487 matches
-
expediate taman de la Berlin. Eroul pozitiv fiind Paul Goma, eroul negativ e Nicolae Manolescu. Între ei - crede Bădiliță - ,nu încape absolut nici o comparație: nici de calibru scriitoricesc, nici de renume internațional, nici de calibru moral. Goma a trăit toată viața hăituit de stafia unui Adevăr românesc în care și-a întrupat opera și exilul. (...) Manolescu face parte din tagma cuminciorilor ajunși mereu în față, a vedetelor semidocte, fricoase, Ťdiplomateť, de care sunt pline tarabele culturii române. Goma e un scriitor cunoscut
Actualitatea by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11312_a_12637]
-
a întins un pahar cu coliva. Bocea, dar ochii ei priveau stins, nu mai aveau lacrimi, avea față schimonosita de ură, o ură muta, o ură care nu mai voia să priceapă nimic, o ură deznădăjduita care părea s-o hăituiască. În mintea mea de copil, moartea a început să însemne ceva, am inceput sa pricep ce pierdere poate fi moartea neașteptată, moartea nedreaptă, moartea cu zile. Când am ajuns acasă, prima gură de coliva avea gust sărat, plângeam, dar nu
Requiem pentru fraieri by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83024_a_84349]
-
Fantasmagorii! Fantasmagorii!" (Anestezie /I/). Obiectivat, la un moment dat, în chip de monument, poetul se tînguie: "Cel mai adesea mă văd ca pe o structură ratată,/ acoperită de praf într-un colț al Marelui Atelier" (ibidem). Sau: "Apropie-te, pîndește-mă, hăituiește-mă/ toarnă-mă-n bronzul insomniilor tale" (ibidem). Sau, împrumutînd temperatura scăzută a monumentelor în care se presupune turnat, consemnează o "beție rece", un "timp boreal" prin care se străvede aceeași ispită a imobilității citită pe termometru: "Îți amintești/ Era
Barocul damnării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14797_a_16122]
-
în drept de-a-mi judeca Ideea. Chiar dacă nu sunt urlet spăimos, asurzitor, Ci doar o șoaptă sunt, un șuier slab ce-abia Se-aude-n miezul nopții. Un șuier slab, pe care, E drept, nu-l agreează timpanele cometei. (1921-1922) (Prin noapte, hăituit de stele) Pe-aici am colindat vrăjit, Pe-aici am rătăcit asediat De haita cuvintelor tipărite Ce nărăveau visător Să-mi încolțească albăstruia coapsă. Anume eu eram unica gură de sondă Prin care viitorul picura În găleata Rusiei. Beția de
Velimir Hlebnikov (1885-1922) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/15306_a_16631]
-
făptură aducea A gât de burlan pentru ziua de mâine, Pentru papornița ei de lacrimi. În depărtarea nopții domnea nimicul. Ceea ce Mă frământa, mă chinuia - exact nimic, nimeni însemna. Printre coloșii primordialelor mări Alerg pe-o sacrosanctă potecă. Prin noapte, hăituit de stele, Dar și luminat de ele. O, minunată laviță de ocnă! (1921-1922) (Pârghia) O, monado, unu pur! Ascultă graiul stelelor. Și strigă-le testamentul meu. Acesta mi-i vânatul, splendid Animal cu labe! Toți ceilalți se-aruncă să-mi
Velimir Hlebnikov (1885-1922) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/15306_a_16631]
-
și lagăre, din peregrinările printre ruinele Poloniei") și Tamara, fosta soție, despre care Herman crezuse că a fost împușcată, dar care reapare, imposibilul devenind realitate. în aparență comedie, plină de replici savuroase și încurcături dintre cele mai pitorești, tragedia celor hăituiți de destin se vădește ca atare abia în final. Herman dispare, Mașa se sinucide, Tamara și Jadwiga cresc împreună (uitând ura) copilul celui care a avut în zadar bune intenții.. Ori, faptele sunt cele care dau identitatea. De ele îi
Împotriva orbirii by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15437_a_16762]
-
