90 matches
-
tentația descinderii în materia fierbinte a istoriei imediate, conotate cu o acidă deriziune: "Am dat să scriu, mai demult, pe cînd nu lîncezise încă/ mărețul Răsărit de soare, un fel de Însemnări/ pentru glorioasele partide,/ o poveste cu guelfi și ghibelini, cu indiferenți, radicali,/ bolșevici și führeri ai Sumerului,/ cu prealuminați duci din Akkad.// Se vorbea acolo și de surparea spiritului în real/ (partidul te-nvață cum să lupți pentru,/ partidul te-nvață cum să plantezi pruni și materie cenușie,/ cum
Poetul ex-centric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15552_a_16877]
-
acesta le este de folos și în modul care le e cel mai convenabil. Necerându-ți niciodată consimțământul, te vor tălmăci în chip arbitrar, câteodată și intenționat anapoda. Potrivit voinței altora și spre paguba ta, vei fi când guelf, când ghibelin. Te vor retipări fără să te întrebe, te vor traduce infidel. Te vor lăuda cititori pe care tu nu i-ai lăuda niciodată, te vor defăima câteodată unii pe a căror opinie pui mare preț. Îți va ieși pe nas
Ivo Andric: Despre frumos și creație by Drăgan STOIANOVICI () [Corola-journal/Journalistic/7071_a_8396]
-
de bătăioasă înzestrare doctrinară, ca cea a cardinalului de San Lorenzo, scena politică nu putea rămîne multă vreme departe, Mathaeus reprezentînd Biserica Catolică în conflictul care avea să-i opună, în Florența, Lombardia și Romagna, pe guelfi (apărătorii puterii papale) ghibelinilor (adepții puterii laice). Ca un amănunt de suculență istorică, adversarul lui Mathaeus la Florența avea să fie Dante Aligheri, poetul fiind silit să plece în exil în momentul în care tabăra ghibelinilor, din care făcea parte, va fi învinsă, urmarea
Vetustele și desuetele by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6370_a_7695]
-
Lombardia și Romagna, pe guelfi (apărătorii puterii papale) ghibelinilor (adepții puterii laice). Ca un amănunt de suculență istorică, adversarul lui Mathaeus la Florența avea să fie Dante Aligheri, poetul fiind silit să plece în exil în momentul în care tabăra ghibelinilor, din care făcea parte, va fi învinsă, urmarea fiind că autorul Divinei Comedii se va răzbuna în versuri pe rivalul său, înfierîndu-l într-una din terținele Paradisului, și adeverind astfel opinia că vrajba politică, oricît de prozaică ar fi, poate
Vetustele și desuetele by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6370_a_7695]
-
de atunci s-a simțit amenințarea și frica de cunoaștere, știință și carte... (Arhimede, Ptolomeu, Filon din Alexandria). 3. Cenzura culturală și literară. «Unele procese celebre.» Dante. În secolele XIII-XIV-lea, Italia a cunoscut luptele dintre guelfi - apă- rătorii papei - și ghibelini - apărătorii împăratului german. Dante s-a alăturat ghibelinilor. În acest conflict au ieșit învingători guelfii, iar în 1302 Dante a fost condamnat la moarte prin ardere pe rug. Dante a plecat din Florența și a ales calea exilului, a «nemeritatului
CENZURA ȘI AUTOCENZURA by Bujor Ne () [Corola-journal/Journalistic/4584_a_5909]
-
de cunoaștere, știință și carte... (Arhimede, Ptolomeu, Filon din Alexandria). 3. Cenzura culturală și literară. «Unele procese celebre.» Dante. În secolele XIII-XIV-lea, Italia a cunoscut luptele dintre guelfi - apă- rătorii papei - și ghibelini - apărătorii împăratului german. Dante s-a alăturat ghibelinilor. În acest conflict au ieșit învingători guelfii, iar în 1302 Dante a fost condamnat la moarte prin ardere pe rug. Dante a plecat din Florența și a ales calea exilului, a «nemeritatului surghiun» al celui proscris și rătăcitor. În exil
