80 matches
-
ai dat-o, nenorocito!”, „Destul, nenorocito”, „Așa sunt eu, galant, cocoană!”, „sparg, cocoană”. Cuvântul nenorocito pare a fi întrebuințat cu ambele accepțiuni „Persoană lipsită de noroc, nefericită” și „Persoană ticăloasă, de nimic”, iar cocoană, variantă a lui cucoană, este un grecism care în vremea lui Caragiale își pierduse deja conotația inițială pozitivă de a exprima reverența față de o persoană de sex feminin. Vorbele și comportamentul d-lui Lefter au un efect distrugător asupra interlocutorului care se dovedește o femeie slabă, incapabilă
PARTICULARITĂŢI DIAFAZICE ALE VORBIRII PERSONAJELOR DIN OPERA LU I.L. CARAGIALE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 by http://confluente.ro/elena_trifan_1412178172.html [Corola-blog/BlogPost/353031_a_354360]
-
pentru a exprima, cum spunea Tudor Vianu, „toată bogăția plastică a detaliilor pe care dorea să le noteze”, fapt pentru care „de dragul termenului propriu se ducea să-l caute în vechiul fond arhaic al limbii sau în acele dependențe de grecisme sau turcisme”. NICOLAE DINA ALEXANDRIA - TELEORMAN Referință Bibliografică: FIUL CELEBRU AL UNUI TATĂ CELEBRU / Nicolae Dina : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2263, Anul VII, 12 martie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Nicolae Dina : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
FIUL CELEBRU AL UNUI TATĂ CELEBRU de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2263 din 12 martie 2017 by http://confluente.ro/nicolae_dina_1489307379.html [Corola-blog/BlogPost/369450_a_370779]
-
fi permis generalizarea folosirii acestor limbi mai mult sau mai puțin noi. În acest context a avut loc limbii române (prin efortul unor oameni precum Ion Heliade-Rădulescu), (grație muncii unor oameni ca August Treboniu Laurian) sau înlocuirea turcismelor și a grecismelor cu neologisme luate din franceză (efect al faptului că de la est și de la sud de Carpați din cea de-a doua jumătate a secolului XIX și-au făcut studiile în Franța). Începând cu cea de-a doua jumătate a secolului
Identitate națională () [Corola-website/Science/314455_a_315784]
-
întrebat pe bărbatul despre care ni se spusese că ne e confrate: Sunteți român? Da... De unde? De pe Valea Timocului... Adică, de fapt, nu din România, ci din Serbia, am înțeles noi. Vorbea bine românește, dar păstra în vocabular numeroase turcisme, grecisme și mai ales slavonisme. Totuși, ne-am înțeles cu el. Ne-a spus că a făcut școală de bucătari, a învățat bine suedeza, are doi copii, soția este infirmieră medicală și lucrează aici de zece ani. I-am reținut și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
să-1 schițăm și să-l dezaprobăm într-o primă formă în 1998, la Simpozionul Internațional Istoria ca discurs demistificator, organizat la Iași, sub egida Academiei Române și a Comisiei Naționale pentru UNESCO are ca element aglutinator iudaismul pentru Europa Centrală, așa cum grecismul e invocat pentru mitul bizantin în cazul Europei sud-estice. Formulat sub o multitudine de variante, nu numai pentru Bucovina, ci pentru întreg spațiul Europei Centrale, mitul habsburgic aduce în atenția contemporanilor "o realitate a Imperiului habsburgic idealizată azi, ca simbolizând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
chiar și după 1821, la mișcarea de renaștere a elenismului, contribuind totodată și la dezvoltarea culturii române, fără conștiința rivalității, cel puțin într-o primă fază. Paul Cornea nota că la începuturile modernității nu exista ostilitate pe planul culturii împotriva grecismului, iar afirmarea personalității naționale românești se produce - cel puțin pentru o vreme - în condițiile cooperării și nu ale confruntării 8. În același sens, Cornelia Papacostea-Danielopolu ajungea, într-un studiu asupra filelenismului românesc din perioada 1818-1830, la concluzia că „antifanariotismul românilor
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