ascunsă la solidaritate, și la fel de profund marcate de existențialism sunt și cărțile de călătorie ale hoinarului solitar, uimit și trist, care încearcă să comunice fratern cu oamenii simpli din Alcarria sau din Pirinei. Dacă Pascual Duarte este romanul unui individ hăituit de viață, Stupul este romanul vieții fără orizont a unor indivizi obscuri, marcați de lipsurile și adaptabilitatea penibilă a unei supraviețuiri pur materiale. Structura fragmentară a romanului era cerută de atomizarea societății spaniole postbelice. De la o scriere la alta, Cela
Camilo José Cela sau adevărul profund și dureros by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/15459_a_16784]
-
și noapte zicea de-ale lui. El avea să învingă" ( Se frîngea secolul la jumătate). Dar climatul traumatizant produce și schimbări insidioase, surpări sufletești care desfigurează omul pe dinăuntru, mai greu de sesizat și de cuantificat pe cîntarul catastrofei epocale. Hăituit de torționari, individul lipsit de apărare suferă o alienare în fibrele sale intime, o "scădere" a identității sale bizuite pe amintire, o reducție a limbajului, o deconectare de concretețea lumii: "cînd îți degeră picioarele crescute prea mult în aceiași bocanci
Copilăria alterată by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15494_a_16819]
-
fost pe punctul de a-i da întâlnire lui Mañara tatăl în oraș, ca să-i spună de scrisorile anonime. Apoi a crezut c-ar fi fost o cruzime inutilă fiindcă nu se putea face nimic împotriva acelor ticăloși care-l hăituiau. Cea mai groaznică sosi într-o sâmbătă la prânz într-un plic albastru. Mario rămase cu ochii la fotografia lui Héctor din Ultima Hora și la paragrafele subliniate cu cerneală albastră. „Numai o disperare adâncă a putut să-l ducă
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
reală aplecare spre experiment. Chiar dacă tradiția este un reper permanent, fiind obligatoriu necesară măcar și numai pentru a o nega, ea nu constituie o obsesie în sine, ci doar o unitate de măsură pentru determinarea itinerariului. 2. Creație și angajare Hăituit de vipia lunilor de vară, artistul tradițional se trage la umbră. Un ochi de apă, un bot de pădure sau chiar o colină mai răcoroasă se substituie claustrului citadin și, măcar pentru o vreme, descarcă și absorb energiile reprimate peste
Mic inventar de comportamente culturale by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13554_a_14879]
-
profesionistă a traseului, cealaltă are urgentă nevoie de bani pentru o putea participa la un concurs de canto. Din când în când mai apare și un câine vagabond încercând și el să-și păstreze demnitatea într-o lume care îl hăituiește. El e Oto. Până la urmă toată lumea își primește oasele, dar ele nu sunt deloc gustoase. Doi oameni cu un simț al mirosului normal se refugiază undeva sus, dar nu destul de departe, încercând să scape de duhoarea sufocantă, neobservată de cei
Ore verzi by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13576_a_14901]
-
și când a ripostat unui articol din presa sovietică în care era atacat Marin Preda pentru romanul Delirul (ceea ce mi se pare că nu prea seamănă a „servilism”) și atunci când primind ordin de la Partid l-a lovit pe N. Breban, hăituit de cenzură. Acest comunist, cum se va vedea „nec plus ultra”, a contribuit esențial, în același timp, la formarea „orizontului modern de interpretare a artei, plasând pe marii exponenți autohtoni (mai propriu era să spună români) pe orbita europeană”. De
Un analist și un evocator: S. Damian by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13595_a_14920]
-
