185 matches
-
mai mult nu te vor face nemuritor. Încearcă, mai bine, un sunet, o zbatere, un urlet prelung.... Poem Măriucăi Doamne, ocrotește această floare pe care ai sădit-o în mine. Căci fără odihnă greșesc și fără odihnă mă rog. Poem gnomic Mai degrabă comunismul din România se va spăla de lagărele și de pușcările politice decât de moartea poetului Nicolae Labiș. Poem Locuiesc în gândurile mele ca într-o suburbie; ca o sămânță într-un mac roșu. Scriu versuri pentru nemuritori
Poeme noi by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/4634_a_5959]
-
solidarității cupide.// Cînd vom fi cu adevărat/ nimeni și nimic/ nu ne mai încurcă deciziile./ Cînd vom fi - se mai poate/ vorbi de la inimă la inimă...?” (La modă sînt cuantele). Golul ce absoarbe ființa fără scăpare capătă o naivă aură gnomică: „Nimic-nimic n-ajunge pentru veșnicie...” (Tristeți de sezon). Ori: „viața răsare timid te întrebi dacă e” (Tablou de iarnă). Ne putem întreba dacă o asemenea criză, o asemenea deplețiune a eului care nu se mai poate sprijini decît pe umbrele
Impresionism liric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13188_a_14513]
-
și să văd că gardianul din văzduh cel sever/ monstrul cu aripi de înger/ are chiar chipul meu/ și-mi dau seama că drumul pustiu nesfîrșit/ este chiar lama unei securi/ care-mi despica încet inima înmiit" (Drumul pustiu). Sau gnomic: "ca un cartof în pămînt/ creșteai în memoria mea visînd" (Adăpost). Sau, cel putin, confruntarea ființei actuale cu ipostazele sale infantil-ofensive, impactul indecis al vîrstelor zăvorite "în luminoasă enigmă". Ideea de moarte apare atenuata de ideea anamorfozelor pe care le
Un nou "rău al veacului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17889_a_19214]
-
Doina Condrea Derer În florilegiul gnomicelor Scurtături și istorioare întâlnim mai multe nume de literați, dar numai trei scriitori - Gabriele D’Annunzio, Curzio Malaparte și Italo Svevo - au fost evocați separat de Umberto Saba. În paginile anume dedicate, acesta a pornit de la împrejurări concrete, în care
Umberto Saba - Domnul în alb imaculat by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/2490_a_3815]
-
În postfața sa, profesorul Anatol Moraru observă și el că Virgil Botnaru „nu e un poet monocord, registrele se schimbă într-o coerență cu temperatura și tonalitatea stărilor transpuse”, după ce notase, pertinent, că „autorul e adeptul unei poezii de structură gnomică, încercând să condenseze stări, trăiri, în comprimate, în care metafora apare rar”. O structură, așadar, de „puzzle”, de fragmente de imagini asamblate în expresive contraste, alteori izolate, lăsate deschise. Poezia Puzzle, de exemplu, înșiră notații foarte diverse, conturând o ambianță
Debutul unui poet: Virgil Botnaru by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/2383_a_3708]
-
prozei mele au o înaltă și severă ținută științifică. Nu uit nici faptul că parabola pornește de la analogii, respectiv de la tehnica substituirii, pentru a realiza o maximă concentrare narativă. Concentrarea potențează exprimarea care devine uneori sapiențială sau lirică. Devine poezie gnomică. Este o poezie presărată în diverse capitole ale romanelor. De aceea, o parabolă dezlânată este de neconceput. În toate romanele mele am încercat ca aglutinarea unor simboluri comunicante, a unor exprimări cu semnificații interogative, sapiențiale sau speculative, a unor note
„FENOMENOLOGIA EPICĂ A SPIRITULUI ROMÂNESC ESTE O CREAŢIE NECESARĂ” [Corola-blog/BlogPost/92567_a_93859]
-
poveștii și nici farmecul lor nu mai este suficient. În primul rînd, poveștii nu i se dă un sfîrșit, ea rămîne suspendată, atîrnată de un fir invizibil și fragil, în al doilea rînd, dacă există o concluzie a acestor istorii gnomice, ea nu mai este una integratoare, liniștitoare. Stîrnită din nimic, violența dobîndește un caracter sistematic, aproape teleghidat, aparent imposbil de oprit, iar banii devin pur și simplu un pretext. De ce? Aproape că nu mai are nici o relevanță, violența își este
