42 matches
-
hanifismului. Ca hanif Ibrahim nu este nici iudeu (faptul era adevărat, el venea din Mesopotamia, era caldeean), nici creștin. Istoricul arab Tabâri din secolul al X-lea susține că peregrinările lui Ibrahim prin ținuturile Canaanului ar sta la baza tradiției hagialâcului de la Mecca. Sînt pomeniți și Moise (Mușa), și Iisus (Ișa): Credem în Alah, cel care ni s-a revelat nouă și lui Ibrahim, Ismael, Isaac și celor douăsprezece ale lui Mușa și Ișa" (Suna 2,130-136). Iar despre Fecioara Maria
Imamul ascuns by Viorica S. Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15380_a_16705]
-
furtunoase și pe cel al Crailor... într-o simptomatică consonanță de opțiuni estetico-temperamentale: datorită teoriei electricității și a privirii magnetice, tatăl și fiul își trădează deopotrivă “atracția lor către ’suprafiresc’”, iar prin cea din urmă ei “își dau mîna în hagialîcul imaginar către ’cel mai frumos dintre veacuri’ care ’fu al optsprezecelea’...”. O astfel de abordare a eredității și a interiorității secrete poate fi apropiată, cred, de teoria criptonimiei a psihanaliștilor Nicolas Abraham și Maria Torok, după care “criptele” ori “fantomele
Gratia interpretandi by Laura Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13191_a_14516]
-
cu mortar,/ bovine și oi, paie, bălegar, oameni stînd pe vine la foc, apa clocotind în căldare. ș...ț La răstimpuri./ cîte-o coadă de cometă, cîte-o pereche de catîri/ încărcați cu lemne, cîte-o femeie cu stea în frunte. Limbi hibride, hagialîcuri." (Drumuri imperiale, răsăritene). S-a vorbit de "narațiunea" poeziilor din volumele mai tîrzii ale lui Ioan Flora. Exisă și aici narațiune, deghizată abil în spatele imaginilor care se succed în toată banalitatea lor firească. Citez, pentru plăcerea aglomerației de imagini, și
"Exist în afara oricarei practici romantice" by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12672_a_13997]
-
ce a devenit de cîțiva ani încoace, directorul fondator al Evenimentului zilei știe că nici un post de televiziune nu privește cu ochi buni ca vedetele sale să se furlandisească pe la concurență. Cînd apari peste tot, seară de seară, în adevărate hagialîcuri tv, postul cu care ai contract pe termen lung începe să se indispună. Așa că m-am mirat să citesc un articol al lui Cristoiu, într-un ziar în care analistul și-a parcat comentariile în exclusivitate, că el ar fi
Ion Cristoiu în bejenie by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11468_a_12793]
-
ca ceaiul pe toate argintăriile fie sfeșnic fie copită de drac. Cetatea aceea Vin vremuri de ospiciu Cine are nevoie de mărturii ne găsește la registratură Cetatea aceea Cetatea aceea e asta acum și aici unde vrei să fie bairam hagialâc și taifas și bestia sapă în bestie să-l afle pe licăritorul Iisus O scrib bătrân iubit de nimicnicie dactilograf de noapte fugi din casa nebuniei Luna verde în flux dă un luciu curat mediocrității Foarfecele atârnă taie desparte Fecioara
Poezie by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/9419_a_10744]
-
despre care vorbise la sfîrșitul capitolului anterior (capitol încheiat chiar cu aceste cuvinte, "...un alt eu însumi", pentru ca următorul să se deschidă, la fel de semnificativ, cu "Un prieten de cînd lumea...", pp. 73-74).l) În al doilea paragraf al "Celor trei hagialîcuri", citim: "Sunt ființe cari prin cîte ceva, uneori fără a ști ce anume, deșteaptă în noi o vie curiozitate, ațîțîndu-ne închipuirea să făurească asupra-le mici romane. M-am mustrat pentru slăbiciunea ce-am avut de asemenea ființe; nu destul de
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
