41 matches
-
și înțelept. El a fost primul care s-a apropiat de Lupino atunci, în străfundurile pădurii. Arătarea zburlită era unul de-al lor: un puiuț rotund și cu blana pufoasă, un lup aflat în pericol. Era un mister cum pătrunsese gîgîlicea aceea pe teritoriul haitei lui Arus; să fi fost membrii familiei lui Lupino pe undeva, prin zonă, și marele conducător să nu fi prins de veste? Greu de crezut. Dar Arus și-a trimis lupii tineri să marcheze încă o dată
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
pește. Lacome, înghit la iuțeală peștișorii nepricepuți care înoată pe lângă ciocul lor. Trebuie să prindă puteri, pentru că primăvara asta vor scoate pui. Și când dintre uscăturile de stuf și de papură vor ieși noii lăstari, puișorii vor fi cât o gâgâlice. Atunci se vor putea ascunde mai cu ușurință în desișul ca o perie al stufărișului. În soarele de aprilie va fi mai cald și mai prietenos. Al. Șahighian - Se întorc Călătoarele A venit primăvara Ce bine! A venit primăvara! Nopțile
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
pentru poezia străină și dorind la rându-mi să capăt promisiunea că (începând) suntem reciproc paroliști și rămânem domni, comunică- mi condițiile de un fel și de altul în timp util. Mi-ar părea bine să treci să-mi vezi gâgâlicea 11 când mai vii prin București. Te îmbrățișez și te rog să le transmiți prietenilor din Moldova lumină și drag de Crăciun și Anul Nou, Ion Caraion Note: Originalele celor trei epistole, necunoscute până acum, se află în biblioteca poetului
Noi contribuții la biobibliografia lui Ion Caraion by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4932_a_6257]
-
și sigur furnizat de un personaj-martor onest. A fi între femei, din perspectiva unei anumite meserii, stârnește interesul și intrigă din rațiuni inutil de precizat. La tot pasul descoperim ipostaze ale maternității care, dincolo de miracolul aducerii pe lume a unei gâgâlice care țipă, dar care stârnește cele mai mari emoții cunoscute de rasa noastră, ne supun, încă o dată, testului acceptării diversității. Citim despre câte o mamă atât de tânără încât, după naștere, încă internată, are în pat păpuși și cărți de
Eternul feminin - o ipoteză „tehnică“ by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/2897_a_4222]
-
Unii aveau curcubete monocolore, alții le aveau pistrițe, parcă ar fi fost bolnave de vărsat de vânt, în diferite nuanțe de verzui, alb spălăcit, galbenroșcat și albastru-portocaliu, cu forme rotunde și alungite, netede sau scorojite. Deși nu eram decât o gâgâlice, în seara aceea am plecat hotărât de-acasă ca să nu mai văd tristețea ce se prelingea pe chipul mamei. Tata vroia să se alăture grupului de homălăi ce se duceau la Montreal și mama nu putea să-i curme, sub
Montrealul din sufletul meu sau Noaptea curcubeelor. In: Editura Destine Literare by DORINA MÃGÃRIN () [Corola-journal/Journalistic/101_a_266]
-
dezamăgirea. Nu conghează chi s-a născut, continuă el, încercând să se încurajeze singur. Ele douâ să chie sănătoasâ, asta-i cel mai important amu. Când intră în odaia unde era cald, iar lampa fumega deasupra patului, lăuza dormea lângă gâgâlicea de om abia apărută pe lume. Amândouă erau liniștite după chinurile prin care trecuseră. Gligor se aplecă să dibuie mai bine cum arată fiică-sa de aproape. Nu-și putea da seama cu cine s-ar asemui mai bine, cu
DE-AS PUTEA VIATA ÎNTOARCE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/385159_a_386488]
-
o chinezoaică zâmbitoare cu și fără costum de baie și achită rochia pe loc. - Lasă, că o să-l nășești și tu pe Șerbănică al meu. Șerbănică se dovedi a fi Roxănica. Domnul și doamna Popa, ca doi bunicuți timizi, priveau gâgâlicea de pe ecranul ecografului. Ăsta era rodul dragostei lor târzii. Adică asta. - O să-i zicem Roxana. Ce zici, Costică? - Ce să zic? - Roxana îți place? - Îmi place, mami, îmi place. Atâta-i trebuia, să nu-i placă! * - Mișule, ce-ai făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
se împacă Mișu cu Mariana? Oare mă caută poliția? Oare m-au uitat? Eu, Costică Popa, mă uit acum pe geamul unui palat. MaxiBarul ar trebui să fie acolo. Eu, Costică Popa, mă gândesc acum la soția mea și la gâgâlicea din burta ei și la Mișu. Oare ei la ce se gândesc acum? Eu, Costică Popa, mă gândesc acum la Contesa. E 25 martie. Aș vrea ca nevastă-mea să-i ducă un os Contesei. Eu, Costică Popa, cine sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
la tine. De când a murit Contesa (nu asta, cățelul nostru pe care l-a călcat tramvaiul și care te-ar fi iubit foarte tare), nu m-am gândit atât de mult la nimeni. Dar tu oricum nu ești decât o gâgâlice acum, iar Contesa mă învață să fiu un om mai bun, un bărbat mai bun, deci și un tată mai bun. O să-ți mai scriu, ca să știi ce fel de om este tatăl tău și ce gânduri și sentimente are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
