138 matches
-
nu se unesc." Mai târziu, apropierile dar și deosebirile esențiale dintre Manoil și Suferințele tânărului Werther au fost relevate de I. Gherghel în amplul său studiu Goethe în literatura română (1931) și de Ion Roman în excelenta sa exegeză Ecouri goetheene în cultura română (1980).
150 de ani de la apariția lui Manoil by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/11237_a_12562]
-
admită nevoia de spirit creator - spiritul de contradicție. Jean Cocteau, Scrisoare către americani. Traducere din franceză de Irina Mavrodin. Editura EST, Samuel Tastet Editeur, 2001. Întrebarea, cu voce tare Un best-seller german al zilelor noastre nu poate ocoli tematica iubirii goetheene și nici problematica holocaustului, atrocitățile celui de-al doilea război mondial și câteva întrebări filosofice. Bernhard Schlink, născut în 1944, profesor de drept la universitățile din Bonn și din Berlin, copleșit de premii după 1995, când a publicat romanul Cititorul
Povești despre întrebare by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15333_a_16658]
-
în 1949. La întrebarea dacă romanele lui Goethe mai suscită interesul cititorilor din zilele noastre, 37% în vest și 49% în est, au răspuns că da (...) Din toate punctele de vedere, esticii s-au dovedit mai atașați de moștenirea culturală goetheană, decît vesticii. Presa a găsit o temă serioasă de reflecție în faptul că, dacă în 1949 majoritatea germanilor îl considerau pe Faust personajul cel mai important al dramei lui Goethe, cincizeci de ani mai tîrziu Mefisto a preluat conducerea, e
Wolf Lepenies - Europa și paradoxurile culturii germane by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15482_a_16807]
-
a trimite "bănuitului Sud un gînd fără greș", la Aurel Rău și Adrian Popescu, evocatori insistenți ai unor drumeții italice și traducători din spaniolă și italiană, se întinde un domeniu al unui soi de compensație moral-geografică, sub un olimpic senin goethean. Iată că apare însă un bard ce nu ezită a-și asuma cu semeție Nordul: sătmăreanul George Vulturescu. Să precizăm că e vorba în stihurile d-sale de un Nord postmitologic, consecință a ceea ce s-a numit, ușor prețios, explozia
Un poet al Nordului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15172_a_16497]
-
a execuței, într-o antiteză cu acesta, o antiteză care nu e decît o asemănare. Poezia se reflectă în complicața fără ieșire a poeziei. Întrucît în cartea de versuri de care ne-am ocupat se află cîteva referiri la Faustul goethean, dorim a mențona în încheiere că Șerban Foarță a dejucat una din maximele lui Goethe, referitoare la "tocirea spiritului prin vervă". Într-un mod de, am spune, performanță acrobatică, înscrisă în arena circului verbal, verva d-sale nu abdică de la
Duet Foarță-Dimov by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13795_a_15120]
-
domnul Belikov, “omul din carapace” al lui Cehov), eseistul întrerupe pentru moment fluxul argumentației sale critice - pune în abis, în fond, întreaga sa demonstrație -, inserînd următoarea revelatoare frază în paranteză : “(Datorită criticului, iar, în particular, comparatistului - care, asemeni chimistului din goetheenele Afinități elective, e un fel de ’artist al îmbinării’, un Einungskünstler - operele, descojite de belferești considerente istorice, se caută și se întîlnesc într-o viață paralelă, care le dă o formă comună nouă, neașteptată și paradoxală.)”. Această perspectivă voit anacronică
Gratia interpretandi by Laura Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13191_a_14516]
-
cu cât împrumută glasul și trupul animalelor, dar lipsită de fals umanism - după cum e lipsită, cu toată morala ce crește din fabulă firesc ca un rol, de didacticism sec și supărător”. Mai complicat se arată pentru lector accesul în lirica goetheană, după prezentator chiar Dante fiind mai accesibil, în schimb cu brațele deschise este întâmpinat Victor Hugo, socotit părintele direct al parnasului, “lucru bătător la ochi și îndeobște cunoscut”, precum și izvorul lui Baudelaire, al lui Verlaine, Rimbaud, ba chiar al lui
