784 matches
-
apărând din adâncul Titicacăi (sau Titicacului - că e lac, nu?) vitrine în care produsele expuse aveau prețuri atât de mici, încât nu se puteau descifra... -Stai, omule! Ce naiba visai? Inversul Apocalipsei? -Eu de unde să știu? Cert este că, de după un hățiș, a apărut o nouă imagine pe ecranul televizorului: un vapor prezidențial, unde domnul președinte Traian Băsescu, venind spre Cotroceni dinspre Podul de la Mărăcineni, tocmai sfârșea un speech la portavoce spunând: ,Stimați compatrioți și iubitori de geografie, tocmai mă întorc dintr-
Despre unii care își văd ceafa by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11245_a_12570]
-
un contemplativ sever al ritmurilor unei geometrii transcendente, evadate din grafica denotativă și îngropată în preistoria culorii, și un epicureic al tonului reținut, al exploziilor monocrome pe spații mari. Dar așa cum geometruia sa este una subtilă, imponderabilă, abil camuflată în hățișuri serialiste, și voluptățile sale cromatice sînt discret apărate de orice suspiciune a eșuării în sălbăticie. Nefiind un grafician prin incizia și prin claritatea desenului, ci prin memoria și ordinea construcției, pictorul nu este nici un colorist prin retorica tonurilor, ci prin
Expresivitatea contrariilor by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11288_a_12613]
-
întrebarea e foarte bine pusă, cu referire la titlurile publicațiilor la care lucrez. Există nenumărate criterii și tot atâtea adevăruri: logic, matematic, juridic, moral, religios, politic. ...Poate să existe totuși un criteriu ultim cu care să te orientezi în acest hățiș de adevăruri? Pentru mine, da. Ultimul și cel mai puternic criteriu al adevărului este umanul. Dacă un adevăr logic rănește sau ucide nemeritat un om, atunci el nu trebuie spus, pentru că se transformă instantaneu în minciună. Adevărul ultim este acel
Cristian Tudor Popescu: "Pentru mine, ultimul și cel mai puternic criteriu al adevãrului este umanul" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/14653_a_15978]
-
spațiu, cu... ...oare cum puteau să se întîlnească amîndoi, Vasile Gorduz și Ioan Alexandru, dacă nu cărînd aceeași povară pe umeri și stînd cu ochii ațintiți către același bulgăre de foc din geana orizontului. Ioan Alexandru s-a pornit din hățișurile unui ținut poetic sălbatic, din strigătele de revoltă ale vieții tinere și ale sîngelui incadescent, iar Vasile Gorduz din sufletul materiei primare, gemînd încă sub povara geologiei, și amîndoi au luat pieptiș, pe căi diferite, dar pe un traseu unic
Sculptorul și Poetul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14806_a_16131]
-
unor minore încurcături biografice. Apoi nu-ți rămîne decît să savurezi această contradicție, aproape inexistentă în critica românească. Impresionismul românesc a înghițit și spirite mult mai puțin "fine". Cioculescu, deși critic de întîmpinare, a încercat o interesantă evadare din acest hățiș impresionist interbelic și postbelic - nu știm dacă soluția a fost fericită pentru critică. însă pentru cititorii care mai au răbdare cu cărțile mai puțin comode, cu siguranță acest melanj este un cîștig. încheiem cu o interesantă precizare, într-un dialog
Critica nemuritoare a detaliului by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14845_a_16170]
-
față, îmi dau seama câte ar mai fi de spus și cât de departe mă aflu în a surprinde măcar o parte a esențialului, fiindcă, de fiecare dată când credeam că urmez calea cea dreaptă, realizam cât mă cufundam în hățișul de detalii pe care îmi impuneam să le ocolesc înțelept. Fără a reuși. I.L. Caragiale, Opere, II. Teatru. Scrieri despre teatru. Versuri. Ediție îngrijită și cronologie de Stancu Ilin, Nicolae Bârna, Constantin Hârlav. Prefața Eugen Simion. Univers Enciclopedic, București, 2000
