70 matches
-
propunere seducătoare: să facem schimb de job-uri.Eu mă sacrific în locul lui, întinzînd niște targeturi, iar el își poate regăsi inocentă predînd la o școală de cartier. Zău, Dragoș, trebuie să fii extrem de talentat ca să travestești atît de convingător futilitatea în gravitate și consistenta.Trebuie să fii pătruns pînă în rărunchi de percepția hiperbolizanta a pubertății( aia care ne făcea să spunem despre orice flecușteț că e bestial,monstruos,crunt,sinistru) sau mai bine zis trebuie să fii lipsit cu
Generatia reparata by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83029_a_84354]
-
propunere seducătoare: să facem schimb de job-uri.Eu mă sacrific în locul lui, întinzînd niște targeturi, iar el își poate regăsi inocentă predînd la o școală de cartier. Zău, Dragoș, trebuie să fii extrem de talentat ca să travestești atît de convingător futilitatea în gravitate și consistenta.Trebuie să fii pătruns pînă în rărunchi de percepția hiperbolizanta a pubertății( aia care ne făcea să spunem despre orice flecușteț că e bestial,monstruos,crunt,sinistru) sau mai bine zis trebuie să fii lipsit cu
Generatia reparata by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83029_a_84354]
-
propunere seducătoare: să facem schimb de job-uri.Eu mă sacrific în locul lui, întinzînd niște targeturi, iar el își poate regăsi inocentă predînd la o școală de cartier. Zău, Dragoș, trebuie să fii extrem de talentat ca să travestești atît de convingător futilitatea în gravitate și consistenta.Trebuie să fii pătruns pînă în rărunchi de percepția hiperbolizanta a pubertății( aia care ne făcea să spunem despre orice flecușteț că e bestial,monstruos,crunt,sinistru) sau mai bine zis trebuie să fii lipsit cu
Generatia reparata by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83029_a_84354]
-
de-ai scruta meandrele și a o condamnă că faptul uman cel mai abominabil, dincolo de crezul sau credulitatea grupului social. În Cronică domniei lui Carol al IX-lea nici nu e vorba de altceva decît de fanatismul invertit și de futilitatea oricărei întreprinderi umane bazată pe intoleranță. Astfel, Noaptea Sfîntului Bartolomeu, moment de supremă erezie de la armonia istorică, e considerată o abjurare de la datul uman primordial, cît și de la corola de civilizație dobîndită de peste două mii de ani de tradiție democratică. "Noaptea
O condamnare a vanității by Mircea Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13778_a_15103]
-
altă ediție, așa cum va trebui să apară la cîțiva ani o dată. Se cuvine de aceea să se discute încă de acum eventualele propuneri și să se corecteze posibile scăpări, să se semnaleze arhive și colecții particulare încă necunoscute. Conștient de futilitatea unui asemenea exercițiu, îmi îngădui chiar eu cîteva observații, de pildă: dacă au fost incluși aici scriitorii din Israel care scriu românește, și e bine că au fost ( Mirodan, Duda, Carmel ș.a.), de ce n-a fost inclus poate cel mai
Diaspora culturală by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/13947_a_15272]
-
dineurile pretențioase, nici o greșeală de discurs sau de ținută vestimentară la banchetele de binefacere, unde Adam se întâlnea cu alții ca și el, aparținători ai unor familii cu genealogii de sute și sute de ani. Pentru nimicurile astea, ca să întrețină futilitatea asta își consumase ea toată bruma de minte. O prostie, o mare prostie aprecia ea acum. Cum o uriașă prostie fusese și fuga ei de trecutul său românesc, dorința ei să-și ascundă numele, să se lepede de ființa ei
Relatare despre moartea mea by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/10968_a_12293]
-
specifice. Interesantă este coerența imaginii de ansamblu, indiferentă la modulațiile 'pieselor' componente. Abandonul, eșecul, ratarea sunt constante ale identităților ce se descoperă succesiv, modalitățile favorite de reacție fiind de domeniul dedublării, simulacrului, compensatoriului. Personajele vorbesc, scriu, luptă, se irosesc în futilitatea zilei pentru a-și masca incapacitatea de a-și afirma propriile aspirații, idei, dorințe. Copleșite de o societate care pare a-și consuma necontenit materia primă umană, se revoltă sau se amuză dulce-amar, refugiindu-se în observarea și nararea de
Generația-electroșoc by Cristina Cheveresan () [Corola-journal/Journalistic/10333_a_11658]
-
nici să-l înțelegem, nici să-l definim.“ (p. 108) Centrul acesta fix e pomenit de Brook fără să fie nuanțat. E un postulat în absența căruia regizorul simte că teatrul își pierde dimensiunea hieratică, preschimbîndu- se în carnaval de futilități. Al doilea paradox e că Brook respinge natura intelectuală a teatrului. Dacă admitem că teatrul e viață, facultatea de care avem nevoie pentru a-i simți fiorul e cu precădere intuiția și în nici un caz intelectul, caz în care un
Declinul scenei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2486_a_3811]
-