CENZURA ȘI AUTOCENZURA by Bujor Ne () [Corola-journal/Journalistic/4584_a_5909]
-
dimineții. Timpul cît un munte... Timpul cît un munte a crescut La fereastra zilei de apoi, Așteptînd cuvîntul de-nceput, Freamătul fanfarelor de ploi, Ce-ar spăla de lacrimi ochii plini, Mîzga de pe buza ăstui limb, Inecînd și ghuelfi și ghibelini, Ar goni infernul din Olimp. ... Cel pe care am suit, cîndva, Stăpînit de un eretic dor, Ferm convins, în lăcomia mea, Că l-am prins pe Zeus de picior. Cățărat pe un himeric vis, M-am trezit în cel mai
poezii by Ducation Popescu-Chiselet () [Corola-journal/Imaginative/15041_a_16366]
-
mai vechi sau mai noi, a avut un rol stimulativ și formator. Poezia lui Mihai Banciu are toate semnele unui rod interior memorabil, deplin matur, de o discretă melancolie. Adrian Popescu 29 februarie Aproape primăvară. Pe străzile Antichității guelfii și ghibelinii grăbesc pe panta Evului de mijloc când în vitrine se tocmesc ultimi saldi. Să m-aștepți, îmi spuneai, la podul peste calea ferată din Narni până vine Augustus. Asfințit Parcele parcă prind presuri prin parcuri. Contrapunct Un Bilanț structurat vivaldian
Doi poeți - Mihai Banciu by Mihai Banciu () [Corola-journal/Imaginative/3323_a_4648]
-
de pe un picior pe altul. Își reluă drumul, iar Bargello Îl urmă În tăcere. Traversară marea piață de pământ bătătorit, iluminată de strălucirea lunii pline. Pe jos era Încă plin de rămășițele caselor ce aparținuseră familiei Uberti, distruse după Înfrângerea ghibelinilor la Benevento. Pentru mai mult de treizeci de ani, ruinele slujiseră drept carieră de piatră pentru edificarea noilor construcții din oraș. În fața lor, În penumbra abia Îmblânzită de lucirea lămpilor cu ulei care ardeau În partea dinspre Ponte Vecchio, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
-i Împiedica să pătrundă În oraș. — Ar trebui omorâți toți, zise aspru messer Pietro, Însă, Îndărătul tonului său feroce, se ghicea teama. Din păcate, sunt ocrotiți de Biserică. — Știți ce se spune la Padova, unde lazaretul a fost golit? Că ghibelinii, prin intermediul câtorva călugări vânduți, au răspândit printre acești nenorociți lăsați În voia sorții zvonul că la Roma Își vor găsi vindecarea suferinței. Vor să se folosească de masa asta imundă Împotriva cetăților inamice. — Și mai trebuie să Îi mai și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
fi luată drept ceea ce și este: un afront adus suveranității Comunei și, pe deasupra, pe teritoriul ei. Și ne-am pomeni că ni se vor opune și cei care simpatizează cu Bonifaciu. Nu am face decât să le furnizăm pretexte tuturor ghibelinilor ascunși... ca Alighieri acela. Știi bine că doar garda de cartier poate efectua arestări. Am putea să o acuzăm de vrăjitorie și să solicităm intervenția brațului secular. — Am luat deja În considerație această posibilitate. Dar, dacă a venit la Florența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
să se Întoarcă brusc, aruncând o privire rapidă În jur. Nu văzu nimic, Însă, dintr-o dată, Paradisul apăru iluminat de o lumină diferită. Mai puțin sordidă, dar absurdă. Oastea falșilor ciumați. Amestecați cu pelerinii care se Îndreptau spre Roma, exilații ghibelini Își dădeau oare Întâlnire la Florența, odată cu aventurieri și cu intriganți precum Cecco, pentru a se pune sub călăuzirea unei regine ascunse? O târfă? Cei pe care Giannetto spunea că Îi văzuse În refugiul cerșetorilor erau, poate, avangarda unei armate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
