85 matches
-
a încăpățânat atât de tare ca sunt într-un anumit mod..dar, iată, acum a dat de tasu , față de cum ma vedea pe mine. Am mai strigat, chiar dacă la început mi se părea ciudat, mai ales glasul meu de un gâjâit.. M-am apropiat de prispa pe care am stat prima dată bucuros, poftiți fiind de doamna B. atunci prima dată acolo, cănd prea multe nu făceam, dar primeam atenții (pentru că-I duceam un premiu, o surpriză..ce nu se primea
FILE DE JURNAL de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 by http://confluente.ro/valerian_mihoc_1465937592.html [Corola-blog/BlogPost/385274_a_386603]
-
le vorbea oamenilor despre abținerea de la lăcomie, de la păcatul bețivănelii dar și de la încălcarea decalogului. Asta cu decalogul o învățase pe de rost fiindcă nu știa despre ce este vorba. Cert este că aerul său serafic, paloarea naturală și vorba gâjâită au produs impresie, mai ales că, spusese el în încheiere, pentru toate păcatele, bunul părinte avea puterea să dea dezlegare prin slujbe speciale de mântuire. Foarte ieftine! Nu putem spune că s-a produs o revoluție în comportamentul oamenilor, ba
COSTEL, OMUL BIONIC de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1061 din 26 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Costel_omul_bionic_mihai_batog_bujenita_1385460007.html [Corola-blog/BlogPost/346938_a_348267]
-
joc de mine. Dar m-am învățat cu ea. (pune urechea și ascultă piatra, o ascultă atent un timp) Parcă aud ceva, dar e puțin ce vreau eu să știu. Tot palma, tot pipăitul îmi spun mai multe... (respiră adânc, gâjâit) Piatra nu vorbește, ea îți spune prin sine, prin substanță, prin ordinea în care s-au așezat atomii și s-au făcut vinele pietrei. Și asta e un lucru bun... Să poți să vorbești prin tine, și prin nimic altceva
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 by http://confluente.ro/Brancusi_piesa_de_teatru_in_trei_parti.html [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
am spart. (este obosit, trist) Acum cu trecerea anilor m-am mai împăcat cu gândul. (tace. Se ridică și se plimbă gânditor prin atelier. Mută câteva lucruri dintr-un loc în altul. Privește pe geam absent ). CONSTANTIN BRÂNCUȘI : (are vocea gâjâită, ca și cum ar fi un alt personaj) Aș fi vrut la mine în Carpați să sculptez munții. Tot mai rămâne un gând secret, că poate voi reuși vreodată. Când o să mor, o să mor cu gândul că o să fac lucrul acesta în
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 by http://confluente.ro/Brancusi_piesa_de_teatru_in_trei_parti.html [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
am venit noi, oamenii, în timp? ( se aude un tunet înfundat, prelung, care zguduie pământul, Sculptorul pare a nu-l auzi) Este ușor să răspunzi, ca filozof, la întrebarea aceasta, mult mai greu este să răspunzi ca artist. (respiră adânc, gâjâit, ca și cum și-ar lua avânt) Să presupunem că există Dumnezeu, și El ne-a creat. Dar după ce ne-a creat? Dacă ar fi El însuși obligat să răspundă la întrebarea aceasta, de ce ne-a creat, n-ar ști nici El
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 by http://confluente.ro/Brancusi_piesa_de_teatru_in_trei_parti.html [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
toamna, pe dealurile din jur se aude un caval cântând trist o doină de jale)) COSTANTIN BRÂNCUȘI : Și totuși, de ce iubesc eu materia? Când îmi dau seama că mai măreț și mai bine ar fi s-o urăsc? ( respiră adânc, gâjâit) Și de fapt chiar o urăsc. Pentru că dacă o iubesc cu sufletul și văd în vinele acelea roșii ale pietrei nesfârșite oceane de piatră fierbinte, de materie stelară, tot universul ca un ocean de lavă roșie, eu de fapt o
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 by http://confluente.ro/Brancusi_piesa_de_teatru_in_trei_parti.html [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
eu un înțelept? Am ajuns acolo, de unde cunoașterea îți revelează lumea ca o mare? De unde a apărut seninătatea și larghețea la mine ? (după un moment) Eu care sunt un materialist, și iubesc materia, eu îi iubesc pe idealiști. (respiră adânc, gâjâit) Oare așa este? Așa este, desigur ! Iată eu îi iubesc, pentru că ei sunt mai poeți. Ce mai, sunt poeți adevărați. Și ei au ținut cu spiritul. Au iubit spiritul, mai presus de ei înșiși... (trist, meditativ) pentru că n-au putut
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 by http://confluente.ro/Brancusi_piesa_de_teatru_in_trei_parti.html [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
prăpădesc. Vântul ala mă sufla ca pe un fulg. El m-a suflat la Târgu Jiu, de aici la Craiova, și m-a dus ca pe o corabie cu pânze la Paris. Și aici s-a produs marea luminare. (respiră gâjâit) Privirea, raza aia a ajuns până la capăt, și s-a uscat pe sfera Totului până a devenit ea însăși Sferă. De acum eu am știut cât am de spus și ce am de spus. (după un timp ) CONSTANTIN BRÂNCUȘI : Instinctul