Nicio țară pentru bătrîni by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8869_a_10194]
-
Identificăm, într-un astfel de aforism, demersul dramatic, uneori tragic, ce implică din partea subiectului asumarea lui a fi, a destinului chiar, dincolo de complicitățile oportuniste ale sumării lui a avea. Cioplireastilizarea, ajungerea la sine țin, prin excelență, de genul dramatic și gnomic totodată. De menționat: o astfel de operă (piesa de teatru, aforismul) e scrisă cu scopul expres de a fi jucată, interpretată, trăită desfăcându-i sigiliul hermeneutic; ea nu se consumă la simpla lectură. Cuvintele dramei sunt cuvinte în dialog, cuvinte
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
și legendele istorice pline de farmec și mister. Literatura înaltă, clasică și cea populară cu toate genurile lor specifice sunt și ele prezente în cuprinsul lucrării ilustrând geniul popular, ca și talentul unor mari literați născuți pe pământul Chinei. Literatura gnomică și cea sapiențială constituie și ele subiectul unui întreg capitol alături de poveștile și basmele care au încântat și încântă generații întregi de copii și adulți. Mulți dintre cititori vor fi cuceriți de aceste genuri literare. Afirm acest lucru deoarece societatea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
întîlnit. în poemele pe teme istorice, ca și în cele care pleacă de la dezvăluiri autobiografice ori sentimentale, trama narativă devine simplu pretext: poemul pare construit doar pentru a-i prilejui lui Alexandrescu descoperirea de adevăruri filozofice fundamentale, închise în versuri gnomice. Excursul istoric ori autobiografic duce la aflarea principiilor situate dincolo de timp. Odată cu Grigore Alexandrescu, poezia gnomică românească lua naștere și ea nu va mai întîlni, pînă la Eminescu, un talent verbal comparabil: "Să stăpînim durerea care pe om supune; Să
La Fontaine al nostru by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7936_a_9261]
-
sentimentale, trama narativă devine simplu pretext: poemul pare construit doar pentru a-i prilejui lui Alexandrescu descoperirea de adevăruri filozofice fundamentale, închise în versuri gnomice. Excursul istoric ori autobiografic duce la aflarea principiilor situate dincolo de timp. Odată cu Grigore Alexandrescu, poezia gnomică românească lua naștere și ea nu va mai întîlni, pînă la Eminescu, un talent verbal comparabil: "Să stăpînim durerea care pe om supune; Să așteptăm în pace al soartei ajutor: Căci cine știe oare, și cine îmi va spune, Ce-
La Fontaine al nostru by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7936_a_9261]
-
adaptării: cele 33 de versuri ale lui La Fontaine deveniseră aici 52; La foret et le bucheron de 32 de versuri se transformă în Toporul și pădurea de 45 de versuri etc. Finalul fabulelor readuce în prim-plan pe poetul gnomic. Aceste formulări sintetice, unele cu adevărat inspirate, au dobîndit în limba română pregnanță proverbială; păstrînd proporțiile, Alexandrescu este prin capacitatea intens-dramatică de a-și prezenta personajele în fabulă, ca și prin versurile concluzive exprimînd adevăruri eterne : Cînd mantaua domnească este
La Fontaine al nostru by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7936_a_9261]
-
afirmă că n-ar fi exclus să-l accepte, totuși, „și pe Dumnezeu” - ceea ce, dacă nu-i spectaculos, este cel puțin surprinzător, mai ales că Ivan nu glumește. Pentru a demonstra că nu-i arde de glumă, recurge la expresia gnomică a unui „bătrân păcătos”, reprodusă în text cu italice - „s’il n’existait Dieu, il faudrait l’inventer” - și-i dă întru totul dreptate: „Omul l-a inventat pe Dumnezeu” . Acest adevăr, susține Ivan cu gravitate clarvăzătoare, „nu ar fi
Tăcerea care ne umple de dangătul tuturor clopotelor by Aura Christi () [Corola-journal/Journalistic/4731_a_6056]
-