Ion Pillat ex cathedra (II) by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13049_a_14374]
-
Shelley, subliniindu-i de trei ori, cu roșu, strofa a patra, unde poetul apare că și "copil obosit". Tocmai lui Cioran, care nu-l suporta pe Goethe, i se întîmplă, în amurg, să trăiască o poveste de dragoste de tip goethean. Chiar dacă el e mai curînd un Werther bătrîn, supraviețuitor al tentațiilor suicidare. Cum nici Friedgard nu e Ulrike, ci Bettina lui Cioran, trecută însă prin estetică lui Lenz și care, deci, nu-l idealizează, ci îl demistifica, iubitoare, pe "marele
Vînătorul de fuste by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/14721_a_16046]
-
În Daimonion (1926, 1930), Blaga lega geniul de demonic, în sensul că, dacă există "demonic fără geniu", nu există "geniu fără demonic". Demonic în sensul socraticului daimon, ființa spirituală de legătură între om și zeu și, mai ales, în sensul goetheanului demon: cuceritor, fascinant, creativ, divinator, contradictoriu, inconsecvent, complăcându-se în imposibil, în arbitrar, în ritm vehement de viață, cu mai putine cuvinte, acel ceva "ce nu se poate istovi cu intelectul și cu rațiunea"4). Pentru Goethe, demonicul "se reintegrează
Geniu si demon by Ioana Lipovanu () [Corola-journal/Journalistic/17784_a_19109]
-
marchează predispoziții stilistice legitimate, de real efect, si totusi... Totuși, rămîne loc pentru a vedea mai de aproape meandrele traiectoriilor lui G. Călinescu, de la italienismul focos, pe filiera De Sanctis, Papini, la suveranitatea echilibrului rîvnit și niciodată atins, de extracție goetheana, în spirit elin. S-a făcut exces de epitete în contul lui, cînd ar fi fost infinit mai productivă radiografia critică, potrivit reperelor semănate de însuși Călinescu în iureșul sau juvenil. A lămurit cineva relația lui cu Croce, cu Gentile
Un centenar oarecum prematur by Geo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/17912_a_19237]
-
Dionysos, botezat în apele Jocului secund și trecut prin confesionalul lui Mallarmé, elegiac în fond și, cum afirmă Eugen Negrici în prefața sa, Dăruit Luminii, George Virgil Stoenescu invelează cele două suflete ce i se zbat în piept - după formula goetheană -, între carnalitate și spiritualitate, între fast și rigoare, între Lidia și Simonie, între mercur și plumb, aur și aer, foc și apă, între făptuire și tăcere, ducând spre perfecție nu atât formele fixe versilibristice, cărora le este mai frecvent fidel
Un sapiențial vitalist by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16698_a_18023]
-
siguranță utilitatea. Întâiul volum conține aplicațiile freudiene la opere literare și de artă plastică. Este vorba, printre altele, de Gradiva lui Wilhelm Jensen, de Hamlet și de Neguțătorul din Veneția, de Gioconda și de Sfânta Ana, Fecioara și Pruncul, de goetheana amintire din Poezie și adevăr, de Frații Karamazov ș.a. Cele zece texte cu valoare larg ilustrativă reprezintă o excelentă prefațare a întrebărilor fundamentale ale psihanalizei. De menționat că acest volum constituie o reeditare, a doua, după apariția de la începutul anilor
Eveniment editorial by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16750_a_18075]
-
loc discuția incriminată - cu apelul ce trebuia trimis peste hotare, lipsisem. N. Balotă îmi e martor. Ce știam eu era că la Noica se vorbise despre cartea sa Anti-Goethe. Sincer fiind, Noica nu mă entuziasma. Eram un apolinic în gen goethean. Apropo. În 1981, aveam să-l văd la Paris pe Cioran. Discutaseră despre literatură, iar la ușă, la plecare, venind vorba despre Noica, exclamase pompos: Sentimentul paraguaian al ființei! parafrazînd titlul lucrării gînditorului român. Cînd am auzit de procesul deschis
Exact cum a fost by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17062_a_18387]
-
