38 matches
-
pe drumul veșniciei. / Oaspeți astrali vom fi / Când clipele / Se vor întoarce în bucurie”. Observații încorporate în stih. „Planeta albastră / Este o stație / În trecerea spre / Nemărginire...” poezie lucrată, în mare parte, în tehnica ingambamentului, care se combină, uneori, cu hiperbatul. „Iubirea plutește / În chipuri de lumină / Forma viselor nu se va risipi / În clepsidra zilelor... // Clopot înfometat în / Anotimpuri migratoare / Suflet al lumii, / Eternă secundă / Umbră în paradisuri / Curgând...” Expresie esențială, neîmpodobită, creată din relatare și... staccato. PAULA DANIELA MATEI
ARMONII CELESTE de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 by http://confluente.ro/radu_botis_1476973923.html [Corola-blog/BlogPost/370731_a_372060]
-
greu se lasă dezghiocată povestea și în privința tehnicii compoziției. Poemele se articulează îndeobște în chip imprevizibil, prin parataxă și prin enumerații volatile, construcțiile fiind nu arar derutante (cam în același fel ca surprizele pe care ți le rezervă, să zicem, hiperbatul) cîtă vreme proiectul lor de ansamblu rămîne, voit sau nu, obscur : „Labirinturi absurde / pînă la sacrificiul unei fugi în trecut / ochiul meu strivit melancolic / îngerul c-o singură aripă într-o zi de sabat / cînd te-apasă plictisul și găsești
HIMERE DE PHAROS de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 272 din 29 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Culesul_fructelor_de_dupa_mircea_micu.html [Corola-blog/BlogPost/355919_a_357248]
-
unor enunțuri formulate de unele persoane. Inversiunea constă în răsturnarea cuvintelor în propoziție, pentru a pune în evidență un anumit termen. Exemple: <br>"Impertinentul participant a fost scos afară din sala de conferințe." <br>"Deșteptul copil a luat nota 10." Hiperbatul este o inversare în topica normală prin care termenul asupra căruia se dorește atragerea atenției este plasat în final. Ex.:"Cine până la ora aceasta nu știe despre ce e vorba, va afla acum: discutam despre rolul Bisericii în stat. " Apostrofa
Figură de stil () [Corola-website/Science/300651_a_301980]
-
investighează cauza sinuciderii lui Ladima) și Epilogul II, povestit de autorul ce înmânează, la final, jurnalul lui Fred "destinatarului ideal"303, doamnei T. Din punctul nostru de vedere, figura cea mai potrivită pentru a reda acest tip de construcție este hiperbatul 304. Avem în vedere, în primul rând, hiperbatul de gândire (Gedanken-Hyperbaton), pe care îl percepem într-o totală disociere de procedeul inversiunii, cu care este majoritar confundat. Hiperbatul face posibilă, prin fragmentele narative consistente adăugate, ca dinamica temporală să funcționeze
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
povestit de autorul ce înmânează, la final, jurnalul lui Fred "destinatarului ideal"303, doamnei T. Din punctul nostru de vedere, figura cea mai potrivită pentru a reda acest tip de construcție este hiperbatul 304. Avem în vedere, în primul rând, hiperbatul de gândire (Gedanken-Hyperbaton), pe care îl percepem într-o totală disociere de procedeul inversiunii, cu care este majoritar confundat. Hiperbatul face posibilă, prin fragmentele narative consistente adăugate, ca dinamica temporală să funcționeze deopotrivă regresiv și progresiv. De pildă, episoadele anticipative
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
figura cea mai potrivită pentru a reda acest tip de construcție este hiperbatul 304. Avem în vedere, în primul rând, hiperbatul de gândire (Gedanken-Hyperbaton), pe care îl percepem într-o totală disociere de procedeul inversiunii, cu care este majoritar confundat. Hiperbatul face posibilă, prin fragmentele narative consistente adăugate, ca dinamica temporală să funcționeze deopotrivă regresiv și progresiv. De pildă, episoadele anticipative, numeroase, au uneori o reprezentare cvasi-metaforică: "Am bătut în ușe, și sunt surprins de sunetul bătăii auzit înăuntru, de parcă am
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
