2,432 matches
-
și ultimul la care te-ai putea aștepta să capete conotații politice. Dar nu și în contextul de atunci, când Banca de Stat era unică și furând de la ea, furai de la tovarăși, semenii tăi și colegii tăi întru propășirea comunismului glorios. Comiterea unui astfel de act capitalist echivala cu o renegare a comunismului. Așa că mi se pare neplauzibil ca niște oameni cultivați, care știau că nu pot cheltui banii fără a fi prinși, să riște totul pentru un act care nu
Șase personaje în căutarea unui jaf by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11287_a_12612]
-
ce o port și acum într-un colț, - drapel rupt în focul luptei, ori călcat de șenilele vreunei tanchete... O ciosvârtă de lemn, ca o coadă de mătură, auriu vopsită însă, ce o păstrez de atunci ca pe o relicvă glorioasă, grijuliu să nu fie azvârlită la gunoi. Tânărul este... era teolog și filozof și mi-a pus una din întrebările de care acum îmi vine să zâmbesc și care, pe vremea când aveam anii lui, mă făceau să mă încing
Secerea dă grâu... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11324_a_12649]
-
negație: ,Ce-s eu, Fane de la sculărie, ca să fac chestia asta?" Fane nu are funcții de răspundere, el mătură și cară șpanul. Un lucru făcut rudimentar i se atribuie - ,Așa ți-o făcea și Fane de la sculărie!" Mitică e mai glorios. Mitică sîntem toți regățenii pentru ardeleni. Mai ales bucureștenii. De unde pluralul ,mitici". Numele generice ale persoanelor necunoscute sînt precedate de pejorativul ,nea" Nea Castană, Nea Caisă, Nea Frînă (cu varianta Gigi Frînarul) sau chiar Nea Pastilă. ,Spune-i lui Nea
De la lume adunate by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/11337_a_12662]
-
de la o distanță ludica și a face literatura cu propriile umori incontinente. Deocamdată, Umbral se descurcă binișor. Curios este că biograful atribuie personalității de care se ocupă tocmai această identificare, în ultimii ani din viață, cu mască eternului nemulțumit: "Ființă glorioasa cu care am avut cele mai strînse relații a fost Cela. Gloria lui constă dintr-o chelie completă, un stimulator cardiac, o figură desanguinizata și o expresie de supărare perpetua pe viață, expresie care înainte era comercială, să zicem, ca
Cela: un cadavru de lux by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/14782_a_16107]
-
cerut pe toți, pe toți i-am dat. - Dar tatăl meu n-a făcut așa. A dat bani În dreapta și-n stânga și m-a scăpat. Că dacă n-ar fi făcut așa poate eram și eu acum un mort glorios prin vreo tranșee. - Ah! așa, zise bătrânul cu miez. Și-acum ce faci? - Învăț, taică. Învăț. - Ce poți să Înveți atâta? Că doară văd că ești destul de mare. Nu mai ești de vârsta școlarilor. - Apăi omul cât trăiește Învață, tăicuță
Războiul muștelor. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_357]
-
și uitînd de viitorul care îi alipește un sens suprapus, determinat de cu totul alți factori decît trăirea propriu-zisă. Explicația dată preferinței pentru prezent este de natură psihologică, dar conexiunea cu practicile curente ale regimului comunist (cultul strămoșilor și al glorioaselor vremuri trecute, în asociere cu imnurile "la stema" viitorului lumios) e atît de evidentă încît nu are cum scăpa la lectură. Ipocrizia disperării este, pînă la urmă, povestea unui om care încearcă să gîndească liber. Teodor Mazilu - Ipocrizia disperării, Editura
Eseuri de Teodor Mazilu by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/14817_a_16142]
-
