse în peste 10 limbi, iar tu în nici una. Dar dacă e vorba de o competiție, în
Dan Stanca - "Adevărata miză a cărților mele este erosul, nu logosul" by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Journalistic/8705_a_10030]
-
Circense: o originală versiune a romanului Maestrul și Margareta, realizată de regizorul Nuno M. Cardoso din Porto. În consonanță cu specificul asumat de Chapitô, cele vreo trei ore de spectacol s-au concentrat îndeosebi asupra componentelor de magie, vrăjitorie și funambulesc din capodopera lui Mihail Bulgakov. Personajele ce dau numele romanului erau vag schițate, în timp ce episoadele biblice fuseseră expurgate. Elementul-cheie al montării l-a constituit spațiul de joc informal: Muzeul Electricității (adăpostit de fosta uzină electrică de pe malul Estuarului Tejo). Spectatorii
Frânturi lusitane by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/9484_a_10809]
-
notabilitățile orașului, cu sătenii, cu vedetele locale, local heroes, în general cîntăreți de la manea la rock & roll și cu "ale satului mari fete" cum ar zice Topîrceanu, punct în care realitatea începe să distorsioneze pentru a face loc unor scenarii funambulești, unor ficțiuni compensatorii. Filmul este o comedie neagră de specific balcanic unde comicul nuanțează și amplifică dimensiunile tragicului, un fel de rîsu-plînsu pus pe acorduri de taraf oltenesc cu electrice ritmuri din Elvis Presley cu pigment local. Combinația îl amintește
Balcania Dream: Un certain regard by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9594_a_10919]
-
mai puțin), un istoric. Desigur, Julien Gracq este, dintr-o anumită perspectivă, ideologică, adică nominalistă, un moderat; nu e Sartre, nu e Jean Ricardou, denunță cu subtilitate literatura "angajată". Dar cît de patetic o face, cu cîtă spumă! Cît de funambulesc, în sensul ambivalenței nietzscheene. Nietzsche, care e antimodernul prin excelență, ce are el moderat? Nebunia? Miza cărții lui Compagnon nu este aceea de a inaugura un parc uman; Compagnon nu e Habermas. Acea lumină pe care Compagnon o trimite cititorului
Antimodern, primesc, dar moderat! by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/7719_a_9044]