430 matches
-
dormitoare/ strigat din sicrie de o floare/ Cu buciumul umbrei dogoritoare/ chemat la spînzurătoare/ Am traversat prin vise/ încăperile promise/ Pînă la pod/ am ajuns la nod/ Pereții cîntau Ave/ Lemnul își adîncea gropile-epave/ ceața întărea părerile/ lumina își trimitea galerele/ Treceau prin somnul meu/ cu lopeți de săpat, aplaudînd mereu// Privirea-mi spăla inorogi/ Măști la care să te rogi/ erau arse/ fumuri toarse" (Existență în somn prin miriști orbitoare). O "filosofie" a decrepitudinii universale ne duce gîndul și la
Un optzecist întîrziat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14821_a_16146]
-
afumată,/ căci inima mea în fuziune cu un metal/ turnat dintr-un turn peste armată/ cu brio tresaltă și pretutindeni dilată/ pereții salonului sentimental.// Acolo sub candelabre primul ofițer/ numără sclavele ce vin prin vena cavă/ aduse din Indii pe galere cu ciocuri de fier/ iar pe punte între tunuri un bătrîn flibustier/ coboară steagul cu oase ca o etichetă pentru otravă” (Reverența spînzuratului). Poezia lui Constant Tonegaru are aerul unui balet tragi-comic. Constant Tonegaru: Plantația de cuie, Ediție, studiu critic
Poezia lui Constant Tonegaru (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13437_a_14762]
-
dați în urmărire generală... Tot cam pe-atunci îmi sună în urechi și ordinul Domnului Președinte Băsescu ,Să trăiți, bine!", adică cel de pe când nu se lepădase întru totul de marinărie, iar noi trăgeam plini de speranță la vâslele unei galere de pe ale cărei pânze surâdea spre noi, etern-triumfător, câte-un cap de mort odihnindu-se pe ciolane înfășate în petale de trandafir. În astfel de momente, las toate emisiunile preferate la o parte și caut cu febrilitate, baleind cu telecomanda
Marșul ,în și spre U.E" în acordurile F.M.I. by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11551_a_12876]
-
cronicii literare. Printre multe lucruri exacte pe care le-am citit în această carte, remarc în mod special comentariile la prozatorul Gabriel Liiceanu, la cărțile Martei Petreu, precum și două excelente portrete făcute lui Livius Ciocârlie (comentariul la Trei într-o galeră este splendid) și lui Dan C. Mihăilescu. Îl citez pe acesta din urmă pentru savoarea lui torențială: „Dan C. Mihăilescu e, structural, un regățean prodigios, dual, robit de teatralism ironic și de locvacitate în foiletonistică, tumultuos și plastic în verb
Reverențele criticii by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12972_a_14297]
-
roșiei democrații. Poem Mâna mea dreaptă vorbește metafore, deși nu i se aude vocea mai niciodată. Sfioșenia ei - lună ce mângâie cerul în asfințit. În lopețile Copii urâți ies, tiptil, din uterul nopții, târând după ei o corabie, robi la galerele timpului roșu. Strigătele lor înfundate în lopețile negre gonesc peștii-lanternă din abisurile uterului matern. Nu pot să dorm Dlui dr. N. Costovici Uneori nu pot dormi de frig. îmi aștern sentimentele dintr-o viață anterioară și încerc să dorm, mă
Poezie by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/9374_a_10699]
-
-se Lui Însuși mai rostind doar: " Gata... nu mai e nimic de făcut..." Mică teorie asupra destinului În bătaia apusului frunza ajunge cvasi-străvezie - i se văd nervurile, unghiurile pe care le comit la întâlnirea cu pețiolul prelung - un proiect de galeră cu vâsle. Ori poate un roentgen de aur, dar inutil pentru acest trup'șor ca și inexistent, deja în ușoară putrefacție - suportabilă, chiar aromitoare, ai zice - confirmând și el că neapărat moartea nu poate fi decât de unică (ne)folosință
Poeme și poeți ținându-se de mână by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/14471_a_15796]
-
Dispun de multe exemple, Spania având mare pe toate părțile. Dar, din respect pentru romanța lui Minulescu, mă opresc la cele trei. Romanțele lui, aduse de la Paris, sunt pline cu corăbii. Unele pornesc, alte sosesc, altele zac în adâncuri. Sunt galerele pe care poetul, transformat în scafandru, coboară și le citește numele de pe pupa: Xeres, Estremadura, Alicante. Premoniții lirice. Precum și cea din Vasul fantomă, pe care a navigat Columb: în port a ancorat un vas fantomă.../ îl recunosc -/ Dar unde-i
Amintirile unui ambasador by Darie Novaceanu () [Corola-journal/Imaginative/10295_a_11620]
-
Cronicar O plăcere de dialog Cronica literară săptămînală e o galeră la care puțini tineri lansați după 1990 au rezistat. Fiindcă nu sînt de ajuns nici plăcerea de a citi, nici talentul și cultura. Ca să ții ritmul, trebuie să-ți supui viața, orice ar surveni în ea, datelor fixe de predare
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10363_a_11688]
-