ceea ce textele de specialitate numesc „elenisme periferice“, formele de cultură ale diasporei grecești europene din centre înfloritoare ca Viena, Veneția, Livorno 11. Anul „zaverei“ nu a putut rupe brusc legăturile pe care cărturarii români și greci le aveau în vremea grecismului 12. Personalități grecești sprijină, chiar după 1821, educația tinerilor români. Este cazul bursierilor români la Pisa, ocrotiți de Ignatie, fostul mitropolit grec al Țării Românești, care le supraveghea evoluția, cursurile la universitate și lecturile 13, ori cel al studioșilor de la
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
a împrumutat limbii române o serie de neologisme, fapt vizibil nu doar la nivelul cărturăresc, ci și al documentelor oficiale. Treptat și în același timp cu apariția primelor dicționare greco-române (1825, 1827, 1834, 1835)24, neologismele apusene se înmulțesc, eliminând grecismele. În Moldova, Gheorghe Asachi se străduia să-și impună sieși dar și celor din jur curățarea lexicului de influențele grecești, preferând pe cele romanice (alfavitul • alfabetul, haractiruri - caractere, este a se protimisi - este de preferat)25. E • Al. Zub, Istorie
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
elinească pentru uz școlar. Pentru alte dicționare, trilingve de data aceasta, vezi Cornelia Papacostea-Danielopolu, Intelectualii români ..., p. 77. • Vezi ediția I a Elementelor de matematică, Iași, 1836, în comparație cu ediția a II-a, Iași, 1843. cunoscută și lupta lui Eliade împotriva grecismelor, prezente chiar în textele sale, abundente în asemenea termeni. Vasile Pogor îi recomanda acestuia, la 1838, eliminarea grecismelor acolo unde era posibil, dar el însuși nu putea renunța la unii termeni elini 26. Dificultatea de a renunța la neologismele grecești
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Vezi ediția I a Elementelor de matematică, Iași, 1836, în comparație cu ediția a II-a, Iași, 1843. cunoscută și lupta lui Eliade împotriva grecismelor, prezente chiar în textele sale, abundente în asemenea termeni. Vasile Pogor îi recomanda acestuia, la 1838, eliminarea grecismelor acolo unde era posibil, dar el însuși nu putea renunța la unii termeni elini 26. Dificultatea de a renunța la neologismele grecești poate avea drept cauză bilingvismul ce transpiră din scrierile multor cărturari români ai primei jumătăți de veac XIX
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
4, 1918, p. 50-63), scrisă prin 1821-1823 după Darvari, și Memnon, de Voltaire, tradusă după textul lui Evghenie Vulgaris. La Iași traduce în 1824 și Pirostia Elenei de Marmontel, dar o face după originalul francez, deși textul este plin de grecisme. Vezi Nestor Camariano, Primele încercări literare ale lui C. Negruzzi și prototipurile lor grecești, București, Editura „Cartea Românească“, 1935. C. Negruzzi învățase de mic greaca de la dascălul Chiriac, în anii exilului basarabean și citea în original pe Homer; traducerile de
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
multe puncte de vedere și de religie, un factor definitor pentru societățile medievale și moderne. Fondul comun, derivat din balcanismul 84 grecilor și românilor, a ușurat „sarcina“ culturii grecești, favorizând influențele, cele mai multe acceptate și integrate propriului sistem. Discuția asupra rolului grecismului în spațiul românesc a generat vii polemici, ambele tabere având argumente dar și motivații diverse, unele ținând de sfera politicii. Oricum, ideea potrivit căreia influența culturală greacă a fost nefastă este, firește, eronată, scuzabilă însă prin condițiile concrete și mediul
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
