1,133 matches
-
și diversificării stilistice pe care aceștia o aduc în epocă, se remarcă ambiguizarea descrierii la Sadoveanu, procedeele mai tradiționale ale lui Rebreanu, modernitatea lui Blecher, excesul ornamental al lui Mateiu Caragiale; numeroase ilustrații convingătoare provin din texte de Camil Petrescu, Hortensia Papadat-Bengescu, Mihail Sebastian, Ionel Teodoreanu, G. Călinescu, Anton Holban. Cum observă autoarea, teoriile autorilor vremii sînt adesea mai îndrăznețe decît practica scrisului lor, care rămîne destul de tradiționalistă, cu o tendință spre amplificarea descrierii figurative și a prozei poetice. De altfel
Tablouri în mișcare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11234_a_12559]
-
Doamna T., cu "fetița" lui Holban (probabil autorul cu cele mai contemporan europene personaje feminine din literatura interbelică), de asemenea cu Lina cea atît de crud eviscerată și expusă privirii de creatoarea celei mai dezvrăjite umanități din aceeași literatură interbelică, Hortensia Papadat-Bengescu, cu mai apropiatele în timp (nu obligatoriu și în autenticitate feminină) Estera (din Recviem pentru nebuni și bestii, Augustin Buzura) și Tonia (din Don Juan, Nicolae Breban) și, în sfîrșit, cu deja menționata Simona, nume generic pentru o comunitate
Treisprezece eroine by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/14895_a_16220]
-
Gabriel Dimisianu Au apărut două noi cărți despre Hortensia Papadat-Bengescu, una scrisă de Eugenia Tudor-Anton (Hortensia Papadat-Bengescu, marea europeană, Ed. Național), cealaltă de Liana Cozea (Exerciții de admirație și reproș, Ed. Paralela 45). Să observăm că exegeza feminină bengesciană, și până acum precumpănitoare cantitativ, sporește în continuare. Voi nota
Noi cărți despre "marea europeană" by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/15269_a_16594]
-
Gabriel Dimisianu Au apărut două noi cărți despre Hortensia Papadat-Bengescu, una scrisă de Eugenia Tudor-Anton (Hortensia Papadat-Bengescu, marea europeană, Ed. Național), cealaltă de Liana Cozea (Exerciții de admirație și reproș, Ed. Paralela 45). Să observăm că exegeza feminină bengesciană, și până acum precumpănitoare cantitativ, sporește în continuare. Voi nota deocamdată câteva impresii despre cartea Eugeniei Tudor-Anton
Noi cărți despre "marea europeană" by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/15269_a_16594]
-
bengesciană, și până acum precumpănitoare cantitativ, sporește în continuare. Voi nota deocamdată câteva impresii despre cartea Eugeniei Tudor-Anton, de care s-a întâmplat să iau cunoștință mai întâi. Eugenia Tudor-Anton cred că este azi cercetătoarea cea mai avizată a scrierilor Hortensiei Papadat-Bengescu, ca editoare, din 1965, întâi a teatrului și apoi a nuvelelor și romanelor, în volume prevăzute cu aparat critic bogat, cu bibliografii și tabele cronologice, cu prefețe sau postfețe. În 1972 a început să editeze seria de Opere ale
Noi cărți despre "marea europeană" by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/15269_a_16594]
-
Papadat-Bengescu, ca editoare, din 1965, întâi a teatrului și apoi a nuvelelor și romanelor, în volume prevăzute cu aparat critic bogat, cu bibliografii și tabele cronologice, cu prefețe sau postfețe. În 1972 a început să editeze seria de Opere ale Hortensiei Papadat-Bengescu, în colecția "Scriitori români" de la Minerva, ducând-o până la volumul 5, apărut în 1988. Publicarea seriei de Opere s-a oprit, nu din vina editoarei, la acest volum 5. Cartea de care mă ocup adună o parte din ce
Noi cărți despre "marea europeană" by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/15269_a_16594]
-
de la Minerva, ducând-o până la volumul 5, apărut în 1988. Publicarea seriei de Opere s-a oprit, nu din vina editoarei, la acest volum 5. Cartea de care mă ocup adună o parte din ce a scris Eugenia Tudor-Anton despre Hortensia Papadat-Bengescu, texte publicate inițial prin reviste sau ca studii însoțitoare ale edițiilor de care am amintit. Autoarea își pune astfel mai bine în valoare contribuția proprie la cunoașterea operei bengesciene, pe care nu doar a editat-o, îngrijind-o filologic
