48 matches
-
curci? Că, după cum vedem, deși ești veteran, arăți încă tare bine și în putere. Sper să nu ne fitilești cu aiureala aia cu fondul genetic, cu românul care are șapte vieți în pieptu-i de aramă, că nu servim! Bine? - Băi, găoază! Tu să știi că eu sunt om gospodar și chibzuit, nu ca hahalerele alea ale tale care în loc să-și asigure ziua de mâine, dau bani pe toate prostiile aurite și se împodobesc precum netoții cu kile de aur sau, una-două
U LTIMUL BAL AL VAMPIRILOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1233 din 17 mai 2014 by http://confluente.ro/Mihai_batog_bujenita_1400345696.html [Corola-blog/BlogPost/372767_a_374096]
-
Trei păstori” iar în încheiere, din nou obraznici, strigam un „Găină bună, bag-o-n sac/ Sara bună, dă-mi colac!” sau, mai rău, ”Colindă, colindă/ Bagă iapa-n tindă/ Și-i dă fân să roază/ Și-o pupă-n găoază”. În satul ardelean în care am copilărit, luam primul contact cu „Moșu’” pe 6 decembrie, când ieșeau pe înserate „Nicolaușii” sași pe stradă. Pocneau amenințător din bice și somau copiii să fie cuminți. Aveam o frică teribilă de ei, chiar dacă
ALLES GUTE KOMMT VON OBEN de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1454 din 24 decembrie 2014 by http://confluente.ro/gabriela_calutiu_sonnenberg_1419435273.html [Corola-blog/BlogPost/368994_a_370323]
-
loc periculos noaptea, se întîmplă multe... Ie dă treabă tare piticu' ăsta, le poartă de grijă, dar habar n-are cu cine s-a încurcat... Ierusalim îl avertiză, marchize, noi sîntem români și Robert semețindu-se, români cu jar în găoază. Pentru un fleac de două mii cinci sute de franci or să-l facă fericit, marchize, o să dai în turbare, o să mergi dînd din cur pe stradă cînd o "să-ți aduci aminte de noi... Lăcrima pofticios, șovăitor, se simțea constrîns
Trei ceasuri rele by Radu Aldulescu [Corola-website/Imaginative/14470_a_15795]
-
trei, Corcodușe și cu ai lui, mi-au șoimănit gâscanul ăl bătrân. L-au călcat pe picior cu tinicheaiua aia, cu care să plimbă. I-a văzut trei martori: Ilie al lui Cloță, Mitu lui Baibarac și Jan al lui Găoază. N-am sărăcit eu cu asta, domn’e șef, că mai am 25 de gâște și gâscani. Dar îmi pare rău de bietul animal, că se chinuie. Nu vreau nimic de la ei sau de la familiile lor, dar pune-i tălică
NATURĂ MOARTĂ... CU PROȘTI VII de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 by http://confluente.ro/nicolaie_dinca_1456568909.html [Corola-blog/BlogPost/367676_a_369005]
-
după cum aveam să aflu după câtva timp. RĂZBUNAREA După vreo două săptămâni de la episodul anterior, într-o dimineață, mă pomenesc la post cu martorii amintiți de nea Ilie-Lișcă, adică: Ilie al lui Cloță, Mitu lui Baibarac și Jan al lui Găoază. I-am văzut pe fereastră. Veneau discutând, cu pas șovăielnic, și fiecare dintre ei avea în mână câte o pungă de celofan( dacă aș scrie că punga era confecționată din polimeri, ați zice că vreau să par prețios. (?!) N.A.) Ajunși
NATURĂ MOARTĂ... CU PROȘTI VII de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 by http://confluente.ro/nicolaie_dinca_1456568909.html [Corola-blog/BlogPost/367676_a_369005]
-
șef, când ne-ai chemat atuncea, cu gâscanul accidentat, noi am crezut că ăia care ne-au văzut și ne-au pârât la matale e nea Ilie al lu’ Cloță, nea Mitu al lu’ Baibarac și nea Jan al lu’ Găoază. Atunci ne-am gândit noi să ne răzbunăm pe ei. Eu am propus să le spargem geamurile cu praștia, Afaceristu’ a zis că să le vopsim porțile cu căcat iar Hapciurică a propus să le dăm foc cu cocteiluri Mototol
