203 matches
-
trei, care ce scrie? E unul din misterele rămase nerezolvate din Femeia în roșu, deși crimă perfectă nu există, iar amprente textuale probabil că sînt, dacă e să ne uităm și numai la micile "ghionturi" cu "tratamentul fabulator" și "tratamentul halucinatoriu" (Mircea Nedelciu, Tratament fabulatoriu) presărate pe-alocuri, și autoironia babețiană a "personajului A.". Singura problemă cu amprentele e că, deși crezute infailibile, printr-o operație chirurgicală de transfer între trei persoane, urmele lor se pot pierde, cum se întîmplă în
Autopsie (Trafic de critică) by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14001_a_15326]
-
tînărul Bîrlea) că, pentru a se coace, strugurii au nevoie nu numai de soare, ci și de ceață. E o perfectă definiție a ambiguității dionisiace. Iradiant și nebulos, estival și tomnatic, dionisiacul nu e, propriu-zis opus apolinicului: e apolinic tulburat, halucinatoriu sau, invers, beție exaltată solar. Beția comună nu are nimic de-a face cu dionisiacul: ea nu are acces la soarele divin: îi bea numai ceața.” (p. 30) Andrei Pleșu este în permanență el însuși. Lipsit de complexe și străin
Pitoresc și filozofie by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13590_a_14915]
-
unor surse datate și validate, cum ar fi cele exotice, supuse unor procese de de-contextualizare și aclimatizare. 4) Improvizația colectivă a substituit, în covârșitoare măsură, dicteul automat. Breton îndemna (prefațând o expoziție a lui Dali din 1920) la un comportament halucinatoriu voluntar, imbold neurmat în câmpul artei sunetelor decât de câțiva compozitori mediocri, printre care Andre Souris și Paul Hooreman. Mai mult, autorul Manifestului suprarealist decreta automatismul psihic pur, prin care se urmărea exprimarea funcționării reale a gândirii, în absența oricărui
Experimentalismul tomnatic by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12633_a_13958]
-
la alcătuirea volumului, au parte de cîte o caracterizare succintă și sugestivă, a lor și a reportajelor - proze scurte: "Octavian Coman realizează un reportaj captivant, în care un fost copil al străzii, matur acum, îi este călăuză printr-un București halucinatoriu." Sau: Georgiana Maria scrie tot despre nevăzători, ca să se verifice pe sine și să-și descarce spaimele de odinioară. Reportajul ei poate fi de aceea considerat un auto-exorcism. Cinismul verde-crud dar și autoironic al Geaninei Sălăgean, căreia nu îi plac
Firesc, despre ceilalți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11717_a_13042]
-
1999; ed. II, 2006) m-a impresionat puternic prin ceea ce aș numi misticismul trivial al unei schizofrenice. Autorul face să fuzioneze într-un suflet feminin contorsionat o sexualitate bolnavă cu nebunia mistică a uniunii trupești cu Hristos. Are câteva scene halucinatorii atât de scabroase încât m-au tulburat și m-au descumpănit. Nu știu dacă sunt de un total prost gust sau dacă sunt o performanță estetică în înfățișarea urâtului din om și a coșmarului existenței. Nu pot ieși din această
Scrutarea abisului by Ion Simuț () [Corola-journal/Imaginative/9966_a_11291]
-
un carnagiu al infernului, proiectat în sexul femeii. Privitorului i se pare că ceea ce vedea "exprima o știință savantă a suferinței". Întrebarea firească e dacă asemenea scene au vreun rost în roman. Evident că aceste episoade trebuie proiectate în regim halucinatoriu și nicidecum realist. Horia Cantacuzino, "absorbit de strălucirea inumană a abisului" (p. 189), este un vizionar al apocalipsului (în finalul romanului, un capitol amplu transcrie viziunea că biserica, aici chiar Catedrala Mântuirii Neamului, se zidește misterios pe dinăuntru, refuzându-se
Scrutarea abisului by Ion Simuț () [Corola-journal/Imaginative/9966_a_11291]
-