Noi cărți despre "marea europeană" by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/15269_a_16594]
-
prea puțin cunoscut), reconstituire conectată și la aspecte biografice sau la elemente de context istorico-social. Un roman cum este Balaurul, care valorifică o experiență personală directă a scriitoarei, nu se putea să nu fie raportat la acea experiență, trăită de Hortensia Papadat-Bengescu în timpul primului război mondial, când se înrolase, ca și alte doamne din lumea înaltă, după exemplul Reginei Maria, în corpul de infirmiere voluntare al Crucii Roșii. Contactul cu "diverse ipostaze ale suferinței fizice îndurate de oameni, ale durerii, ale
Noi cărți despre "marea europeană" by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/15269_a_16594]
-
și chiar dacă nu ignoră socialul cel mai mult se interesează de ceea ce se întâmplă dincolo de "planul vizibil" al acestuia. Adică de trăirile psihice și de procesualitatea biologică, de stările maladive și de manifestările morale însoțitoare, teritoriul de acțiune vast al Hortensiei Papadat-Bengescu, îndeajuns de puțin cercetat de proza românească, de până la ea. Pentru a caracteriza din unghi propriu literatura Hortensiei Papadat-Bengescu, pentru a defini "substanța nouă" a scrisului "marii europene", cum o numiseră participanții la discuția pe care i-o consacrase
Noi cărți despre "marea europeană" by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/15269_a_16594]
-
Adică de trăirile psihice și de procesualitatea biologică, de stările maladive și de manifestările morale însoțitoare, teritoriul de acțiune vast al Hortensiei Papadat-Bengescu, îndeajuns de puțin cercetat de proza românească, de până la ea. Pentru a caracteriza din unghi propriu literatura Hortensiei Papadat-Bengescu, pentru a defini "substanța nouă" a scrisului "marii europene", cum o numiseră participanții la discuția pe care i-o consacrase scriitoarei, în 1930, revista "Tiparnița literară", Eugenia Tudor-Anton găsește că este necesar să reexamineze opiniile exprimate anterior de critică
Noi cărți despre "marea europeană" by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/15269_a_16594]
-
pe care i-o consacrase scriitoarei, în 1930, revista "Tiparnița literară", Eugenia Tudor-Anton găsește că este necesar să reexamineze opiniile exprimate anterior de critică și de unele să se delimiteze. Se delimitează astfel, printre altele, de opinia privitoare la "proustianismul" Hortensiei, opinie împărtășită de mulți. Ea o găsește lipsită de temei și o respinge ferm: "... literatura Hortensiei Papadat-Bengescu nu vine din Proust, ea nu e cu nimic tributară autorului francez și nici nu se aseamănă cu proza lui Proust". Are și
Noi cărți despre "marea europeană" by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/15269_a_16594]
-
necesar să reexamineze opiniile exprimate anterior de critică și de unele să se delimiteze. Se delimitează astfel, printre altele, de opinia privitoare la "proustianismul" Hortensiei, opinie împărtășită de mulți. Ea o găsește lipsită de temei și o respinge ferm: "... literatura Hortensiei Papadat-Bengescu nu vine din Proust, ea nu e cu nimic tributară autorului francez și nici nu se aseamănă cu proza lui Proust". Are și nu are dreptate Eugenia Tudor-Anton. Prozatoarea noastră vine într-adevăr cu o lume de personaje și
Noi cărți despre "marea europeană" by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/15269_a_16594]
-
consonanțe de atitudine între opera bengesciană și aceea a lui Marcel Proust, există o întâlnire între acestea, măcar în punctul de unde amândouă dezvoltă o critică a snobismului, văzut ca dimensiune sufletească. Pe drept cuvânt subliniază Eugenia Tudor-Anton contribuția fondatoare a Hortensiei Papadat-Bengescu în proza românească a începutului de veac XX, alături de aceea a lui Liviu Rebreanu și Camil Petrescu, pe de o parte, și a lui Mihail Sadoveanu, pe de alta. Mai apropiată ca spirit de a primilor doi, prin obiectivare
