39 matches
-
cu groază că nu-și putea deslipi pleoapele. La scurt timp după aceea, fantoma înaripată a creaturii, gigantică, grotescă, lividă, cu ceva din aerul înfricoșător al Comandorului, m-a vizitat din nou. Cine ucide inocența trebuie să piară", s-a gîngăvit ea. Pînă la a treia generație a părinților păcătoși... Dinte pentru dinte, ochi pentru ochi..". Mințea. Bătea cîmpii. Ochii frumoasei fetițe au fost salvați. Prin tehnică, fără doar și poate. Dar nu numai, cred eu. Nu numai...
Răzbunarea porumbiței by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/9841_a_11166]
-
figura Mutei, femeia de serviciu a școlii, ocrotitoarea mea fidelă, ce-mi aducea în fiecare dimineață un clondir cu lapte și o cană cu smântână, privindu-mă duios, admirativ, smerit, de parcă m-aș fi rupt de pe o frescă din pronaos, gângăvind ceva în graiul ei ocult în timp ce flutura din mâini zănatică, sperând să lege o conversație cu mine, sau numai să arunce între noi o punte miraculoasă de comunicare - efortul ei penibil de a se exprima îmi da un sentiment de
Viața la țară by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Imaginative/13194_a_14519]
-
constant sălbatice e unchiul său Tololoi, un bonom ridicol în manifestări, care, cultivînd istoria, tot anunță obținerea iminentă a unui doctorat, mereu amînat. "Inestetic, notează autorul, era Tololoi în păreri, în înfățișare, dar mai ales în felul de a vorbi. Gîngăvea zgomotos, dîndu-și despre orice părerea cu aceeași siguranță, abia ascultîndu-și tovarășul. Apoi cuvintele erau urît alese. Făcea mereu aceleași greșeli și, cu toată bunăvoința, nu putea să se dezbare de ele. Întotdeauna își termina astfel fraza cu cîte un "parole
Proustianul Anton Holban by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16033_a_17358]
-
din dulap. Îi lipsea până și o bluză a soțului ei. Pe el era un semn distinct. Un om cu o greutate deasupra capului. Va chema poliția... Ce a gândit a spus-o cu glas tare. Rony vorbea din ce în ce mai greu, gângăvea... gângăvea! Își făcuse de lucru prin baie. Mama s-a îndreptat spre bagajul lui Rony, pregătit pentru plecare, așezat în mijlocul salonului, mult mai greu ca la sosire! A tras fermoarul. Deasupra se afla cutia cu parfumul mamei, luat din dulap
CLEPTOMANUL de BIANCA MARCOVICI în ediţia nr. 1923 din 06 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381603_a_382932]
-
dulap. Îi lipsea până și o bluză a soțului ei. Pe el era un semn distinct. Un om cu o greutate deasupra capului. Va chema poliția... Ce a gândit a spus-o cu glas tare. Rony vorbea din ce în ce mai greu, gângăvea... gângăvea! Își făcuse de lucru prin baie. Mama s-a îndreptat spre bagajul lui Rony, pregătit pentru plecare, așezat în mijlocul salonului, mult mai greu ca la sosire! A tras fermoarul. Deasupra se afla cutia cu parfumul mamei, luat din dulap, din
CLEPTOMANUL de BIANCA MARCOVICI în ediţia nr. 1923 din 06 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381603_a_382932]
-
de pe mamă. Dar nu era un băiat răutăcios și nici prost. Dimpotrivă, avea chiar o inimă foarte bună și nu-i putea deloc suferi pe certăreți. Vorbea subțire și, cînd se grăbea ori cînd se enerva prea tare de ceva, gîngăvea destul de pronunțat. Acest fapt o făcuse pe Ilinca să-i scoată porecla de "Pîr-pîr-pîr", deoarece nu reușise să pronunțe dintr-o dată cuvîntul pîrleaz. Și, pentru că Nuțu nu se încumeta să lovească sau să insulte pe nimeni, porecla nu era folosită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