o gîndire de tip anancastic (o înclinație compulsivă de ființă contorsionată, a cărei forță explodează în observații sacadate, sub forma unor propoziții eliptice și concise), Wittgenstein este prin excelență un spirit anancastic. Tensiunea aceasta anancastică împrumută scrisului său o aură gnomică de apoftegmă esențială, un soi de intuiție obscură rostită repede și gîfîit, ca în clipele de agonie. De aceea, cînd logica unei fraze atinge concizia maximă, ea aduce a incantație. Wittgenstein este cazul unui logician de expresie imnică, genul de
Spiritul anancastic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5557_a_6882]
-
la nimeni sau poate fi în toți”. Ea însăși este greu de definit, pentru că, mai mult decât un gen, este un stil și un mod de a vedea lumea. Încercând o identificare generică, criticii o includ în literatura paremiologică sau gnomică, fiind un fel de aforism sau o structură aforistică, alții o consideră gen liric, poem în proză. Foarte numeroase sunt definițiile metaforice date gregueriei de însuși inventatorul ei, în formulări diverse ca întindere, de la cele concise, cum este binecunoscuta ecuație
„Un avangardist surâzător“ – Ramón Gómez de la Serna by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3329_a_4654]
-
căror spirit și-l regăsește pe al său, filosofia academică e caterisită ca fiind ostentație găunoasă de savantlîcuri prețioase. Dan Iacob are predilecție pentru cărțile de inițiere în înțelepciuni ezoterice, ocolind tomurile docte, zidite în armuri seci. Autorul caută profunzimea gnomică, exprimată în sentințe care merg la suflet, fără ocolișul prezumțios al limbajului de specialitate. Între Hegel și Vasile Lovinescu îl preferă pe al doilea, dar nu-l respinge pe Noica, cum nu-l repudiază pe Creția. Cu timpul însă, presimțirea
Ieșirea din cărți by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3530_a_4855]
-
imn component își dezvăluie o „temă” și o „figură” care-l orientează pe dedesubt: așa sînt, de pildă, „iadeșul”, „menghina”, „fărîmițarea” timpului, „povestea fără sfîrșit” ș.a. Fluxul aluvionar al conștiinței din poemele ample alternează cu esențializarea elaborată a altora, aproape gnomice. Sintaxa e întortocheată, manieristă, dar fluidă, subtil incantatorie, decupajele biografiste, concrete, fiind prinse și înfășurate strîns în pînza reflecțiilor abstracte. S-ar putea specula, aici, pe marginea legăturii subterane dintre atracția traducătorului pentru Cervantes și Baltasar Gracian, pe care ni
Poezia ca bio-Biblio-grafie by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3508_a_4833]
-
fericirii poate fi interpretat și ca un eseu, fiindcă este puternic impregnat cu referiri la filozofi ca Plotin, Heidegger, Kierkegaard etc., la scriitori ca Dostoievski, Camus, Balzac, Iorga etc., la tablouri de Velasquez, Dali, Holbein etc. Sentințele, cugetările, întreaga cohortă gnomică e adesea introdusă ca o concluzie la un eveniment povestit, amintind de Istoria ieroglifică a lui Dimitrie Cantemir. Poate fi, de asemenea, citit și ca roman. În această afirmație, deloc gratuită, atât ca argumente, cât și ca manieră de lucru
N. Steinhardt și genul eseistic by Adrian Mureșan () [Corola-journal/Journalistic/3787_a_5112]
-
luat în serios, căci nici în fața morții autorul nu-și abandonează hedonismul. Proverbele pe care și le notează la răstimpuri sunt din categoria celor care făceau deliciul lui Iordache Golescu („se sperie calul de bășina lui” și altele asemenea). Nimic gnomic cu adevărat. Filozofia vinului e cultivată chiar și de-a lungul întinsei perioade de abstinență, fiindcă rezidă mai ales în tacla și convivialitate. E de reținut paragraful în care e relatată o petrecere pascală perfect sobră (în sens etimologic). Chiar
Caietele Princepelui by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3622_a_4947]
-