nu răspunde în nici un fel la somațiile realului. Există într-un jurnal trei personaje: omul cotidian, imaginea autorului despre sine și omul adânc". Cioran îi "joacă" pe fiecare în parte, inclusiv pe Bibulie, cum era numit, în Trei într-o galera, omul cotidian: "Cioran mă contrazice (și nu o dată; își face din asta un obicei)". Caietele îi sunt foarte pe plac lui Livius Ciocârlie: "nu-i un Cioran în halat și păpuci". Acest tip de scriere "omite" evenimentul și privilegiază obsesia
Cărti si caiete by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17744_a_19069]
-
oraș viitoră" (ÎI. Necunoscută se destăinuie). G. Izbăsescu este conștient că dragostea e text, că textul e (la) mâna muzelor, ca muzele au nevoie de el ca să aibă el nevoie de ele, ca, laolaltă, ele muzele vâslesc din greu pe galera idealului orfic, speriate și atente, liniștite și cassandrice, în căutarea adevărului despre iubire-viată-moarte. În Muză din tomberon (Ed. "Marineasa", 1998), intertextualitatea proliferează pe fondul, unui mesterism/mestesugărism jurnalier (dezinvolt). Din grabă/nerăbdare, proporționarea anumitor contraste lirice suferă de o vizibilă
Educarea textului by Rodica Draghincescu () [Corola-journal/Journalistic/17892_a_19217]
-
extracție - vezi partidul conservator democrat al lui Take Ionescu. Causticului Eminescu, obsedat de urâțenia - iar de data aceasta și fizică și morală - a clasei "superpuse" cu mare greutate i se găsise un post de bibliotecar, mai apoi de vâslaș la galere, în presă. Astăzi, dacă ne punem întrebarea în ce măsură lumea personajelor caragialești - sau eminesciene - reprezintă un defect de optică a privitorului sau doar un unghi de privire, încă n-am avea curajul să opinăm că, prin purul efect artistic, acea lume
24 de ore din 24 by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17367_a_18692]
-
poate fi părere mai banală decît că nu este niciodată sincer", afirma undeva Livius Ciocârlie. Dacă luăm în serios această sceptică aserțiune, putem socoti că în jurnalele d-sale (aici îl avem în vedere pe cel intitulat Trei într-o galera), numitul eseist încearcă a evita superficialitatea, fiind antinarcisiac și...sincer. Să ne explicăm. Imaginea dominantă ce-o propune asupra subiectului e una cinica, imens cinica, prin urmare diforma, inapta de autoadmiratie. Sinceritatea ar consta, paradoxal, în... montarea pozei cu pricina
Un postcioranian by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17964_a_19289]
-
he, he!". Rîs ce se vrea mefistofelic. Chiar să nu-și dea seama atît de lucidul, de circumspectul, de subtilul Livius Ciocârlie că d-sa e unul din cei mai importanți scriitori români de azi? Livius Ciocârlie: Trei într-o galera, Ed. Echinox, Cluj, 1998, 256 pag., prețul 20.400 lei.
Un postcioranian by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17964_a_19289]
-
C. Rogozanu (Livius Ciocârlie, Trei într-o galera, Ed. Echinox, 1998, preț 20.400 lei.) Noua carte a lui Livius Ciocârlie, Trei într-o galera, face parte din seria autobiografica inaugurată în 1993 cu Paradisul derizoriu și continuată în 1997 cu Cap și pajura. Autorul rămâne fidel algoritmului
O plimbare cu galera by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/18002_a_19327]
-
C. Rogozanu (Livius Ciocârlie, Trei într-o galera, Ed. Echinox, 1998, preț 20.400 lei.) Noua carte a lui Livius Ciocârlie, Trei într-o galera, face parte din seria autobiografica inaugurată în 1993 cu Paradisul derizoriu și continuată în 1997 cu Cap și pajura. Autorul rămâne fidel algoritmului propriu de scriitura: corectează, citește critic, completează propriul jurnal. Numai că acum este pusă în discuție chiar
O plimbare cu galera by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/18002_a_19327]
-
Ciocârlie parodiază dialogurile interminabile din cartea britanicului efectul fiind, în fond, acelasi: într-o vreme de răgaz, de vacanță, fiecare personaj are impresia că muncește prea mult pentru ceilalți doi. Probabil iritarea este maximă când modestă barcă se transformă în galera. Chiar dacă adnotat, chiar dacă umbrit de un intreg "scandal" auctorial, avem totuși în față un jurnal. Trei sferturi din el privește perioada petrecută în Franța, după ^89, la Talence, micul orășel universitar de lângă Bordeaux. Aici, aproape de ocean, barca suferă transformarea; exilul
O plimbare cu galera by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/18002_a_19327]
-
în „decembrie 2010“ -, truver bătînd la porțile ghintuite ale cetăților medievale, (în)cîntînd femeia harpă ori anahoreta: „Văzum o Roză la întunecare/ trecînd lucarna oarbă-n sfîșiere./ Pe boltangîndurată tînga piere/ învăpăiatul har din duh răsare./ Ating prin nori răpitele galere/ cît ora mea de gheață o dogoare/ un chip de fată ca o revărsare/ de tunete prin limpezi coliere./ Stă înflorită la clavir și strînge/ uleiul sfînt în candela bogată/ de ochiul șarpelui temut să scape./ I-aștern arpegii și