gamă, arătând cam înspre bucătărie."311 Implicit, scriitorul sugerează iarăși dorința sa de a ieși din anonimatul generației înglobând, în câmpul interpretativ al cititorului, multiple planuri. Permanent, "imaginea" cărții, a romanului, este "tăiată", intersectată într-o manieră ce amintește, pe lângă hiperbat, de parergon. Etimologic, termenul este compus din prefixoidul para, cu înțelesul de contra, și substantivul ergon, adică operă. Din punct de vedere istoric și al retoricii clasice (Quintilian), această denumire are în atenție orice discurs adăugat, fiind adoptată, din secolul
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
o grădină."451 Îmbinările conotative de acest gen, sunt recurente. Elocvent este episodul în care doamna T. se află într-un compartiment de tren și întâlnește tot "ruinele" iubirii. Bărbatul adorat era însoțit de o altă femeie și, ca un hiperbat 452, apar în final florile: "Mă așezasem...pe locul meu, lângă fereastră,(...) când a apărut în ușe, chemând că a găsit loc, recenta metresă (....). Am încremenit cu buzele întredeschise și inima îmi palpita ca o pasăre ce se zbate să
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
de a ranforsa câteva idei expuse anterior, acum din perspectiva naratologiei și stilisticii. În contextul câmpului mitic al Meșterului Manole, constatasem că narațiunea la Camil Petrescu, precum și construcția personajelor se bazează pe un datum-preexistent. Figura specifică unei atari strategii este hiperbatul, un adaos făcut de autor, care produce surpriza. Adaosurile luminează anumite aspecte care se cuvin nuanțate sau relevă un punct de vedere diferit al unui personaj sau al autorului, despre un eveniment sau alt erou. Însă în Patul lui Procust
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
rezumat al tezei de doctorat, p. 9 304 Hiperbatetimologic, desemnează depășirea, trecerea dincolo de, adică este o construcție ce se bazează în esență pe adausul făcut de către autor la final de enunț, producând surpriză. Spre deosebire de inversiune, cu care este frecevent confundată, hiperbatul nu este redundant. Cf. Gh. N. Dragomirescu, Mică enciclopedie a figurilor de stil, Editura științifică și enciclopedică, București, 1972, p. 146 305 Camil Petrescu, Patul lui Procust, ediția citată, p. 52 306 Camil Petrescu, Patul lui Procust, ediția citată, p.
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
Enunțarea propriu-zis performativă avem, de pildă, cvadrupla inserție într-un singur paragraf a noțiunii de apărare ("apăr", "mă apără", "nu-mi fac apărarea mea", "această apărare ne privește") combinată cu asertivitatea retorică prezentă prin cele mi importante figuri ale sale (hiperbatul, preteriția, protestarea de bună credință, acumularea, interogația oratorică, expresia hiperbolică)301, accentuează dimensiunea pragmatică a expunerii; secvențele argumentative propriu-zise, cele narativ-descriptive, inserții metadiscursive, toate vizează persuadarea lectorului sensibil atât la evidențe, cât mai ales la montura artistică a textului privit
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
cuvântului, iar în cea de-a doua prezintă regulile pronunției, ortografiei și sintaxei, adaugă și o parte dedicată poeticii sau artei versului. Aici definește stihurile „iambicești, dactilicești, troheos” (și le ilustrează cu versuri alcătuite de el), apoi figurile „gramaticești” (elipsa, hiperbatul, silepsa, anacolutul), încheind cu alegoria și metafora, văzute ca fundamentale în retorică. Terminologia lui V., în cea mai mare parte calchiată după italiană, se întrebuințează și astăzi, iar autorul, deși era orientalist și întocmise un dicționar român-turc, a contribuit la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290399_a_291728]
-