roșu și albastru. Pervazurile ușei, curate ca un pahar; prispa din față, lipită cu pământ galben; pe creasta casei, de-o parte și de alta, scârțâie la fitece bătaie de vânt, două limbi de tinichea, așezate pe două goange cât gâgâlicea. Curtea, îngrădită cu nuiele de alun; hambar de fag, obor de vite și grajd pus la pământ pe patru tălpoaie groase”. Oftând, când Barbu conchise: „Acolo ai stat, Sultănico!?” O tristețe a apărut în ochii fetei și ai bătrânei, dar
O ALTĂ SULTĂNICĂ de ION C. HIRU în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360854_a_362183]
-
fără dovada de energie națională încununată de succes și aureolată de glorie care e însăși domnia lui Mihai Viteazul?” Alba Iulia este un oraș cu o mare încărcătură istorică! Îmi amintesc cum învățătoarea clasei a treia, când eram încă niște gâgâlici, ne-a vorbit despre Horia, Cloșca și Crișan și ne-a dus să vizităm locul unde au fost executați Horea și Cloșca. Atunci am aflat, mai târziu am înțeles, momentele decisive ale luptei sociale și naționale ale poporului român din
ALBA IULIA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1048 din 13 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363165_a_364494]
-
roșu și albastru. Pervazurile ușei, curate ca un pahar; prispa din față, lipită cu pământ galben; pe creasta casei, de-o parte și de alta, scârțâie la fitece bătaie de vânt, două limbi de tinichea, așezate pe două goange cât gâgâlicea. Curtea, îngrădită cu nuiele de alun; hambar de fag, obor de vite și grajd pus la pământ pe patru tălpoaie groase”. Oftând, când Barbu conchise: „Acolo ai stat, Sultănico!?” O tristețe a apărut în ochii fetei și ai bătrânei, dar
POVESTIRE de ION C. HIRU în ediţia nr. 339 din 05 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357987_a_359316]
-
era prins... Acum era și membru în B.O.B. al Organizației P.C.R. orășenești și, preot fiind, n-ar fi dat bine să nu fie în localitatea parohiei la mijlocul săptămânii! Și Mira avu o strângere de inimă! Nu numai pentru gâgâlicea de vară-sa, ci și pentru slăbiciunile unchiului! E drept, gimnastica sentimentală făcută de preotul-comunist cu ai săi fusese de bun augur pentru destinul ascendent al copiilor. Dar cu ce preț?! La vremea aceea, Vidu, bunicul Mirei și tatăl lui
CAPITOLUL 2 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1780 din 15 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342853_a_344182]
-
dezamăgirea. Nu conghează chi s-a născut, continuă el, încercând să se încurajeze singur. Ele douâ să chie sănătoasâ, asta-i cel mai important amu. Când intră în odaia unde era cald, iar lampa fumega deasupra patului, lăuza dormea lângă gâgâlicea de om abia apărută pe lume. Amândouă erau liniștite după chinurile prin care trecuseră. Gligor se aplecă să dibuie mai bine cum arată fiică-sa de aproape. Nu-și putea da seama cu cine s-ar asemui mai bine, cu
DE-AS PUTEA VIATA INTOARCE (VIAȚA ȘTIUTĂ ȘI NEȘTIUTĂ A ÎNDRĂGITEI INTERPRETE DE MUZICA POPULARĂ DIN TÂRGU JIU, MARIA LOGA) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2128 din 28 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343115_a_344444]
-
a ascuns pe la țară să-și lingă rănile. Ce naiv... de parcă i-ar fi stat în fire să se lamenteze! Mi-e ciudă și pe mine că nu am fost în stare să văd mai de părere. Noroc cu Pirandolina! Gâgâlicea aia de fată are un nas... miroase scandalul de la o poștă, mai abitir ca un reporter-paparatzi! Dacă nu se întâlnea în gară cu Miruna să vadă inelul și să o descoasă ca să afle povestea habar nu aveam de nimic! - Eu
INELUL de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2219 din 27 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379586_a_380915]
-
risca să audă cineva și să urce la ea. Continuă să se învârtă furioasă gândindu-se. Nu știa nimeni ce făcuse. Nu fuseseră decât ele două în gară când îi servise gogoșile despre logodnă... Ah! Pirandolina! Mahalagioaica aia! Da dar gâgâlicea nu știa tot și în plus nu e în oraș! Nici Lavinia nu era și oricum nu credea că l-ar fi iertat prea ușor. Mizase pe orgoliul ei că nu v-a aborda subiectul deschis niciodată. Totuși... Hmm, o
INELUL de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2231 din 08 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379590_a_380919]
-
din Constantinopol, „fără dovada de energie națională încununată de succes și aureolată de glorie care e însăși domnia lui Mihai Viteazul?” Alba Iulia este un oraș cu o mare încărcătură istorică! Îmi amintesc cum învățătoarea clasei, când eram încă niște gâgâlici, ne-a vorbit despre Horia, Cloșca și Crișan și ne-a dus să vizităm locul unde au fost executați Horea și Cloșca. Atunci am aflat, mai târziu am înțeles, momentele decisive ale luptei sociale și naționale ale poporului român din