Urmuz din Galaad by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/2743_a_4068]
-
prin artificii farmaceutice, soluția sisifică e scrisul cu orar: zilnic între orele cutare și cutare scrii, indiferent că ninge, că ți-e rău sau că ești în călătorie. Exemple: Vargas Llosa sau Stephen King, scriitori cu program obligatoriu, trăgînd la galere epice. La Vulcănescu nimic mai străin decît orarul sau alcoolul, de aici și ușurința cu care poate trăi fără să scrie, pentru ca, din clipa în care atenția îi este atrasă de o problemă, să fie absorbit tiranic de nevoia de
Melodici și canonici by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2633_a_3958]
-
tot, praf, moloz, bucăți din ce fusesem cândva erau chircite pe covor, fără lacrimi, fără sânge, fără respirație.”; ,,Am fost Atlas, ducând globul pământesc în spate, am fost ocnaș, am fost pe mare, într-un fund de corabie, trăgător la galere... A fost mult mai greu decât aș fi crezut vreodată, m-am târât, dar am supraviețuit, chiar și supraviețuirea a fost un exercițiu pe care l-am învățat, apoi l-am repetat, l-am tot repetat la nesfârșit, la un
Cristina Mihaela BARBU sau… TAINA tainelor tăinuite în Poveste [Corola-blog/BlogPost/93938_a_95230]
-
pentru paradis. Dintre universitari, singurii (după știința mea) care nu au fost membri PCR sunt Nicolae Manolescu și Livius Ciocârlie. Primul a afirmat acest lucru în interviurile sale, al doilea o spune într-o însemnare din jurnalul Trei într-o galeră, constatând că e destul de dificil de mărturisit cuiva acest lucru, pentru că întotdeauna e de față cineva care a fost membru PCR. Din diverse alte surse, mi-am mai notat că nu au fost, cu certitudine, membri PCR: Ion Zamfirescu, Adrian
Demnitatea intelectualului român by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8142_a_9467]
-
că autorul-cititor execută acum gestul câștigării bufonului și filosofului, ca informități ale omului obișnuit. Sunt întoarceri ale artistului, conștient de jocul literaturii ce poate deveni lumea însăși, după modelul parțial al eului auctorial divizat în personaje din Trei într-o galeră (1998). Fără știința paradoxului nu se recuperează imaturitatea generică, acesta pare a fi mesajul. Întoarcerea, prin relectură și spre autoficțiune, rămâne operațiunea funciară a scriitorului timișorean. În toate, Livius Ciocârlie explorează un teritoriu al autocunoașterii prin idei ce se formulează
Dezordinea necesară by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2855_a_4180]
-
cîine/ ca piatra lustruită de sacrificii/ ca lemnul geluit al unui sicriu” (Tîrziu). Dezvoltîndu-și zeflemeaua, poetul declară că-și duce melancolia pe brațe aidoma unui copil handicapat care „vrea la oliță”, pe cînd viața „geme în jur neștiută”, asemenea unei galere cu vîslași care „trag la rame unii împotriva altora”. În momentele de relativă acalmie, devine un peisagist al unei ierni ce-și resoarbe asprimile în notații familiare. Nu e decît un armistițiu suspect prin chiar stilizarea voit „cuminte” de care
O partitură a solitudinii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4270_a_5595]
-
face deodată pustiu/ să înviem acum dragostea mea/ e mult prea tîrziu” (Tîrziu). Dezvoltîndu-și zeflemeaua, poetul declară că-și duce pe brațe melancolia aidoma unui copil handicapat care „vrea la oliță”, pe cînd viața „geme în jur neștiută”, asemenea unei galere cu vîslași care „trag la rame unii împotriva altora”. În momentele de relativă acalmie, se manifestă ca un peisagist al unei ierni ce-și resoarbe asprimile în notații familiare. Nu e decît un armistițiu suspect prin chiar imaginea „cuminte” de
O partitură a solitudinii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4472_a_5797]
-
în exces luo na, te iubesc cu mult prea mult ești unul din excesele pe care mi le asum în viață în căderea impresionantă care sunt dinspre mine spre mine înseamnă că tu plângi prea mult, nefericire vin ploi, friguri, galere care trag de dragostea ta întinsă ca marmelada pe untul meu, pe mușchii mei care sfârâie. nu se va opri aici viața va merge în nebunia ei tremurândă până la marginea tăioasă a noastră până unde nu o vom mai putea
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
cu trupul tău, trebuie să îi mărturisești că nu știi de fapt exact cât mai ai de parcurs, nu știi exact la ce efort urmează să îl supui, mușchii tăi au dreptul să afle că sunt niște sclavi într-o galeră în mijlocul oceanului sau chiar lângă coastă, nu ai dreptul să îți minți organele, țesuturile tale, ele toate semnalizează unele către altele, sângele tău e plin de mesaje mici, în sticluțe, care plutesc prin sângele tău și sunt găsite mai tot
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]