90 matches
-
F.A. ) și Direcția pentru Cultură Timiș, spectacolul va avea loc marți, 1 iunie, pe scena Teatrului Național Timișoara. De la ora 17 el va fi dăruit spectatorilor din ciclul primar, iar de la ora 19,30, vor fi invitați 150 de elevi gimnaziști cu performanțe deosebite. Doar cca două sute de bilete (cu tariful de 150 000 lei și 100 000 lei) se vor scoate la vânzare. În prima parte a spectacolului, 70 de copii-balerini de la Școala Rodica Murgu vor dansa pe acordurile „Rapsodiei
Agenda2004-21-04-cultura () [Corola-journal/Journalistic/282442_a_283771]
-
ea un șir de desne și fotografii de epocă. E mai bine zis o cunoaștere mai profundă a orașului, a clădirilor și străzilor pe unde a fost și a hoinărit pletosul băiat din Ipotești. Doar pe aceste străzi elevul și gimnazistul Eminovici Mihail și-a purtat mai întâi arzătorul dor de Ipotești, de mamă, de locurile de acasă, dor ce-l face să ne părăsească orașul în câteva rânduri. Dar s-a reîntors, ca pe aceste străzi să poarte și interesantele
O călătorie virtuală prin Cernăuţii lui Eminescu [Corola-blog/BlogPost/93714_a_95006]
-
elevi, primind în vara anului 1860 certificatul cu „Vorzug”, adică media generală foarte bună. Tot aici primește și primele noțiuni de limbă ucraineană apreciat cu nota „bine”. 13. Casa lui Aron Pumnul, perioada interbelică. 14. Pumnulgasse Anul 1910. 15. Biblioteca gimnaziștilor, 2 16. Biblioteca gimnaziștilor. 17. Schiesstatgasse Drumul de la Pumnul 2 18. Schiesstatgasse, Drumul de la Pumnul, Anul 1900 19. Pulbertum, 1900. Dar, probabil, cel mai aproape de sufletul lui Eminescu a fost casa bunului Aron Pumnul. După cum se știe, Mihai nu trăia
O călătorie virtuală prin Cernăuţii lui Eminescu [Corola-blog/BlogPost/93714_a_95006]
-
anului 1860 certificatul cu „Vorzug”, adică media generală foarte bună. Tot aici primește și primele noțiuni de limbă ucraineană apreciat cu nota „bine”. 13. Casa lui Aron Pumnul, perioada interbelică. 14. Pumnulgasse Anul 1910. 15. Biblioteca gimnaziștilor, 2 16. Biblioteca gimnaziștilor. 17. Schiesstatgasse Drumul de la Pumnul 2 18. Schiesstatgasse, Drumul de la Pumnul, Anul 1900 19. Pulbertum, 1900. Dar, probabil, cel mai aproape de sufletul lui Eminescu a fost casa bunului Aron Pumnul. După cum se știe, Mihai nu trăia în casa cea mare
O călătorie virtuală prin Cernăuţii lui Eminescu [Corola-blog/BlogPost/93714_a_95006]
-
avea o explicație, îl chema și Mihai și Mihail. "Înger" îți putea aduce ușor aminte de arhanghelul cu același nume și el acceptase ușor porecla pe care i-o dăduseră mai în glumă, mai în serios pe cînd era elev gimnazist la liceul din Tulcea. O acceptase și n-o evitase pentru ca apoi să o propună ofițerului de la Biroul 2 cu care ținea legătura încă dinaintea războiului balcanic. Și "îngerul" rămăsese pentru toți cei care îl cunoșteau și pentru rapoartele cifrate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cu un galoș pierdut în fugă, rămînea îndelung în adîncitura intrării unei case oarecare. Galoșul capturat era aruncat de învingători pe acoperișul unei clădiri cu două etaje, cea mai înaltă din orășel. În Stargorod mai erau și cadeți pe care gimnaziștii îi numeau „cizme”. Ei însă locuiau în clădirea lor, la două verste depărtare de oraș, și duceau o viață misterioasă, ba chiar legendară, în opinia „pătlăgelelor”. Ippolit îi invidia pe cadeți, le invidia epoleții azurii cu monograma galbenă a țarului
ILF ȘI PETROV Douăsprezece scaune (ediție necenzurată) () [Corola-journal/Journalistic/4078_a_5403]
-
a primi o educație militară, a rămas în gimnaziu, unde era notat cu trei și doi de minus și comitea tot felul de lucruri nemaiauzite. În clasa a treia a rămas repetent. Taman înainte de examenele finale, în recreația mare, trei gimnaziști s-au dus în sala de festivități și au zăbovit îndelung acolo, vîrîndu-și nasul peste tot, cercetînd entuziasmați catedra acoperită cu un postav verde lucios, draperiile grele zmeurii cu franjuri și ciuberele cu palmieri. Savițki, cunoscut în școală drept un
