35 matches
-
pentru doi. Numai gânduri albe la zintîi, îmi recomand. O să pun la gramofon vechile plăci ale tatei. Recitesc, a cîta oară, inscripția: Columbia. Made în England. Vita-tonal. Grafonola. Da, Invitație la vals de Weber, exact asta voiam. Mai încolo, o gavotă de Lulli. Și mai încolo, Sonata pentru clarinet și pian de Brahms. Poate și Concertul pentru două viori și pian de Bach. Sau Andante cu variațiuni în si bemol de Robert Schumann. Ascult mai bine muzică acuma. Pe "clasici", spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
le cântări trei punguțe cu bomboane mentolate, secvență de sine stătătoare fără conotații în viitor. Cerul se întunecă, norii grei treceau ca nebunii, alternanța zi-noapte era blitz fotografic, blitz-ul, după câteva străluminări deveni stroboscop, lumina deveni unduitoare, dansând o gavotă. Limpezimea dezvălui pe Lia, Mița și Stana, femei cu... și nu mă mai interesează ce-a urmat! urlă Mioara. Revoc banalul. Vreau ceva plin, copt, gustos. Tu mi-ai arătat searbădul. E apă vie, Mioara. Nimic nu e searbăd, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
prozodică. Din primăvara pînă în toamna anului 1900, consemnările lui Petică au luat forma unor notații banale, apoi a unor reflecții lirice, și pînă la urmă a poemului în proză. In cîteva piese această tranziție poate fi urmărită pe viu. Gavota depărtată (mai 1900) este istoria unei iubiri trădate și are drept cadru o grădină bucureșteană de vară. Bucata începe ca un articol de ziar scris în decorul unui colț de București copleșit de flori („Sus, în grădină la Oppler, soarele
Ștefan Petică – suavul visător by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6807_a_8132]
-
colț de București copleșit de flori („Sus, în grădină la Oppler, soarele cade înspre seară peste tufe uriașe de liliac"). Autobiografia se detaliază, indiscretă: iubita necredincioasă apare acum din nou la Oppler, dar la brațul altcuiva; poetul ascultă, plîngînd, aceeași gavotă care... Sentimentalitatea ieftină abundă în pre-poemele în proză ale lui Petică; dar ceea ce rămîne pînă la urmă din iubirea apusă sunt magia muzicii și a primăverii, cadența frazelor, împărțirea bucății pe paragrafe construite simetic, asemenea unor strofe. Poemul a luat
Ștefan Petică – suavul visător by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6807_a_8132]
-
abundă în pre-poemele în proză ale lui Petică; dar ceea ce rămîne pînă la urmă din iubirea apusă sunt magia muzicii și a primăverii, cadența frazelor, împărțirea bucății pe paragrafe construite simetic, asemenea unor strofe. Poemul a luat naștere în mijlocul cotidianului. Gavota depărtată a plecat de la rememorare sentimentală și a dus la nașterea unei noi forme artistice, lăsînd în urmă iubita necredincioasă, berăria Oppler și colțul de București primăvăratic; poemul a ocupat spațiul disponibil: „Sus, în grădină la Oppler, pe cînd soarele
Ștefan Petică – suavul visător by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6807_a_8132]
-
nașterea unei noi forme artistice, lăsînd în urmă iubita necredincioasă, berăria Oppler și colțul de București primăvăratic; poemul a ocupat spațiul disponibil: „Sus, în grădină la Oppler, pe cînd soarele cade înspre seară peste tufe uriașe de liliac, plînge o gavotă pe sunete de flaut Lumea trece înainte veselă, pierdută în marea razelor de lumină, și lumea e gătită și mîndră ca și cum ar fi luat parte la un mister religios. Dar nimeni n-ascultă, nimeni nu se oprește; toți trec înainte
Ștefan Petică – suavul visător by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6807_a_8132]
-
e gătită și mîndră ca și cum ar fi luat parte la un mister religios. Dar nimeni n-ascultă, nimeni nu se oprește; toți trec înainte, plutind în farmecul vag dimprejur. Numai muzica plînge prelung pe note de flaut: «Ah, încă o gavotă, o singură gavotă». Poemul în proză al lui Petică poartă mărci stilistice distincte: perceperea realității din jur prin prisma unor elemente culturale, a unor aluzii savante, reprezintă cel mai frapant procedeu. Un bătrîn exilat își vede trecutul surprins într-un
Ștefan Petică – suavul visător by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6807_a_8132]
-
mîndră ca și cum ar fi luat parte la un mister religios. Dar nimeni n-ascultă, nimeni nu se oprește; toți trec înainte, plutind în farmecul vag dimprejur. Numai muzica plînge prelung pe note de flaut: «Ah, încă o gavotă, o singură gavotă». Poemul în proză al lui Petică poartă mărci stilistice distincte: perceperea realității din jur prin prisma unor elemente culturale, a unor aluzii savante, reprezintă cel mai frapant procedeu. Un bătrîn exilat își vede trecutul surprins într-un celebru vers de
Ștefan Petică – suavul visător by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6807_a_8132]
-