de vedere diacronic, vizând semantismul dezvoltat în limba de origine, neogreaca, precum și din perspectiva tendințelor sale în limba de azi, a valorilor stilistice pe care le dezvoltă: "La formarea valorii depreciative a lui -ache au contribuit decisiv conotațiile culturale ale grecismelor și ale turcismelor, legate de o anume epocă balcanizantă și apoi de respingerea ei odată cu modernizarea occidentală - dar desigur și faptul că e vorba de un sufix diminutival: diminutivele dezvoltă adesea, prin contrastul dintre sufix și bază, valori ironice (scriitoraș
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
perioade deosebite în istoria acestei vieți. De la originea statelor Munteniei și Moldova, ele traiesc sub înrâurirea Slavonismului până către jumătatea veacului al XVII-lea, la domnia lui Matei Basarab și Vasile Lupu, când predomnirea slavonă este suplantată de acea a Grecismului, care îi ia locul și se menține cu o putere covărșitoare până către, începutul secolului în care trăim. Atunci revoluția grecească pune capăt acestei noi înrâuriri străine, si poporul românesc ajunge în sfârșit, după lungi zbuciumări, să intre în matca
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
Al. Brătescu-Voinești, ca și al pieselor lui Tudor Mușatescu. Umorul este înduioșat și binevoitor, amestec de proză și poezie. O înclinație deosebită are prozatorul pentru descrierea interioarelor de modă veche, prilej de înșirare încântată a unor cuvinte arhaice, turcisme și grecisme, cu mari efecte evocatoare. Cu aceeași savoare lexicală sunt realizate și siluete din Bucureștii de altădată, vechi lăutari și cântăreți bisericești, printre care se întrevede, uneori, silueta lui Anton Pann. Versurile lui T., incluse în Icoane (1891) și Realiste (1896
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290125_a_291454]
-
istericale și de neprevăzut, înspăimântând și pe Necuratul. Caragiale creează "un portret de femeie suprademonică" (v. Fanache), și prin culoarea locală devine "un mare promotor al balcanismului". El are "gust pentru balcanitate" (Pompiliu Constantinescu), folosind termeni din vocabularul epocii fanariote, grecisme și turcisme. Două loturi Nuvela ilustrează drama omului obișnuit pus în situații neobișnuite: un funcționar dornic de îmbogățire, cu un destin aflat la limita dintre comic și tragic. Acțiunea se desfășoară în jurul căutării biletelor de la loterie. Protagonistul, Lefter Popescu, împrumuta
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
ia în râs anumite jargoane (jargonul administrativ împestrițat cu termeni rusești, exprimarea înțesată de vocabule neogrecești). Ca autor dramatic, I. nu-și uită preocupările lingvistice. În „farsa filologică” Babilonia românească (1860), el atacă, într-o șarjă groasă, limbajul împestrițat de grecisme și slavonisme, italienismul heliadist, „ciunismul”, ortografia nouă cu alfabet latin, franțuzismul. Având meritul întâietății în dramaturgia românească de inspirație istorică, piesa Mihul. O trăsătură din rezbelul lui Ștefan cel Mare cu Matei Corvin, regele Ungariei (1850) încearcă să îmbine o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287635_a_288964]
-
remarcat trecerea la tonul de ,,ghidușie’’ care însoțește transformarea lui Belfegor în Aghiuță este Tatiana Slama-Cazacu. Drăcușorul subaltern apare încă de la început pitit printre diavolii mărunței de la urmă, cântărindu-și coada cu mâna. De asemenea creează aceleași efecte, prin câteva grecisme picurate, ,,filotimia și hristoitia’’ lui Ianulea, și prin evocările anecdotice implicate în bârfele Acriviței. Luată literal, caracterizarea lui Ibrăileanu cu privire la Kir Ianulea, ,,o adevărată nuvelă istorică, cu toate însușirile acestui gen’’, ar putea părea inadecvată. Ibrăileanu se gândește însă tocmai
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
la fereastră, după ce unul dintre ei îl recunoscuse pe celălalt pe sub ochelarii negri, în timp ce fuseseră scoși la medic. Pe cât posibil o redau în dialect: Gioga, tu hi lăi? (lăi=măi) Da, io iram! Ti v’zui la iatru... (iatros=doctor - grecism) Da, sântu lânțed! Ți ti doare? Rânza! Alt’țiva? Buriclu! (stomacul) Alt’țiva? Păltărili! (omoplații) Alt’țiva? Caplu! (capul) Înclo? Înclo... ca biclu!... (taurul) Atunți, di țe nu eși la fireastră să mai vorovim? Cade puntulonii! (Ca taurul de voinic