gratuitatea, ludicul, prețuind decorul, ornamentația, fastul, strălucirea, reliefând anomalii și contraste, cultivând fabulosul, fantasticul, spectaculosul. În poezie, unde proliferează sub denumiri precum concettism, gongorism, marinism, eufuism, prețiozitate, cultivă expresia șocantă, paradoxul, artificiul, excesul verbal și imagistic, figurile caracteristice fiind oximoronul, hiperbatul, catahreza, șarada, calamburul; în proză și teatru, satisface gustul pentru extraordinar, pentru aventură, pentru peripeții, pentru criptic, pentru mister, și în acest scop complică narația, ramifică acțiunea prin episoade adiționale, mai mult sau mai puțin aderente la trunchiul epic, introduce
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285653_a_286982]
-
tipuri de construcție prin care emițătorul selectează un termen pentru a-l evidenția. Figură de insistență, emfaza este întotdeauna însoțită de intensificarea fonetică a expresiei, de prezența unei intonații și, eventual, de schimbarea ordinii sintactice în propoziție prin dislocare sau hiperbat. Emfaza poate constitui și o trăsătură a oralității, întrucît în comunicarea orală se manifestă printr-o exagerare în ton, în voce, în semnificație. Un enunț de tipul Vacanța!, de ex., poate avea sensuri multiple, mai bogate din punctul de vedere
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
negativă, efectul emfazei poate fi ironic sau retoric: Un gînd puternic, dar nimic - decît un gînd" (M. Eminescu). Emfaza nu constituie o categorie cu un statut bine definit, ci permite doar gruparea unor fenomene cu efecte similare. V. focalizare, dislocare, hiperbat, ironie, topică. DU MARSAIS; FONTANIER 1977; DSL 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; VARO - LINARES 2004; BUSSMANN 2008. AC EMIȚĂTOR. Punctul de început al procesului comunicării, aflat în opoziție cu termenul receptor, care reprezintă punctul final. Termenul se referă la cel care
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
cu auditoriul). Catherine Fromilhague și Anne Sancier disting patru categorii de figuri: (1) figuri care se bazează pe semnificant (forma cuvîntului): aliterația, asonanța, paronomaza etc.; (2) figuri care se bazează pe combinări sintactice deosebite, sau figuri de construcție: anacolutul, zeugma, hiperbatul, hipalaga, elipsa etc.; (3) figuri care se bazează pe sensul anumitor cuvinte, numite figuri de sens sau tropi: comparația, metafora, sinecdoca, metonimia; (4) figuri care se bazează pe sensul global al unui enunț (numire figuri de gîndire: ironia, hiperbola, litota
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
Georges Molinié propune repartizarea figurilor în două subgrupe: figurile macrostructurale, a căror existență apare evident și material: alegoria, hipotipoza, prozopopeea (numite și figuri de gîndire) și figurile microstructurale, a căror existență nu este nici evidentă, nici întotdeauna efectiv izolabilă: chiasmul, hiperbatul (figuri de dicție, figuri de construcție și figuri de sens sau tropi). Figurile intervin la nivelul elocuției și constituie esențialul retoricii, pentru că tot ceea ce se vede sau, mai degrabă, tot ceea ce se aude, în manifestarea discursului, depinde practic de elocuție
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
vorbire, ca Arghezi (dar într-un fel al său), în cele mai insolite moduri, pune lucrurile și cuvintele în relații imprevizibile, amuzante și deconcertante, sucește fraza în fel și chip, uneori o rupe, o schilodește, frecvent o artificializează ilar prin hiperbat. La nivel lexical, prozatorul schimonosește vocabulele, creând adeseori pe această cale altele, lansează calambururi, inventează porecle, aplică epitete și calificative bufe. Amestecând reprezentările și limbajele, în spirit demitizant, el orientează scripticul, literaturizează oralitatea, înjosește sublimul, proiectează prozaicul în metafizic, reduce
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287223_a_288552]
-
dintre viziunea celor doi constă în subiectul ce experimentează trezirea: unul preferând eul poetic, celălalt, generalizând, omul. Tributul acestei idei quasimodiene datorat Canturilor este confirmat și scos în evidență de adjectivul ignoto, pus în valoare prin modificarea topicii firești, prin hiperbat; în vreme ce scriitorul sicilian îi acordă acestuia greutate prin plasarea la început de vers, de exemplu în Forme de arbori chinuite, în Imn Patriarhilor autorul romantic îl plasează la final de stih și îl reliefează prin separarea de regentul sau. În