revoltei? Ea Însăși pronunțase numele Beatricei. Al ei. Cine ar fi căutat vreodată o moștenitoare a Hohenstaufenilor sub acoperișul unei taverne, ori Între pereții unui lupanar? Ce era dator să facă? Să dea fuga la Palat și să denunțe urzeala ghibelinilor? Să revină cu soldații, să Înconjoare Paradisul, să o arunce pe Antilia În lanțuri, să Îi smulgă cu focul o mărturisire, iar apoi să o dea pe mâna călăului ca să o decapiteze, așa cum făcuseră cu Corradino? Să Împiedice o curvă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
și În sinea lui. Surghiunul acela colectiv fusese ultima tentativă de a salva o situație deja disperată. O mișcare hazardată, În speranța că se va repeta miracolul din urmă cu treizeci de ani, când Florența supraviețuise ciocnirii dintre guelfi și ghibelini care o devastase. Dar pe atunci erau coloși precum Farinata degli Uberti, și minți ascuțite precum Mosca de’ Lamberti. De această dată, cine avea să salveze orașul? Toate speranțele păreau să Îi fi fost Încredințate doar lui și puterilor sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
cu ușurare. Poate că mai era Încă posibil să repună stăpânire pe situație. — De unde știm că sunt Negri? strigă el spre Bargello. În lucirea slabă a lunii se deslușea cu greu o masă confuză, dincolo de stăvilar. Puteau fi și misterioșii ghibelini despre care vorbea toată lumea. — Le-am zărit emblema: Îl au pe Sfântul Gheorghe. Ai noștri răspund cu Ioan Botezătorul, răspunse celălalt. Pe lângă Dante trecură câțiva bolovani, care se izbiră violent de pereții din scânduri ai prăvăliilor. Evită alte pietre aruncându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
viața lui și moartea sa. - Și ce ai găsit de folos la Florența? Cetatea mea nu l-a găzduit niciodată pe Împărat, cred. - Nu l-a găzduit pe când era În viață, pentru că i-a fost adesea ostilă, În ciuda prezenței atâtor ghibelini fideli Între zidurile ei. Dar și pentru că Împăratul se temea de profeția lui Scotus: „vei muri sub flore”. Însă poate că ceva din el a ajuns până aici după moarte. - După moarte? Ce vrei să spui? Istoricul ridică din umeri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Din cele mai diferite motive. - Anume care? - Ca să eludeze autoritatea guvernului, dacă sunt În dispută cu facțiunea aflată la guvernare. Sau privirea ascuțită a răufăcătorilor, dacă duc cu ei ceva de preț. Dante strânse din buze, gânditor. Bigarelli era un ghibelin Înrăit, aflat În trecere printr-un oraș guelf. Cu siguranță, aceea putea fi o explicație. - Și poate... poate că acesta era cazul lui, repetă celălalt. Dante tresări. - Ce? - Cu o seară Înainte să moară, am dat peste el când am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
de un braț. - Care Împărat? Întrebă. Arnolfo păru mai Întâi nesigur, iar apoi se Îndreptă din umeri. - Cel mare și ultimul. Frederic. Îi scandase numele ca și când ar fi voit să Îl sfideze. Poate că Florența era Într-adevăr Înțesată cu ghibelini În așteptare, așa cum insinuase Cecco. - Și ce a făcut acest meșter Tinca pentru Frederic? - Se spune că, Într-o noapte, la cuptorul său au sosit doi trimiși ai Împăratului. Era pe timpul conciliului de la Lyon, când Frederic a purtat ultima bătălie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Mulți au iubit patria mea și pot fi dați drept pildă. Farinata degli Uberti, Mosca dei Lamberti și Tegghiaio Albobrandi printre cei dintâi. Acquasparta strânse din pleoape până când aproape că Își Închise ochii. - Aceștia ar fi inspiratorii dumitale? Un