stra/ da și mă opresc la un chioșc de unde îmi iau doi covrigi/ calzi cu sare”. În acest scenariu extrem de previzibil, cinismul și scabrosul fac casă bună cu comicul buf și cu autoironia. Majoritatea pieselor din volum au un aer gnomic, sunt parabole pe invers, demonstrații reluate la nesfârșit că lumea e urâtă, nedreaptă și rea. A te revolta înseamnă, pentru eul care se confesează în poezia lui Vlad Drăgoi, a inventa cu meticulozitate și a duce la bun sfârșit aceste
Horror show by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3418_a_4743]
-
poartă un mesaj de universală semnificație în care se ascunde filosofia ei.O filosofie latentă, dar eficace, difuză în substanța poemului. Astăzi după mâzga poetică postmodernistă care a fost la noi, noul curent globmodernul ne descoperă o savoare a poeziei gnomice în chiar supunerea neabătută a versurilor la o idee, în înlănțuirea lor necesară, în cadența lor previzibilă, în ecoul lor meritat. Poezia înseamnă forma cea mai înaltă de cunoaștere umană, singura în măsură să garanteze accesul la absolut. Nu numai
ALIANŢA DISCRETĂ ŞI FECUNDĂ DINTRE POEZIE ŞI FILOSOFIE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364559_a_365888]
-
poetul religios este „ales” nu numai pentru a spune, ci și pentru a fi. (v. Tâlhărind înfloritul luminii). Limbajul, cititorul va fi observat deja, se încarcă cu o subtextualitate sacră neobișnuită creațiilor profane și cu o reflexivitate de intensă coloratură gnomică, încât structurarea discursului capătă inflexiuni sacral-psalmodice, imprimând Psaltirei apocrife a dreptului Iov o acută tensiune lirică, ce solicită capacitatea credinciosului de a intra în contact direct cu revelația însăși: „Și se făcea/ că Fiul Omului/ s-a oprit în fața/ păcătosului
IOV, OMUL LOVIT DE CEL RĂU de PETRE ISACHI în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/360933_a_362262]
-
special: „Când văzură cu nu-i cale/ Să-l rețină cu de-a sila,/ Soțioara - cuib de jale,/ Împietrită - plânsu-și-l-a,/ Că pe fruntea sa Pieirea/ Sta înscrisă ca-ntr-o carte -/ Semn lăsat că Nemurirea-i/ Visul viselor deșarte!” Formulările gnomice învrâstează în chip plăcut discursul poetic. „Dar ulciorul gol nu merge/ De prea multe ori la apă”. Efortul poetului Adrian Erbiceanu de a transla un tip de discurs într-altul merită toate aplauzele și toată recunoștința. ----------------------------------------- * Acest eseu este prezentat
RESCRIEREA – O FORMĂ DE INTERTEXTUALITATE de ION ROŞIORU în ediţia nr. 942 din 30 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364215_a_365544]
-
îmi imaginez secolele trecute...”; „Nu știu de ce, preferam totuși culoarea gri”); apoi lansarea expunerii: abrupt și frapant („Este ușor sau greu să te lupți cu somnul?”), sau sobru-informativ („Vavila Popovici este autoarea a numeroase volume de versuri și proza”), ori gnomic („Petru Lascău este un poet al fiorului religios”), sau printr-o introducere în atmosferă, făcând asociere cu alta epoca („La începutul sec. XIX, armatele lui Napoleon dețineau controlul asupra întregii Europe. Rusia este una din cele câteva țări pe care
RECENZIA UNUI VOLUM NEEDITAT (INCA) de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 87 din 28 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366977_a_368306]
-
o tehnică picturală specifică. Ilie Marinescu folosește tonuri tari, culori reci, reușind să comunice perfect anumite stări sufletești, pe care le zugrăvește, conferindu-le individualitate, într-un registru în care predomină elementele romantice, amintind de stilul lui Eminescu. Astfel, “Zâmbete gnomice” poate fi considerată o ipostază modernă a “Glossei” marelui nostru Luceafăr: “De milenii iată, nimeni nu-i schimbat la-nfățișare./ Teoria darwinistă e călcată în picioare./ Poate doar maniheismul un război subtil va duce/ Binele ieșind în față se trezește
RASPUNSURI SI INTREBARI PE CALEA VIETII de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 165 din 14 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367138_a_368467]