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 by http://confluente.ro/Brancusi_piesa_de_teatru_in_trei_parti.html [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
atâtea popoare s-au sinucis prin mințile de care erau conduse.( sunetul stins al unui bucium se pierde în depărtări) CONSTANTIN BRÂMCUȘI : Cei mai vinovați de destinul lumii sunt conducătorii de popoare. Aceștia sunt marii criminali ai omenirii. (respiră adânc, gâjâit) Cum să spun eu, omul să fie neiertător cu aceia care de începuturile lumii nu-și fac datoria față de om și de progres, și nu și-o vor face mult timp. (are fruntea încruntată, și privirea rece) Sunt puțini cei
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 by http://confluente.ro/Brancusi_piesa_de_teatru_in_trei_parti.html [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
scenografie sărăcăcioasă în care sunt folosite obiecte din mai multe epoci (șantierul Sălii Congreselor arată ca un colț de casă cu schele), costume anacronice (personajul principal este îmbrăcat în costume folosite în anii '20-'30, cu danteluță la guler), sunet gâjâit, lumini puse aiurea, muzică stupidă etc. Scenele de sex sunt catalogate a fi căznite și false, singurul personaj cât de cât credibil fiind doar colonelul Marcus. "Dincolo de America" a fost considerat de jurnalistă drept un film „eminamente comic”, „atât de
Dincolo de America () [Corola-website/Science/328786_a_330115]
-
Ion Vasilescu i-a spus „Ultimul trubadur”. După o noapte de cântec, a doua zi "a dat piept" cu profesorul Vrăbiescu. Acesta i-a pus în brațe volumul cu vocalize. Tânărul student s-a poticnit încă de la primele măsuri. Vocea gâjâită i-a stârnit bănuieli profesorului de canto. Cristian i-a mărturisit că se dăduse în spectacol la Răcaru, determinându-l pe dascăl să fie cât se poate de tranșant: "Ori cu mine, ori cu Răcaru!". Fără să stea pe gânduri
Cristian Vasile (muzician) () [Corola-website/Science/302558_a_303887]
-
famenul. "Și când te gândești gă o albină trăiește doar trei luni și aduge numai foloase, ce bida mă-sii s-o fi gândit Dumnezeu să le dea la ăștia viață lungă?! zise grasul Calistrat și râse în felul său gâjâit, parcă ar fi vrut să spună că Dumnezeu își bătea joc de noi. Zdrelitule, se adresă el famenului, ge foloase aduc ăștia?", " Dar noi ce foloase aducem?" zise famenul, după o gândire. "Du-te, bă, în bida mă-tii, nu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
I s-a spus că va veni și timpul acela, dar deocamdată nu se poate. Ajunsă la morga spitalului, urmărind brancarda pe care se afla într-un cearșaf ceva nedefinit, un colet pur și simplu, rosti cu un glas stins, gâjâit, parcă venit de pe alte tărâmuri: ,,Cumplit m-ai lovit Doamne, Dumnezeule!" își plângea Simona cuvintele, ,,sunt vinovată de toate păcatele lumii, sunt o netrebnică, dar pedeapsa ta, Doamne, e nemaipomenită, Doamne, Dumnezeule! Doamne, bunule Dumnezeu, n-ai destui îngeri în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
ajutat chiar și pe polițai să găsească o fată ucisă. E așa de bună încât a vorbit cu vocea soției lui Mitch. Mitch! a strigat. Mitch, fă-te încoa’, bătrâne. —Du-te și vorbește, a zis Barb, cu o voce gâjâită. Eu ies să fumez o țigară. Cine-ar fi crezut? Am demonstrat alături de Dr King în mișcarea pentru drepturile persoanelor de culoare, am dus lupta cea dreaptă în emanciparea femeilor. Și uitați-vă la mine acum; să trebuiască să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
mai departe, pentru că nu vreau să te las în urmă. S-a lăsat tăcerea și ne-am foit cu toții puțin stingheriți. După o vreme, Leisl a vorbit din nou. —Barb, cine e Phoebe? —Phoebe? a exclamat Barb, cu vocea ei gâjâită. Ei bine, cine-ar fi zis? A fost una din iubitele mele, am împărțit un tip, un pictor celebru, bunul simț mă împiedică să... etcetera, etcetera. Ea era măritată cu el, eu mi-o trăgeam cu el, apoi i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
să moară cu stil în zilele noastre. — Și nu-mi permit nici două secunde din onorariul lui Neris Hemming. —Ți-ar plăcea să vorbești cu ea? Oh, da. E pe bune. Mi-a crescut inima. Dacă Barb, cu vocea ei gâjâită și cu firea-i cârcotașă, zicea că Neris Hemming e pe bune, atunci chiar așa era. — Dacă există cineva care poate să te pună în legătură cu soțul tău, e Neris Hemming. —Ai vorbit cu ea? Sosise Mitch. —Cu biroul ei. Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
