354 matches
-
dacă îi putem spune așa, pe care se sprijină ontic limbajul sculpturii. Iar cînd invocam limbajul sculpturii, în mod evident referirea se face la statuarul occidental, în mod particular la cel din perimetrul catolic, a cărui ascendentă în spațiul clasicității greco-latine constituie o evidență care nu mai are nevoie de nici o demonstrație. Dacă Dimitrie Paciurea, primul sculptor român care a resimțit imposibilitatea coabitării unei arte realiste, de multe ori documentare, așa cum se regăsește sculptură în spațiul său originar, cu aspirația spiritualista
A treia cale sau Inocenta Sfintului Gheorghe by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14780_a_16105]
-
definitorii se vor adăuga atât pentru romani, cât și pentru greci, toposurile prin care creștinismul se va impune și în domeniul culturii: patimile Mântuitorului, iubirea creștină, renegarea lui Petru, crucea învingătoare devin și ele elemente constitutive ale universului de cultură greco-latin. Dezvoltându-se în cadrul unității realizate de Imperiul Roman, religia Evangheliilor remodelează sufletele contribuind decisiv atât la configurarea sufletului, cât și a culturii europene. Paul Valery avea dreptate să spună că acolo unde numele unui Edip, Iulius Caesar, apostolul Pavel au
Antichitatea greco-romană, azi by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/14029_a_15354]
-
aceasta ne interesează). Un dat filogenetic repetat ontogenetic. Ne-am născut antici. Creăm azi o Europă, unită în diversitatea ei, a culturii contemporane, cu genele moștenite ale primei Europe unite: moarte efectiv în Istorie, vie latent în noi. Cultura clasicismului greco-latin, oferită în eșantioane de poliedricele eseuri gramatopoliene, actualizează, într-o contemporaneitate cumva autoalienată și brutalizată de traume succesive, o ereditate benefică și comprehensivă. Chiar îi e frică, în vreun fel, cuiva de apele oglinzii? Și de ce? Mihai Gramatopol, Antichitate și
Gramatopoliana by Liviu Franga () [Corola-journal/Journalistic/14212_a_15537]
-
mult îmi dau seama de imperativul sporirii ponderii învățământului clasic în România. Și asta nu din dorința ca românii să poată citi în original operele strămoșilor lor romani, ci pentru a face să domine în societate spiritul prin care cultura greco-latină a configurat definitiv ceea ce numim noi astăzi Europa. Când România se afla în secolul XIX în plin proces de europenizare, Eminescu, susținând necesitatea învățământului clasic la noi, sublinia cu tărie caracterul formativ al Antichității clasice. “Cultura clasică”, spunea cu mare
Clasicismul, azi by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/13377_a_14702]
-
să fie justificate și lăsate fără sancțiune dură atât de lungă vreme. Și cazul ministrului nu este singular. Pentru a curma o asemenea atmosferă viciată, nedemnă de o țară europeană, spiritul clasic trebuie să se impună. Să-i redăm clasicismului greco-latin puterea de a-și împlini și la noi vocația de a fi “regulatorul statornic al inteligenței și al caracterului și izvorul simțului istoric”; și, cum conchide Eminescu, să determine ca “spiritul de adevăr, ce domnește în cultura fixată prin ele
Clasicismul, azi by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/13377_a_14702]
-
Freud, Jung), antropologia culturală (Lévy-Strauss, Durand, Augé), teoria literară contemporană (Connor, Starobinski). Toate aceste lecturi, totodată fundament teoretic și călăuză spre ceea ce trebuia demonstrat, asumate de tinerii autori, din gîndirea cărora fac acum indisolubilă parte, conectează în mod performant cultura greco-latină la mișcarea spirituală contemporană. În aceeași fertilă rezonanță sînt plasate textele Antichității cu beletristica mileniului doi, astfel că descoperim cum pot intra în dialog, peste secole, Cervantes, Poe, Virginia Wolf și atîția alții cu Homer, Sappho, Lucrețiu, Apuleius. Iată deci
Noi studii clasice by Gabriela Duda () [Corola-journal/Journalistic/13435_a_14760]
-