ILF ȘI PETROV Douăsprezece scaune (ediție necenzurată) () [Corola-journal/Journalistic/4078_a_5403]
-
cu un postav verde lucios, draperiile grele zmeurii cu franjuri și ciuberele cu palmieri. Savițki, cunoscut în școală drept un tip neînfricat, scuipă plin de entuziasm în ghiveciul în care era plantat un ficus. Ippolit și cel de-al treilea gimnazist, Pîhteev-Kakuev, se prăpădeau de rîs. - Da’ ficusul ai putea să-l ridici? îl întrebă Ippolit, privindu-l cu respect. - Oho-ho-ho! răspunse forțosul Savițki. - Atunci ridică-l! Savițki se apucă pe dată să se canonească aplecat deasupra ficusului. - N-ai să
ILF ȘI PETROV Douăsprezece scaune (ediție necenzurată) () [Corola-journal/Journalistic/4078_a_5403]
-
Savițki se desprinse fără să vrea de ficus și zbură cu spatele în coloana de mahon cu incrustații aurite, pe care se afla bustul de marmură al lui Alexandru I Binecuvîntatul. Bustul se clătină, ochii orbi ai țarului priviră mustrător gimnaziștii potoliți într-o clipă și, rămînînd o secundă într-un unghi de 45ș, Binecuvîntatul se năpusti cu capul înainte, ca un înotător într-un rîu. Căderea împăratului avu urmări fatale. De pe fața țarului se desprinsese o bucățică strălucitoare, ca de
ILF ȘI PETROV Douăsprezece scaune (ediție necenzurată) () [Corola-journal/Journalistic/4078_a_5403]
-
lângă el, a profesorului. Plânge în hohote, fiindcă se știe, spiritual vorbind, fiul adoptiv al ardeleanului. Seară, îi citește colegului Stefanelii poema La moartea lui Aron Pumnul, compusă în acea zi. E prima creație, publicată în broșură omagiala Lăcrămioarele învățăceilor gimnaziști din Cernăuți la moartea preaiubitului lor profesor Aron Pumnul, tipărită cu această ocazie. Semna: M. Eminoviciu, privatist. La Ipotești, adolescentul Mihai e copleșit de primă iubire. Se zice că o chema Casandra Elenă și era fiica lui Gheorghe Alupului. Arată
Mihai Eminescu este propus pentru canonizare [Corola-blog/BlogPost/95671_a_96963]
-
deja dimineață. Din hornul casei vecine ieșea un val nevăzut de căldură care clătina cerul. Străzile erau pustii, luminoase, deși soarele nu răsărise încă. Tramvaiele nu se vedeau pe traseu. Doar un paznic de stradă, încins cu o curea de gimnazist, cu o barbă încărunță și cu o șapcă cu fund verde mătura bulevardul. Se apropia încet de mine, într-un nor de praf greu, care se așeza repede pe asfalt - părea un compas cu piciorul fixat în corpul lui și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
Locuiește în gazdă la Aron Pumnul, autorul faimosului Lepturariu, foarte mult iubit de copii români, pentru blândețea și răbdarea lui. În 1864 - 1865 , Eminescu este funcționar la Botoșani dar apare iar la Cernăuți ca elev *privatist* și custode la biblioteca gimnaziștilor români, adăpostită într-o odaie veche de Aron Pumnul. În ianuarie 1866, debutează cu poezia * La mormântul lui Aron Pumnul *. Debutul său adevărat, are loc în luna martie 1866 la revista Familia, condusă de Iosif Vulcan, cu poezia *De-aș
DESPRE, DOMNUL EMINESCU de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361259_a_362588]
-
dea peste un om al lui Dumnezeu care i-a îndrumat primii pași spre o lectură solidă. E vorba de Aron Pumnul, profesorul lui de limba romăna la care stătea în gazdă. Aici l-a numit și bibliotecar peste biblioteca gimnaziștilor. Primele poezii ale înaintașilor le-a citit și răscitit din ,,Lepturariul” lui Pumnul și acum se îndrăgostește de poezie. Boliac, Cârlova, Alexandrescu, Eliade și mai presus de toți, Alecsandri, sunt mentorii lui de la care va fura rime, ritmul, teme și
EMINESCU LA A 165-A ANIVERSARE DE LA NAŞTERE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352230_a_353559]
-