Juxtapunerea celor două tipuri de reprezentări ale unui discurs totalizator subminează tocmai ideea de narațiune totalizatoare, rămînîndu-i în același timp complice. Astfel, în finalul primului capitol se face aluzie la lumină ca metaforă (topică) a cunoașterii prin citarea celebrei fraze goetheene și a Verbului Divin din ,,Geneză", reluate într-o propoziție scurtă care le precede: Puțină lumină, vă rog!" Este o parodie ce problematizează proiectul Luminilor, subliniind declinul acestora, neîncrederea într-o ,,narațiune care să dizolve toate diferențele și contradicțiile" (Linda
La umbra multiculturalismului în floare by Simona Brînzaru () [Corola-journal/Journalistic/15718_a_17043]
-
din ideile lui Anton Raphael Mengs, pictor și teoretician al artei, amic cu Winckelmann, care, meditînd asupra "imitației naturii", propusese deja pentru artele vizuale o "doctrină a tipurilor" într-o formulă înrudită cu viziunea clasicizantă a acestuia din urmă. Textul goethean este unul emblematic pentru estetica clasicismului weimarian: Einfache Nachahmung der Natur, Manier, Stil (Simpla imitare a naturii, manieră, stil), apărut în februarie 1789 în revista lui Wieland, "Teutscher Merkur", este rezultatul direct al experienței italiene trăite de Goethe, inclusiv al
Ce ar fi putut învăța și n-a învățat Karl Emil Franzos din estetica lui Goethe by Andrei Cornea () [Corola-journal/Journalistic/16441_a_17766]
-
prezentul continuu, în procesualitatea devenirii: ceea ce este "tipic" este concomitent necesar și normativ, este ideea ce se întrupează, dar care, fără trup, nu poate fi. Revenim pe pămînt: dacă, în principiu, romanticii germani n-au agreat cîtuși de puțin doctrina goetheană și clasică a "tipurilor", unii dintre ei, în faza entuziasmului cu care au însoțit ridicarea împotriva Franței napoleoniene, au încercat, precum Joseph Görres, s-o instrumentalizeze în sens naționalist - "der Volksgeist", "spiritul neamului", concept cu totul străin, în iraționalitatea sa
Ce ar fi putut învăța și n-a învățat Karl Emil Franzos din estetica lui Goethe by Andrei Cornea () [Corola-journal/Journalistic/16441_a_17766]
-
și Lazarus, foarte la modă în anii '60-'70 ai secolului trecut, ce l-a atras și pe Eminescu,- pe lîngă cea a autorilor realiști, convinși că, prin descripția fidelă a lumii, îi pot surprinde întemeierile, a receptat Franzos doctrina goetheană a "tipurilor", pe care pretinde a și-o asuma. Chiar foiletonul despre "femeile române", despre care era vorba mai sus, își propune să descrie un "tip național", specific a ceea ce dînsul va numi cîțiva ani mai tîrziu,- spre exasperarea lui
Ce ar fi putut învăța și n-a învățat Karl Emil Franzos din estetica lui Goethe by Andrei Cornea () [Corola-journal/Journalistic/16441_a_17766]
-
dulcele lor parfum". în Flora română, grădina cu ierburi "locale" devine prilej de îndemn patriotic - și cucerire amoroasă. Onisim Cerențel îi scrie doamnei Florineasca, convingând-o de superioritatea florilor simple, românești! Bun cunoscător al utilizării simbolului grădinii în Afinitățile elective goetheene, Titu Maiorescu nu se depărtează până la urmă, ca fond, de modul de gândire implicat de Cum am învățat românește: "Limba este o ființă organică, și nu o figură geometrică, ea poate avea grație și fără să aibă simetrie și regulă paradigmată
Revolta împotriva grădinii ordonate by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/16419_a_17744]
-
ar fi întâmplat acest lucru, în septembrie 1823, poetul n-ar fi scris și tulburătoarea sa „Elegia de la Marienbad”, care este un zguduitor „cântec al dorului și al renunțării” (Tudor Vianu). Acest poem este o creație de vârf al liricii goetheene, și în același timp operă de referință a literaturii universale, poemul exprimând tragedia unui spirit care a mizat totul pe câștigarea conflictului cu timpul. Poetul povestește mai târziu că prima formă a scris.o imediat după plecarea din Marienbad pe
FENOMENUL FILONULUI FRANCEZ ȘI GERMAN ÎN LITERATURA ROMÂNĂ, ESEU DE AL.FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2354 din 11 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380105_a_381434]
-