alții ai spuzei pe turta lor. La Vămile memoriei, fiecare va da seama. Cezar știa ce este, cine este, iar despre „ viața literară” din realul lărgit ( că o plenară a întunecimilor!) - iată ce scria: „Toată viața mea a fost/ un hagialîc/ zicîndu-mi că acela ar fi/ pământul sfânt: iată urma tălpii lui Buddha/ ba nu, acelasi astfel hărțuit ( întâmpinat de chiar Frații și Surorile mele/ însuși Tatăl( cu acel incredul rîs al dementei/ prigoana și discriminare/ violență și toți mînîndu-și gîndurile
Epistolar în memoriam. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/97_a_191]
-
poate că, pe vremuri, daurită, - căci aurul, în străvezime, este verde; "verde și aur"11 fiind, de altfel, culorile "vecerniei mute", a Crailor, în visul matein), are să aibă loc "transfigurarea", prin moarte, a nefericitei Pena. Altfel, lăsând de-o parte "hagialâcul", prin lume și pe mări, al lui Pantazi (unul din rosturile căruia-i acela al contemplației în extaz, și ca într-un excelsior întors, a unor ruini "și mai mărețe"!), în Craii..., turlele nu sunt prea numeroase. (În Moscova poetului
"Ale turnurilor umbre..." by Șerban Foarță () [Corola-journal/Journalistic/8215_a_9540]
-
-o moartă pe nisip, cu gâtul strâmb, răsucit spre cer. Apoi a fost Întâmplarea de la oraș. Un bătrân venise pe bicicletă din satul lui dintre dealuri să cumpere orez de la negustorul chinez. Tocmai se Întorsese de la Mecca, a povestit el, hagialâcul e o cinste, dar costă mult. În anul acela recolta fusese prăpădită, anotimpul secetos ținuse prea multă vreme, iar acum nu mai avea nimic de-ale gurii. A cerut să cumpere pe datorie, dar negustorul i-a tăiat-o scurt
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
ultimii ani ai scriitorului. Întrucât este Bogdan-Pitești - Pașadia Măgureanu? Portretul cel mai verosimil istoric, cel schițat de Zambaccian, ne trimite la un om dublu, la asocierea rafinamentului cu abjecția. Și personajul literar Pașadia, mai ales cel din capitolul Cele trei hagialâcuri, suferă de o scindare psihică. ŤPașať, în momentul acțiunii romanești, a abandonat, dezgustat, luptele politice, ambițiile sociale. Duce o viață dublă, ritmată de lumină." (pag. 47) Identificarea se susține, ba chiar colectează dovezi suplimentare, ignorate de Ion Vianu, culminând cu
Interogații mateine by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8046_a_9371]
-
argint aurit, dăruită de Constanin Brâncoveanu., purtând inscripția: Hic de Virgine Maria Jesus Christus natus (Aici Fecioara Maria a născut pe Iisus Hristos). Acolo ne-am plecat genunchii și fruntea, multumind pentru darul Întrupării. În ultima zi a noastră de hagialâc la Ierusalim (am aflat din dicționar că eu mă numesc acum hagiică, ceea ce îmi sună ciudat, dar dacă așa spune dicționarul...) am fost invitați acasă la Nadya Tymofeeva, care tot timpul a fost deosebit de atentă cu noi. La ea am
La Ierusalim by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/6628_a_7953]
-
Mureșan (niciodată numit, dar pus sub un deghizament explicit): Beclean pe Someș (pp. 48 - 50) și, mai încolo, Șapca poetului (pp. 125 - 128). În prima, se derulează un întreg eurotrip cu începere din barul gării Beclean. Ca și în cunoscutele „hagialâcuri” ale crailor de Curtea-Veche, traseul fantast e lung și neverosimil de întortocheat (Beclean, Cluj-Napoca, Pietroșița, Gara de Nord, Atena, Zagreb, Graz, Viena, Budapesta, Arad, Simeria, Teiuș, din nou Cluj-Napoca și din nou Beclean). La capătul lui așteaptă răbdător „poetul”, cu o remarcă
Cu supușenie, Scardanelli by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3735_a_5060]
-
început. Modelele sale literare și filosofice au rămas neschimbate, consacrând, cu fiece apariție editorială, un sistem al abisalității. De altfel, cel mai recent roman al său, Craii și morții, pornește de la ideile esoterice ale magistrului Vasile Lovinescu din Al patrulea hagialâc (1981). Ucenicul i-a urmat ipotezele, plusând în romanul său despre Craii de Curtea Veche, cu fantazări agreabile. Craii și morții nu este o rescriere în notă proprie a romanului matein. Dan Stanca suprapune mitul crailor consacrați de Mateiu Caragiale
