106 matches
-
care prin asta își făcuse nume prost în toată istoria. Cert este că, la un moment dat, Verdunel se trezi vorbind singur pe un hol imens, decorat ca-n basme. - Băi, tată, să vezi că mă rătăcii, dreacu’ pă-n hardughie își zise Verdunel fără să se îngrijoreze. Avea cu el și interfonul dar și telefonul mobil. Când în încercă pe primul nu reuși decât să audă un fâsâit și nici un răspuns. Culmea, nici telefonul mobil, deși funcționa, nu avea semnal
UN OLTEAN LA CURTEA REGELUI SOARE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 by http://confluente.ro/mihai_batog_bujenita_1418751989.html [Corola-blog/BlogPost/340390_a_341719]
-
baladă Și legende despre șatră Peste veacuri stau dovadă, Despre lumea lor ciudată, Ce-au văzut, ce-au să mai vadă: Căruțele ce trec în șir, Cu cai ce merg ca la paradă, Și scârțâie în zeci de locuri, Iar hardughia stă să cadă. Un tânăr mai înfipt din fire Pe calul său face bravadă. Iar seara, când se strâng la foc, Se-aude chiar și-o serenadă Și șoapte de îndrăgostiți Se-aud sub lună, în livadă. Dar printre ei
GAZELURI de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 by http://confluente.ro/leonte_petre_1427617506.html [Corola-blog/BlogPost/377203_a_378532]
-
cu șolduri rotunde și sâni copți și c-o privire numai săgeți...M-am dus imediat cu gândul la Sulamita din Biblie, părea că ea este acestă făptură pe care-am întâlnit-o eu rătăcită pe-aici. Am sărit din hardughia mea și m-am apropiat de Agneta. Cineva parcă din interior mi-a vorbit tare: “Piai ,Satano, că ispita te va duce la pieire!” și cam în acelaș timp Agneta mi-a strigat: “Pleacă de-aici, Mihaly, că dacă ne
ÎNGERUL CARE A CĂZUT DIN PARADIS -FRAGMENT-CONTINUARE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1687 din 14 august 2015 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1439534151.html [Corola-blog/BlogPost/373262_a_374591]
-
supt într-înșii muguri - euforie cum sugi măsele-n care carii dor de plictiseală - câte un strigoi mai mută un decor spre nevăzut: dar - zău - nu merită crezut totul în lume-i să te păstrezi sloi! ...e-atâta plictiseală-n hardughie: nu-i mai plătesc lui Dumnezeu - chirie! TEATRUL LUMII e comedie: doamne cu regi se taie trebui' s-azvârli - din oameni - totul sânge; păpușa blestemată - proasta - plânge: rămâne-n scenă numai vâlvătaie! cu butoniera-n gât - toți sunt nebuni și
CONTRADICŢII DE PRIMĂVARĂ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 89 din 30 martie 2011 by http://confluente.ro/Contradictii_de_primavara.html [Corola-blog/BlogPost/349630_a_350959]
-
s-a dus pisica S-o încerce mititica, Căci dorea ca până mâine Să se și transforme-n câine. Bagă-n priză, deci, mașina, O deschide bat-o vina, Intră, pe buton apasă, Ca un câine-n loc să iasă. Hardughia luuung icnește, Se agită și tușește, Aruncînd apoi afară Chiar un câine, bunăoară. Fericită că, în fine, Câinii nu se vor mai ține S-o alerge ziua toată Ca s-o scuture de coadă, Iese iute la plimbare, Chiar pe
MAŞINA DE VISE de MIHAI MANOLESCU în ediţia nr. 1580 din 29 aprilie 2015 by http://confluente.ro/mihai_manolescu_1430284612.html [Corola-blog/BlogPost/348949_a_350278]
-
Aerostației. Avea un aparat Blériot. Erau puține aparate pe vremea aia. Avionul lui Vlaicu a fost al doilea, al treilea. Și a început o întrecere amicală. Farman-ul era mai greoi, Blériot-ul era mai mic. Farman-ul zbura mai încet, era o hardughie mare, ca o magazie. Blériot-ul avea motor mic, de 30-35 de cai putere. Avionul lui Vlaicu avea motor bun și zbura mai repede. Aurel Vlaicu i-a întrecut pe toți. Aparatul lui era mai bun!” Accidentul lui Aurel Vlaicu
