77 matches
-
am ghicit că, nici mai mult, nici mai puțin, dl Buduca este cel care semnează Cronicar Junior în Cuvîntul. Cronicarul Junior uită să ne spună de ce Cronicarul n-are habar. îi vom spune noi de ce Cronicarul Junior n-are haz: fiindcă hăpăie ca Flămînzilă două coloane de revistă (cam cît spațiul pentru un articol) ca să spună, ce? Asta-i problema, că n-am înțeles ce vrea să spună. Scrie de pildă C.J.: "Ce mai zice Cronicarul? Că revista noastră (nr. 3-4) ar
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14707_a_16032]
-
sfârșit cu o furtună de aplauze este Nu voi muri din cauza morții mele: " Nu voi muri din cauza morții mele/ ci din cauza vieții voi muri.// Viața îmi va ajunge la gât/ și mă va sugruma, mă va îneca. Viața îmi va hăpăi/ mărul lui Adam./ De prea multă viață or să țâșnească afară rinichii mei/ și plămânii mei, cu mâinile lor, îmi vor crăpa cușca toracică/ să iasă afară și să trăiască de capul lor." Cuprins de vârtejul propriei sale frenezii, poetul
Mihail Gălățanu și-a pierdut răbdarea by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16780_a_18105]
-
consoane ale unui cuvânt. Partea comică a acestor fenomene lingvistice este vorbirea incultă... De pildă, activiștii care vorbeau precipitat, de frică să nu se exprime greșit, și care de aceea poceau cuvintele prin rostirea lor accelerată, înghițindu-le la iuțeală, hăpăindu-le ca pe niște găluște fierbinți. În grecește: koptein înseamnă a frânge, a rupe, de unde sunkope, ceva ce se frânge în cursul unei dinamici. Interesantă, medical, este sincopa albă, când pacientul pălește deodată, fără să i se oprească respirația. Sau
Sincope by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15804_a_17129]
-
Codru. Îți vine să te uiți la contururile de dincolo. Ca și câinele meu Ursu s-a uitat peste gard / la vecinul meu Cosma. El i-a aruncat / un boț de mămăligă / cu ace de gămălie și sticlă pisată. / A hăpăit totul, bietul, ca să nu vadă cei din ograda lui.” Sticla i-a intrat în intestine, sîngele a început să susure pe la colțurile gurii. Privirea fixă a devenit imploratoare. Câinele cerșea moartea și a fost omorât de o lovitură de sapă
Despre urechile de tablă ale unui poet din Nord: George Vulturescu by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/2609_a_3934]
-
pe pământ/ în Bucuria Eternă/ umeziți de brumă” se încheie un poem. Misplacement-ul de fiecare clipă a fiecărui lucru, faptul că nimic nu e vreodată identic cu nimic, îl sperie și îl fascinează pe poet. „Mă tem de iarbă”, „mă hăpăie imensitatea” „uită-te la mână ca la un stăpân”, „ține palma pe pământ/ și vezi cât e de mărunt” sunt doar câteva dintre cele mai frumoase expresii ale atitudinii înfiorate față de „dispars”. Pe de altă parte, poezia lui Vlad Moldovan
Licențiozități metafizice by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4290_a_5615]
-
De-și închipuie că-n mânuri ne-a coprins cu tot despotul,/ Dar subțire îi e visul ca și fumul de pă ape/ Ce să prinde-n frunzi dă sălcii când sunt zorile aproape./ Trec stăpânii lumii estii și îi hăpăie țărâna,/ Cari vrut-au să domnească-n veci de veci și totdeauna,/ Trec și nice-o dâră lasă preste unde au trecut./ Coaja prima putrezește lăsând sâmburul afară/ Să întinză frunzi și ramuri sprijin ceriului de vară,/ Primele pălesc în carte
O epopee orientală by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9584_a_10909]
-
