2,337 matches
-
moment ce-și dilată excesiv tranziența: ,se împotmolea în desișul retinei noastre postmoderne/ un cer, dacă nu tocmai violet,/ atunci măcar ocru-cenușiu, iar codrii de aramă/ își plimbau nestingheriți clorofila prin toate cotloanele,/ mai ceva decît își plimbă animalul, bestia gînditoare/ povara sanguină prin lăuntrul trupului" (Iepurele suedez). Nimic mai mult decît un joc de concepte pe epiderma robustă a organicității care știe de glumă... Incontestabil, Ioan Flora e un precursor al poeziei optzeciste mai cu seamă a celeia în variantă
Lirism extravertit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11253_a_12578]
-
ale realității exterioare pentru a sistematiza astfel cunoașterea și a o face posibilă pentru subiect. Conceptul hegelian este o universalitate, o totalitate, chiar dacă finita, care, departe de a fi o expresie a experienței, se particularizează pe șine sub forma eului gânditor, oferindu-și astfel realitate. Raportul ontologic este complet schimbat: eul real, conceptul, se exteriorizează dub formă eului aparent, subzistând, într-o primă fază, pentru sine56. "Pentru realizarea să, conceptul nu are nevoie de niciun impuls exterior.Natura proprie a lui
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
face parte constituie o încălcare a regulilor polemicii și dezvăluie slăbiciunea lipsei de argumente. Într-o polemică civilizată contează numai argumentele invocate de adversar că persoana și nu ca membru al unei școli sau organizații. Nu ai dreptate pentru că ești gânditor materialist, patron sau laburist, ci numai dacă argumentele tale sunt convingătoare sau nu. Dacă ar fi să vă răspund la ceea ce ați postat, voi începe prin a va atrage atenția că nu ați răspuns deloc întrebării pe care am pus
Boierii azi by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82617_a_83942]
-
numărătoare foarte riguroasă a anilor, o jumătate de veac - și evoluând în spații geografice destul de apropiate. Așa cum remarcă însă și Wehr - ține de legile interioare ale unei mari gândiri să rămână foarte adesea complet surdă la adevărurile unui alt mare gânditor - care este poate de aceeași magnitudine (nu de puține ori chiar în interiorul aceluiași domeniu, sau câmp de idei: nu mărturisea oare Bergson, la un simpozion, că nu pricepuse nimic din ideile lui Husserl? Și nu evita oare Freud să-l
Jung sau Steiner? by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14920_a_16245]
-
Trăiește o nemărginită risipire vitală, răspunzînd numeroaselor solicitări pe plan mondial, pe care le satisface în ritmul omului organizat, care și-a însușit de foarte tînăr rigoarea și disciplina muncii. Peste toate își pune amprenta preocupărilor sale de literat, estetician, gînditor, moralist. Toate cuprind date revelatoare pentru viața interioară a scriitorului, pentru ideile și metoda sa de muncă. Că Vintilă Horia și-a transpus pe plan artistic experiența vieții, în aceste proze scurte, o dovedesc amănuntele care nu au mai cunoscut
Sfîrșit de exil by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15321_a_16646]
-
pentru generațiile lumii prezente. "Chipul și sufletul nostru le vedem și le cunoaștem privind chipul și sufletul altuia". Chiar dacă trăitorul de astăzi nu mai poate fi, precum vechii eleni, în același timp preot și medic, om de stat și strateg, gânditor și învățat, artist și poet, judecător și administrator, poate avea drept model, în diferitele etape ale vieții, câte una din aceste fațete. Armonia acestora a rămas, nu doar prin Renaștere, idealul educației apusene, principala distincție a europenității. Spiritul prometeic, subliniat
Omul grec by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15483_a_16808]
-