Noi cărți despre "marea europeană" by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/15269_a_16594]
-
veac XX, alături de aceea a lui Liviu Rebreanu și Camil Petrescu, pe de o parte, și a lui Mihail Sadoveanu, pe de alta. Mai apropiată ca spirit de a primilor doi, prin obiectivare și răceală, i se pare exegetei literatura Hortensiei Papadat-Bengescu, și mai depărtată de a lui Sadoveanu, cu toate că, la fel ca Sadoveanu, H.P. Bengescu înfățișează procesul disoluției lumii vechi, patriarhale, și a valorilor ei. Sadoveanu pune compasiune și chiar patetism în evocarea acestui proces disolutiv, în timp ce autoarea Concertului din
Noi cărți despre "marea europeană" by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/15269_a_16594]
-
în timp ce autoarea Concertului din muzică de Bach îl privește rece, "cu un fel de cruzime ce înfioară". De altfel "răceala" ("ochiul rece al adevărului"), necruțarea, nemiloasa luciditate dusă până la cruzime sunt, după Eugenia Tudor-Anton, trăsăturile care o impun decisiv pe Hortensia Papadat-Bengescu în literatura momentului său, prin cultivarea lor prozatoarea integrân-du-se unui curent de înnoire mai larg. Fiind cum este "ea demolează prejudecățile și idilismele semănătorismului românesc", acțiune care în chip natural o solidarizează cu sincronismul lovinescian și o apropie, după
Noi cărți despre "marea europeană" by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/15269_a_16594]
-
îndoială că l-ar fi interesat pe Valeriu Cristea, autorul eseului excepțional despre Spațiul literar, ar fi meritat să fie dezvoltate. La fel și acelea despre "femeia prizonieră, femeia captivă", astfel cum apare mai ales în prozele de început ale Hortensiei Papadat-Bengescu, dar și în teatru. Într-o scurtă addenda la volum, autoarea spune câteva lucruri despre experiența raporturilor sale cu cenzura de odinioară, în calitate de editoare a Hortensiei Papadat-Bengescu. Nefasta instituție procedase intransigent, potrivit oportunităților politice, eliminând din textele prozatoarei mai
Noi cărți despre "marea europeană" by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/15269_a_16594]
-
prizonieră, femeia captivă", astfel cum apare mai ales în prozele de început ale Hortensiei Papadat-Bengescu, dar și în teatru. Într-o scurtă addenda la volum, autoarea spune câteva lucruri despre experiența raporturilor sale cu cenzura de odinioară, în calitate de editoare a Hortensiei Papadat-Bengescu. Nefasta instituție procedase intransigent, potrivit oportunităților politice, eliminând din textele prozatoarei mai ales referirile la bolșevism, la armata rusă (fie ea și țaristă), la istoria Rusiei, chiar și la aceea mai veche (episodul Petru cel Mare), la revoluția din
Noi cărți despre "marea europeană" by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/15269_a_16594]
-
are o fire refractară și nu vrea să se supună cerințelor și canoanelor lui Marcian. Și, totuși, bombănind, ea se supune, fără să vrea. Dar ceea ce ne-a atras în mod deosebit atenția din aceste răzlețe însemnări este faptul că Hortensia Papadat-Bengescu se oprește la poezia eminesciană "Melancolie" și, imaginând o scenă în care Ina se chinuie să afle versului eminescian corespondentul muzical cât mai adecvat, scriitoarea exprimă nu numai cazna actului creator, dar analizează într-un mod aparte poezia eminesciană
Eminescu în proza Hortensiei Papadat-Bengescu by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/15429_a_16754]
-
peste drumuri, peste întinsuri, peste ape, dar a trecut pe aci, pe deasupra geamului scund, și odată cu ea, timpul s-a oprit din mers." (subl. n.) Obsesia lunii la care priveau parcă vrăjite adolescentele de la pensionul de domnișoare Bolintineanu, după cum mărturisea Hortensia Papadat-Bengescu în autobiografia scrisă pentru revista "Capricorn" (și publicată mai apoi în "Adevărul literar și artistic", în 1937) "pe nopțile cu lună plină, sunt vegheri interzise în fața ferestrei prin care, cu câteva prietene fixăm astrul până la măsura unei migrene, aproape