șef ghibelin, nemilos În furia lui, un nebun smintit, care a dat semnalul de pornire al unor masacre civile, prin sfaturile sale rele, și care pe deasupra mai era și sodomit, Încă unul. Se pare că soiul acesta rău Îți stârnește dumitale simpatiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ridicase un deget, cu un aer amenințător. Gâfâia de surescitare, iar bărbia cea dublă Îi tremura. După ce trase de mai multe ori aer pe gura deschisă, reveni: - Veți pieri, e lucru sigur! Și vă veți prăbuși după neamul afurisit al ghibelinilor, gata să trădeze pe toată lumea, Începând cu Însuși izvorul lor de mișelii: acel Frederic pe care Îl admiri atât de mult și pe care ei Înșiși l-au ucis, Îmboldiți de cupiditate! - Ce vrei să spui? - Anticristul a fost asasinat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
cules o mărturisire, pe timpul unui control la tarabele din piață. „În timp ce estorcau bani ca să Închidă ochii la furturile și la samavolniciile care se Întâmplau acolo, la lumina zilei” Își zise Dante În sinea lui. - Vorbește. - E cineva În oraș. Un ghibelin primejdios. Se pare că a venit dinspre miazănoapte, cu siguranță ca să intre În contact cu tovarășii lui și să urzească o nenorocire pentru Comuna noastră. Aștept să mi se spună unde s-a ascuns și o să-l prind Împreună cu toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
a venit dinafară, are dreptul să nu fie Întemnițat fără dovezi sigure ale vinovăției. Așadar e nevoie de ceva mai mult, ca să arunci În lanțuri pe cineva, decât pălăvrăgelile adunate prin piață. Șeful gărzilor se făcuse stacojiu. - Dar e un ghibelin... protestă el cu vocea sugrumată. - Așteaptă până să faci ceva, e un ordin. Și ține-mă la curent cu totul. Îți voi comunica eu dacă și când să acționezi. Acestea fiind zise, Dante Îi Întoarse spatele și se Îndreptă spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Am nevoie de un sfat, eminență, despre cum să mă port În funcția mea, pentru ca faptele mele să fie mereu pe placul Bisericii. Înaltul prelat Înclină ușor din cap În semn de Încuviințare. - Oamenii mei au dibuit un șef al ghibelinilor ascuns la Florența. Dar se pare că autoritatea Comunei nu se grăbește atât de tare să Îi reteze posibilitățile de a face rău. Mi se poruncește să aștept, când cu o scurtă cercetare aș putea să Îi descopăr ascunzătoarea. Sfătuiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
plâns”. Îndată după asta, episcopul revenea asupra faptelor de la curte. Dante se opri să reflecteze, frământându-și buza cu dinții. Putea oare să fie vorba de fiul pe care l-a avut cu Bianca Lagia? Dar, dacă acesta murise, atunci ghibelinii În cine Își puneau speranțele? Toată povestea Romei se Întemeia pe carisma sângelui imperial. Oare nu de o posibilă Întoarcere la stirpea Anticristului se temea cardinalul de Acquasparta? Fascinat, Își reluă lectura. Pagini despre fapte de arme, despre durere, despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
pentru a-l jefui. Același proiect era În mințile voastre: să strângeți credincioși, să Îi Îndemnați la luptă, să le Înfierbântați capetele cu visul mântuirii și al prăzii. Să cuceriți mințile simple cu lucirea miracolului. Și, Între timp, să infiltrați ghibelini de Încredere În toate posturile cheie. Iar apoi, În drum spre Țara Sfântă, iată și adevăratul obiectiv: Roma! Să o cuceriți, ca pe vremuri Constantinopolul. După ce v-ați fi adunat oastea În piețele Urbei, prefăcându-vă că așteptați Împărtășania papei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]