Rodica Zafiu Se știe că -ist este unul dintre cele mai productive sufixe ale limbii române actuale; el e, de altfel, un element lexical internațional (de origine greco-latină) care se folosește (cu mici variații de formă) în foarte multe limbi moderne; creațiile interne sînt astfel constant întărite și dublate de împrumuturi. Cu ajutorul sufixului -ist/-istă se creează atît substantive nume de agent (masculine și feminine), cît și adjective
De la drujbist la chatist by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11677_a_13002]
-
mulți din responsabilii ei, care au rămas în aceleași poziții, au colaborat cu regimul comunist ateu. Ei nici astăzi nu văd nimic rău în această colaborare. Aceasta este drama morală și spirituală a acestor țări. Traducerea autorilor antici și postantici greco-latini cunoaște, în ultimii ani, o revigorare, centrele universitare și academice de tradiție sau edituri recunoscute propunând diverse colecții, care și-au câștigat deja notorietatea prin ediții bine realizate, comparabile, până la un anumit punct, cu cele apărute în diverse culturi europene
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
tocmai perioada «Sturm und Drang» a secolului XVIII-lea, epoca lui Goethe și a lui Schiller, ca să găsim ceva comparabil cu acea Renaștere, naștere din nou a sufletului liric european, dezmorțit și chemat la o nouă viață de splendoarea culturii greco-latine, redescoperită tocmai atunci de o omenire dornică și uimită.” Clipa istorică în care omului corporativ și anonim al Evului Mediu, omului furnică, tipului de umanitate standard și colectiv îi succede omul ce-și redobândește supremația față de divinitate! (Și pentru că numai
Ion Pillat ex cathedra by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13063_a_14388]
-
personaje": Thomas Mann, Klaus Mann și André Gide. De fapt, digresiunile sunt ample și frecvente: vorbind despre Klaus Mann și romanele sale, se trece în revistă biografia lui Alexandru cel Mare (căreia i se adaugă un lung excurs în concepția greco-latină despre homosexualitate), a lui Ceaikovski ori a lui Ludwig al II-lea al Bavariei (dublată de o inventariere a câtorva monarhi de aceeași orientare sexuală, de la regina Cristina a Suediei, la Richard Inimă de leu și Frederic cel Mare). Cazul
LECTURI LA ZI by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Imaginative/14218_a_15543]
-
sări cu siguranța știutorului de drumuri, cititorului de nori, într-o cultură bătută în toate azimuturile. Răscrucea ei pare-a fi (și cunoscînd drumurile lui Radu Petrescu, prin anticariate, după el, chiar este...) romanul unei zile, lungă cît lumea noastră, greco-latină: Ulise, al lui Joyce. Adică un inventar de teme, urzite unele în altele, și avînd suficient șarm mitologic cît să sară în ochii îndrăgostitului de ele chiar acolo unde te aștepți mai puțin. Bunăoară, în Două loturi, unde Lefter Popescu
Ceasul innorarii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10125_a_11450]
-
viață și civilizație, devine preocupare literară. Ideea pluralității lumilor a existat în Antichitate, dar strict ca ipoteză filozofică. Textul lui Lucian este prima și singura, cel puțin în lumina scrierilor ajunse pînă la noi, încercare de acest fel în literatura greco-latină. Și chiar dacă totul este parodie la Lucian, el mută în spațiul cosmic obiceiuri și fapte pămîntene: în cosmos se poartă războaie, se stabilesc sfere de influență, se duc tratative diplomatice etc. etc. Pămîntul este paradigma cosmosului: putem modifica în acest
Războiul stelelor în versiunea lui Lucian din Samosata by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/17375_a_18700]
-
este mai puțin sigur. an spectacol, cele trei femei care vestesc, printre hohote de râs, orori, șanț prelungirea bărbatului elegant, cu floare la butoniera, care-și spune Hecate. La Shakespeare, ăn lista personajelor, scrie "Hecate și trei vrăjitoare". an mitologia greco-latină Hecate este o zeitate cu trei capete. La momentul oportun, bărbatul desăvârșește cu grație dezordinea inițiativelor omenești. Zeitătile-regizor al destinului șanț personaje de café-santan, ispite lipsite de orice măreție sau solemnitate. Macbeth, "copil al biruinței", cum spune Shakespeare, vrea să