1459 din 29 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului iarna Cer dantelat în argint, Fluturi osteniți prin vis, Golf de azur în păduri, Bolta surpată-n abis. Deșert alb imaculat, Cu vivaldiene note, Parcă-i un întreg palat, Ce dansează în gavote. Pe sus albele scântei, Parcă-s lebede ce zboară, Se aude dintr-un stei Viscolul cum ne-nfioară. Ore fine, verticale, Platină și ametist, Pretudindeni ies în cale, În decor vetust și trist. Iarna s-a gătit de bal, Măștile curg
IARNA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1459 din 29 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384574_a_385903]
-
nr. 1453 din 23 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului gânduri de iarnă zboară fulgii de nea ca fluturii osteniți peste o natură mâzgălită cu cerneală, lebede se rostogolesc pe cer ca niște morgane solitare în estuarele de azur ale zilei; gavote de melancolii, tăceri, ispite și regrete trec prin cetatea sufletului bântuită de singurătate; colind cu duhul crisalide, vedenii de demult ce-mi trec prin frigul oaselor, psalmi tăcuți, din edenul mei închipuit ce curge ca o miere din fagurii vieții
GÂNDURI DE IARNĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1453 din 23 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367927_a_369256]
-
o poartă de ospiciu Că e vornic, pârcălab Geaba-l pui să dea din gură Fără nici o partitură Pe redactor când e slab Că-i înțepenește cota Ca mercurul când e frig Și-n zadar transmiteți Grieg Dacă ceilalți vor gavota Și nu poate să răspundă Pentru nici un dezacord: Domnilor, ce-ați pus în undă bate orișice record Referință Bibliografică: Domnilor, ce-ați pus în undă / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 637, Anul II, 28 septembrie 2012. Drepturi
DOMNILOR, CE-AŢI PUS ÎN UNDĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 637 din 28 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365677_a_367006]
-
Acasa > Eveniment > Comemorari > PARODIA Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 369 din 04 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Parodia În colții mei de cocă - parodie N-am prins pe Blaga, Eminescu, Botta. M-au încântat sonata și gavota, M-a fascinat superba simfonie. Dar m-au atras șueta, anecdota - Nu mi-au cerut nici stil, nici fantezie: Le-au oferit toți cu mărinimie - În scrisul lor găsit-am toată dota. E ca în jocuri de copilărie Care surprind
PARODIA de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 369 din 04 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361677_a_363006]
-
să le sugrume, să lase în urmă numai hoituri de vocale și consoane schioape înecate în sânge e bal mascat la bellagune o caleașcă veche a oprit și din ea au coborât măștile de carnaval marchizi pedanți în pași de gavotă și crinolinele care se rotesc în valsuri galante gondolierii dorm pe perne de vis într-o veneție înghețată așteptând să coboare luna pentru serenadele lor romantice e bal mascat la bellagune muzicile cu melodiile lor suave despletesc valurile ușor ondulate
E BAL MASCAT LA BELLAGUNE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 792 din 02 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345565_a_346894]
-
atmosferă și interpretare liniștită, cu o emoție bine gradată și bine stăpânită. Cele opt piese scrise în gama majoră ne-au comunicat bucuria, începând cu Alemande care stabilește de fapt tonul întregii lucrări; Courante - adevărată fugă; Sarabanda - demnă și expresivă; Gavota și Bourrée de origine rustică - pline de viață, Poloneza - un menuet grațios și Gigue - cu care Bach încheie exuberant această suită. Angela Hewitt și-a exprimat preferința pentru Loure din a doua suită interpretată după Tocată - French Suite No.5
BACH ŞI DEBUSSY ÎN INTERPRETAREA PIANISTEI ANGELA HEWITT de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 786 din 24 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359328_a_360657]
-
în derivă. 6.aritmetică facem mereu socoteli, adunări și scăderi, înmulțiri și împărțiri dar ne lipsește întotdeauna totalul. numai divinul este totalul, dacă ceri totul, numai moartea învinge. 7. aforism barbar iarbă și cer peste un suflet în derivă, dansăm gavote între o silabă și alta, sărind din suflete doar așchii de speranță; din nadirul vieții o zeiță joacă pe morminte. 8. armură am adunat din grijile meșterilor de biserici nopțile fierbinți nedormite, durerea meșterului Manole, neîncrederea ereticilor în Dumnezeu, și
MINIPOEME de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1550 din 30 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340990_a_342319]
-
golit de cerul cu stele de visul rătăcirilor mele m-am golit de infernul lui dante de blestemele de amante care m-au dus a orbire în nunțile mele de mire cântând pe ciudatele note în ritmuri de dans de gavote tresare viața prin organe se-aude cântul în timpane mai roade viermele complice mai tace viața și mai zice mai cântă iarși câte-o avă mai bea o ceașcă de otravă și neavând zău nicio vină devine pulberea divină. Referință
M-AM GOLIT de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1574 din 23 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374962_a_376291]
-