Integrala Caragiale (II) by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14931_a_16256]
-
distorsiona realitatea, incriminînd așa-numita estetică de... eticism, ergo de tendenționism. Dar ce tendință decît cea estetică ar putea încăpea în discursul consacrat tocmai indicării imixtiunilor ideologice, deparazitării creației de puzderia de falsuri ce i s-au aplicat, regăsirii, prin hățișuri și denivelări anevoie de învins, a drumului drept? Estetica (termen introdus, se pare, de Pierre Hassner și avînd mai întîi circulație în mediile cehoslovace, care-i vine ca o mănușă doamnei Lovinescu) nu e decît varianta istorică a esteticii ferme
Un jurnal est-etic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14463_a_15788]
-
teologie negativă, în timp ce creația adevărată și producția autentică de bunuri spirituale au fost exilate undeva la periferia istoriei și lăsate să agonizeze în spațiul unei precarități bine susținute și eficient dirijate. Acum, cînd societatea românească se zbate încă, nu în hățișurile unui capitalism sălbatic, așa cum se spune atît de apăsat, ci în convulsiile sălbatice ale unui comunism muribund, cînd statul însuși luptă cu înverșunare pentru a-și mai păstra prerogativele și controlul asupra vieții publice, disprețuind fățiș creația spirituală pe care
Un moment aniversar by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14983_a_16308]
-
revarsă nesațiul inocent al existenței contopindu-se prodigios într-o viziune de saturație artistică: "Să alegi cu mîna exersată o lance din raft,/ să-i încerci tăișul pe obrazul degetelor,/ să o arunci cu putere nu în lacul Memoriei,/ în hățișurile de deasupra, în păienjenișul/ stelelor imaginare, să-ți faci loc printre/ lianele și rădăcinile otrăvite ale adîncului,/ să vîslești cu ea în rîuri de sulf și mercur,/ să o frămînți între degete, cuprins de febră,/ ca pe o amuletă, ca
Despre un Dumnezeu estet by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15000_a_16325]
-
cursul către pîrîul cel mai apropiat. De-a lungul anilor mi-am dat seama că, urmînd o lege biblică, acela era singurul loc din care nu erai izgonit. Nici măcar gardienii nu se oboseau cine știe ce să mai snopească vreo cîțiva prin hățișurile acelea, dacă nu avea loc cîte o crimă ce ducea prea vădit cu gîndul la golănime. Acel spațiu se afla undeva între proprietatea privată și proprietatea publică și puteai să-l asemui cu o pepinieră de traverse, cum numai bine
Omul pierdut(fragment) by Ilinca Taranu () [Corola-journal/Journalistic/13965_a_15290]
-
oameni nevinovați și pașnici își sfârșesc zilele într-un mod atât de nedrept în timp ce alții, cu mult mai nedrept, continuă să trăiască și să fie invitați la talk-show-uri pentru ca, senini și importanți, să vorbească telespectatorilor despre chestiuni în ale căror hățișuri ei înșiși se pierd... Unii nu se mai găsesc până la sfârșitul, sau foarte rar, iar alții niciodată. Moment de reculegere. Desigur, în acest sens, avem datoria sacră și morală, credința și înțelegerea privitoare la posibilitățile și vrerea lui Dumnezeu, fiindcă
"Azi în Timișoara, mâine-n toată țara!..." by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10401_a_11726]
-
invidiez pe mulți-chemații să-și spună părerea la televiziune despre o problemă sau alta, iar ei o fac nonșalant debitând aiureli fermecătoare despre starea economiei naționale și mondiale, războiul din Irak, sau pur și simplu despre tradițiile cutărui trib din hățișurile Deltei Amazonului. Nimic nu e forțat în spusele invitatului, ci totul curge lin și eficient spre urechea telespectatorului; din acest punct de vedere, unii invitați sunt de-a dreptul delicioși, asigurând postul de televiziune cu momente inegalabile de divertisment pentru