Eminescu în proza Hortensiei Papadat-Bengescu by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/15429_a_16754]
-
acțiunii e format din reacții, comportări, obsesii, iar mediul și raporturile dintre personaje nu mai au nimic din statura așa-zicînd eroică din romanele generației dinainte. Romanciera care l-a marcat cel mai puternic în această privință pe Holban a fost Hortensia Papadat-Bengescu. în fine, nicăieri nu sînt mai multe ca la el elementele de metaroman, învățate de la Gide. Personajul principal e narator și scriitor totodată. El trăiește gelozia din Ioana, o narează și o scrie. Mai ales de pe la sfîrșitul anilor '60
Holban la centenar by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15547_a_16872]
-
Gabriel Onțeluș Proza scurtă a Hortensiei Papadat-Bengescu propune o situație paradoxală: deși transfigurează diverse ipostaze ale identității feminine, atît viziunea, cît și mijlocirea logocentrică provin, în bună măsură, dintr-un mental de tip falocrat. Dacă obiectivarea specifică structurii romanești implică, oarecum obligatoriu, un model ordonator masculin
Sephora, Bianca și Sofia by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Journalistic/14429_a_15754]
-
propagă inefabil, astfel încît sugestia virtualităților senzuale captivează sistematic pe cititor. Efectul de lectură scontat și obținut se explică, poate, și prin dozarea, mai degrabă intuitivă, a conotațiilor arhetipale pe care Animus și Anima le angajează universal în fenomenul uman. Hortensia Papadat-Bengescu deține arta, aproape imposibil de raționalizat, dar constant detectabilă în scrieri - în pofida inegalităților stilistice evidente -, a etalării feminității prin întîlnirea celor două orizonturi existențiale: "Ea (Sephora) nu are nevoie să-și măsoare vorbele... e o copilă nevinovată și aruncă
Sephora, Bianca și Sofia by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Journalistic/14429_a_15754]
-
o văgăună mare, spartă, acum că nu o mai umpleau trupurile oamenilor... (subl. aut.). Plecă încet s-o închidă. Venea frig mult pe acolo... o luase cu tremur." Și iată cum, prin cele trei făpturi desprinse din proza scurtă a Hortensiei Papadat-Bengescu - antica Sephora, medievala Bianca și moderna proprietară Sofia -, obținem o imagine, fie și parțială, a universului feminin care, tocmai datorită discursivității literare a autoarei, evocă nevoia perpetuă de celălalt, nu ca formă a dependenței, ci ilustrare a completitudinii umane
Sephora, Bianca și Sofia by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Journalistic/14429_a_15754]
-
nu a vreunei importante figuri istorice - s-a acoperit de ridicol prin mai tot ce a scris. Se percepe astfel astăzi, când maladia feminismului a intrat într-o altă fază, poate ultima. Ai impresia că citești o pagină din literatura Hortensiei Papadat-Bengescu. Cu tot cu pseudonimele și prețiozitățile ei, scriitoarea intrase în "gura târgului" și a confraților. "Suflet milos, intelectualul...", exclamă "înțelegător" și amuzat eseistul. Coloana enumerativă de ziare la care a publicat Lucrezzia Karnabatt se sprijină, cu noimă, pe un ultim titlu
Un fidel al Mnemosynei by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/14104_a_15429]
-
Gheorghe Grigurcu Precizînd că "etalează mizeria patimilor joase", printr-o "aparent paradoxală neîndurare și lipsă de milă față de umanitatea cutremurătoare", caracterizînd-o, în consecință, drept o "idealistă cu semnul minus", Liana Cozea o situează pe Hortensia Papadat-Bengescu sub steaua neagră a Răului: "Există în romanele Hortensiei Papadat-Bengescu o fascinație a răului, a răului mereu victorios, inevitabil și dureros, o captivantă etalare de personaje predispuse la compromisuri și o neînchipuită inventivitate în a le ilustra, care nu
Despre Hortensia Papadat-Bengescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15195_a_16520]