ALBA IULIA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2169 din 08 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372930_a_374259]
-
ce se întind ca niște plăpumi strălucitoare de nisip de-a lungul coastei Mediteranei de Est pe țărmurile cipriote. Lângă noi își aveau șezlongurile două familii de nordici - după cum arătau, și nu ne-am înșelat, pentru că la scurt timp, o gâgâlice de vreo patru anișori, o dulceață de fetiță blondă, cârlionțată, cu ochii mai albaștri decât marea ce săruta acum leneșă țărmul cu valuri mici și calme, s-a apropiat de noi cu dezinvoltura și inocența vârstei și în câteva momente
AYIA NAPA de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 560 din 13 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347897_a_349226]
-
fusta mamă-sii când veniseră în București! Cine s-ar fi gândit că din copilul gracil și temător de atunci să iasă femeia rea și prepuielnică de acum?! Și Mira își aminti cât de fragilă și caraghioasă îi păruse biata gâgâlice, căci bunicul îi sluțise pe nepoți chiar în vara mutării în Capitală, tunzându-i la zero, fără să o fi consultat în prealabil și pe mama lor. Când Marieta venise în ziua aceea de la școală și rămăsese mută de priveliște
CAPITOLUL 5 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1801 din 06 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369202_a_370531]
-
da cu ochii de ei nevasta, soacra și copiii gazdei. Trebuie spus că și distinsul domn Vieru era beat clampă, Își cânta singur pe la patru dimineața, bea vin roșu dintr-o oală de pământ și mușca cu pasiune dintr-o gâgâlice de pepene murat. Sosirea celorlalți netoți se prea poate să-i fi umplut sufletul de bucurie. S-au Îmbrățișat, s-au pupat, și-au băloșit unii altora obrajii. Cu ajutorul graiului articulat au avut mari dificultăți În a se Înțelege. Până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
am pierdut legătura cu familia și, până să dau întâmplător peste el în anticariatul lui Harry Brightman, pe 23 mai 2000, nu-l mai văzusem pe Tom de aproape șapte ani. Fusese întotdeauna preferatul meu și, de când era doar o gâgâlice, îmi lăsase impresia unei ființe neobișnuite, a unei persoane destinate să realizeze lucruri mari în viață. Dacă nu pun la socoteală ziua înmormântării lui June, ultima noastră conversație avusese loc în casa mamei lui din South Orange, New Jersey. Tom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Osanà! își aminti acesta, clipind bucuros, către Poet. Boss, nașule! Scoate maimuța... ăă..., copilul, din coș și ține-l bine-n brațe, la vedere! vorbește și Sile, cumpătat, pentru prima dată după ungere. Ușor de zis, imposibil, însă, de înfăptuit! Gâgâlicea de Antichrist dă ca turbatul din mânuțe și din piciorușe, contorsionându-și spinarea rahitică și înțepenindu-se în defensivă, pe fundul coșului, ca lovit de tetanos. Pas de-l apucă! Plus că mai și guiță, deznădăjduit și amplu, cu disperarea
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
forme pufoase semănând a câini, cerbi, balauri, pe care le tăvăleam prin zahăr vanilat. Le mâncam apoi capul sau câte un picioruș, alintîndu-mă. Tanti Aura îmi povestea între timp cum mă aducea mama pe aici când eram foarte mică, "o gîgîlice" de un an și jumătate sau doi. Îmi puneau un așternut în albia de lemn și mă legănau până adormeam. Când plângeam, mă speriau: Dacă nu ești cuminte, vine și te papă Gogorița. I-auzi-o cum umblă..." Dar eu, departe de-
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ani? Am. Sunt în putere? Sunt. Sănătoasă? Tun! Ei, de-acum, gata - cu hoinăreala! Gata cu risipa de viață! De-acuma, Capule Alb, o trântim pe copii! Copii! Măcar cinci, dacă nu zece, ani! Să-mi fie casa ticsită cu gâgâlici, cu mogâldețe, coconei și coconele, care să-mi facă să huiască, tot timpul, capul, de glasuri, de cerințe și scânceli, de cântecele și țipete, și de mai știu eu ce, încât, să nici nu am unde mă întoarce, de satisfacere
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
braconatul ar fi un tip de distracție, care, de cum te prinde, nu mai poți scăpa, apoi, decât, în mormânt. Și, cumîși pusese în gând să trăiască mult, mult de tot, s-a apucat de braconaj. Nu de braconat, acolo, niște gâgâlici de păsări, ori de animăluțe. Nu. Ci, doar, mistreți, cerbi și căprioare.Umbla, cu mașina de teren, zi, și, mai ales, noapte, după de din astea. Avea destul succes. Găsise și debușeu, pentru distribuirea cărnii, pieilor și coarnelor. La Constanța
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]