Superstitii si preziceri by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/17470_a_18795]
-
Cercului n-a mai putut apărea, Ion Negoițescu lansează ideea "euphorionistă" (v. Ion Negoițescu, Radu Stanca - Un roman epistolar, București, Ed. Albatros, 1978), care pleda pentru "europenizarea" spațiului spiritual românesc, în sensul unui transplant selectiv, al valorilor majore, de la antichitatea greco-latină la Goethe și Schiller. "Euphorionismul", asupra căruia insistă studiul de față, ar milita așadar pentru o "clasicitate absolută", în care literatura dramatică (îndeosebi tragedia) ar fi chemată să joace rolul principal. Ov.S. Crohmălniceanu și K. Heitmann relevă cu pertinență modul
Cercul Literar de la Sibiu by Antonio Patraș () [Corola-journal/Journalistic/16911_a_18236]
-
la celălalt capăt al orizontului meu de origine. Din păcate, acum sunt obligat să călătoresc mult mai puțin, dar sper să-mi mențin perseverența necesară în căutare. Am încercat să dau o altă dimensiune ariei mele culturale, mai întîi celei greco-latine, adăugând câteva incursiuni în literaturile europene, apoi, puțin câte puțin, în cele ale altor continente. Este o întreprindere interminabilă, asemănătoare mersului în spațiu. Ce anume din viață v-a inspirat în poezie? Vine / provine poezia din propriul trup? Din cel
Michel Butor: - "Scriu mereu contra uitării" by Rodica Draghincescu () [Corola-journal/Journalistic/15820_a_17145]
-
european de cultură și să-i transformăm pe talibani în Calibani doar pentru că refuză cultura de tip occidental. Cultura islamică își are specificul și temeiurile și a jucat, să nu uităm, un rol esențial în conservarea și transmiterea moștenirii antichității greco-latine, pe cale de a fi pierdută în primul mileniu de după Christos. Problema talibanismului este că, socotind a-l respecta cu maximă strictețe, deformează spiritul Coranului, îl face de nerecunoscut. Ca orice fundamentalism, talibanismul începe prin a fi anticultural, ca să ajungă, la
Caliban și Taliban by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15836_a_17161]
-
complementarității temperamentale a celor doi protagoniști, când busculat și uluit de devoratoarea pasiune pentru lectură și pentru carte a Helenei Hanff - cititoare flămândă ce ar vrea parcă să înghită tot. Comenzile ei sunt un adevărat potop, un amalgam bizar: antichitate greco-latină, dar și, de preferință, secolele XVI, XVII, XVIII, literatură, filosofie sau religie alături de istorie sau psihologie, autori iluștri alternând cu iluștri necunoscuți pe care vrea să-i vadă traversând oceanul. Când i se pare că ritmul expedierilor nu e destul de
84, Charing Cross Road by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/15666_a_16991]
-
pe ortodoxiștii ca Nichifor Crainic, pe adepții legionarismului, pe spiritualiștii din noua generație, pe marxiștii, mai mult ori mai puțin naivi, pe antiliberalii de toate spețele. Lovinescu era un burghez atașat valorilor morale ale umanismului occidental, format la școala clasicismului greco-latin, dar atent la mutația valorilor, la nou, la modernitate. Critica lui literară a pledat constant pentru modernitate. E. Lovinescu a avut teorii clare în această privință. Aceea a sincronismului a făcut epocă. La fel ca și liberalismul politic, sincronismul literar
Lecția lui Lovinescu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15793_a_17118]
-
harului 75. Răsărită mai ales din Evanghelie, literatura patristică vrea să modeleze creștinul după chipul și măsura lui Hristos. Ea cultivă un frumos și larg umanism, bazat pe iubirea de oameni a Logosului dar reținând și elemente substanțiale ale umanismului greco-latin, ca: prețuirea rațiunii, armonia ființei umane, valoarea virtuții. Umanismul patristic urmărește dăltuirea creștinului ca chip al lui Hristos 76. În felul acesta, ei au valorificat pozitiv cultura și știința vremii lor în folosul teologiei, au izbutit să facă o <<sinteză