Povestea primului avion românesc. Cum era să colaborezi cu Aurel Vlaicu - File de istorie () [Corola-website/Journalistic/102291_a_103583]
-
aveți în lada asta? întreb eu. - Un contor Gaiger-Muler... - Cum? Dintr-ăsta ați adus cu voi?! N-ați găsit unul de un tip mai nou și mai ușor?... - Am luat și noi ce ni s-a dat! - Sfinte Sisoe! Ditamai hardughie de cutie pentru un biet detector!... Dar ce era să facem? Aveam totuși nevoie de o sculă ca să măsurăm radiațiile din zonă. Eram decis să nu mai expun pe nimeni la radiații, fără rost. Cu chiu, cu vai și cu
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (6A) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2006 din 28 iunie 2016 by http://confluente.ro/viorel_darie_1467096491.html [Corola-blog/BlogPost/378909_a_380238]
-
premiul Nobel. În sfârșit, lumea plecă. Rămaseră Inginerul si Asistentul, un tânăr care terminase cu succes facultățile de Medicină si Calculatoare și care contribuise substanțial la completarea bazei de cunoștinte a sistemului expert. Inginerul, obosit, îl intrebă: - Ce facem cu hardughia ? Aș lăsa-o aici până mâine dimineață, dar... - Lăsați că o păzesc eu, se repezi Asistentul. Și așa voiam să-i verific zona de cunoștințe referitoare la cancer. - Mulțumesc, răsuflă ușurat Inginerul. Abia aștept să merg acasă, să mă trântesc
DORINŢA de DAN NOREA în ediţia nr. 1271 din 24 iunie 2014 by http://confluente.ro/Dan_norea_1403597052.html [Corola-blog/BlogPost/374248_a_375577]
-
cu o fauna care Își Împărțea perfect spațiul de supraviețuire. Povești cu stafii și vampiri care se hrăneau cu sângele călătorilor ce poposeau acolo peste noapte, Inca persistau În legendele locului. Astfel se face că, prezența unei femei singure În hardughia aceea, era privită că un lucru care avea neapărat o legatura secretă cu strigoii, cu diavolul În persoana. La Început, localnicii au ocolit-o pe cat le-a fost cu putință și cu greu și-a găsit oameni care s-o
Editura Destine Literare by Melania Cuc () [Corola-journal/Journalistic/99_a_392]
-
se aruncă în mare și este crezut mort. Se duce la Montfermeil, după ce își ia, de la domnul Lafitte, banii pe care îi deținea sub numele de Madeleine, și o cumpără pe Cosette de la nemiloșii hangii. Se mută la Paris, în hardughia Gorbeau, de unde este nevoit să plece din cauza lui Javert, care îl urmărește din nou. Scapă de el și se duce împreună cu Cosette, pe care o îndrăgea acum enorm, la mănăstirea Petit-Picpus. Acolo îl întâlnește pe grădinarul moș Fauchelevent, care îl
Mizerabilii () [Corola-website/Science/299393_a_300722]
-
deloc. Tatăl lui Marius moare iar băiatul își dă seama de iubirea pe care i-o datora tatălui său datorită discuției miraculoase pe care o are cu domnul Mabeuf. Supărat pe bunicul său pleacă de acasă și se stabilește în hardughia Gorbeau, vechea locuința a lui Jean Valjean. Se împrietenește cu membrii grupului A.B.C.: Enjolras, Combeferre, Jean Prouvaire, Feuilly, Courfeyrac, Bahorel, Laigle, Joly și Grantaire, dar nu intră în grupul lor ce luptă pentru înfăptuirea revoluției. Se întâlnește cu o
Mizerabilii () [Corola-website/Science/299393_a_300722]
-