golit de cerul cu stele de visul rătăcirilor mele m-am golit de infernul lui dante de blestemele cu amante care m-au dus a orbire în nunțile mele de mire cântând pe ciudatele note în ritmuri de dans de gavote tresare viața prin organe se-aude cântul în timpane mai roade viermele complice mai tace viața și mai zice mai cântă iarși câte-o avă mai bea o ceașcă de otravă și neavând zău nicio vină devine pulberea divină. joi
M-AM GOLIT... de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 825 din 04 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346055_a_347384]
-
grațioasă pe care-ți făcea plăcere s-o observi. Îți încînta ochiul, încercînd în același timp o senzație odihnitoare. Prin mintea maiorului se perindară priveliști vechi în care foșneau mătăsuri, dantele scumpe înnobilau mâini de fildeș, conduri de atlas desenau gavote pe marmura lespezilor... ― Două bucăți? ― Nu, mulțumesc, una. Nu-mi place prea dulce. Melania Lupu se așeză în fața maiorului. ― Cum vi se pare? ― Excelentă! ― Domnul Matei m-a învățat să fac cafeaua cu zahărul separat. Mie mi se pare totuși
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
în formă cât mai mult timp, să îți păzești corpul de degradare. -10. Un indicator foarte semnificativ este evoluția dansului. Acesta a trecut progresiv de la stadiul de artă cu reguli bine definite (valsul, tangoul, foxtrotul, fără a mai vorbi de gavotă sau de menuet) la evoluții individuale și complet improvizate și pentru care nici nu mai este necesar un partener. Înțelegem mai bine prin contrast originalitatea unei va-lori și a comportamentelor pe care le inspiră. Altădată, comunitatea definea individul: familia
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
eben / Rotunde, roșii, cu desen subțire, / Ovale, verzi, cuprinse-n negre fire, / Cu clopoței, cu ciucuri, cu lumini. Cu trandafiri pictați, cu flori de crini, / Cu valsuri, cu parfum de liliac. / Chineze, cu dragon și vârcolac, / Franceze, cu perechi dansând gavote, / Bárbari, cu imagini vizigote". Suntem în plin spectacol de curiozități! Spectacole mult prea lungi sunt de găsit, de asemenea, în cele 7 Poeme din 1968 și în alte cicluri. Vălmășagul de imagini din Turnul Babel (peste 600 de versuri) configurează
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
mai fin, dar fac reverență oricărui vin de clasă mare. O sarma de varză acră în fața unui Chambertin, Romanée-Conti sau Nuits St. Georges evocă imaginea grotescă a unei spălătorese cu picioarele goale și mânecele sumese, pregătindu-se să execute o gavotă cu un marchiz cu perucă pudrată, pe o arie de Lulli.“ Trebuie spus că sarmalele din varză dulce, specifice nunților de vară, sunt de cele mai multe ori fierte în borș, pentru că poporului i s-a părut dintotdeauna că acreala este o
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
Ferdinand Sinidis, și râse scurt, fixându-și ochii rătăciți prin fereastră, departe, în depărtarea îndepărtată. Cartea despre suflet Capitolul iubirii, al meu și-al Lizelotei E un divertisment în si bemol major, E, ca pe-un clavecin, o pulbere a gavotei, Pe care scriu ceva, cu degetul arătător. Iar florile frumoase pe care i le-am trimis În fiecare dimineață, - pentru mine, - Mi-au fost o bucurie pe-o canava de vis, Lipsită de-așteptări, lipsită de mai bine. O văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
profesorul cu care m-am Împrietenit și-a fugit În ’87 În Germania Federală ca să moară cinci ani mai tîrziu În drum spre Ungaria În propria-i mașină făcută praf de-un autobuz, mai ales jazz, dar și giga și gavota foarte la modă pe-atunci la 2 Mai unde m-am dus doi ani, În primul marea era acoperită de meduze și plaja de gunoaie, În al doilea nu se găsea de mîncare, la Dobrogeanu era Închis din motive necunoscute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Traviata, Norma, Lohengrin), canțonete (Vorrei morir), romanțe (Ochi albaștri), rapsodii, muzică ușoară (Tarara Bumdere), „Beethoven, Berlioz, Wagner, Chopin”, citați „la pachet” de Ion Minulescu, în „într-un bazar sentimental”), Weber (Furtuna, Gîndirile din urmă), Schumann, Strauss, Hübsch, elegii, serenade, barcarole, gavote, piese de café-concert, cîntece nemțești, spaniole, franțuzești, italiene și, inevitabil, cîntecele de pe stradă sau de la ușa cafenelelor ale unor emigranți polonezi, galițieni etc. 3.Reclamă a „Magazinului general de muzică «La Harpa»”, în Calendarul Minervei, pe anul 1905, hors texte
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
se cuvine să știe bine, de la cea mai fragedă etate, arta dansului, - pe care-a practicat-o cu gingășie și cu grație, -n societate. E cea mai jalnică dizgrație pentru prințese să se spună despre ele că dansează ecosez sau gavote asemenea unor ciubote, cu toate că acestea sunt din cea mai fină piele. Când nu e-n ritm, neținând cont de timp (de acela muzical, desigur), se spune că prințesa dansează-n contratimp. Pedeapsa-i e, atunci, un contradans: răstimp în care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]