NATURĂ MOARTĂ... CU PROȘTI VII de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 by http://confluente.ro/nicolaie_dinca_1456568909.html [Corola-blog/BlogPost/367676_a_369005]
-
Buntel, Bustea, Buzărnea, Cacarela, Cailiu, Cam (Cămulete), Catâru, Cățea, Călej, Chibrit, Chinezu, Chiriac, Chirtoc, Ciocan, Ciolovric, Citiri, Ciuhă, Ciulă, Ciuma, Cloanc, Colivaru, Colonelu, Conțoapă, Corentu, Dascălu, Dudă, Domolu, Drăguț, Dudeș, Faltișca, Fălie, Friți, Flocea, Franț, Fulcan, Furnică, Gaga, Găinaț, Găoace, Găoază, Ghidan, Ghighina, Ghinion, Gingașu, Ghioldărău, Glăman, Goblea, Grecu, Gospodaru, Gurlupeanu, Gura Nenii, Habri, Hașu, Hâmb, Hinț, Hofer, Ingineriu, Îngerașu, Înghețatu, Jălitu, Jâdanu, Jugravu, Jupânu, Lari, Lole, Lăptărețu, Lăudică, Leandră, Lișă, Limbă, Lutosu, Majuru, Mardeiaș, Marvan, Mânzatu, Mânzulete, Mâzgavu, Minariu, Milă
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (IV) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 by http://confluente.ro/marian_patrascu_1474823495.html [Corola-blog/BlogPost/366406_a_367735]
-
oamenii erau profunzi, umblați pe la școli elevate, cu studii temeinice, cu acele firi care, tobă de carte, îi lăsau un loc sub soare și lui Heidegger, iar cu Țuțea aveau relații de bună vecinătate intelectuală, așa cum aveau și cu Dumnezeu. Găoaze angoasate, rumegătoare de doi bani, găina paranoică și toboșarul, Wagner avea dreptate!, din călătoria în lumea sunetelor, numai - și li se bulbucau ochii în cap - toba mare, timpanul și Chipita, cea care duce steagul la ceremonia de la patru iulie, ziua
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN (ROMAN) de IOAN LILĂ în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Parfumul_papusilor_de_portelan_roman_.html [Corola-blog/BlogPost/361106_a_362435]
-
poze d-astea și dă la noi dân țară, îți dublez salariul. S-a-nțeles? Șef Departament Cadavre, Strigoi, Stafii: Da, șefu, trăiți. Redactor-șef (către ceilalți): Ați văzut, băă, limbricii dracu’, ce-i aia meserie? Așa să face jurnalismul, găoazelor, nu ca voi, care-mi veniți numa’ cu căcaturi dă subiecte dă doi lei. Hai, valea, la treabă, lepădăturilor. Și să-mi ducă cineva pozele cu ăștia tranșați la-nrămat, că e dă Pulițăr și vreau să mi le pun în
Un articol dă Pulițăr by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19983_a_21308]
-
atunci. Munca, jos, în subterană, mi se păru suportabilă, numai praful negru începu să mă supere. Îți intra în ochi, în urechi, îl trăgeai pe nas, îți năclăia capul ras, îți intra în haine și în piele, printre picioare, în găoază... Ca în orice lagăr, din zece deținuți unul era turnător... Mi se spuse acest lucru tot așa, cât sosii... Iar peste ei un șef, care era tot atât de puternic ca și comandantul lagărului, dacă nu chiar mai puternic, căci într-o
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
dascăl. Dar nu eram eu cel care să-l fi adus pe calea cea bună, și nu fi bou, Relule, și-și dregea glasul cu o dușcă de rom, râgâia și tușea și ni se făcuseră ochii-n cap ca găoaza de iepure de nesomn și de la atâta fumăraie, da’ dacă deschidem geamurile ne căsăpesc țânțarii, sfinte Dumnezeule, miluiește-ne, Doamne, pe noi că Întru Tine am nădăjduit și-am râvnit și nu te mânia pe noi foarte și nu pomeni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