anii '60-'70, în România, în Basarabia era văzut în continuare ca un delict penal, exact ca în timpurile proletcultismului. Erai suspectat dacă foloseai prea multe cuvinte "românești" (recte: neologisme), dacă rosteai vocalele cu prea multă dezinvoltură, dacă nu te gângăveai, dacă te exprimai coerent. Mă întreb mereu dacă în aceleași condiții, în perioada sovietică, noi, tinerii de azi, am fi avut un comportament mai onorabil. Tocmai de aceea, trădările în condiții de libertate nu mai au nici o scuză, căci nu
Vitalie Ciobanu:"România este o foaie albă pe care urmează să scriem ceva. împreună." by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7710_a_9035]
-
Aceiași doi oameni și-au pierdut vederea, pentru că nu puteau să mai vadă chipul al cărui nume a fost rostit. Mai apoi, li s-a încurcat graiul, pentru ca la rândul lor să nu poată rosti mai departe numele. De-atunci, gângăvesc ca toate animalele pământului, de fiecare dată altfel, pentru ca nimeni să nu poată deprinde limbajul lor. Ea vedea toate astea în visul desfășurătorului de vise, ca și cum le-ar fi citit într-o carte. Deodată, pelicula dispare și desfășurătorul de vise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Ce microfoane? Stai, omule bun, liniștit că sârma-i numai în cap la tine! Cineva, nu știu cine, ți-a înfipt-o chiar în creier... Vezi că și la serviciu s-ar putea să ai probleme... Leul nu te iartă!.. Măturoiul!.. a gângăvit cel surprins în culpă, însă atenția i-a reținut-o mai degrabă porecla șefului în uzul nevestei sale, ceea ce l-a readus în contingent dar iarăși a rămas nedumerit asupra căilor pe care aceasta a ajuns la ea. A mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
-vă! “; cu subtitlul „Sfântul e un om simpatic“ - „L-am privit pe Petrache Lupu de aproape. E încălțat în opinci, poartă o cămașă cusută cu floricele, un brâu negru și o pălărie neagră[...] E puțin cam «tare de urechi» și gângăvește. Dar avea o putere magică: e deajuns un semn cu mâna de acolo de sus și toată lumea îngenunche. „Am fost la Maglavit. Ne-am convins de cele ce am auzit, am stat de vorbă cu ciobanul Petrache Lupu[...] Am fost
Agenda2005-25-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/283842_a_285171]
-
Aveam zece ani. Din acea zi, Tomás Aguilar a devenit cel mai bun prieten al meu, iar eu, singurul prieten al lui. În ciuda Înfățișării războinice, Tomás avea un suflet pașnic și bonom, Însă aspectul lui Îl scutea de orice confruntare. GÎngăvea destul de mult, mai ales atunci cînd vorbea cu oricine altcineva În afară de maică-sa, de soră-sa și de mine, adică aproape niciodată. Îl fascinau invențiile extravagante și mașinăriile, iar În curînd am descoperit că făcea autopsii pe tot soiul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
cu piciorul peste moaște slova timpul rânduiește ceru-l ară și nutrește peștera din bethlehem e lumină și blestem: pace-n duh - vifor în sânge maica de dumnezeu plânge începe război de îngeri vrei nu vrei - pe filă sângeri magii gângăvesc preasfânt pe hristosul din cuvânt zodii scrise fără seamă isihii de foc pe geană lir delir întru nadir se smerește un satir gheața strunei prorocește arde-n ger - povestea crește ning în vii entelehii struguri cai și cununii răstigniți pe
STIHURI ŞI COLINDE de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1094 din 29 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363849_a_365178]
-
bani. De fiecare dată venind cu gura mare Că vreți o altă viată, că vă doriți schimbare... Schimbare v-ați dorit, schimbare vrem și noi, Schimbare nu înseamnă... tot voi, în loc de voi. Mai sunt în talpa tării voinici cu-nvătătură, Nu gângăviți ca voi... și plini de incultură. Uitați-vă în jur, vă place ce-ați făcut ? De la păduri la fabrici pe toate le-ați vândut, Să vă clădiți palate, cu iz de pușcărie, Sunteți mai râu ca chelul de-i trebuia