tu nu ești afectată, tu stai pe prispă și mănânci o pâinică rumenă, caldă, îi arunci și tigrului qilin, tigrul tău alb protector, din când în când, câte o pâinică, el sare după ea și o prinde cu botul, o hăpăie. împreună, reciprocitate, oglindă m-am gândit cum ar fi fost să fiu femeie - acum, iubindu-te pe tine, sunt pentru prima oară sunt. am picioarele tale lungi, cu glezne subțiri, cu scobitura tălpii înaltă cu gastrocnemian și croitor evidenți, cum
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
Închis aparatul. În față, băiatul aproape că-și terminase treaba. Parbrizul era lună, Gioconda se aplecase În dreapta, căutând, probabil, mărunțiș În poșetă. Tinerii din Ford se sărutau. Mustăciosul pândea concentrat lumina semaforului. Atunci, capota mașinii s-a deschis, l-a hăpăit scurt pe băiat și s-a trântit la loc. Apoi s-a făcut verde. Câteva secunde, am rămas Înlemnit, Întrebându-mă dacă nu cumva fusesem victima unei halucinații. Deși incredibilul fapt se petrecuse În mijlocul aglomerației, nimeni nu părea să-l
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
năvălit În Încăpere și s-a așezat la picioarele lui, uitându-i-se În ochi cu slugărnicie și teamă. I s-a dat o bucată de pâine mânjită cu aspic, o rămășiță dintr-o conservă de carne și, după ce a hăpăit-o, Înghițind-o aproape nemestecată, somnolează lângă picioarele lui Antoniu. Pregătit să lupte cu propria memorie și să aducă la suprafața ei frazele lăsate de izbeliște atâta amar de vreme, Antoniu așează pe scândura-birou caietul, ascute unul din creioane, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
oraș fără speranța că voi găsi un adăpost pentru noapte, am ajuns și În preajma cinematografului. Un câine s-a apropiat de mine, gudurându-se. I-am vorbit, l-am mângâiat, i-am dat o felie de parizer pe care-a hăpăit-o imediat, după care s-a strecurat, deschizând-o cu botul, printr-o ușă laterală, În fapt o intrare părăsită, Întorcându-și privirea spre mine. Era seară mersesem mecanic, aiurea prin oraș și mintea Îmi era la fel de amorțită ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
unul și cu altul, aiureli. Doar doi băieți au poftit, oricum gustarea se împărțise cu un sfert de oră înainte, foamea nu era prea mare, totuși, ce însemna și gustarea când era vorba de stomacuri sănătoase? Unul mai durduliu a hăpăit și a tulit-o după mingea care tocmai trecea prin dreptul lor, n-a comentat, nici n-avea timp s-o facă, mișca din fund ca o văduvă și tot încerca să tragă la poartă. Celălalt, un tip oarecare, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
cu Încântare Bejan. Pari om cu carte. Poate chiar ești. Par doar, zise Petru zâmbind. Asta dumneata o decizi, zise Bejan. Liniște. Petru vedea camera intrând În ceață cu Bejan și cu câine cu tot. Deodată Însă, câinele Începu să hăpăie vălătucii de fum și aerul se limpezi. Și? Ce și? Ce v-a spus Wellmann? Mi-a spus așa: dacă Îl vrei, e al tău. De vrut Îl vreau, da' n-am bani. Ba ai! strigă el care le știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Încercase niciodată să afle de unde i se trage. Pentru el conta doar faptul că Îi crea iluzia Întoarcerii Într-un loc În care practic nu fusese niciodată. Cerul era senin. Urma o noapte geroasă. 21. Mânca În grabă, Înecându-se. Hăpăia. Mâinile rigide păreau gheare uriașe făcute să Înhațe cu graba și crisparea ultimei șanse. Își pierduse siguranța și distincția cu care mânuise o viață Întreagă cuțitul și furculița. În timp, lăcomia de animal Înlocuise strălucirea ochilor săi albaștri. Deschidea gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