Berbecuții și pierderea conștiinței by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10421_a_11746]
-
invers, cînd, din dorința de a asigura ordinea, ajungi să emiți și să aplici cu scrupulozitate prea multe legi (summum ius, summa iniuria), atunci nu numai că dreptatea e inexistentă, dar în plus chiar și ordinea va avea de suferit. Hățișul legislativ este tot atît de distrugător ca și vidul legislativ: naște haos, iar haosul împinge nedreptatea la o treaptă insuportabilă. Tot ceea ce poți face în acest caz este că legile prin care păstrezi ordinea să fie ținute în cumpănă de
Capcanele dreptății by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10518_a_11843]
-
Ion Pop TOCMAI LUCRAM Tocmai lucram la o ediție critică din Urmuz când am fost spintecat pentru a cincea oară - mai lipsea - mi s-a spus - un petec la sacul cu intestine. Ieșisem nu de mult din hățișul de manuscrise, un pic amețit și confuz de-atâtea tăieturi, adaosuri, variante, de-a dreptul în gerul de ianuarie: o, gemene Geometrii, după miile de rescrieri și freamăte, râme, virgule, și semințe! Peste trei ore, a început și în mine
Poezii by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/4188_a_5513]
-
Dan Bogdan Hanu O casă, aproape nimic o casă privirea ei întoarsă-i moștenire stoarsă ciur prin care zorile se cern scormonind cotloane ca niște hăuri de pîslă forfecînd hățișuri de coridoare înguste unde lumina e o cusătură în trecere pe acolo și pîrîie șfichiuie sleită în vîlvătăi lingușitoare și doar un murmur răzbate „mă voi îngropa în poezie ca o secure a războiului la mare adîncime acolo tăișul nu
Poezie by Dan Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/6179_a_7504]
-
falnica jivină căzută din cer. Când totul s-a isprăvit, la același semnal al copilului, ulii s-au înălțat și au pierit ca săgețile aprinse în negura călătoare de deasupra pădurii, iar bursucii s-au destrămat asemenea unui abur în hățișurile ferite și întunecate ale ei, pe unde-și aveau săpate vizuinile. Băiețelul i-a surâs cu înțeles lui Anghel Furcilă, scotocindu-l până în adâncul sufletului cu ochii lui curați și fosforescenți și, fără zăbavă, cum îi era apucătura, s-a
Reîntâlnirea cu zmeul by Ovidiu Dunăreanu () [Corola-journal/Imaginative/6627_a_7952]
-
nu se-aude pe sine să-ți verifici virtutea precum viitorul prin mijlocirea cărților de joc să ai trac înainte de-a adormi cum un actor înaintea unui spectacol. Delta Dunării După pilda Domnului un fluviu răstignit. Pădurea fermecată În hățișul întunecat cum un soi de viscere-ale pădurii cîntă păsări pe care nu le-auzi în schimb ele te-aud foarte bine. Autumnală Îngălbenite meleaguri dureroase aidoma hîrtiei pe care scrii înflorită-i totuși așteptarea-n orice clipă un chibrit frecat
Poezii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/7822_a_9147]
-
e pământ”. Alte opere asupra cărora se apleacă, fie și mai în fugă, sunt La pluie de Chantily de Theodor Cazaban, Le pareseaux de C. Amarin (Constantin Amăriuței) și Blocada de Pavel Chihaia. Al treilea compartiment al volumului (după În hățișurile istoriei literare și Căi de întoarcere) este Explorări în spațiul francez. Avizată cunoscătoare a acestei literaturi (mai acum un an sau doi, a publicat o remarcabilă carte despre Marcel Proust și românii), Cornelia Ștefănescu e atrasă în mod special de
Un istoric literar de vocație by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13238_a_14563]
-
este ales să facă parte din delegația parlamentară română la Consiliul Europei (nota din 3 februare 1993), verdictul e scurt: „Trop c’est trop! ” Chiar atunci, Doina Cornea era chemată în fața instanței, ceea ce nu se întâmplase pe vremea Ceaușeștilor. Un hățiș de ciudățenii? Să te miri, să te tot miri... „Ne mirăm și ne indignăm de «frivolitatea superioară» (laitmotivul lui Pleșu) din Dilema. Acest tip de convivialitate, de dialog relativizând binele și răul, punând pe plan de egalitate a opțiunii pe