și euphorionismul postcerchist, niciodată concretizat, rămas în stadiul de proiect, așa cum apare în scrisorile dintre Radu Stanca și I. Negoițescu din anii 1946-1947, ca o pură utopie morală (prietenia totală, pusă în slujba creației), filosofică și estetică (resuscitarea idealului clasic goethean, combinat cu spiritul romantic, într-o sinteză germanică). Principalele temeri ale fazei cerchiste sunt cantonarea în tradiționalismul naționalist, în blagianism și regionalism, de aceea le vor fi contrapuse acestora opțiunile simetrice pentru modernism, lovinescianism și europenism. Lovinescu e, pentru cerchiști
De la cerchism la euphorionism by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8446_a_9771]
-
al lui Goethe, în care s-au armonizat ordinea, măsura, regula grecească și fausticul - romanticul germanic. Toate decăderile romantice contemporane, semne ale crizei și dezastrului, cum naturalismul și suprarealismul etc. sunt consecințele acelei rupturi din Euphorion. Noi să propunem restaurarea goetheană. Poezia Cercului e pe această linie. Iar delimitările noastre între genuri și între valori au același sens" (Un roman epistolar, ed. cit., p. 33). Goethe e, pentru euphorioniști, un antidot la lovinescianism, adică la cantonarea în estetic. E și o
De la cerchism la euphorionism by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8446_a_9771]
-
pentru euphorioniști, un antidot la lovinescianism, adică la cantonarea în estetic. E și o formă de refugiu într-un tradiționalism spiritual profund, ce putea părea atemporal, și o formă de eschivă de la o opțiune categorică, explicită, pentru modernism, prin "restaurarea goetheană". Reconstrucția proiectului intelectual, într-o mai mare amploare a viziunii, trebuie observată numaidecât, ca o diferență frapantă față de etapa anterioară, ancorată polemic într-un prezent neconjunctural, sustras cotidianului. Dacă definiția cerchismului (activ și productiv, așa cum se arăta în 1945) e
De la cerchism la euphorionism by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8446_a_9771]
-
prozator al grupării (sperat inițial în Deliu Petroiu!) era una din marile neliniști ale cerchiștilor. Compensația în epicul și dramaticul baladescului era una parțială, dar semnificativă pentru convergența genurilor literare. Idealist în creație, printr-o utopică sinteză germanică între clasicismul goethean romantismul schillerian, spontan și fluid în manifestările artistice ale juventuții, Cercul Literar de la Sibiu a tins, într-un mod destul de pragmatic și de riguros, niciodată realizat datorită vicisitudinilor istoriei, spre o instituționalizare ca o formă de consacrare într-un teatru
De la cerchism la euphorionism by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8446_a_9771]
-
locuia alternativ în Elveția, Franța de Sud, Italia de Nord. "Moartea e mare. Suntem ale ei guri râzătoare. Când ne credem în mijlocul vieții Începe ea să plângă În mijlocul nostru." E un poem rilkean scris în simetrie cu un alt poem, goethean, alcătuit din cinci versuri, frumusețea căruia mă instigă să-l citez integral, cu mențiunea că ambele poeme sunt traduse de Nicolae Breban. "Peste toate culmile este tăcere. Peste toate vârfurile simți tu abia o boare. Păsările tac în pădure. Așteaptă
Ion Ianoși: "Ziua sunt optimist, noaptea - pesimist" by Aura Christi () [Corola-journal/Journalistic/8581_a_9906]
-
o încrâncenată dorință de modestie, niciodată realizată, mereu râvnită), atunci și mărunții lui învățăcei avem dreptul s-o urmăm. }ii minte, când am ajuns anul trecut sus, la Delphi, cu tine, Nicolae, Andi, Janina, mi-am adus aminte de tetrastihul goethean, atât de îndrăgit de Thomas Mann: "Ales geben die Götter, die unendlichen, Ihren Lieblingen ganz: Alle Freuden, die unendlichen, Alle Schmerzen, die unendlichen, ganz." Ai și citat, în relatarea ta entuziastă despre Delphi, primele două versuri. Traducerea literală ar suna
Ion Ianoși: "Ziua sunt optimist, noaptea - pesimist" by Aura Christi () [Corola-journal/Journalistic/8581_a_9906]