continuu. O spun și-o tot spun, în gazetăria pe care-o fac. Da, Antofiță, repetitiv, sînt repetitivă. Poate prea temperamental și deloc efectiv. Șichy îi aruncă lui Tano biscuiți și rîde de îndemînarea cu care-i prinde și-i hăpăie. Îmi ascund intensitatea privirii. Să nu-mi citească nostalgia după viața ei de femeie tînără, despre care nu știu decît că e de femeie tînără, în augustul anului 2001. Nostalgia că niciodată n-o să mai trăiesc așa, ca ea. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
ți-s. Adevăratele înfrângeri, sunt renunțările la vis. FOAMEA Parcă de veacuri, parcă de cinci ani n-am mai prânzit, n-am mai șezut la cină. Parcă de veacuri, parcă de cinci ani, am suge fier, am roade bolovăni, am hăpăi moloz și rogojina. În foamea noastră vâjâie păduri, se cască mari, se surpa munți din coame. În foamea noastră vâjâie păduri, și parcă din străbuni sau din scripturi, de la'nceputul lumii ne e foame. Ziua pândim cu nările în vânt
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
la plecare, Iezilor ei. El se pitise / Chiar sub fereastră și-auzise Poruncile ce le lăsase, / Când la pădure ea plecase. „Bun!” - zise lupu-n gândul lui. / „Cred că e timpul prânzului! Cum deschid ușa, eu țâșnesc / Asupră-le și-i hăpăiesc!” Împins de aste gânduri bune, / La ușă-a mers și-ncepe-a spune: „Trei iezi cucuieți / Ușa mamei descuieți ! Că mama v-aduce vouă: / Frunze-n buze, Lapte-n țâțe, drob de sare / În spinare, Mălăieș / În călcăieș Smoc de
CAPRA CU TREI IEZI de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383224_a_384553]
-
s-a îmbărbătat / Și-a tras zăvorul, supărat. Atuncea lupul a împins / Ușa și-n ghiare el l-a prins. Iute de gât l-a înhățat / Și capul i l-a retezat. Apoi, peloc l-a înghițit. / Înfometat, l-a hăpăit Cu mare poftă și părea / Că nici măcar pe o măsea Sărmanul ied nu i-a ajuns. Pe urmă-n casă a pătruns, Adulmecând fără-ncetare, / Sperând că va găsi mâncare. „Urechea m-o fi amăgit. / Mi s-a părut c-
CAPRA CU TREI IEZI de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383224_a_384553]
-
nr. 1455 din 25 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului STRIGĂTUL DE LUPTĂ La ceasul când vipia se mai ascunde pe sub pietre gonită de umbrele înserării, domnul Picu Melesteu își târa existența prin praful drumului motivat de un singur scop: să hăpăie o harașpincă înainte de a muri. Intelectual, pensionat din învățământ, gândea cu referire la acest scop, vital pentru viitorul imediat, că era cumva angoasat de neconcordanța sfidătoare dintre mijloacele materiale disponibile și obiectivul propus. Asta și pentru că, peștele pescuit în cele
STRIGĂTUL DE LUPTĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1455 din 25 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367896_a_369225]
-
precum capul Sfântului Ioan Botezătzorul pe tipsia de aur, în fața Irodiadei și a fiicei sale Salomea, nu e un lucru lesne de înfăptuit. Îți trebuie mult curaj și o motivație serioasă. Se vor ivi mereu flămânzi care sunt gata să hăpăie hălcile de carne crudă și să soarbă din sângele tău, ca să-și potolească setea de senzațional, cu prostul gust al celor care doresc numai aventura și lucrurile de suprafață. Și atunci, ce-ți rămâne altceva de făcut decât să arunci
UN TIMP AL TRĂIRII ŞI UNUL AL MĂRTURISIRII. CRONICĂ LA CARTEA SILVIEI URLIH VIAŢA DE DUPĂ VIAŢĂ (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 529 din 12 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358300_a_359629]
-