Nimica nimicuța, Dinamo joacă la fel ca Bacăul. Și Bacăul ca Dinamo. Steaua ia bătaie acasă de la AEK Timișoara. Cum care AEK? Cum care Timișoara? O echipă mixtă, făcută din cîștigătorii fără glorie ai primei serii din B și perdanții glorioși ai seriei a doua, retrogradați cu minus 18 puncte penalizare în C. Universitatea Craiova scapă de tinerii Stoican, Bărcăuan etc., pasîndu-i lui Dinamo, deviere Nețoiu, și-și recheamă veteranii, cu Luțu, în frunte. Drept care Universitatea face maximum de puncte în
Fotbal fără blaturi by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14836_a_16161]
-
încercăm și să găsim cifrul care să ne dea cheia universului. Sigur că n-am reușit încă. Dar faptul că ceva este imposibil nu ne împiedică să încercăm. De ce să nu întreprindem o aventură imposibilă? Ar fi chiar mult mai glorios. Î.: Cum ați devenit lectorul lui Borges mult mai înainte de a fi devenit un cititor al lui Borges? R.: Borges a orbit pe la 50 de ani. Începuse deja să-și piardă vederea de pe la 30, dar când eu lucram, la Buenos Aires
Alberto Manguel: Profesia, cititor by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/14807_a_16132]
-
mașini, parcă ar fi fost azvârlite tone de diamante. Natura, la Paris, nu e întotdeauna bine venită. Astfel încât, azi, în iulie 2002, îmi vine să spun, parodiind străvechiul paradox, nu că pădurea nu se mai vede de copaci, ci însăși glorioasa Cale victorioasă de la Napoleon încoace. Împăratul, care a cerut să fie construit Arcul, dar care nu avea să-l vadă terminat niciodată... Ajuns lângă Arc, privesc de jos în sus tricolorul francez gigantic fâlfâind distins, perfect croit, cu liniile, cu
Reflexe pariziene (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14903_a_16228]
-
de cavaleri și de scutieri pedalează neobosită printre reziduurile emoționale ale unor eroi asemenea lor care au trăit cu sute de ani înainte. Însuși acest rapel discret, dar cu un sunet recognoscibil, face farmecul epocii cicliste. El sugerează că faptele glorioase nu se uită niciodată. Spada și armura de odinioară, bicicleta și tricoul de azi. Franța își adoră eroii. Armstrong sub Arcul de Triumf în 2001 seamănă cu De Gaulle, în același loc simbolic, în 1944. Iar de la ferestrele zăbrelite ale
Turul Franței ca literatură by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14989_a_16314]
-
a exprima ce mă frământă, m-am scindat în două persoane, trăind schizofrenic, două entități separate dureros, asumându-mi riscul de a mă pierde de două ori și nu o dată. �Cavalerul florii de cireș", după câte știu eu, nu moare glorios decât o dată, pe când eu, aștept de la mine o moarte dublă pe măsura vieții mele divizate. în aceeași ordine de idei, am auzit că a murit de cancer împăratul Hirohito. Japonezii plâng ca după dispariția unui zeu. Unii îl numesc �trădător
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
sensibilul, care uneori e părăsit în zona transverbală ("Aceste zile au rămas singure/ Fără dorința unui cuvînt" - Toamnă), alteori seacă, afectînd subiectul în emoția și corporalitatea sa ("Copacii, mîinile care au mîngîiat/ În urmă secînd" - ibidem), alteori potențează o solitudine glorioasă a subiectului, prin-tr-o cosmică celebrare: "Și vreau să rămîn singur, albastru,/ Înconjurat de munți, de mări, de guri/ Care iarăși mă cîntă" - Despărțire). În fine, are loc și o separație a materiei telurice obiective de "sufletul" materiei subiective, a cărnii
Însemnări asupra poeziei lui Miron Kiropol by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15320_a_16645]
-
credință și gravitate spirituală... Ce să-i faci, dacă și marii clasici ai omenirii, cum e de pildă Virgilius, își închipuie și gândesc cu totul altele pe când conducătorii cei mari de popoare fac istorie, croind lumii alte și alte pârtii glorioase, cum este acest pasaj nemuritor din Georgicele lui Virgilius, cartea a patra, pe care l-am notat cu cerneală neagră pe o coală de hârtie îngălbenită, gata să se rupă precum cartonul ilustratei lui Nego cu cei trei regi-împărați înmuiați