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
față de o parte a culturii profane, din care combat și înfierează unele idei, principii și manifestări care nu erau în concordanță cu textul evanghelic, ba chiar se opuneau acestuia. Acest spirit critic patristic era, în parte, preluat din însăși cultura greco-latină, dar el era mai ales expresia atitudinii severe a Bisericii față de păcatele lumii antice și libertinajele acesteia, din perioada finală a culturii greco-romane profane. În acest sens, Părintele Profesor Ioan G. Coman precizează: Critica patristică combătea cu deosebire politeismul și
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
aceasta sînt un rebel, sînt un refractar, sînt un alternativ ireductibil. Recunosc că s-au făcut și o serie de lucruri bune în perioada ceaușist-comunistă. S-au editat o serie de izvoare clasice, s-au tradus o seamă de clasici greco-latini, cronicari bizantini. Foarte interesant, trebuie să o recunoaștem. Eu nu contest, nu arunc categoric în toți cu piatră și, repet, nu sînt dintre negativiștii care aruncă peste bord totul. Dar sînt sătul și mă revolt prin toată ființa mea împotriva
Un mare cărturar by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16083_a_17408]
-
al Romei, Cartagina (2010). Să notăm că autoarea are totuși un atu: chiar dacă importanța studiilor clasice a pierdut în ultima sută de ani teren în învățământul umanist, prestigiul a rămas. Aparținem unei culturi care s-a consolidat pe fundamentele culturii greco-latine. Fără antici, Shakespeare (departe de a fi un „barbar”, așa cum îl considera Voltaire) e de neconceput. Dau un exemplu, desigur, superlativ. Dar îl consider cât se poate de grăitor. Nu numai subiectele pieselor sale, dar și retorica (ce denotă bune
Și totuși, modernii... by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2686_a_4011]
-
Sarmis” etc. Astfel, apelurile la lumea veche, la mitologie, la cultura elină și romană sunt o constantă, ceea ce este firesc în cazul unui creator de anvergura lui Eminescu, pentru care fundamentele Europei sunt formate indubitabil, în mare măsură, din clasicismul greco-latin. Treptat însă, mai ales după atingerea maturității creatoare, lucrurile se schimbă, iar dimensiunea „vârstei de aur” devine mult mai complicată. Astfel, în „Epigonii”, sunt exaltați Eliade, Bolliac, Vasile Cârlova, Alexandrescu, Bolintineanu, Andrei Mureșianu și Costache Negruzzi[8], adică aceia care
Poezia lui Eminescu și Evul Mediu românesc [Corola-blog/BlogPost/92524_a_93816]
-
Europă francofonă poate fi constatată încă înainte de pașoptism, fereastră deschisă spre Franța îngăduind de multă vreme scriitorilor români nu numai contemplarea experiențelor sale fundamentale (clasicism, romantism etc.), ci și contactul cu valorile literare la care cultura franceză făcea referință (clasicismul greco-latin, literatura Renașterii italiene, romantismul englez). De la faimosul „Scrieți, băieți, numai scrieți!”, al lui Heliade, trecând prin opera lui Grigore Alexandrescu, literatura română pre-eminesciană face dovada unei febrile căutări a modernității pe cale mai variate register, fără preocuparea de a adânci cercetarea
FENOMENUL FILONULUI FRANCEZ ȘI GERMAN ÎN LITERATURA ROMÂNĂ, ESEU DE AL.FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2354 din 11 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380105_a_381434]
-
e deschisă tuturor raselor și că are o vocație universală. Dar cu condiția ca ei să ramina o mică minoritate. Dacă nu, Franța nu va mai fi Franța. Suntem totuși, înainte de toate un popor european de rasă albă, de cultură greco-latină și de religie creștină. Să nu veniți să povestiți basme. Musulmanii? V-ați dus să-i vedeți? I-ați privit cu turbanele și djelada-urile lor? Vedeți bine că nu sunt francezi. Cei care propovăduiesc integrarea au un creier de păsărica
1959: Discurs MEMORABIL și EXTREM DE ACTUAL al Generalului de Gaulle [Corola-blog/BlogPost/93573_a_94865]