grotescul Corneliu Vadim Tudor cu a sa abjectă „România Mare", ci Gabriel Liiceanu (pentru că editează opera lui Cioran) și Nicolae Manolescu (pentru că îl apără pe Liiceanu)? Cartea Monicăi Lovinescu, Diagonale, este un apel la dreapta judecată. Chiar dacă autoarea este o gînditoare liberală din stirpea lui Raymond Aron sau a Hannei Arendt, ea nu scrie, cum s-ar putea crede, un rechizitoriu la adresa stîngii. Pur și simplu dorește scoaterea ochelarilor de cal de pe ochii istoriei și judecarea oamenilor și faptelor cu aceeași
Ochelarii de cal ai istoriei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14372_a_15697]
-
ce gândește. Altminteri, ne învrednicim să ținem diete care de care mai punitive ori, dimpotrivă, mai simandicoase, răsfățând astfel zicala conform căreia "omul trăiește cu ce bagă în gură". Iar uneori și cu ce bagă în cap, ca o trestie gânditoare ce din când în când și din loc în loc se mai ivește. Atunci când vine însă vorba despre sunete, desfrâul sau cumpătarea nu-și mai au rostul, urechea suportând fel și fel de agresiuni, una mai insalubră decât alta. Auzim, implacabil
Ce ascultăm by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14414_a_15739]
-
ultima... Kuzin înfulecă repede ceva și începu: - Cum s-a întâmplat la noi e teatru curat. Eu lucram la secția de mecanică navală. Eram holtei. Am făcut cunoștință cu o muiere. Și ea era nemăritată. Urâtă - n-aș spune - e gânditoare. A început să vină de capul ei, genul spălat, călcat... Am început să trăim împreună de Paște... Mint, de Sfânta Paraschiva... Altminteri, după lucru, era pustietate... Cât poți să te iubești?... Am trăit un an... Cum de-a rămas grea
Compromisurile by Margareta Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/14448_a_15773]
-
înfundă pușcăria pentru mulți ani, de la prima strigare, iar dacă face recurs se alege cu un supliment de pedeapsă, ca să-i intre în cap că Dura lex... Dacă în schimb e vorba de o personalitate de tip Tartagă, Justiția devine gânditoare și înțelegătoare și iertătoare. Astfel că o viață de om îl costă pe Tartagă numai 21 de luni de pușcărie. Ca la second hand. Poate că judecătorii s-ar fi gîndit că cei doi bătrîni pe care i-a ucis
O viață de om la ultima strigare by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15256_a_16581]
-
între altele, în "dedesubturile" doctrinei catolice și ale protestantismului, înclinat însă a face apologia ortodoxiei, înrudit lăuntric cu acea Europă de după război, în care se impune un interes intrinsec pentru problemele spiritului (neotomismul, Gide, Papini, Klages, Action française, teologii și gînditorii ruși exilați, descoperirea lui Milarepa și a misticii budiste etc.). Are loc o deschidere a culturii occidentale spre cea orientală, ducînd la evidenta îmbogățire, chiar reconfigurare a celei din urmă. Fenomenul e astfel înfățișat de Mircea Eliade, în Proba labirintului
Despre Nae Ionescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15244_a_16569]
-
catolicismului. Iar punctele de vedere exprimate de acești gînditori catolici sînt, de cele mai multe ori, foarte nuanțate, încărcate de bun-simț. Se tot face caz despre o eventuală legătură existentă între doctrina socială a Bisericii Catolice și diversele tipuri de capitalism. Un gînditor catolic și jurnalist, GianPaolo Salvini, directorul revistei „La Civiltà Cattolica” explică această relație în termeni strict raționali, mult mai aproape de limbajul limpede al politologiei decît de cel religios: „Biserica nu are de făcut o «propunere economică», așa cum nu putem vorbi
Laptopul și Evanghelia by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13412_a_14737]
-
