49,408 matches
-
fost, însă, în linii mari, benefic. În momentul sosirii occidentalilor, țările orientale leneveau încă într-un Ev Mediu subdezvoltat, în care semnele sclavagismului nu dispăruseră cu totul. Conectați la o nouă concepție asupra lumii, ele au avut prilejul să surmonteze handicapul istoric și să intre în rândul țărilor civilizatre. N-au făcut-o -, ba chiar au accentuat dominanta fundamentalist-tradiționalistă. Un film propagandistic, precum Gandhi, surprinde destul de convingător rezistența la nou a acestor țări. E irelevant că în urmă cu două sau
Piraterii de apă dulce by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11294_a_12619]
-
înlocuire). 6. Se recomandă analiza utilizării unor mecanisme simple de colectare a taxei de poluare, simplificate birocratic, prin utilizarea infrastructurii internet; 7. Se recomandă că excepțiile de taxare să fie strict legate de domeniul sănătății și salubrizare (ambulanțe, persoane cu handicap, servicii funerare/salubrizare); 8. Se recomandă analiza avertizărilor provenite din depoziții, cu privire la neconcordanta între denumirea taxei și modalitatea de calcul a acesteia; 9. Se recomandă analiza conformității legislative a proiectului de ordonanță de urgență cu alte acte normative în vigoare
Raportul despre taxă by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82862_a_84187]
-
Victoriei. Dl Năstase știe foarte bine că în materie de progres economic n-a fost capabil de mai nimic. Sprijinul, pe față sau mascat, adus sistemului comunist din economie, complicitatea dubioasă cu sindicatele, incapacitatea de a atrage investitori străini sunt handicapuri insurmontabile chiar pentru premieri mai capabili decât fostul reprezentant la Strasbourg și Oslo al lui Nicolae Ceaușescu. E bineștiut că orice guvern ia măsurile dure în prima parte a mandatului, lăsând pentru partea a doua oblojirea rănilor sociale. De-acum
Iliescu, succesorul lui Iliescu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14688_a_16013]
-
prin surprindere. Era atît de plină de viață, de atentă la ce se întîmplă, pe scurt, de prezență, încît numai cu greu cineva care nu știa de boală ei ar fi admis că fusese definitiv marcată de o operație, purtîndu-și handicapul fără să se plîngă. Am incercat în mai multe rînduri să-mi explic dificultatea ei de a scrie. Cu o excepție, n-a scris nimic. În afara excelentelor interviuri din Dilemă anilor din urmă. Țîța era un povestitor înnăscut. Istoriile ei
Tita by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14811_a_16136]
-
lui Arghezi despre �instituția literară Capșa": aici se fac și se desfac gloriile scriitoricești, cine e prost la Capșa nu poate fi deștept în altă parte etc. (Camil Petrescu era dintre cei care doar lansau idei: surzenia a fost un handicap care a lucrat în favoarea lui). Orice cîrciumă sau cafenea postcomunistă e ridicată azi la rang de Capșa și orice criticastru crede că îl are pe Arghezi în el cînd se desparte de amici și se apucă de scris. Conversația de
Urechiștii by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14865_a_16190]
-
pus cu răsarita la pc și băzăresc" etc. (în exemple am introdus, pentru a ușura lectura, diacriticele și am generalizat cratima). Se verifică astfel tendința recentă de a contracara globalizarea prin reevaluarea graiului local, care încetează să mai fie un handicap și devine atu expresiv. Oricum, merită continuată discuția asupra celorlalte particularități.
Mesaje moldovenești by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15275_a_16600]
-
Această stare tacită de dispreț și de beligeranță s-a perpetuat o bună bucată de vreme, mai exact pînă cînd și unii, și alții, au început să resimtă ca pe o frustrare profundă, dacă nu chiar ca pe un real handicap, absența unui autentic parteneriat. Pentru că exact în măsura în care artistul are nevoie de valorile concrete ale mediului economic, și omul de afaceri are o nevoie imperativă de valorile simbolice pe care i le poate oferi mediul artistic. Fără valori economice reale și
Allianz..., ca imperativ moral by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15331_a_16656]
-
de cărți în care, ca în ghidurile practice, să se dea un minim necesar de cunoștințe geografice, muzicale, literare, matematice, de chimie și fizică etc. Sugerez celor interesați cîteva titluri de colecție: "Cartea incultului", "Colecția pentru proști", "Cînd ești bîtă", "Handicapul cultural și remediile lui", "Cvasi-analfabet". Problema ar fi că e destul de dificil să faci cadou o carte dintr-o asemenea colecție. Deci nu rentează.