reînviind Levantul, "Africa obscură", "Marea japoneză", "aurul din Saaba", "pieile de focă de la Capul Horn", personaje și năravuri din Molière și Caragiale străbat mereu scenă într-un miraj imagistic greu de egalat. Ceea ce surprinde și impune în această aparentă beție halucinatorie este construcția riguroasă. Spun construcție pentru că parcurgînd cartea ai revelația unei rafinate opere de arhitectură. De la un text la altul se creează impresia că te afli în biblioteca mistrioasă a unei vechi abații, împărțită în săli de lectură organizate tematic
Cînd Filimon, cînd Filaret by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/17694_a_19019]
-
Podul). Eul născător de imagini neobișnuite pare astfel a dori să-și dovedească o brutalitate pe care n-o are. Dar "stupefiantul imaginar" de care vorbea Aragon își arată efectul nu atît într-un registru violent, cît într-unul blînd halucinatoriu. Aspectul corespondențelor programatic bruscate pare produs prin diluarea lor în apa cotidianului stătut, monocord: Aici oamenii fac dragoste se plimbă bîrfesc pe cei de alături tăcerea mea e insuportabilă geamantanul meu a născut azi dimineață o bibliotecă veverițele de aici
Poeți ai "Școlii nemțene" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17052_a_18377]
-
o documentație temeinică și bine pusă în valoare, cu meditația nostalgică asupra inocenței pierdute și a timpului devorator care înseamnă moarte, cititorul va avea singur prilejul să constate. Vom adăuga doar că erudiția într-un asemenea domeniu capată o aură halucinatorie, de scriere borgesiană, iar elogiul nisiparniței (ca semn iconic nu doar al curgerii, ci al dualității temporale timp liniar/timp ciclic, și psihologice, amintire/ speranță) devine o pledoarie indirectă pentru revrăjirea lumii. Acestea sunt doar cîteva aspecte ale strălucitului eseu
Editura Timpul nisiparniței by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15796_a_17121]
-
trăsătură definitorie pentru o carte postmodernă care mărturisește inconsistența � realului", dezagregat printr-o scriitură ce hibridizează notația de jurnal și notația de vise, astfel încît visul e prins în ghearele �realității" prin stricta datare, de jurnal, iar �realitatea" capătă aspectul halucinatoriu și discontinuu dictat de logica visului. Corin Braga - Oniria, jurnal de vise (1985 - 1995); Paralela 45 - colecția 80, seria proză; Pitești; 1999; 178 p. Visul și psihoistoria Corin Braga, autorul jurnalului de vise Oniria, este lector de literatură comparată la
Mitul unei vieți by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15839_a_17164]
-
acorde șansa revelației. Nici Maria, soția lui, cea care, chemîndu-l prin vrăji, îl ține, un timp, suspendat la marginea vieții, pe cînd pe trupul lui se înmulțesc însemnele morții. Pas în cerc nu este numai drumul personajului (poate doar efect halucinatoriu al agoniei), ci și al romanului. Construit din secvențe - fluxuri ale conștiinței - privirea interioară trece de la Amun, centru al atenției, dar și al grupului de personaje, pe rînd la cei patru purtători ai lui. Lume închisă, claustrofobică, deschizîndu-se doar prin
Gustul dulce-amar al realității (și al iluziilor) by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15867_a_17192]
-
Prin însăși condiția lor, evreii nu pot fi neutri, apolitici, lăsați în pace. Destinul lor politic e transistoric și pecetluit de implacabil. Aceasta ar fi problematica generală a romanului. Însă ceea ce rămâne cu adevărat bun în roman sunt aceste episoade halucinatorii ale lui Bok, alimentate de complexe arhetipale, precum și caracterele fascinante (desprinse parcă din demonologia dostoievskiană) ale Marfei Golov sau Grigori Gronfein. Este un roman care merită citit pentru aceste câteva motive precum și pentru a reconsidera resursele prozei tradiționale în postmodernitate
Despre rușine și alți demoni by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15656_a_16981]
-