Constantin Țoiu Reiau poanta lui Al. Cazaban, întreruptă rândul trecut. „Răducăneni... Răducăneni... făcea Delavrancea, ministru, cu ochii pe sus, gânditor. Niciodată n-am admirat un răsărit de soare mai măreț ca la Răducăneni! Și, mă rog, de ce vrei să pleci de acolo, aud că ești scriitor” - (i-l recomandase Vlahuță, care-i pusese pila să-l aducă pe autor la
Masa intelectualilor by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13513_a_14838]
-
cu propriile sale spaime. Sau măcar cu cele ale apropiaților săi. Începuse prin a mă asculta în tăcere. Dacă nimic din ce-i spuneam eu nu părea să-l surprindă, cu fiecare frază a mea se făcea însă tot mai gînditor, părînd oarecum covîrșit. Cînd am terminat, mi-a cuprins mîinile într-ale sale: “Mi-ai vorbit ca unui frate. Acum îmi voi deschide și eu inima în fața ta. Motivele călătoriei mele nu sînt atît de diferite de cele pe care
Amin Maalouf - Periplul lui Baldassare by Ileana Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13606_a_14931]
-
remarcate. Șerban Cioculescu, care e extraordinar ori de cîte ori scrie despre Caragiale, observă, cu semnul întrebării, afinitatea lui Caragiale cu Leibniz; apoi, unele lucruri despre filosofia lui socială le remarcă Pompiliu Constantinescu. Dar, în general, a fost ignorat ca gînditor. De pildă, am descoperit că e foarte influențat de Schopenhauer și că a preluat de la el nu ambalajul pesimist, ci ideea că lumea e un fel de epifanie a voinței. Și am putut, pe bază de frînturi, de extrase din
Marta Petreu by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13691_a_15016]
-
milenaristul peisaj poetic actual. Ne-a surprins nu numai naturalețea cu care Gheorghe Pituț respectă sofisticata tehnică a sonetului, ci și polifonica, proteica, sculpturala lui muzicalitate. Ne aflăm în fața unui poet-cărturar, cu depline puteri asupra limbajului, fără complexe "în fața limbii gânditoare", țesând din concepte și metafore o nesfârșită partitură, o postmodernă glossă eminesciană ( cum bine scrie Romul Munteanu în a sa doctă prefață). Căutătorul de adevăr, la maturitate, înclină balanța în favoarea elanului etic, fără însă să renunțe de tot la acel
Sonetele lui Gheorghe Pituț by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/13766_a_15091]
-
fost / și va să fie / cuvânt." ( Veșmânt de mit) Versurile sunt, uneori, atât de penibile încât fac lectura de un haz nebun, iar cartea greu de lăsat din mână: "Nori de izbândă pe cer, - / Românește să plouă", "Sângele meu, - prima / Gânditoare țărână / A vorbit în Limba Română", "Într-o zi de secerat, / în Olteț m-au botezat, / Să cresc nalt și luminat - / Mi-au dat prune cu păsat" și "Respir printr-un izvor, / și am Dor / și am crez; - / Eu cred
La o primă și ultimă lectură by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13764_a_15089]
-
nu-s, un nume de rușine poartă, numele Timp. Și totuși, nu-ți pierde credința în desfăcutul trandafir al acestor ape. Martorul Iarbă cuminte, iarbă ciufulită de vântul ideii sau arsă de rafalele dorinței, iarbă cu chip înălbăstrit, iarbă-martor, oprită gânditoare la porți, măsurând cu seva, în bătăi de pendul, dreptatea oamenilor, iarbă neliniștită, care ne privești când râdem împovărați de orgolii, iarbă călătorind în jurul continentelor, lungi anotimpuri învățată la căpătâiul maeștrilor, iarbă răbdătoare, crescută pe ruinele imperiilor, tu aștepți cu
Poezii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/6754_a_8079]
-
urechea tot mai surdă. Unde să găsești glagorie Într-o lume fără glavă, Și să-i dai un dram de glorie Celui de-i poți spune "Avvă"? Cadra, mai sub ochi adu-o Și te uită cum, pe pietre, Suie gînditorul duo: Domnul Noica are ghetre? Liiceanu poartă ginși Albi... Cît o fi ceasul, oare? Cel din stînga, cu alți inși, A zăcut în închisoare. Unii-i strigă Wozu Denker, Alții, nu, - ca Gabriel; Oare propriu-i Doppelgänger Noica l-a