Ilustrata germană by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15452_a_16777]
-
stat debil, plătim armată, poliție, administrație, politicieni - cu ce scop? Doar pentru a figura în manualele de geografie? După comportamentul politicienilor și al uneltelor represive aflate în slujba lor, ar trebui să ne mulțumim cu manualul de zoologie. Nu știu cât de glorios a fost trecutul istoric al României, însă prezentul a devenit insuportabil. înainte de-a fi prea târziu, ar trebui să ne punem la dispoziția oricui ar dori să ne scoată din mlaștina de minciună, ineficiență și nebunie în care ne-
Yorick: statul și tigva by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15507_a_16832]
-
-i poate pică de la Napoleon contra unor servicii? De ce nu te gândești la Josephine, al cărei sânge strigă Vive la France?!... Sau, măcar gândește-te la tânărul prinț, c-a făcut o pasiune zguduitoare pentru nepoata celui care a fost gloriosul nostru Murat și, dacă nu-l oprea, tot fricosul de taică-său care, imediat i-a spus că n-are destui bani ca să trăiască la Paris cu o femeie de lume mare, ar fi fost imediat dispus să devină cetățean
Femeia fie ca regină.... In: Editura Destine Literare by Corneliu Leu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_354]
-
dramatismul său obiectiv. Astfel ne putem explica tentația descinderii în materia fierbinte a istoriei imediate, conotate cu o acidă deriziune: "Am dat să scriu, mai demult, pe cînd nu lîncezise încă/ mărețul Răsărit de soare, un fel de Însemnări/ pentru glorioasele partide,/ o poveste cu guelfi și ghibelini, cu indiferenți, radicali,/ bolșevici și führeri ai Sumerului,/ cu prealuminați duci din Akkad.// Se vorbea acolo și de surparea spiritului în real/ (partidul te-nvață cum să lupți pentru,/ partidul te-nvață cum
Poetul ex-centric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15552_a_16877]
-
fi admirați bicepșii puternici, și mergea la o berărie din apropiere. Aici se îmbăta și provoca bătăi, din care ieșea întotdeauna învingător. Stătea cu orele în fața porții, legându-se de trecători. Printre noi circulau legende despre forța și faptele lui glorioase. Familiile cele mai numeroase, precum și cele cu scandalagii, locuiau în subsoluri. Între ele se iscau adesea adevărate bătălii, în care, uneori, întreaga curte trecea de o parte sau de cealaltă, participând activ la chelfăneală. Când era timp frumos ieșeau la
Vladimir Bukovski - ȘI SE ÎNTOARCE VÎNTUL - fragmente - () [Corola-journal/Journalistic/14312_a_15637]
-
culturii secolului XX (Herbert von Karajan, Carlos Kleiber, Zubin Mehta, Eberhard Waechter, Placido Domingo, Riccardo Muti, Seiji Ozawa, Mstislav Rostropovitch sînt doar cîteva nume), a fost primit și decorat de șefi de stat, a avut șansa de a se întoarce glorios în orașul copilăriei sale (în 1966 visul de a cînta în sala Operei din Timișoara), iar astăzi cota sa de popularitate în România o concurează serios pe cea din Austria. Nici gloria, nici banii nu i-au schimbat însă modul
VIP-ul din stația de metrou by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14425_a_15750]
-
și-ar fi ales drept zi națională 30 august, data ultimatumului sovietic. Sunt lucruri care se fac și lucruri care nu se fac - chiar și între state, nu numai între indivizi. Cu atât mai mult cu cât în calendarul zilelor glorioase ale neamului există suficiente date înălțătoare. Cu toate acestea, cei mai importanți oameni din statul maghiar au găsit de cuviință să facă un gest de eleganță și să răspundă invitației premierului român, aflat într-o vizită de lucru la ei
Costul prostiei bine informate by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14454_a_15779]