se întâmpla nimic neobișnuit, fața mea arăta la fel ca întotdeauna. Înainte de a mă culca, am mai sunat o dată la Jacqui. Mă obișnuisem să nu-mi răspundă, așa că am fost foarte surprinsă când a răspuns. —A-lllloooo. Părea să respire greu, gâjâit. —Eu sunt. Care-i treaba cu tine și Joey Ciufutul? —Am stat în pat de vineri seară. Abia ce-a plecat. Așadar, îți place de el? —Anna, sunt înnebunită după el. Capitolul 39tc " Capitolul 39" A ținut morțiș să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
trăgându-l către prăpastia decolteului. Dispărând în adâncul lui, Hugo a simțit cum uluirea i se combină cu dorința sexuală. Nici o secundă nu bănuise că Amanda ar fi putut avea măcar un os de mamă în ea. Maternitatea, a declarat gâjâit Amanda, lipindu-și sânii de buzele lui Hugo, este singura căsuță de pe fișa experienței mele de viață pe care nu am completat-o încă. L-a împins pe Hugo și s-a ridicat în picioare. Cum el rămăsese în genunchi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
la care acesta se holba, probabil ca să dea senzația unei eficiențe de ultimă generație. Când Hugo a intrat pe ușă, Neil a ridicat privirea către el. —...depinde, în totalitate, de omul care face vânzarea, explica Oswald Mosley cu o voce gâjâită. Acesta e un proiect foarte special, care cere un tip special de om. Cineva care să se simtă în largul lui în preajma genului de client pe care ne dorim să-l atragem - în majoritate, persoane preocupate de modă, care migrează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
se înmoaie, se împuținează pe locul său, ca intrat la apă, plecându-și automat, pe omoplatul stâng, tărtăcuța lui buhăită și-și bombează absent albușurile gălbui-injectate ale ochilor. Îngerul îi strânge mai tare brațele. Din gâtlejul masivului Cezărel, răzbate un gâjâit rar, întrerupt, un potpuriu care se întărește, la deal, cu fiecare expirație, închegându-se cu fonfăieli și cu poticneli în sunete disparate, apoi în silabe articulate, apoi în cuvinte, apoi...: " Muștele, muștele, muștele, muștele! Și vulpoiul șorecit, Care-nghite rățuștele
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Soare, care se duce spre pavilionul central privind cerul, copacii desfrunziți, camionul-cisternă de pe pista de rulaj, Își privește unghiile și Își cercetează fundul chipiului, pe care și l-a scos de pe cap, apoi scuipă brusc peste umăr, cu o voce gîjÎită: — Auziși, bă Cerbule, intrarăm În Radu cel Frumos. Cuvintele conspiră cu aerul de om dus cu pluta, iar efectul e suprarealist. Ce dracu’ tot vorbește acolo? Ce dracu’ tot vorbesc ăștia toți? Locotenentul Soare are un profil ușor Îngîndurat, conturat
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
nu se ia la om, mulți localnici Își sacrifică porcii mai abitir ca de Crăciun, se pun pe chefuit cu zilele - căci carnea trebuie consumată repede, să nu se strice -, iar taraful Căloi a intrat În repaus medical din pricina vocilor gâjâite și a degetelor Înțepenite; Titel Meșteru se fălește - În așteptarea unui investitor serios și cu posibilități financiare solide - că a născocit o mașinărie de tundere automată a ovinelor: oaia intră printr-o deschidere a utilajului, plină de lână cu scaieți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Do, re, mi, fa, sol... Și când să treacă mai departe, parcă-i pierise glasul. Un sunet înfundat și răgușit îl făcu din nou să se oprească. Și din nou colegii încep să șușotească, parcă mai tare. — Cristian, vocea asta gâjâită nu e de la amor decât dacă tu cânți aprins când faci amor și numai dacă faci amor așa, cam toată noaptea... Cristi se uită vinovat în jos. Nu îndrăznește să -l privească în față pe domnul Vrăbiescu. — Hai cu Concone
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
iartă-mă! Acuma, în ceea ce privește apa ca atare, cred că n-ar mai fi fost absolut necesară, întrucât se bălăcise, acolo, într-o baltă formată în urma precipitațiilor atmosferice, așa că mă puteam dispensa de ea; dar n-aveam nici vreun afon și gâjâit de popă, nici măcar vreun prăpădit de dascăl de la țară, nimic, nimic. Iar în ceea ce privește găsirea nașilor, asta era cu adevărat o problemă insolubilă. Prin urmare, veți fi de acord cu mine că amputarea tipicului și reducerea sa la punctele fundamentale se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
atât mai mari erau acestea cu cât diaristul nu se restrângea la simpla înregistrare a unor fapte simptomatice. Le privește critic în modul cel mai explicit și nu se sfiiește să-l pună în cauză pe dictator, rostitorul cu "voce gâjâită" al interminabilelor "magistrale cuvântări", transmise în direct. Aflând vestea morții lui Cernenko, petrecută la un an după aceea a lui Andropov, conducătorii de scurtă durată ai URSS, autorul jurnalului e cuprins de invidie și reflectează cu umor negru: Câtă nedreptate
Un jurnal din "Epoca de Aur" by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/8243_a_9568]