trecem dincolo? Naiba știe. Așteptă trei secunde, pârțul prelung și sonor păru cel mai potrivit răspuns. Ne vom Întoarce, Relule... Ne vom Întoarce bogați și plini de glorie, vom fi primiți cu toate onorurile cuvenite... Sfinte Dumnezeule, am răcit la găoază de cât am fugit. N-a apucat moșu' să ne pună să facem doape de cur. Da’ bășinile mele și-așa nu miros. Simțeam curentul strecurându-se pe sub geam și pe sub ușa compartimentului. Răcisem, da, mă lua cu frig de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
și băteam la tuburi, ca să aud acuma că-n timpu’ ăla tu de fapt te țineai de nebunii la Hanul din Salcâmi și-n apartamentele lu’ moșu' din Drumul Taberei. De zeci și sute de ori, părințele, i-am făcut găoaza harcea-parcea. Luă În mână umflătura șlițului și i-o arătă: pune mâna aici ca să vezi cu cine ai de-a face. Andrei scuipă scârbit În direcția șlițului. Nu scuipa că-i piere gustul, părințele. Da’ dacă tu mă iei așa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
a pus ochii pe mine și m-a dus unde avea el o cameră cu chirie, un hogeac prin Calea Moșilor... —Aaaa... Acuma vine Andrei de-acasă. Păi vezi că știi? Toată noaptea aia l-am frecat pe Viorel În găoază și m-a supt de m-a cocoșat până la ziuă. Nu știi că am ajuns În Unitate a doua zi după prânz? M-a adus el cu mașina. M-a lăsat pe la Cablu. A zis că nu mai intră În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
În spinarea noastră tocmai când ne isprăvisem treburile și eram pe picior de plecare? La ce dracu’ ai mai venit, vere, nu știai amărăciunea de trai din Unitate? Ori ți se topea tot sufletu’ după Viorel să-l freci În găoază? N-ai mai fi stat și tu două-trei zile cu tac-tu care te-a făcut, sau să mai Întârzii nițel pe la Motănica? Iar ți-ai luat lumea-n pulă după nici două luni și ceva, ca să cazi ca o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Am așteptat cât am așteptat acolo la ușă-n Întuneric și dacă am văzut că nu mai vii n-am mai avut Încotro și am tras la Unitate. Nu că mi se făcuse dor de Viorel să-l frec În găoază, da’ vă știam pe voi acolo, vere, pe tine și pe părințelu’, care-mpreună cu voi nu mi-e frică de nimenea și de nimic pe lumea asta. * E mare Timișoara asta. Ori unde eram prea obosit și hăituit de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
bicepșii și pectoralii Încordați, În timp ce ștremeleagul ăla de neam prost i se bălăngăne Încolo și-ncoace ca o coadă. A știut ștoarfa aia de Viorel pe ce a pus ochii și ce să sugă și-n ce să-și frece găoaza aia a lui pofticioasă. Păi la banii lui, ori ai lu’ tac-su, până la urmă mi-e că l-a luat pe nimica pe nerodu’ ăsta de prințișor mulatru. Și carne tânără, vezi, măcar că muncită și hârșită de timpuriu de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
-l vere, ăsta-i Zlate, poate nu știai cu ce se ocupă. Barem atâta lucru ținusem minte: - Ăsta-i Zlate care-o ia pe spate! - Și pe burtă să-l las, să moară de necaz! - Și să-l frec În găoază până dă În gălbează! Maiorul Zlate se prăvălește pe scaun și bate palma În masă, făcând să salte sticla cu apă. Vrea să suspende ședința, vrea să ia cuvântul, bălăngăne capul În toate părțile căznindu-se să dea afară din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