E TIMPUL SĂ PLECAŢI ... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 271 din 28 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348234_a_349563]
-
nori de cenușă. Ninge fără noimă peste catapetesmele lumii, iar copacii gem bolnav printre umbre în timp ce vântul hohotind năvălește cu hoardele sale albite de ură. Trec zgribulite ciori printre popoare de cristale-nghețate și-n orgia bolnavă plopii fac mătănii gângăvind rugi fără număr spre cerul buimac. Ninge ca dintru-nceputuri acoperind orașul fumegând melancolic. În odaia mea înnoptată ... Citește mai mult Iarnă atipicăPeste zidurile îniernate ale orașuluistă ghemuit întunericul,iar fruntea sfârtecată a ceruluibântuie-n nori de cenușă.Ninge fără noimăpeste
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366517_a_367846]
-
frică, asupra acestei figuri de om supranatural, o formă de om, necunoscută numeroșilor pictori și sculptori, care au dat forme și figuri la tot felul de zei și eroi. „Iisuse, i-am zis în cele din urmă și limba mea gângăvea..., Iisuse din Nazaret, eu ți-am dat, timp de trei ani de zile, o mare libertate de vorbire și rău nu-mi pare. Cuvintele tale sunt ale unui înțelept, ale unui om învățat. Nu știu dacă tu ai citit Socrate
RAPORTUL SCRIS DE PILAT, GUVERNATORUL IUDEII, CĂTRE TIBERIU, ÎMPĂRATUL IMPERIULUI ROMAN, IMEDIAT DUPĂ RĂSTIGNIRE de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 2300 din 18 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370585_a_371914]
-
Și acum, asta!”, răspunse Jax, zburîndu-i arma din mînă și încremenindu-l cu raza unui paralizator. „Nu vor mai fi locuri doi bune pentru mine - în sala mașinilor, cu tine pe punte. De aici încolo e jocul meu”. „Ai înnebunit!”, gîngăvi Oțel cu buzele-i paralizate. „Ba sînt în toate mințile, pentru prima dată în viață. Superlarșul a murit, trăiască Superlarșul! E a mea, întreaga galaxie e a mea!”. „Și eu?”. „Aș putea să te ucid, dar ar fi prea ușor
Șobolanii Spațiului () [Corola-blog/BlogPost/339002_a_340331]
-
nori de cenușă. Ninge fără noimă peste catapetesmele lumii, iar copacii gem bolnav printre umbre în timp ce vântul hohotind năvălește cu hoardele sale albite de ură. Trec zgribulite ciori printre popoare de cristale-nghețate și-n orgia bolnavă plopii fac mătănii gângăvind rugi fără număr spre cerul buimac. Ninge ca dintru-nceputuri acoperind orașul fumegând melancolic. În odaia mea înnoptată lumina se prelinge cuminte peste albele file-ale sufletului meu îniernat. Leonid IACOB Referință Bibliografică: iarnă atipică / Leonid Iacob : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
IARNĂ ATIPICĂ de LEONID IACOB în ediţia nr. 1139 din 12 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341931_a_343260]
-
TRAVESTITĂ ÎN IUBIRE Autor: Teodor Dume Publicat în: Ediția nr. 1676 din 03 august 2015 Toate Articolele Autorului se mută dintr-o noapte într-alta ca durerea dintr-un os într-altul curge veninos prin vene înspre târziul din mine gângăvesc ceva dar nu spun nimic renunț la tot și-mi fac socotelile nu datorez nimănui nimic poate lui Dumnezeu datorez o întrebare și atât de aia nu sunt trist deși mi-aș fi dorit să știu cât de mult am
SINGURĂTATEA TRAVESTITĂ ÎN IUBIRE de TEODOR DUME în ediţia nr. 1676 din 03 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373993_a_375322]
-