urmă cu metoda. Îi citește în acest mod mai ales pe scriitorii cei mai admirați. Iată, în cazul lui W. Faulkner: "Tot ce spunem în legătură cu vocile sale, cu monologul interior și cu alte abțibilduri tehnice (s. n.) ale prozei sale sunt futilități pe lângă abisul care se cască parcă la tot pasul în proza sa." (432) Sufletul fizic și metafizic disimulează și totodată simulează forma. "Sufletul meu - citim în Ulise - călătorește cu mine, formă a formelor." (415). Și, totuși, pentru N. Balotă, metoda
Între crize și profeții by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8163_a_9488]
-
literare și extraliterare, în care au intrat prin forța lucrurilor, în condițiile transparenței culiselor unei lumi care nu mai păstrează nici o umbră de secret, pradă tuturor zvonurilor și cancanelor. Citindu-i și observându-le interesul, cum să zic, neprecupețit, pentru futilitățile unei lumi, nici mai bună, nici mai rea, în definitiv, decât aceea literară de odinioară, chiar dacă nu mai avem parte de ideologi și de cenzură, mă încearcă o teribilă nostalgie față de naivitatea criticului tânăr care eram cu o jumătate de
Un lustru de tranziție by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4347_a_5672]
-
înspre o iremediabilă melancolie: "Puteam atinge stelele cu mâna./ Eram tineri, nu știam că Iason devine/ fructul păcatului pe care lâna/ de aur îl poate aduce cu sine" (Lâna de aur), cele trăite, ajunse pură indeterminare, alb indistinct, își revelează futilitatea: Când bătrânul Werther se trezi din vis/ el crezu că toate simțurile sale/ sunt atât: o umbră și nici eu că mi-s/ decât iubire albă a spațiilor goale" (Iubire albă a spațiilor goale), ori "părea că nu sânge, rășină
Desprinderea de sine by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/8967_a_10292]
-
fluctuații. În fond, realismul socialist e un proletcultism cosmetizat de circumstanță, însă nu esențialmente schimbat. Ce mi-i proletcultismul îmbogățit, ce mi-i realismul socialist. Disocierea e un moft, un lux al comparației inteligente de salon între două prostii. O futilitate în care și eu mă complac.
Proletcultism sau realism socialist? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8211_a_9536]
-
mele. Spun ultima, pentru că anul acesta am trecut prin tot felul de încercări erotice, una mai bizară ca alta și mai nepotrivită naturii mele. Și reluam pe rând aceste relații, sporadic, și cu fiecare iterație deveneam tot mai convins de futilitatea alegerilor mele. Le reluam, în fapt, pentru că mă simțeam tot mai obosit să mai caut și să construiesc totul de la început. Le alternam din plictiseală, ușurință și nesăbuință, pesemne, ca să-mi demonstrez mie sau altcuiva un lucru la fel de futil precum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Intrat în impas, modelatorul emisiunii îl lasă pe Piscoci să întindă cât se poate de mult pelteaua epopeii domestice a lui cum mi-am petrecut sfârșitul lumii, comuniste, se înțelege. Avem cu Piscoci o onestă poveste noncombat, de o dezarmantă futilitate, pe fondul căreia flutură un vis căruia suta de lei oferită de Ceaușescu îi reprezenta garanția împlinirii fericite. De asemenea, în fundalul studioului în care se află prezidiul la care stau cei trei cavaleri ai apocalipsei de carton se află
Locul unde nu s-a întâmplat mai nimic by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7253_a_8578]
-
nici urmă de lusus naturae în aceste relatări, de aceea autorii își iau în serios rolul de comentatori lucizi, seriozitatea însemnînd aici dorința de a împinge caricatura pînă la apogeul exagerării. Acesta e și motivul pentru care volumul acesta de futilități hazoase merită atenția unei cronici. În rest, dacă la mijloc n-ar fi fost decît bunadispoziț ie ce emană din zumzetul anecdotelor, secvențele mustoase n-ar fi meritat defel să fie comentate, tonul fatal minor al timbrului comic mărginindu-le
Turnul nebunilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5943_a_7268]
-
și în invenții onomastice. Și cum ludicul nu cere neapărat un temperament frivol, volumul de față se hrănește dintr-un timbru de seriozitate evidentă, atîta doar că senzația n-o capeți decît treptat, după ce ți-ai dat seama că orgia futilităților e chiar bazarul de promiscuități de care te lovești pe stradă. Iadul acestor pagini îl respirăm fiecare. De aceea, nu pot împărțăși mărturisirea autorilor din prefață, aceea că textele „nu au altă ambiție decît cea de a distra, ca niște
Turnul nebunilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5943_a_7268]
-
și construcția în sine a cărții, foarte reușită, îmbinând poveștile a douăzeci de scriitori și artiști cu rețete culinare variate, într-un mod care confirmă încă o dată apartenența gastronomiei la cultură. Cum în lumea noastră preocupările intelectuale sunt bănuite de futilitate, sintagma percutantă și derutantă totodată care alătura intelectualii și cratița a prins la presa cotidiană și la blogosfera românească, astfel că într-un timp scurt de la publicarea cărții au apărut mai multe articole despre volumul în chestiune și despre lansarea