Un turnir poetic by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/7564_a_8889]
-
că «a comunica o emoție e totuna cu a o putea produce din nou, și atunci criticul trebuie să fie un spirit creator, în stare să prindă „sufletul” operei într-o metaforă»”. Așadar, Nicolae Manolescu e pe o latură un „gînditor” asupra creației, iar pe de alta un creator grație verbului critic ce-și asumă opera în temeiul inefabil al „talentului”. În ambele ipostaze figurează abstragerea din real, în favoarea ficțiunii, a convenției. Atît ideea cît și imaginea artistică reprezintă spații ale
Tratat despre Nicolae Manolescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13213_a_14538]
-
șeful de organizație, binecunoscutul profesor în teologie... Daaaa? se răsuci ea mirată, în timp ce își dădea cu cremă la oglinda de bâlci a coanei Lenuța. Era un ins singuratic, ursuz. Amândoi se priviră fără să spună nimic. În cele din urmă, gânditor, el spuse că acela știa că se aflau aici și că prescis avea să le facă o vizită. Sisi nu zise nimic, ci doar strîmbă din buze pe cînd își masa figura ei de brunetă mignionă, spirituală; deși strâmbătura putea
Asfințit cu ghioc (VI) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12029_a_13354]
-
urban. Singura lumină din strada pustie, care atinge și fațada clădirii cu prăvălii goale, vine din interiorul barului. Un bărbat e întors cu spatele, al doilea fumează impasibil, femeia de lângă el, prea aproape pentru a nu fi împreună, gustă însă gânditoare o prăjitură, în timp ce barmanul își face treaba dincolo de tejghea. Câteva căni, câteva solnițe și două pachete de șervețele sunt toate obiectele de pe blatul barului. În Morning sun (1952) detaliile sunt și mai puține. Femeia în neglijé privește pe fereastră afară
Clark and Pougnaud vs. Edward Hopper by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12092_a_13417]
-
creînd-o în afara noastră, am lăsat-o să se prăbușească asupră-ne. Iar dacă la Wittgenstein evaziunea în imagini era una terapeutică, la noi aceeași evaziune seamănă cu o absorbire într-un vortex în interiorul căruia vom înceta să mai fim ființe gînditoare. Și atunci ce-i de făcut? Îndemnul lui H.-R. Patapievici este să procedăm cu discernămînt și măsură: să nu fim nici prea pesimiști în privința viitorului civilizației noastre, dar nici din cale-afară de optimiști. În prelungirea distincției lui Platon și
Patosul lui H.-R. Patapievici by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/12156_a_13481]
-
bal ce încă par să păstreze foșnetul rochiilor ample, parfumul buchetelor ornamentale, clinchetul veselei și al paharelor ciocnite, acordurile valsurilor somptuoase. Într-un colț de geam, spre Neva, se pot încă vedea câteva slove scrijelite de ultima țarină, în timp ce privea gânditoare la Nicolae al II-lea, soțul ei, căruia i se prezenta garda. Dacă zidurile ar putea să vorbească, ne-ar povesti ele, nu vocea monocordă de pe casetele tip ghid, despre mărirea și decăderea dinastiei Romanovilor. Este și motivul pentru care
Arca sufletului rus by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/12193_a_13518]
-
drapată, - șoldul ce a tăiat în două apa Mării Roșii. Cu mâna dreaptă, Moise își ține degetele înfipte în barba bogată curgându-i peste piept ca un râu. Cu mâna stân gă, apucă firele de jos ale bărbii răsucindu-le gânditor. Capul masiv are în umbră o oroloegerie a lui, nevăzută, un mecanism prodigios (așa cum roboții-jucători de șah purtau, în căpățâna cât o carceră, un om, un profesionist al jocului)... Num-aș mira să-l aud zăngănind prelung, înfundat, scoțând, un zgomot
Deuteronomul (4) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12645_a_13970]