iveală suavitatea acestui poet uitat astăzi, care delirează sfios și stîngaci de parcă ar sufla baloane de săpun." Sau despre Emil Brumaru: "O bună dispoziție delirant-lucidă, de hedonist microscopic, îl face pe Emil Brumaru să aibă parte de un carpe diem halucinatoriu, secondat de un eros șturlubatic și năbădăios. Nu doar bulimia fantastă este maladia poetului, ci și invenționita sau ficțiunea hemoragică. Parcă i-ar curge prin vene un curcubeu de personaje simpatice și ușor scelerate./.../ Emil Brumaru nu are nevoie de
Limpezimi și înnegurări critice by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16188_a_17513]
-
impetuozități imaginative, cu ritm de avalanșă verbală. Întreg volumul (gros destul) e, cum zice Cristian Livescu (în „Convorbiri literare”), „un șuvoi confesiv debordant” și inflamat fantasmatic. Poemele rulează realitate și cultură (poetică îndeosebi) în ritm amețitor și indistinct, cu febră halucinatorie și cu voluptăți whitmaniene întreținute anume. Confesiile și profesiile poetice traduse în subsoluri (în același vîrtej de notații, doar că aici mai eseistice) optează pentru extaza ritmică („leșin de plăcere, ca o nubilă anemică /.../ cînd simt ritmuri ample”, zice Iftime
stolul 2012 de al. cistelecan: Un fel de experimente () [Corola-journal/Journalistic/2794_a_4119]
-
viața lor alcool în gură. Nu știu cum s-ar fi comportat prietenii mei dac-ar fi crescut într-o lume în care drogurile se procurau la fel de ușor ca astăzi. Mă întreb dacă generația mea de scriitori s-ar fi sustras beției halucinatorii, ori, dimpotrivă, s-ar fi adâncit în ea, așa cum văd la câteva din marile promisiuni ale anilor '80. Și asta în ciuda faptului că băutul nu e incompatibil cu scrisul. Fascinantele pagini ale lui Hemingway, din A Moveable Feast, despre relația
Când v-ați îmbătat ultima oară? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8414_a_9739]
-
desfășurarea au relanti a fiecărei mișcări, dar și muzica lui Händel, căderea copilului anticipată simfonic de cea a unei sticle cu apă și reluată într-un registru minor de căderea ursulețului pe care copilul îl ține în mână. Regizorul fixează halucinatoriu toate aceste detalii, iar penisul penetrând vulva are ceva din mișcarea unui arcuș pe o viola da gamba. Moartea copilului provoacă o nevroză severă femeii, iar ea beneficiază de asistența soțului, de profesie psiholog. Acesta schițează o serie de scenarii
Ecce Homo by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6914_a_8239]
-
cei mai celebri, dar și unul dintre "cei mai piratați autori chinezi ai tuturor timpurilor", potrivit criticii de specialitate, este noul laureat al premiului Nobel pentru Literatură. Potrivit comitetului Nobel Mo Yan a fost premiat pentru modul "de un realism halucinatoriu în care îmbină poveștile populare cu istoria și contemporanul" Mo Yan, pseudonimul pentru Guan Moye, s-a născut în 1955 într-o familie de țărani și a crescut în Gaomi, în provincia Shandong, din nord estul Chinei. La vârsta de
Chinezul Mo Yan, laureat al premiului Nobel pentru Literatură pe 2012 () [Corola-journal/Journalistic/80922_a_82247]
-
din care e receptat spectacolul se schimbă astfel radical. Obiectul speculațiilor și el. Fiecare scenă , atât vizual, cât și ca stare de spirit, reconstituie parcă o lume de după sfârșitul lumii. Tot ce se vede și se întâmplă aparține unei ordini halucinatorii. "Povestea" din piesa lui Beckett, pe cât e de reală pe atât de fantastică, dă impresia că se derulează undeva între cer și pământ, într-o zonă de tranziție către un rai promis. La un moment dat am avut senzația cutremurătoare
Așteptare și limită existențială by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/8102_a_9427]
-
Gheorghe Grigurcu Sumbră cît încape, frisonată de stări halucinatorii și agonice, apăsătoare în aparenta- i indistincție panicată, poezia lui Aurel Pantea poate da inițial impresia unei încă peri cufundate în întuneric, însă în care, dacă zăboveș ti puțin, începi să vezi, cu ajutorul cîtorva raze ce s-au furișat în