Reluarea neantului by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3740_a_5065]
-
Teodorescu. De fapt, tot atît cît are el a împărți cu tinerețea unui mic roman apărut, fără autor (era al lui Kogălniceanu) și fără sfîrșit, prin 1850, cu poveștile despre moșteniri pierdute la Dunăre din Europolis ori, poate, cu orice ,hagialîc" de oameni bîrfitori dar, altfel, subțiri, bătînd tîrgul de provincie birt cu birt, casă cu casă. Cînd se-ntîmplă ce se scrie? Cîndva prin anii în care zece sau cinci mii de lei (vechi...) mai însemnau o sumă. Cîțiva amici, ori
Bătrîna-ntinerește by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11206_a_12531]
-
să verifice pe cineva care n-a putut răzbate prin vrăjmășia iernii. Ne despărțim abrupt, vântul s-a întețit și poartă rotocoale fluide pe la streșinile caselor. Curând nu se mai zăresc, s-au topit, două șuvițe vii, pornite într-un hagialâc curajos. Nu se mai zărește cerul, nu se mai vede muntele, se subțiază drumul, se ascund casele, rămânem suspendați într-un antract nesfârșit. Suntem la distanță galactică de satul întroienit, captivi într-o felicitare vintage, fără să ne mai gasim
HOINARI ÎNTR-O POVESTE ALBĂ de CARMEN LĂIU în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359437_a_360766]
-
în străinătate iar noi ne-am grăbit a înregistra acest fapt; astăzi, aflând că d. Brătianu se-ntoarce duminecă, ne îndeplinim iarăși cu scrupulozitate datoria de-a aduce acest eveniment la cunoștința publică. În acest interval cât au durat pelerinajul - hagialâcul se zicea înainte - a d-lui Brătianu pe la diferitele curți, prin diferitele capitale, nu ne-am ocupat deloc nici de cauza pentru care s-a dus, nici de rezultatele ce-ar putea să producă călătoria sa. Jurnalele străine, ca și
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
Precedată de „tâmpla de icoane” medievale din Pajere (poeme-portret care „rezumă” o lume dispărută, fanariotă, cu atmosfera ei de „trândavă-aromeală” și lascivitate, dar și cu o undă a nostalgiei nobiliare), cartea e o „trâmbă de vedenii”, o operă inclasabilă, unică. „Hagialâcurile” în timp, în istorie (Pașadia), în spațiu (Pantazi), dar și în realul unei lumi infernale, putredă moral și pervertitoare, către care „craii” sunt trași, ispitiți de Pirgu, bufon, însă și „călăuză” malefică, apar în textul matein văzute din perspectiva unui
BALCANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285580_a_286909]
-
la București, împreună cu Mihail Vâlsan, un grup de preocupări ezoterice, iar după 1959 un cerc de studii și meditații asupra științelor tradiționale. Își reia activitatea de scriitor în 1964, dar lucrările îi rămân în manuscris până la apariția volumului Al patrulea hagialâc (1981), urmat, după moartea sa, de Creangă și Creanga de aur (1989), Monarhul ascuns (1992), Incantația sângelui (1993), Mitul sfâșiat (1993) ș.a. A colaborat la „Viața literară”, „Viața românească”, „Adevărul literar și artistic”, „Credința”, „Familia”, „Azi”, „Vremea”, „România literară”, „Convorbiri
LOVINESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287855_a_289184]
-
Poemele luminii. Simbolologia, știința care se ocupă cu aprofundarea misterelor conținute de mituri, este, conform hermeneutului, o știință exactă în adevăratul înțeles al cuvântului, „mai riguroasă decât celelalte științe, pentru că procede din principii axiomatice, imuabile, vechi de când lumea” (Al patrulea hagialâc). Una dintre formele cele mai răspândite în care s-a păstrat, criptat, adevărul mitic este basmul, iar L. face din studiul acestuia una dintre preocupările sale cele mai importante. Adoptând punctul de vedere al lui Guénon, conform căruia literatura populară
LOVINESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287855_a_289184]
-
Unele ipoteze sunt verosimile prin coerența lor interioară (Curtea-Veche ca o Cetate Primordială sub masca unei «cetăți a Smintelii», simbolistica multiplă a Crailor...) și deschid o cale de analiză ce duce spre subsolurile textului matein. EUGEN SIMION SCRIERI: Al patrulea hagialâc. Exegeză nocturnă a „Crailor de Curtea-Veche”, București, 1981; La Dacie hyperboreénne, Puisseaux (Franța), 1987; Creangă și Creanga de aur, București, 1989; Monarhul ascuns, îngr. Alexandrina Lovinescu și Petru Bejan, pref. Ștefan S. Gorovei, Iași, 1992; Incantația sângelui. Câteva elemente ezoterice
LOVINESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287855_a_289184]
-
și Dan Stanca, București, 1996; Dacia hiperboreană. Însemnări inițiatice, îngr. Florin Mihăescu și Roxana Cristian, București, 1996; Meditații, simboluri, rituri, București, 1997; Exerciții de meditație, îngr. Florin Mihăescu și Roxana Cristian, București, 2000. Repere bibliografice: Mihai Dinu Gheorghiu, „Al patrulea hagialâc”, CL, 1982, 4; Simion, Scriitori, III, 568-570; Ioan Holban, Creangă după Creangă, CRC, 1990, 3; Cornel Ungureanu, Creangă al sărbătorilor, O, 1990, 3; Virgil Cândea, Viziuni ale Daciei arhaice în perspectiva istoriei ideilor, VR, 1990, 2; Florin Mihăescu, Vasile Lovinescu
LOVINESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287855_a_289184]
-
clar vechile prietene): Reetika Churaswami, cu imenșii ei ochi gălbui și talia de rândunică, și Joanne Maria Barbara Peracchio, cu piciorul ei diform corectat și (trebuie să recunoaștem) apartenența la John Birch Society, Norma Abdow, al cărei tată plecase În hagialâc și nu se mai Întorsese, Tina Kubek, care era cehoaică prin origine, și Linda Ramirez, jumătate spanioloaică, jumătate filipineză, care stătea nemișcată, așteptând să i se dezaburească ochelarii. Fete „etnice“,așa ni se spunea, dar cine nu era, la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
nu ne-au dat niciodată. Ungurii n-au decât să se 'ntrebe pe cine-i urăsc ei ca să știe pe cine urâm și noi. Credem că asta-i destul de clar, deși, în emoțiunea noastră, n-am ajuns încă să facem hagialâc la mormântul lui Gul-Baba. Așadar biserica și școala, atâta cer românii din Austro-Ungaria pe sama lor, și prin aceasta și-au cerut păstrarea naționalității și nimic mai mult. În dejudecarea lucrurilor acestei lumi și mai ales în secolul nostru ne-
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
caracteristic poeziei lui. "Hăitașii sunt plecați de mult de acasă/ Prin pământuri pletoase și oarbe ei zac/ în cimitire cu forme ovale, cu burta jivinei/ Înainte s-arunce în lume urlet divin". Cetatea cu lăutari și menestreli, Ierusalimul, drumul spre hagialâc, spre perfecțiune trece prin umilință, în volumul "Balcanice" (1970): "Cu orbii, vom cerși călare pe măgari". Cu o anumită plasticizare, mai accentuată pictural, poetul creează peisaje de basm, reînvie motive orientale covorul persan, ceașca cu ceai: "Covorul șters, pătat de
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
nivelul cuvintelor și-al sentimentelor, care apar ca expresii ale unor dimensiuni interioare ca: melancolia, sentimentul armoniei, visul, dorința, certitudinea, foamea eminesciană de repaos, osificarea spirituală a lumii generate de civilizație. În volumul "Ironice" (1970) poetul se distrează cu "caraghioslâcuri", "hagialâcuri", într-un cuvânt persiflează și parodiază existența. "Cârciumioara Trocadero are-un vin egal cu zero/ cine-l bea nu se mai scoală/ de sub piatra funerară." Nota de gravitate își face loc odată cu apariția volumului "Mioritiada" (1973); ostentativ uneori ca atitudine
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]