Ursulei sale, căci el așa credea că o cheamă. Câteva luni este disperat dar se ivește un prilej de a o revedea pe Cosette și de a-i salva viața bătrânului Leblanc. Într-o zi, în camera alăturată lui din hardughia Gorbeau, vecinii Jondrette îi au ca musafiri chiar pe Cosette și pe tatăl său. Acești vecini trimit tuturor scrisori pe nume false cerând, sub diferite pretexte, bani celor milostivi. Noile lor victime sunt chiar persoanele atât de dragi lui Marius
Mizerabilii () [Corola-website/Science/299393_a_300722]
-
omenirii", o dată atins, urma să dureze mult mai mult decât epocile de piatră, a fierului, a bronzului, neoliticul, paleoliticul și toate orânduirile istorice la un loc, va recunoaște că cei șaptezeci de ani de comunism sunt un biet intermezzo. O hardughie prost făcută de ageamii, prăbușindu-se de la sine, cam ca instalația de îmbogățire a lui Zorba Grecu, cam ca satul sucombând în canibalism din Cevengur, al lui Platonov, sau câmpul cultivat cu cartofi din care ies doar legiuni de viermi
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
vreun bețiv ieșit din prea-multele bodegi înșiruite de-a lungul șoselei, te încearcă, la fiecare kilometru, spaima că vei fi strivit de coloanele de TIR-uri. Deși e sfârșit de săptămână și n-ar avea dreptul legal să circule, aceste hardughii ale morții, care în țara lor n-ar încălca legea nici să le picuri cu ceară, aici, pe tărâmul renumit pentru frățietatea perfectă între polițiști și borfași, camioanele ce vin dinspre Asia și merg spre Occident își fac de cap
Ungaria se termină la Szeged, România începe la Babadag by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16835_a_18160]
-
șef Bițu, știți ceva, i-a spus capul familiei. Nevastă-mea are în oraș o verișoară. Nemțoaică și ea. Are o casă mare, pe strada Deea. În partea de miază-noapte a târgului. Zitta, verișoara mea interveni doamna Mândrilă are o hardughie de casă. Mare. Cu mai multe camere. Cu intrări separate din holul central. Are-n total 6 odăi mari și late. Călduroase. Elegant mobilate. Stă într-o zonă foarte liniștită. Ar fi dispusă să primească pe cineva în gazdă. Ea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
era așa de milă de bietul Joe Gorman că nici nu mă puteam concentra. Apoi, după ce mi-au luat doi dolari a doua zi de dimineață, cam de două ori mai mult decât trebuia să coste o cameră într-o hardughie ca aia, și după ce mi-am cumpărat un mic dejun uriaș, de care aveam mare nevoie, nu mi-au mai rămas destui bani pentru un bilet de autobuz până la Chicago. I-am telegrafiat lui Simon să-mi trimită niște bani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
intru ba într-un magazin, ba în altul... Imediat știi care-i de stat și care-i privat. În ăla de stat au rămas aceleași raioane ca pe vremea lui Ceaușescu, numai că-s mai jerpelite și mai prăfuite, niște hardughii mari în care găsești te miri ce. șefii n-au nici un interes să facă vânzare mai mare, că, vând - nu vând, ei tot ăla salar îl iau, vorba aia: „Timpul trece, leafa merge, noi cu drag muncim la stat”. Sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
stilului) cade în aceeași ambiguitate. „Acolo unde există o construcție - zice el - stilul e mai puțin prețios”. Ba nu, mai ales unde e o construcție stilul se impune neapărat, dacă e să fie cu adevărat un edificiu și nu o hardughie sau o baracă. Tot ce e expresie a spiritului uman rezistă prin stil și numai prin stil; pentru a lua un exemplu mai puțin uzitat, iată un filozof german, Bardili, contemporan cu Hegel și care a elaborat un sistem înrudit
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