Actualitatea by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15428_a_16753]
-
occidentalizată. Așa să fie? Oare nu puține din mentalitățile noastre de azi - lipsa de entuziasm pentru "capitalism", scepticismul, demonizarea averii, "egalitarismul", fatalismul, evitarea confruntării directe, speranța în personalitățile providențiale și paternaliste, fidelitatea față de biserică etc. - pe care le socotim "păcate, handicapuri congenitale" ale nației ar fi mult mai ușor de înțeles și de făcut profitabile dacă am încerca să zăbovim puțin asupra ghidului medievalității românești pe care Neagoe ni l-a pus la dispoziție? Fiindcă aici avem exact opusul cazului cantemirian
Fantoma părintelui ucis by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15425_a_16750]
-
sortit să joace, mereu, același joc: de-a subvenția și de-a falimentul. În ceea ce se înțelege prin cultura performantă a unei economii de piață veritabile (ceea ce, evident, deocamdată nu e cazul nostru) filmul românesc e un produs născut cu handicap. Nici noul Noro nu face excepție. Am văzut filmul la Scala, într-o după-amiază de sîmbătă, într-o sală goală. Departe de mine imaginea maselor care ar trebui să ia cu asalt cinematograful pentru că a apărut "un nou film românesc
Cinema cu handicap by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15504_a_16829]
-
românesc"! Și totuși, poți să te prefaci că nu vezi? Poți să ignori întîlnirea ratată dintre un film și "publicul lui", altul decît cel al premierei de gală? Nu înseamnă să-i recunoști, o dată în plus, condiția de "film cu handicap"? Apoi, în același sens, am remarcat, în unele comentarii apărute în presă după premieră, o deplasare a accentului de pe obiect (filmul propriu-zis) pe subiect (povestea unui copil cu "handicap locomotor", interpretat chiar de un copil cu handicap locomotor), și un
Cinema cu handicap by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15504_a_16829]
-
înseamnă să-i recunoști, o dată în plus, condiția de "film cu handicap"? Apoi, în același sens, am remarcat, în unele comentarii apărute în presă după premieră, o deplasare a accentului de pe obiect (filmul propriu-zis) pe subiect (povestea unui copil cu "handicap locomotor", interpretat chiar de un copil cu handicap locomotor), și un anumit ton călduț de "bunăvoință obligatorie" (care, bănuiesc, pentru un cineast autentic, cum e Gabrea, trebuie să sune enervant). E adevărat că, în contextul de semideșert al cinematografiei românești
Cinema cu handicap by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15504_a_16829]
-
de "film cu handicap"? Apoi, în același sens, am remarcat, în unele comentarii apărute în presă după premieră, o deplasare a accentului de pe obiect (filmul propriu-zis) pe subiect (povestea unui copil cu "handicap locomotor", interpretat chiar de un copil cu handicap locomotor), și un anumit ton călduț de "bunăvoință obligatorie" (care, bănuiesc, pentru un cineast autentic, cum e Gabrea, trebuie să sune enervant). E adevărat că, în contextul de semideșert al cinematografiei românești de azi, în care apariția meteorică a cîte
Cinema cu handicap by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15504_a_16829]
-
puțin aceeași convingere. Dimpotrivă. Cu cîteva mici modificări de scenariu, Noro ar fi putut fi făcut, exact ca și acum, și pe vremea lui Ceaușescu (dacă ar fi existat, prin absurd, comanda ideologică: "un film educativ despre un copil cu handicap"). Altfel spus, filmul nu reușește să spargă, decît rareaori, o pojghiță de convențional, de clișeu, de previzibil, care îmbracă totul. Totul - cu excepția micuțului din rolul principal - Tudor Necula, un copil cu o substanță sufletească excepțională, pe care regizorul a știut
Cinema cu handicap by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15504_a_16829]
-
de pa-săre rănită - , copilul aduce un adevăr și o autenticitate răvășitoare; paradoxal, el e un personaj memorabil în sine, dincolo de ficțiunea propriu-zisă. Ma-rea calitate a filmului e tocmai inocența știutoare a acestui copil, miraculoasa demnitate cu care își trăiește handicapul. Ideea - bună - a scenariului (scris de Răsvan Popescu și de regizor) e aceea de a pune într-o continuă balanță dramaturgică forța secretă a unui copil neajutorat și vulnerabilitatea lumii "normale" din jur. O altă idee interesantă e aceea de
Cinema cu handicap by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15504_a_16829]
-
actor talentat, ca Marius Stănescu, prins pe picior greșit)... Finalul împinge filmul într-o direcție falsă: copilul e urcat de tată, cu chiu cu vai, pe scara unui tobogan uriaș, de unde își dă drumul, apoteotic! Ca și cînd depășirea unui handicap ar însemna, neapărat, mimarea "normalității"... Intuind, parcă, eroarea, autorul îi lipește acestui final o declarație concluzivă, a copilului, extrasă ca dintr-un jurnal vizual ( cu frînturi risipite și în restul filmului): "deci după părerea mea nimeni nu are nici o vină
Cinema cu handicap by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15504_a_16829]
-