nimeni nu putea străbate străzile, fără să-l pasca primejdia de a fi strivit în orice clipă de cadavrele ce erau aruncate pe ferestre". "Regele ascuns în palatul său avea avantajul de a nu vedea oamenii ca niște vînători ce hăituiesc o fiara". O imagine a monarhului impasibil, daca nu chiar neputincios la zornăiala de argumente politice și religioase ale clipei, o imagine-simbol atît a inutilității oricărei poziții reclusive, cît și a abstragerii de la datoria ce incumba apărătorilor națiunii și ai
O condamnare a vanității by Mircea Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13778_a_15103]
-
un șarpe încolăcit. Sunt o ființă vie, un fel de copil al luminii; un bastard al beznei magmatice sunt. În drum spre țara desăvârșirii - un fiu înalt, rătăcit. Stau pe muchia asta înceată: nici bărbat, nici femeie. Bărbatul acela mă hăituiește. Da. Eu sunt vânatul. Doamne, pescarul de suflete îmi cere arginții. Iată-l. De când mă știu, cu sânge am plătit totul. Sunt vie. Miros a hârtie și-a coacăze neagră. Ca delfinii în apă, lunec dintr-o așteptare în alta
Poezie by Aura Christi () [Corola-journal/Imaginative/4602_a_5927]
-
pentru protecția animalelor din cauza modului în care se desfășoară. Mistreții se află într-un țarc imens, de 1400 de hectare, împrejmuit cu garduri încărcate de curent electric, după cum spun semnele de pe ele. Gonașii, oameni de-ai locului, angajați pentru vînătoare, hăituiesc mistreții cu cîini și gălăgie multă. îi mînă spre liniile de tragere, acolo unde stau vînătorii. ș...ț Domeniul de la Balc a fost folosit și de Nicolae Ceaușescu, tot pentru vînătoarea de mistreți." Mă vei întreba acum, scumpe domnule Odobescu
Epistolă către Odobescu by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/8093_a_9418]
-
nu în sensul agrementului fizic, ci într-o accepție specială a termenului, pe care încerc s-o clarific printr-un exemplu. în toamna lui 1808, în pădurea de la Vincennes, Napoleon participa, împreună cu Iosefina, la o vînătoare de cerbi. în timpul goanei, hăituit de cîini, un cerb falnic, cu coarne superbe, a căzut istovit în plasa întinsă de vînători. împărătesei i s-a făcut milă și a dispus să fie cruțat. înainte de a fi repus în libertate, cerbului i s-a aplicat pe
Epistolă către Odobescu by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/8093_a_9418]
-
nu regăseam uitătura cinică și triumfătoare, arogantă și superioară a ferchezuitului dictator, terorist, criminal... Cu mustața perfect tăiată, cu părul tuns impecabil, cu boneta într-o parte, cu trabucul între degete, cu puterea virilă la vedere. Un animal care a hăituit o lume, elegant și oacheș, stă acum dezarmat și umil pe un scaun. Măștile i-au căzut și văd chipul fiarei. Un amestec straniu de aparență și esență, de trecut și prezent, metamorfoze ce par că s-au produs în
Saddam Bussein by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13284_a_14609]
-
deschisă, maleabilă. Este aproape ireal să vezi tineri actori relaxați, proaspeți, cu fețe luminoase, care au deja apartamente și nu mai dorm prin cabine, care au acel minim confort palpabil în aerul pe care îl degajă, care nu au chipurile hăituite de foame și de griji, și nici mîncate de uzura provincială. Neiertătoare. Dacă ați vedea, iubiți colegi de breaslă, ce cabine au, ce hol de regrupare, rafinat și protector, ce condiții de repetiții, ce atmosferă NORMAL| există, n-ați ezita
Fericire? Nefericire? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13350_a_14675]
-
pentru alte roluri), dar acesta e susținut de circumstanțe credibile. Fascinant e felul în care jocul acestor actori se completează reciproc: Sean Penn e clar emotivul grupului, livrând un rol expresionist, în timp ce Robbins și Bacon sunt laconici și interiorizați, fiecare hăituit de propriii demoni (primul de o traumă din copilărie, al doilea de o căsnicie eșuată). Dar modul în care se povestește e liantul care garantează succesul filmului. Narațiunea e lentă, în ton cu ritmul rezolvării crimei. Pe acest fond, relațiile