erau „ iluștri pedagogi, dar uitau să fie oameni” ceea ce l-a făcut pe Eminescu să urască școala. A găsit mângâiere în casa lui Aron Pumnul, profesorul lui de limba română, care l-a și găzduit, cu o bogată bibliotecă a gimnaziștilor, care i-a fost ca o mană cerească, mai ales prin ”Lepturariu”, făcând cunoștință cu aproape toți scriitorii noștri. Aici a dat și de profesorul de istorie Neubauer, un mare iubitor al dramaturgiei germane, care-l punea să povestească întâmplări
EMINESCU ŞI TEATRUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 545 din 28 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358368_a_359697]
-
o voce mică, dar dulce și mlădioasă. Cuvintele erau spuse cu o expresiune și cu un accent de care ar fi fost gelos cel mai mare cântăreț”. Spuneam că o mare înrâurire asupra formării lui Eminescu a avut-o biblioteca gimnaziștilor din casa lui Pumnul, de care s-a îngrijit o perioadă de timp. Acum a cunoscut comedioarele lui Vasile Alecsandri, ”Iorgu de la Sadagura”, „Creditorii”, „Zgârcitul risipitor”, „Rusaliile în satul lui Cremene”, „Millo director sau Mania posturilor”etc. Pe 16 aprilie
EMINESCU ŞI TEATRUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 545 din 28 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358368_a_359697]
-
dea peste un om al lui Dumnezeu care i-a îndrumat primii pași spre o lectură solidă. E vorba de Aron Pumnul, profesorul lui de limba romăna la care stătea în gazdă. Aici l-a numit și bibliotecar peste biblioteca gimnaziștilor. Primele poezii ale înaintașilor le-a citit și răscitit din ,,Lepturariul” lui Pumnul și acum se îndrăgostește de poezie. Boliac, Cârlova, Alexandrescu, Eliade și mai presus de toți, Alecsandri, sunt mentorii lui de la care va fura rime, ritmul, teme și
163 DE ANI DE LA NAŞTEREA LUI EMINESCU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 743 din 12 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342419_a_343748]
-
mari care învățau tot aici, îl aduce pe copil în gazdă la profesor. Aron Pumnul a pus ochii pe el, văzându-l pasionat de limbă română și istorie. Că elev privatist al liceului, Aron Pumnul îi încredințează lui Eminescu Bibliotecă gimnaziștilor. Trebuie să spunem că „Lepturariul” sau a apărut ca un moment crucial în viață poetului, pentru formarea personalității literare a lui. „La Cernăuți Mihai trase la început la bunul Aron Pumnul, bolnav pe moarte acum, si se așeza acolo că
EMINESCU ŞCOLAR LA CERNĂUŢI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378297_a_379626]
-
Într-o curte cu portița de lemn înecata în verdeața, se aflau o casă mai mare cu cerdac, pe dreapta, unde locuia Pumnul și alta mai joasă, unde locuiau școlarii ținuți în gazdă și se adăpostea așa zisă bibliotecă a gimnaziștilor rămâni.”( Istoria literaturii române de George Călinescu). Acesta bibliotecă care se întindea pe câteva rafturi și dulapuri era alcătuită din autori români, broșuri, foi răzlețe, calendare la modă, opuri istorice printre care Letopisețele lui Kogălniceanu, alte cărți de beletristica atât
EMINESCU ŞCOLAR LA CERNĂUŢI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378297_a_379626]
-
pe dibuite, cum s-ar spune. Junele bibliotecar își ia rolul în serios și din puținul lui face și donații bibliotecii trei cărți care-i poartă și semnătură. Acum în casa lui Pumnul citește tot ce era de citit. Bibliotecă gimnaziștilor era bogată pentru acele timpuri. În afară de Lepturariu se găseau opere de Asachi, C. Negruzzi, Iacob Negruzzi, Constantin Morariu, Nicolae Ritter de Flondor, Eusebiu Popoviciu, Alexandru Pelimon, C.D. Aricescu, Anton Pann, C. Stamati, Dimitrie Bolintineanu, Eliade Rădulescu, Vasile Alecsandri etc. Acum
EMINESCU ŞCOLAR LA CERNĂUŢI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378297_a_379626]
-