și în restul filmului): "deci după părerea mea nimeni nu are nici o vină, trebuie să-mi duc crucea mai departe, să lupt, și totul va fi bine". O concluzie potrivită nu numai acestui film, dar și unei întregi cinematografii cu handicap. Noro, O producție Artis Film România și Compania Română de Radio și TV. Distribuit de: Ro-Image 2000. Regia Radu Gabrea. Scenariul: Răsvan Popescu și Radu Gabrea. Imaginea: Marian Stanciu. Muzica: Adrian Enescu. Montaj: Melania Oproiu. Decoruri: Mircea Rîbinski. Sunet: Anușavan
Cinema cu handicap by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15504_a_16829]
-
Prea puține dintre peliculele de vîrf aduse la festivaluri, gale sau zile festive - grație instituțiilor culturale de pe lîngă ambasade - sînt reținute spre difuzare pentru publicul larg: 2 filme franceze, un film italian, 4 britanice, nici unul finlandez sau maghiar. Descurajarea și handicapul sînt reprezentate de etatismul rețelei de cinematografe - singura din această parte a Europei rămasă cu stigmatul naționalizării din 1948. Opacitatea inapatenței și retardările sistemului moștenit - în ordinea solicitudinii culturale în primul rînd, apoi a dotărilor tehnice și a confortului - sînt
Suferințele mafiei by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/15525_a_16850]
-
toate zilele. E vorba de maiorul Ovidiu Garcea care se ocupă de cazurile de furturi de mașini care intră în parohia poliției Capitalei. În reportajul din Independent, maiorul Garcea e prezentat drept un polițist fără pată, care are un serios handicap din cauza omonimului său de la ProTv. Cînd se recomandă infractorilor pe care îi anchetează, trebuie să-i aștepte să-și termine hohotele de rîs, pentru a putea sta de vorbă, serios, cu ei. Și, mai spune Garcea maiorul, cînd a avut
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15528_a_16853]
-
multă vreme nevoie, fie că e vorba despre romanul neterminat al lui Mircea Nedelciu, despre Rețeaua Caraman, cu date referitoare la un celebru caz de spionaj românesc în Vest, sau despre subiecte disputate ca scrierea Evangheliilor, iudaismul, integrarea persoanelor cu handicap și, nu în ultimul rînd, raporturile Bisericii Ortodoxe Române cu dictatura comunistă. Religie și naționalism... are la origine o lucrare de doctorat, susținută în 1995 la Universitatea Liberă din Bruxelles de Olivier Gillet, cercetător la Institutul de Studiu al Religiilor
Perspective de istorie recentă by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15513_a_16838]
-
cel mai puternic ziar din România post-decembristă s-a născut din falimentul ziarului Scînteia. Din comoditate sau din așa-zise scrupule, lui Dumitru Tinu nu i se recunoaște meritul impunător de a fi pornit la construirea unui ziar cu un handicap uriaș de imagine. Și nu se spune nici că fostul președinte al Clubului Român de Presă, care era Dumitru Tinu, a fost externist la Scînteia. Deși meritul lui Dumitru Tinu e tocmai acela de a fi izbutit să se impună
Voința de echilibru by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14393_a_15718]
-
spune nici că fostul președinte al Clubului Român de Presă, care era Dumitru Tinu, a fost externist la Scînteia. Deși meritul lui Dumitru Tinu e tocmai acela de a fi izbutit să se impună ca președinte al acestui club, cu handicapul de la Scînteia. Ceea ce e de admirat, după mine, la Dumitru Tinu e extraordinarul său efort de a rupe Adevărul de Scînteia, în paralel cu dorința de a face din ziarul său, azi, cel mai puternic cotidian din România. Dacă n-
Voința de echilibru by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14393_a_15718]
-
PRM și PSD. în felul acesta dl. Paleologu s-a văzut pus la stîlpul infamiei pentru o vină mărturisită (fără ca cineva să reamintească acest aspect destul de neobișnuit pentru societatea românească de azi), PNL a intrat în alegeri cu un nemeritat handicap de imagine, în vreme ce alde Ilie Neacșu, Corneliu Vadim Tudor, Mihai Ungheanu sau Eugen Florescu sînt și azi precum crinii imaculați. Iar acestea s-au petrecut în anul 2000, cînd președintele țării era Emil Constantinescu, iar PNȚCD (partid martir al închisorilor
Ochelarii de cal ai istoriei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14372_a_15697]
-
și opiniile despre autor, fiindcă "rumoarea" interpretativă ar putea uneori să înlocuiască, așa cum se și întâmplă de fapt, "contactul personal cu opera". Contează pe experiența sa de lectură, pe meditativ și dubitativ, în privința receptării, pe analiza dezinvoltă a textelor. Un handicap mărturisit este acela că un critic tânăr trebuie să devoreze în trei ani ceea ce alții au asimilat în trei decenii. Este într-adevăr un efort copleșitor pentru cineva care vrea cu tot dinadinsul să citească și să înțeleagă mersul sau
Mizantropul bine temperat by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/14467_a_15792]
-
au întîrziat nepermis de mult anunțul oficial al existenței ediției 2002. Probabil că au fost nenumărate runde de negocieri între persoanele și părțile implicate, că s-au comis compromisuri, că timpul "s-a transformat, în cele din urmă, într-un handicap. Esențial, după părerea mea, este faptul că cedările de toate părțile (tîrzii, e drept) și bine temperarea orgoliilor au lăsat, finalmente, ca festivalul să se întîmple. Iar eu consider asta ceva important pentru breasla teatrală, pentru pulsul pe care îl
Spectacole și spectacole by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14476_a_15801]