O criză a transcendenței by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4232_a_5557]
-
spasme întunecate. De aici și până la manierism nu mai este decât un pas (pe care, din păcate, poetul îl face în Versuri și Un dor fără sațiu, unde reluarea acelorași motive poetice, autoplagierea devin evidente). Rămâne valabilă și salvatoare puterea halucinatorie a Școlarului Durerii, putere ce îl conduce spre revelații de tot felul, inclusiv mistice. Oricât ar vrea să se salveze prin puterea de a halucina, el rămâne un rătăcit fără speranță într-un imperiu al măștilor, care întreține iluzia în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
un fel, Lynch reface aici un excurs terapeutic, trauma personajului este retrăită exacerbat, "arsă" și în final se instalează o stare beatifică, o împăcare a sinelui, deși happy-end-ul nu se află în datele ficționale ale cineastului. Tot datorită excesului de halucinatoriu se pierde acel suspans esențial pentru filmele de aventură, fie ea și interioară, de la un moment încolo tot ce se întîmplă încalcă sistematic reperele realiste încît regula se instalează la nivelul fabulației și nu la cel al planului realității. Grace
Continentul Lynch by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9127_a_10452]
-
care nu scria nimic. Pe tricourile celor care stăteau pe bancheta mea nu puteam vedea ce scrie. Și pun pariu că nici nu vă interesează. Dar am mizat pe faptul că, pe căldură, toate înscrisurile astea vor crea un efect halucinatoriu. Un real excentric, sărit de pe fix. Tipa de lângă geam nu avea doar un tricou cu „Limited sport USA“, ci și o geantă. Și vreo treizeciși de ani. Și nu călătorea singură. Ci cu un balon. Avea un balon. Pe grătarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
rog după interminabilele politețuri japoneze pe care secretara de la ambasadă, obișnuită deja, le suportă cu stoicism, transpare fondul problemei: domnului Sugiyama nu-i place mâncarea olandeză. Ce ne sfătuiți? Ca să-i putem transmite domnului Sugiyama. ... ... ... Perplexitate la capătul firului. Temeri halucinatorii. În cele din urmă, secretara își revine, înfrânându-și pornirea. Și ce ar trebui să facă Ambasada Olandei pentru a-l scăpa pe domnul Sugiyama de acest inconvenient? Să mute Japonia în Olanda? Oricum, ironia ar fi căzut pe lângă, cum
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
fi nelimitate, nu propune doar unul singur, indicat de imaginea de pe copertă. Critica de întâmpinare a fost destul de rezervată cu poezia lui Valeriu Mircea Popa. Să fie, oare, de vină închiderea foarte pronunțată a sensului într-un vârtej de imagini halucinatorii? Ori neajunsurile mai mult sau mai puțin condamnabile? La finalul cărții sunt adăugate câteva dintre cele mai pertinente texte critice scrise despre volumul precedent al lui Valeriu Mircea Popa. Decodările criticilor (în ordinea apariției în carte) Al. Cistelecan, Gh. Grigurcu
Bijuterii întoarse pe dos by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/7385_a_8710]
-
reeditat recent la noi, în colecția de carte străină a Editurii Polirom. Asocierea celor două momente nu e întîmplătoare. Citită parabolic și intertextual, narațiunea lui Huxley trimite la ideea inițierii psihedelice, a schimbării de traiectorie existențială, prin traversarea unei experiențe halucinatorii, încărcate de semnificații. Înainte de a parcurge împreună sensurile în discuție, derulate, repet, atît în plan "parabolic", cît și "intertextual", să vedem cum decurg lucrurile la nivelul narativ propriu-zis. Acțiunea textului începe în anul 1951, cînd fizicianul John Rivers - aflat într-
O inițiere psihedelică by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/7416_a_8741]