Povești cu savoare by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/4704_a_6029]
-
vârsta a treia”. Datorită solidelor straturi culturale pe care le-a construit de-a lungul timpului se află acum la un etaj de unde poate vedea lumea altfel, „într-un racursi definitiv și neangajant, dar nu lipsit de înțelegere pentru toate futilitățile vieții pe care, de altfel, le-am încercat la timpul meu”, fără a- și închipui că e „deasupra celorlalți” („Doamne ferește!... Sunt doar un fin receptacol”), considerându-se în continuare un discipol dedicat poeziei („n-am contenit să învăț de pretutindeni
„Omul cu broaște țestoase“ by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4976_a_6301]
-
de școli, ci și de profesori. Că demnitatea unei asemenea profesiuni de excelență ar fi trebuit să-i bîntuie pe profesorii cu vocație ca să declanșeze o luptă împotriva îndobitocirii elevilor. A pulverizării lor în mii de tîmpenii, de șabloane, de futilități. Am înțeles cum la orice Fugă din Bach trebuie să fii atent la tăcerea basului. Așa cum trebuie să fii atent la tăcerile lui Cehov. Tema Fugii este una dintre cele mai grele de sens, mai misterioase și mai înfiorată metafizic
Întîlniri by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5581_a_6906]
-
ca, fiind în mijlocul lucrurilor, să nu mai simți că aerul pe care îl respiri chiar este altfel. Că miracolul face parte din existența ta așa cum rutina locuiește în alte ființe. Măcinați zile și nopți la rînd de șirul nesfîrșit al futilităților, osteniți, derutați, însingurați, pierdem esențialul. Amorțim. Atunci, dacă ai noroc, apare cineva dinafară care, cu multă grijă și tandrețe, îți ridică fața către lumea halucinantă din care ai alunecat puțin. Ce vreau să spun. Rănită, dezamăgită, poate, am uitat, uneori
Promisiunea (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5508_a_6833]
-
să știe Machiavelli ce scopuri meschine au ajuns să justifice cuvintele sale, cred că s-ar răsuci sub pământ cu cavou cu tot, am bombănit iritat de turnura lejeră pe care alunecase discuția. Dacă Howard Își imagina că astfel de futilități puteau contribui la ameliorarea părerii mele despre umorul englezesc, birmanez sau ivorian, se Înșela amarnic. I-am spus-o, amintindu-i că, În stilul lui digresiv și perifrastic, reușise din nou să se Îndepărteze de subiectul mult mai important (pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
constrîngătoarea (dar incitanta) preferință decenală. Se înțelege, desigur, gradul absolut de subiectivitate și de selecție spontană al simplului amator de artă și nu al pictorului profesionist, ce probabil sînt, cu atît mai puțin, al prezumtivului exeget de dincolo de șevalet. Dacă futilitatea, deci absența normelor estetice stricte joacă acum rolul prim, nu același lucru s-ar putea spune despre gradul implicit de... profesionalitate al opțiunii. Pentru că, oricîtă libertate bruscă ar opera în fortuita-mi decizie, gustul este cel care o suplinește și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
că dandy-i nu pot fi decât agenții diavolului bântuind prin cluburi, cafenele, teatre. Toate, locuri de perdiție, toate, lăcașe unde sunt răsturnate norme, precepte, canoane. „Postulare a individualității Împotriva moliciunii de grup, dandysmul reprezintă o transgresiune socială; postulare a futilității, a plăcerii sau a insensibilității Împotriva valorilor cu o reputație serioasă și Împărtășite de toți, dandysmul figurează o transgresiune morală; postulare a libertății de a face din sine un obiect de creație și de cult, el transgresează legea divină.”1
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
ar putea să sune a clișeu sau tot ceea ce s-ar putea constitui Într-un mare scenariu explicativ rezonează, În epoca noastră postmodernă, cu sentimentul că „totul a fost spus”, pe de o parte, și cu cel de inutilitate sau futilitate a marilor povestiri explicative, pe de altă parte. Anarhetipul corespunde, În planul operei, subiectului descentrat și multiplu din lumea contemporană. O operă anarhetipală este o operă În care scenariul a fost pulverizat Într-o nebuloasă de sens. Efectul pe care
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
se acordă în 1949 Premiul de Stat pentru dramaturgie -, se vede silit, „în condiții bestiale” (după propriile-i mărturii), să își încalce toate convingerile etice și estetice în „opere” comandate, concepute și amendate ideologic sub supravegherea agresivă a „culturnicilor” vremii. Futilitatea și eșecul - astăzi perfect previzibile - ale tentativelor sale de împotrivire sunt relatate, în rânduri de un intens dramatism, în Nota preliminară la Doctrina substanței (1988), opera capitală a viziunii sale filosofice, începută în preajma izbucnirii războiului și continuată, cu mari dificultăți
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]