telegarului central, icnește a răzbunare mai ales că vasluienii n-au nimic eligibil pentru că Europa nu-i de nasul lor... Politicul țâcă nu-i prea învățat cu tărbaca și mârâie-n barbă că s-a băgat unde-i ia foc hardughia și rămâne fără clienți. PC "Popolul" Consternat de marile proiecte îl caută pe Ciurea călător pe la multe partide, care așteaptă laptele-n păsat (bine, și droguri), adică la crâ șmă, cu toate că la centru tot de 1 % se aude. Tace și
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
Petroșani sînt bune, la Tîrgu Jiu te ia cu parul! la Brașov este ca și la Arad, lume de tot felul, țigănime de asta cu furturi, umblă și ei mereu pe drumuri să cîștige tot din șmecherii, din furat! e hardughia aia mare, frig, ce-am pățit la Constanța, nu știam că închide gara de la miezul nopții la 5! mă duc atunci la Mangalia, dar să știi că și aici o închidem! a fost lucrarea lui Dumnezeu în ei, că mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
Fericiți cu adevărat, căci dacă unii se laudă că și-au ridicat într-o viață o casă cu propriile mâini, Cristi și Pițu au făcut-o când nici nu împliniseră zece ani. Câte puțin, cât puteau, zi de zi, iar hardughia se transforma treptat în cel mai frumos loc de pe pământ. Azi mai cumpărau câte ceva din târg, un vas, o oală, un polonic, sau găseau o noptieră aproape distrusă pe care o făceau să arate ca nouă numaidecât, după ce o curățau
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
era supărat pe șef și decât să-l înjure pe el, prefera s-o drăcuiască pe bătrână. În rest, era un băiat de treabă, locuia la bloc și părea mulțumit de viața lui. Ba, uneori, spunea: N-aș sta în hardughia asta nici dacă mi-ar da-o pe degeaba! Bătrâna ieșea primăvara în grădină cu o săpăligă mică și scormonea la rădăcinile plantelor. Dar nu se alegea nimic. Spre vară, ierburile creșteau mai repede decât florile de care avea grijă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
uitat, dar când a văzut câte sunt de făcut a renunțat. Cu puterile scăzute și voința tocită de timp, drăcuia uneori și se întreba cu glas tare (nu-l auzea nimeni) cum de a ajuns el să locuiască într-o hardughie. Și găsea un motiv, cel mai cunoscut pentru el războiul. Apoi se întindea liniștit în pat și-l aștepta pe poștaș. Dar nu se mai supăra ca altădată dacă întârzia, fiindcă deveniseră prieteni, buni prieteni. Într-o zi fostul aviator
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
Mai greu era când directorul editurii trebuia să-și comunice... sie-și că-i musai să taie 116 pagini din cartea "Martor". Ori când directorul Teatrului era somat să-i comunice autorului (tot el!) că s-a interzis reprezentarea piesei "Hardughia"... Rău cu rău, dar mai rău fără rău! Cu cenzura se mai putea discuta și insista, mai existau tocmeli, uneori cu rezultate spectaculoase (o cenzoră-șef, dna. E.D., a salvat o mulțime de cărți!), dar după desființarea (iluzorie!) a cenzurii, directorul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
ce lega clădirea de aceea a Liceului Național și îngusta trecerea, dispăruse de mult), iar în respectivul perimetru nu s-a construit, după aceea, nimic. Procesul verbal al ședinței în care s-a decis dărâmarea a constituit temeiul unei piese ("Hardughia" ) la rândul ei demolată, fiind interzisă la scurt timp după premieră și la Teatrul Național din Iași (regia, Dan Nasta) și la Teatrul din Piatra Neamț (regia, Călin Florian). Cum am mai scris, oștean fiind, am fost dus cu plutonul să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]