-
decisiv acțiunile liderilor politici. E drept că suficiente prognoze nu nimereau, dar nimeni nu stătea să facă analize. Curtat din toate părțile, octogenarul își oferea serviciile mai ales celor de la putere, dar și partidului din opoziție cu viitorul cel mai glorios" (p. 61). Discuția de taină purtată la Palatul Cotroceni între Enescu și președinte este, dincolo de tematica fictivă, înspăimîntător de verosimilă: " - ...Eu mă întîlnesc cu președintele Franței și Rădulescu urcă în sondaje fiindcă un nebun omoară țigani prin București. Ați putea
Măști ale tranziției by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14541_a_15866]
-
Arghezi, își are capătul de drum în Nichita Stănescu, la care regăsim, uneori de nerecunoscut, "prelucrate", ca și originale, toate formele curentului, de la sugestiile simboliste de început la metafora bizară a avangardiștilor. Cel mai neobișnuit lucru este că acest final glorios al simfoniei moderniste a părut (și mai pare) o renaștere a poeziei noastre după colapsul realist socialist. Remake-ul (cum l-a numit Cărtărescu) modernist a fost interpretat ca un pionerat. S-ar crede că toți poeții care marchează o epocă
Nichita Stănescu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14100_a_15425]
-
poezii precum asemeni troiei, rug de poezie sau copilărie, emoționante cu siguranță în zorii lor, dar, la crepuscul, cenușa lor caldă îneacă fatal rezonanțele. (Ioan Huțu, jud. Arad) * Mulțumind pentru cartea cronicilor și pentru revista în care semnătura dvs. apare glorios, fără îndoială, dar mai ales pentru dezvăluirile pe care le-ați considerat necesare, vin și vă subliniez la rându-mi că reacția mea la poeziile dvs. din tinerețe a fost corectă și definitivă. Înțeleg că n-ați mai scris versuri
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14152_a_15477]
-
moralitatea profundă și indefectibilă a tot ce am întreprins". Fiica marelui dramaturg contrapune hilarului autoportret câteva fapte mai puțin vesele: Din aranjamentele dubioase la care v-ați pretat n-a lipsit colaborarea cu serviciile poliției secrete: nici cu cele ale glorioasei Securități (lucru pe care l-ați asumat într-o emisiune a Televiziunii franceze), nici cu cele ale D.T.S.-ului care a înscenat «dispariția» dumneavoastră". Aceste grave acuzații - ele nu ies la lumină pentru prima oară acum - nu i-au împiedicat
Din abis în abis, spre noi culmi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14269_a_15594]
-
Nu îndrăznesc să-mi duc gândul până la capăt, căci l-am supărat prea mult pe dl. Constantinescu pentru a-l mai amărî acum, când face eforturi disperate de a ne convinge cât de eroic s-a comportat și ce viitor glorios ne-ar aștepta dacă l-am vota din nou... Încă mai trist e că așa-zisa "societate civilă" rămâne inertă în fața acestor dezvăluiri de-o gravitate excepțională. Chiar oamenii care s-au regăsit pe "lista scurtă" a telefoanelor interceptate nu
Îngerii din tura de noapte by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15102_a_16427]
-
Din apele căruia, bizar, se ițea granitul roșcat al stîncii singuratice, ocolită de vaporașele cu stegulețe semănînd, ruptă-bucățică, cu gemenele lor de pe rîul Moscova. Neuronii clamau apoteotic: „Hidrocentrala V.I. Lenin”, iar mîndria patriotică atingea cote de alertă. Nimic. Pe fundul gloriosului lac pasc acum vacile ancestrale. Stînca stă înfiptă, resemnat, în iarba primordială. Dezolare? Nu. Cu gîndul și la alte catastrofe ecologico-ideologice ale comunismului (ce ruginită apocalipsă industrială ți se întinde la picioare, cînd urci, la Iași, dealul Cetățuii!), mă așez
Peste Ilici dus-întors by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/13553_a_14878]