este un începător, aceasta poezie trădează o virtuozitate tehnică ce presupune un exercitiu îndelungat. De altfel Popovici arată că poeziile ”De-aș avea...” și ”Din străinătate” publicate ulterior , fuseseră scrise înaintea acestei poezii. Poezia a apărut în broșură „Lăcrimioarele învățăceilor gimnaziști din Cernăuți la mormântul preaiubitului lor profesoriu Arune Pumnul” în anul 1866. În această oda funerară cu elemente de elegie care amintește de muzică sferelor, are un ton solemn, înalt, versul scurt, cu srofe cu o simetrie perfectă, unde se
EMINESCU ŞCOLAR LA CERNĂUŢI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378297_a_379626]
-
și asimilare, îi concretizau unele idei, care pentru dânsul aveau pe atunci valoarea unor proverbe, o oarecare înțelepciune, ceva mai deosebit, de aceea Eminescu le subliniase cu plăcere, căutându-le chiar. Această deprindere, scria Stefanelli , o avusese și că elev gimnazist, la Cernăuți, unde scoteam o foaie așa zisă literară „Rândunica”: “ Eu eram tipograful, redactorul și expeditorul... Eminescu a început să publice diferite aforisme găsite prin cărțile răsfoite de el, între care și poezia„ Poetul”: Gânduri multe că furtună A cuprins
EMINESCU ŞCOLAR LA CERNĂUŢI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378297_a_379626]
-
memorării logice, la îmbunătățirea comportamentelor pozitive. Interdisciplinaritatea e câmpul educațional perfect , fructuos, pe care activitățile de disciplinare , cultivare, moralizare bat ca o inimă a didacticii moderne la unison pentru a deștepta în individul mic toată perfecțiunea de care este susceptibil. Gimnazistul devine capabil de conexiuni interșanjabile doar prin educație, doar prin interdisciplinaritate. Astfel omul devine om doar prin ceea ce face educația pentru el , ceea ce face demarcația între el și celelalte creaturi, căci astfel , kantian remarcând, are loc prefacerea animalității în umanitate
TOCHITURĂ PLASTICĂ SAU UN COCKTAIL CU LITERE ȘI IDEI? de MIHAELA DOINA DIMITRIU în ediţia nr. 2246 din 23 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372387_a_373716]
-
Este fiul Mariei (n. Vlădăreanu) și al lui Zaharia Bârsan, mic proprietar agricol. B. urmează în Sânpetru școala primară, iar din 1889 este, timp de șase ani, elev al Gimnaziului superior greco-ortodox român din Brașov; între colegii și prietenii lui gimnaziști s-au numărat I. Scurtu, Sextil Pușcariu, O. Goga, I. Lupaș, H. Petra-Petrescu. Debutează în ianuarie 1897 la „Convorbiri literare”, sub semnătura Sân-Petreanul, cu poezia În zori. Continuă studiile secundare la Liceul grăniceresc din Năsăud, la Institutul Clinciu-Popa din București
BARSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285656_a_286985]
-
Marele Premiu al Festivalului Internațional „Nichita Stănescu” (1986), Premiul Special pentru poezie al Festivalului Internațional de Poezie „Lucian Blaga”, Premiul Internațional de Poezie „Rozeta de la Bela Voda” (Krusevac, 1998), Premiul Academiei Române (1997). După o juvenilă tentativă revuistică (scrie singur, ca gimnazist, o revistă care va rămâne în manuscris), debutează cu versuri în „Scrisul bănățean” (1952) și editorial cu volumul Fluviile visează oceanul (1961). Deși despre D. s-a scris mult și insistent, criticii nu s-au putut sustrage unei seducții simplificatoare
DUMBRAVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286901_a_288230]
-
iar ulterior în „Limbă și literatură”, „Studii și cercetări științifice” sau în lucrări colective (Romantismul românesc și romantismul european). Majoritatea articolelor sunt centrate pe aspecte inedite din viața și opera lui Mihai Eminescu: Eminescu și folclorul, Mihai Eminescu și „biblioteca gimnaziștilor” din Cernăuți, Anii de formare ai lui M. Eminescu, dar se referă și la I. L. Caragiale (Însemnările unui sibian despre I. L. Caragiale), Alecu Russo (Știri noi despre Alecu Russo, în colaborare cu Const. C. Angelescu și I. Lăzărescu), Nicolae Bălcescu
VASILIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290457_a_291786]