Adaptările, mereu la modă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12456_a_13781]
-
pot lipsi cu nici un chip din romanele lui Breban. I se întind capcane bietului Bizoniu, Mârzea îl trage după el prin cârciumi, îi strecoară în casă femei plătite, pentru a-l putea șantaja apoi cu fotografii trucate făcute pe ascuns. Hăituit în fel și chip, vânatul nu poate fi totuși răpus, adică ,elucidat". își păstrează până la sfârșit taina. Acceptă senin să fie batjocorit, trișat și chiar să înfunde pușcăria în urma înscenării de asasinat la care ar fi fost părtaș, pusă la
Cealaltă putere by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/11407_a_12732]
-
-și salveze imaginea ? N-are decît, dar în acest caz, nici el, Băsescu, nu va face altceva. La așa ceva singuraticul locatar de la Cotroceni se pricepe mult mai bine decît prim-ministrul și decît oricare dintre reprezentanții actualei opoziții. A fost hăituit patru ani de PSD și a reușit să întoarcă jocul în favoarea sa, fără sprijinul nimănui. El știe că Tăriceanu și dacă ar fi stat 30 de ore pe zi printre sinistrații inundațiilor nu ar fi devenit mai popular. Mai știe
Cine cîștigă din meciul Băsescu-Tăriceanu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11445_a_12770]
-
prieteni și neprieteni, îngeri și monștri, splendori și orori. Mergînd pe urmele lui Odysseus, nu este de mirare că Apolodor trece și el prin cîteva încercări homerice. Dușmanul cel mai aprig al lui Odysseus este Poseidon, zeul mărilor. Acesta îl hăituiește pretutindeni cu o ură neîmpăcată pentru a-și răzbuna fiul, pe Kyklopul Polyphemos. Căci Odysseus, ajuns împreună cu tovarășii săi pe insula antropofagilor Kyklopi și ținut captiv de fiorosul Polyphemos în peștera sa, îl orbise pe fiul lui Poseidon după ce îl
Apolodor și drumul spre Ithaka - Motive homerice la Gellu Naum by Cătălin Enache () [Corola-journal/Journalistic/11588_a_12913]
-
de când n-am mai intrat într-o biserică. Pentru oamenii ca mine viața s-a sfârșit. Suntem izolați de tot ce-i în jur. N-avem parte decât de jale și deznădejde. - Domnule conte, veți găsi o ieșire. - Cum? Sunt hăituit ca un animal turbat. Poliția a lipit anunțuri cu numele meu. }arul vrea să ne stârpească pe toți, să șteargă orice urmă a răsculaților polonezi. Nu am vrut să părăsesc pământul polonez. Dar acum trebuie să mă exilez. Helena își
Isaac Bashevis-Singer - Conacul by Anton Celaru () [Corola-journal/Journalistic/11777_a_13102]
-
Filip Florian, în romanul cu care debutează, Degete mici, de curînd publicat la Polirom. Se adună, în carte, ca pe buza ciobită a vreunei ulcele dintr-o "cultură" oarecare, o lume-fagure, făcută din trabecule inegale, în care feluritele curiozități sînt hăituite tot timpul de iutea, schimbătoarea curiozitate. In anii "dinainte", niște necunoscuți (critici gălăgioși ai regimului, "tineri nesupuși ca atîția alții, unii care nu mai aflaseră gustul grețos al domesticirii, al blazării, chiar al trădării", cine știe...) au fost trimiși "la
Falange și falanstere by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11786_a_13111]
-
mărilor și oceanelor la altul, în căutarea acerbă de arteziene înconjurate de vegetații dulci și răcoroase ori de armate de pigmei cu cefele tocmai bune de retezat". Sau cel al lui Ion Es. Pop, datorat lui Daniel Bănulescu: "Ioan este hăituit. Toată înțelegerea pe care a desprins-o din lume este că el s-a născut să fie o pradă și trăiește înnebunit de groază, ca, făcînd cine știe ce mișcare greșită, lumea să nu-l și perceapă ca o pradă". Sau imaginea
Cei șapte magnifici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11811_a_13136]