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
imitatio Christi. Apariția numelui lui Iisus scris cu flăcări deasupra capului eroinei aflate pe rug este elocventă în acest sens. Ca și în Vlad Țepeș, prezența protagonistului metamorfozează tot ce atinge. Traducerile lui I. din Vergiliu, respectând sintaxa, topica și hiperbatul originar, presupun, la rându-le, o lectură pornită din înțelegerea conceptului de poezie și de limbă. Traducătorul încearcă „să spargă barierele” limbii române, convins fiind că „stihia” ei o permite, și să restituie o limbă „organică și esențială, a adevărului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287578_a_288907]
-
și adjectivale sunt cele mai conservatoare, ceea ce explică existența structurilor cu centru final doar în grupul nominal și în cel adjectival și a discontinuităților caracterizând grupul nominal și grupul adjectival. 1.3. Structuri discontinue Structuri discontinue (denumite în literatura tradițională hiperbat) (v. Devine și Stephens 2006 cu referire la latină; Ledgeway 2012: 43-45, 61-64, 68, 258-281 cu referire la latină și la limbile romanice timpurii; Moldovanu 1969 cu referire la limba lui D. Cantemir) se găsesc, cu o frecvență redusă, în
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
Position of the Light Adverbials si, cam, mai, prea, and tot in the Verbal Cluster: Synchronic Variation and Diachronic Observations", în: Pană Dindelegan et al. (eds) 2015: 385-416. Moldovanu, D. 1969. "Influențe ale manierismului greco-latin în sintaxa lui Dimitrie Cantemir: hiperbatul", în: I. Gheție (coord.), Studii de limbă literară și filologie. București: Editura Academiei, 25-50. Müller, G. 1998. Incomplete Category Fronting: A Derivational Approach to Remnant Movement in German. Dordrecht: Kluwer. Müller, G. 2004. "Verb-Second as vP-First", Journal of Comparative Germanic
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
ce decurge de aici, cu tot stressul șomajului recent, Răzvan Petrescu lucrează la o nouă carte și își caută o slujbă: Da, scriu. E o carte tristă. O nuvelă al cărei personaj se numește Eulampia, în care folosesc conotațiile apotropaice, hiperbatul, parecheza, tmeza și zengma. într-un mod semasiologic. Un text care are deja aproape 500 de pagini și nu știu ce este. Un anunț: ofer servicii de administrator vilă, spăl, calc, gătesc, fac curat, la nevoie latru prin curte. Rog seriozitate." Căldură
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12711_a_14036]
-
ca Adrian Bodnaru, un stil numai al lor, un idiolect. Făcând abstracție de vocabular (care nu spune mare lucru despre structura unei poezii), sintaxa lui e una dislocată, abruptă, ruptă, întreruptă... Retoric vorbind, figurile-i de predilecție sunt tmeza și hiperbatul, - adică "tăietură" și "trecere dincolo, ieșire (din cadru), depășire". Ceea ce presupune un, dacă vreți, "sadism" față de sintaxa unanimă și de obștescul material verbal. În care el, poetul, tăia ca-n carne vie. Verbul din urmă e la imperfect pentru că, azi
Adrian Bodnaru prezentat de Șerban Foarță by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/7977_a_9302]
-
anumită contemporaneitate. Autorul examinează patru categorii figurative, patru "mari dominante retorice" din textul Istoriei ieroglifice în încercarea de a izola patru din principalele componente ale construcției persuasive urmărite tot timpul în filigranul cercetării sale: figurile inversiunii și ale reversibilității (anastrofa, hiperbatul, chiasmul ș.a., care se pretează adeseori "abuzului formalist" atît de frapant în cartea lui Cantemir, de unde și decupajele suprarealiste care s-au practicat, de Nichita Stănescu dacă nu mă înșel), figurile incongruentei (care sînt urmărite și în compoziția narativa a
Barocul lui Cantemir by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Imaginative/14771_a_16096]