-n zeama sălcie, plutim incomod Și sila, ne crește-n zadar... Fiind sub capac, n-avem nici un mod De-a sparge cazanul murdar... Și-n porții bogate suntem serviți La prânzul nebun...Dați la porci...!!! Și astfel, cu poftă, suntem hăpăiți, De hoți, de tâlhari și excroci!!! Referință Bibliografică: Cantina nebunilor - păreri personale -versuri / Lucia Secoșanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 393, Anul II, 28 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Lucia Secoșanu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
PĂRERI PERSONALE -VERSURI de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 393 din 28 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360657_a_361986]
-
cu siguranță, ha, ha, această mică lecție. Următorul!”. Din nou tunetul grăbit al picioarelor monstruoase și răgetul ascuțit, gîlgîitor, al cămilei de luptă aflate în parametrii normali. De data asta corpsmanul își ținu brațele pe lîngă corp și cămila îi hăpăi capul. „Mi-e teamă că un cap nu se poate grefa”, rînji Colonelu uitîndu-se chiorîș la cei aliniați. „Un moment de reculegere pentru camaradul plecat în cer cu racheta cea mare. Ajunge, DREPȚI! Veți merge acum în zona de antrenament
Șobolanii Spațiului () [Corola-blog/BlogPost/339002_a_340331]
-
nr. 2016 din 08 iulie 2016 Toate Articolele Autorului În ograda de la țară, Trăia mâța cea avară. Tot acolo locuia Un cățel ce n-o iubea. Iar pisica, îmbuibata, Încerca mereu, umflata, Pe-Azorel să-l trombonească, Din castron să-i hăpăiască. Pe atunci, câinii primeau Câtă hrană își doreau. Pisica cea leșinată Ar fi halit-o pe toată. De-aceea îl urmărea, Zi de zi se gudura. Nu iubirea lui, știm bine, Dorea de la bietul câine. Dacă-atâta l-a rugat
AZOREL ȘI PISICA de MARIOARA ARDELEAN în ediţia nr. 2016 din 08 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341050_a_342379]
-
ne mai chemau, năcăjiții, să le dăm și noi câta mână de ajutor. Mi-o fost dat să văd și eu prima oară cum mănâncă mistrețul cucuruz, retează mai multe tulpini cu colții și le dă la pământ, apoi le hăpăie știuleții cu boaba încă în must de-a-ntregul. Pe unde treceau hâțele, rămânea holda pustie, călcată de la un capăt la altul în copite. Da moșu Klesch nu prea avea el treabă cu mistreții, ni-i lăsa nouă în seamă, vânătorilor
PÂNDA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 321 din 17 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342533_a_343862]
-
Concurs CONCURS: Într-o noapte, la ora vrăjitoarelor, ceva foarte înalt și foarte slab și-a strecurat pe fereastră mâna uriașă, a înhățat-o pe Sophie și a dus-o în lumea uriașilor, unde Sfarmă-Oase, Roade-Plozi, Stoarce-Carne, Papă-Pipote și Măcelandrul hăpăiesc chillieni cu gust de chilli sau tunisieni cu gust de tunici. Doar el, uriașul care suflă vise în urechile copiilor adormiți, zăpăcitul care brambucește cuvintele, mănâncă doar castracurcuveți scârboșei și bea sifoclăbucel zmeurabilos. Cu el, Marele Uriaș Prietenos, începe Sophie
Câștigă una dintre cele trei invitații duble la filmul Marele uriaș prietenos [Corola-blog/BlogPost/100293_a_101585]
-
înțelepciune și mult tact psihologic. Știe că sunt cam timid și când este vorba de anunțuri importante mă cam pierd cu firea că să nu mai spun că nici vorbele nu prea mi le găsesc. Ca să-și mai omoare plictisul hăpăie încă unul din biscuiții pe care i-am dat. Mdaa, ce-i drept cu bunele maniere la masă nu prea le are, dar nici nu va fi vreodată judecat după acest criteriu. Eu, în scopul tragerii de timp, mai iau
DILEME PROVOCATE DE ABERAŢII ŞTIINŢIFICE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1858 din 01 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377486_a_378815]