și încercări literare ale lui Gala Galaction. Ion Theo (Tudor Arghezi) intră în literatură la 30 iulie 1896, cu poezia Tatălui meu. Încă de acum Macedonski vedea în el un deschizător de drum: „Acest tânăr, la o vârstă când eu gângăveam versul, rupe cu o cutezanță fără margini, dar până astăzi coronată de cel mai strălucit succes cu toată tehnica veche a versificației, cu toate banalitățile de imagini și de idei ce multă vreme au fost socotite, la noi și în
LIGA ORTODOXA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287806_a_289135]
-
de pași, luciul bălții tresărea în goana vresperilor lacomi, care se țeseau după albitură măruntă. Fluiera o mierlă nu departe; doi granguri îi răspundeau din desimea sălciei celei bătrâne. Mierla își repeta frântura de viers cu statornicie; grangurii bolboroseau și gângăveau, mai mult chemând și strigând decât cântând, cu fluierașele lor sonore. Am strigat pe gazda mea: —Moș Mitre! —Ahău! a răspuns el, tresărind ca dintr-o meditație. Acum încep a umbla țânțarii și trebuie să aprind un foc de stuf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
drama pe care mi-o reprezentase Mitrea Pescăruș. Apoi m-am trezit deodată. Uncheșul nu mai era la vatră. Nu era nici în bordei, nici în pologul lui. Părea a-l fi sorbit o hrubă a nopții. Costică și Ilie gângăveau în salcie; din când în când răspundeau și mierlei. Cucoșii trâmbițau în satul rudarilor; zarea de ziuă zbucnise în înaltul răsăritului. M-am spălat pe ochi cu apă uncropită din baltă. După ce adierea dimineții a mânat de pe luciu aburii, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
pocea cuvintele. Pentru că el le sluțea din mai multe pricini: una, că nu știa să citească prea bine - abia se descurca, la școală, cu literele de tipar; a doua, că le scriseseră prost expeditorii; a treia, că Mișu era oricum gângăvit și slobozea cuvintele printre șuiere și clăbuci apăruți În colțurile gurii. Nu se născuse așa, dar nimeni nu-și amintea cum vorbea el Înainte să-și prăjească limba pe o baterie de tractor. Lanternele, pe vremea copilăriei mele, erau lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
poftit iarăși pe cei doi bărbați la noi acasă, dar acum fără neveste și pe masă n-a mai pus altceva decât sticla cu rachiu. Au turnat pe gât toți trei pahar după pahar, până când li s-a încleiat limba, gângăveau și vorbeau vrute și nevrute, iar tata era mai gălăgios decât cei doi la un loc. Își povesteau întâmplări din război, își spuneau glume porcoase și nici unul din ei nu voia să înceteze nici cu băutura, nici cu râsul fără măsură. Până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
se burzuluiau, ochii mici, înfundați în cap, însîngerați, scânteiau ca doi cărbuni aprinși peste care suflă un vânt năprasnic. Începu să urle ca o fiară scoasă din minți, mișcîndu-se de ici-colo, parcă ar fi călcat cu tălpile goale pe jăratic, gângăvind și spumegînd: ― Da ce-i dacă a murit?... Dar muierea mea cum a murit de nemâncare cu zilele și că nici n-am putut-o duce la doftor? Sărit-a vreun ciocoi că de ce-a murit nevasta lui Toader
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
țărișoară", întrerupîndu-se deseori să-și usuce lacrimile de pe obraji și încheind cu "țărănimea rătăcită", "măsuri energice", și "concursul tuturor bunilor romîni". Îi răspunse fostul prim-ministru și actualul șef al majorității parlamentare, un bătrân mai arătos și cu barba albă, gângăvind de asemenea fraze despre "țărișoara noastră" și făgăduind noului guvern concursul necondiționat al vechiului parlament. Atunci noul prim-ministru se duse la fostul prim-ministru la tribună, îi strânse amândouă mâinile și apoi se sărutară pe amândoi obrajii. Deputații și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]