Privind înapoi cu folos by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13254_a_14579]
-
ciocnirea altora: destrămarea unui cuplu, falsa, mimata comunicare în suma întrebărilor clasice, superficiale și neconsistente, de uzură, care ascund prăpastia. Lipsa comunicării, frica de a afla ce nu vrei să știi construiește aberante scheme, iar compromisul se adîncește într-un hățiș fără ieșire. Soț-soție-copii-amantă. Legături primejdioase. Soția se trezește în casă, într-o noapte, cu tînăra amantă, en titre de ceva vreme, prezentată ca o necunoscută pescuită de pe marginea drumului. Vorba aceea, jurămîntul lui Hipocrate obligă la salvarea semenilor... cu orice
La țară by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12053_a_13378]
-
tablou de pe perete. Încă o situație trecută cu vederea, o mimare a împăcării, alte cercuri de cinism se desfac la vedere. Jocul pe muchie de cuțit al nervilor, al polițelor care se plătesc, la infinit?, în diferite moduri. Se adîncește hățișul.
La țară by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12053_a_13378]
-
trăită, pretinde un soi de uitare de sine, o renunțare la orice prudență și la orice măsură de protecție. Cui îi e frică de o asemenea călătorie ar face mai bine să se retragă. Această puzderie de imagini, imagini în hățișul cărora suntem invitați să ne pierdem, trebuie percepute în actualitatea clipei. Ele nu trimit la un program dinainte stabilit, nu se înscriu într-o progresie de o neabătută coerență. Ceea ce ele ne oferă este starea de euforie resimțită atunci când ne
Zholdak, un suprarealist neîmblânzit – eseu de George Banu by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/12590_a_13915]
-
selecționate. La unele ediții, a pierdut teatrul. A cîștigat, însă, orașul. Și, sînt sigură, vom primi înapoi ceea ce merităm. Pe măsura unei Capitale europene a culturii. SPECTACOLE DE AUTOR Dacă citești programul, urmărești orele, locurile și spectacolele, te pierzi în hățiș și riști, ca spectator onest, să nu mai vezi nimic. Cum am experiența și febra altor și altor festivaluri, cum nu doresc să devin ubicuă și exhaustivă, cum nu mi-am propus să cultiv varza, fie ea și de Bruxelles
ORAȘUL MINUNILOR (I) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12782_a_14107]
-
ireală, abstractă, un soi de nervozitate combinată cu idolatria necondiționată, angoasa din final, se văd mai limpede în ce face Oana Pellea. în special în partea a doua, acolo unde ea reușește să-și ducă personajul mai departe în înțelegerea hățișului verbal Oana Pellea izbutește asta, spre deosebire de Răzvan Vasilescu, părînd că și-a luat descifrarea, pe alocuri, pe cont propriu. Mi se pare că Răzvan Vasilescu nu este marcat de ciudatul amestec de derizoriu, spirit ludic, cinism și metafizică. Și, de
Ploua infernal by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12836_a_14161]
-
ordine cronologică, excluzând consemnările răzlețe, mai greu de situat în structura gestației textuale)". Dar și ediția Gheran operează cu aceste distincții, aducând la lumină numeroase materiale din laboratorul de creație; ediția 2001 simplifică simțitor acest aparat, nu se încurcă în hățișul manuscriselor: exclude fragmentele răzlețe, elimină elementele biografice și culturale, renunță la alcătuirea variantelor editoriale, pentru că (atenție!) "în ceea ce privește transcrierea textului în prezenta ediție nu există deosebiri esențiale față de ediția Niculae Gheran". Precizările sunt oneste, dar asta ne ajută să confirmăm, prin
O improvizație by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12448_a_13773]