de circulație internațională, dar poate că nu-i timpul pierdut. I-am spus până una-alta lui Laur să-i spună prietenului său că-l felicit pentru alegerea făcută: un prințișor mulatru care o să-l facă fericit frecându-l În găoază până la adânci bătrâneți. Îi puneam desigur o vorbă bună, așa Încât el se scremu nițel și reuși să traducă destul de exact, după cum puteam să văd din râsul dezlănțuit al poponarului ăla. Laur Îmi mai spuse că pot să păstrez eu lucrurile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
tot de gunoaiele prin care scormonisem, m-am apucat să-i povestesc lui Neli. Steaua norocoasă a lui Laur s-a ivit În sfârșit. L-a luat de suflet un tip cu mari posibilități, s-a dus să frece În găoază pământul făgăduinței, să fertilizeze vastele-i Întinderi de verdeață și răcoare. Nu gusta Neli astfel de glume și-n noaptea aia era Într-o dispoziție nu tocmai bună. Nu-i ardea de glumă. Nu-i ardea nici de mine. - Ce naiba
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
s-a dat jos așa cum urcase și mi s-a ghemuit la picioare, încântat. Din seara aceea, neștiind el pe-atunci înțelesul cuvântului, m-a numit, pocindu-mi numele latin Stilianous, „Anus“, care înseamnă inel, dar și mejeră bătrână sau găoază. Mi-a zis așa cam până la doisprezece ani, și din când în când înțelegeam după expresia feței ce înțeles voia să dea de fiecare dată când rostea acel cuvânt. A fost mereu zburdalnic și mai e și-acum, câteodată necuviincios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
În buzunarul meu, nu-n a sa liră. Și-n ziua următoare viceversa: atunci contraataca don Francisco cu cea mai grea artilerie a lui: Piscul acesta de viciu și insultă, ăsta la care pârțurile sunt sirene, e curul de Góngora, găoaza cultă de care pân’și-un poponar se teme. Sau se distra compunând celelalte versuri, pe cât de cunoscute, pe atât de feroce, care s-au răspândit ca focul prin oraș, făcându-l pe Góngora troacă de porci: Omul acesta e-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
noi, dar îi putem oricând replica pe cei vechi. Dar cum moaștele nici unui profet nu conțineau vreo urmă de material genetic, aveam o mare problemă... - N-am înțeles nimic, se plânse Vassur. Și mi-am stricat capul șase ani în găoaza asta de Abație! Starețul îl fulgeră cu privirea: - Nu înțelegi pentru că nu e nimic de înțeles încă. Cea mai însemnată revelație a Fratelui Augustin a fost aceea că omenirea a epuizat sfinții și profeții pe linia frustă a existenței liniare
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
unde am putut, prin gurile de metrou, pasaje, străzi lăturalnice, apoi ne-am încuiat aici ca niște criminali. Pînă cînd Tîrnăcop nu s-a mai putut ține, făcea pe el, zice Gulie dîndu-l de gol, e slab de tot la găoază, a fost nevoie să iasă de nu știu cîte ori ca să se ușureze de tot, norocul lui că în decembrie se întunecă devreme. Trăim într-o țară de rahat, își zice Roja, oprindu-se din alergat. Trece la pas pe
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
își coborî privirea, fața îi ardea de amintiri. Începu să zâmbească larg, așa cum nu-l mai văzuse niciodată de la moartea tatălui lor. Gura îi atârna deschisă, pregătind cuvântul gâscă. Ea îl încurajă să continue, cu mâinile și ochii. —G-g-g-gă găă găoază. Găoază împuțită. Găoază căcat pișat curvă. Sugi o pizdă încinsă în cur. Zâmbi, mândru de el. Ea icni și se retrase, iar lui îi căzu fața. Ea încercă să oprească năvala lacrimilor, îl apucă din nou de braț cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]