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
pintru fimeile acele îngreuate pintru ceasul nașterii, pintru lehuzie, pintru chipul de a se hrăni copiii acei mici și pintru boalele lor. Publicată în 1827, la Iași, în 160 ide pagini, lucrarea este scrisă într-un stil greoi, în care grecismele abundă 8. Chiar valoarea medicală a cărții nu satisface (laptele ar produce ascarizi, rugeola ar fi obligatorie etc.). Dar nu se poate contesta autorului patriotismul și poziția sa de militant în domeniul asistenței materno-infantile9. ,,Cercul ieșean de citire medicală" a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
evocată). Prozatorul dovedește pricepere în dezvoltarea firului narativ. Nivelul expresiei conține cele mai multe elemente deficitare 56. Acest nivel se caracterizează lexical, în primul rând, prin evitarea elementului popular. Neologismul este des utilizat, adeseori sub forma calcului; apar, pe alocuri, latinisme și grecisme ieșite din uz, cu certă funcție de caracterizare a epocii. Cele două romane istorice ale sale formează în literatura artistică a epocii o notă singulară, în sensul că autorul reușește evocarea altfel decât majoritatea prozatorilor, care se îndreaptă (conform programului manifest
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
Matei Basarab, în volumul Omagiu lui Ioan Bianu, 1927), înrâurirea husită în vechea cultură română (Arhetipul husit al catehismelor noastre luterane, „Făt-Frumos”, 1927), idee în care P. l-a urmat pe N. Iorga, momentele importante ale sintezei culturale românești (Limpeziri. Grecism, fanariotism, slavonism, românism, întâietăți regionale, în volumul omagial dedicat lui I. Lupaș, 1941) etc. În 1922 a publicat la Cernăuți, sub titlul Introducere în studiul literaturii vechi, câteva lecții de istorie a literaturii românești prezentate în fața studenților în anul universitar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289029_a_290358]
-
să adâncească subtilitatea utilizării: "Din punct de vedere al originii, filă este un împrumut din neogreacă, prin urmare, mult mai tânăr decât sinonimul parțial foaie, dar ceva mai bătrân decât pagină, neologism latino-romanic. El se rânduiește printre acele, destul de numeroase, grecisme, mai vechi sau mai noi, care denumesc obiecte din lumea culturii în general, a cărților și a scrierii în special: catastif, cărturar, condei, filă, hârtie, plic, tipar, bibliotecă etc., etc." Discuția pleacă de la sintagma "galbenele file", din Scrisoarea II, ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
decalajul de mentalități între generații, sexe și niveluri sociale, conflictul dintre spiritele deschise inovației și cele care i se opun. Cuvintele, ca și veșmintele, întruchipează o panoramă a contrastelor: precum anteriul și crinolina șed alături în aceeași trăsură, tot astfel grecismele și franțuzismele stau alături în aceeași frază. Cuvintele, ca și veșmintele, exprimă degradarea vechilor rânduieli și năzuința schimbării lor; ele construiesc un tablou al mobilității, în care graiul de astăzi nu mai seamănă cu cel de ieri, iar cel de
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
face precizarea că ele „au în românește fonetismul vechi al elementelor latine”: a amăgi, urgie, mărgea, a mângâia, spân, azimă, zeamă, broatec, a căsca, a cuteza, mic, mutră, martur, papură, proaspăt, trufie, farmec etc., multe dintre ele neacceptate ulterior ca grecisme. Apropierile dintre română și albaneză au în concepția lui S. Pușcariu mai multe explicații. Mai întâi sunt abordate „cuvintele moștenite de la strămoșii noștri daco-geto-traci” pentru identificarea cărora „un mijloc mai puțin nesigur decât reconstrucțiile tipurilor indoeuropene îl prezintă asemănarea vocabularului
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]