71 matches
-
îndeobște, între simbolurile ascensionale, ale contemplării monarhice, cum îi spune G. Bachelard; la Cassian Maria Spiridon, pasărea e un simbol al căderii, e îngerul căzut. Calul, fixat de Nichita Stănescu între figurile lirice înalt semnificative e un animal solar și htonian, fiind legat de stihia apei și a focului, invocat în mitologie, mai ales, în riturile fertilității și în cele de trecere spre lumea de dincolo; în lirica lui Cassian Maria Spiridon, calul e un simbol al transferului ființei în marea
Cum ai șterge din viață neantul by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/2832_a_4157]
-
cu care poetul se înfrățește simbiotic. Și tot precum lupul, simbol lykomorf și agonic, poetul este un fecund daimon sexual. Totodată lupul este un simbol stoic al omului suferind în singurătate, murind neștiut (Byron, Vigny, Hesse), dar și un duh htonian, o călăuză a sufletului mortului până în lumea de dincolo (vezi textele bocetelor românești). Subliminal, poetului și deci și cititorului, i se arată biserica din sat de pe pereții căreia au plecat toți îngerii și n-au mai rămas decât literele inscripțiilor
Arhiva de fulgere by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/7979_a_9304]
-
căzut, omul, perceput pascalian, are privilegiul redempțiunii prin cunoaștere» (p. 44); sau că, la Octavian Doclin, «dihotomia masculinfeminin, simbol al fecundității continue, este văzută ca o hierogaie cosmică, nuntă între cer și pământ, reprezentată printr-o ninsoare în sus, elementul htonian, simbol al morții, fiind generator de viață» etc. (p. 60). Se poate să fie așa; lucruri atât de importante se pot petrece în orice soi de poezie, fie ea bună, fie ea mai așa; e însă limpede, din felul în
Critic peste noapte by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3627_a_4952]
-
Străinul (din volumul Ne cheamă pământul, 1909), imaginarul poetic apelează la același tip de oximoron: "ploaia razelor de soare". O infernală combustie internă a unei lumi mistuite de suferință se revelă într-o viziune plutonică, scrutătoare de abisuri, unind reveriile htoniene ale voinței (răzbunare, revoltă, vizionarism), năzuința eliberării de sub tirania nopții (mesianismul), cu turbulența vulcanică a apei violente și puterile focului purificator. Sub aspectul de poezie socială, patriotică sau politică, numai aparent limitată la situația Ardealului de până la 1918, stă aprins
Octavian Goga - 125 - Mesianism național by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10663_a_11988]
-
calificative umane, finite, care nu au relevanță asupra infinitului, pentru ca nu putem concepe infinitul. Tocmai de aceea imaginea Dumnezeului biblic nu este una unitară, ci s-a schimbat cu trecerea timpului (deci a evoluției gândirii umane- precum și trecerea de la divinitățile htoniene la cele uraniene, spre exemplu), diferențele dintre Dumnezeul Vechiului Testament și Isus Hristos fiind enorme, unul fiind cel mai mare criminal din istorie -cel din spatele unor genociduri precum potopul lui Noe sau Sodoma și Gomora, sau cel care incita la războaiele
EXISTENŢIALISMUL TRANSCENDENT de CONSTANTIN POPA în ediţia nr. 1139 din 12 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341980_a_343309]
-
Momentul critic, când balanța s-ar putea înclina în favoarea lui, este sfârșitul anului vechi și începutul celui nou. în paranteză, notez faptul că astfel de credințe nu sunt singulare în sud-estul Europei. În Grecia, de exemplu, se credea că demonii htonieni (Callicanțari) bântuie așezările omenești timp de 12 zile, între Crăciun și Bobotează. „Este vremea când ei ies la suprafața pământului, încetând să mai roadă arborele lumii, care tocmai acum este pe punctul să se prăbușească și care se poate reface
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
fi asemănat foarte bine cu balaurul din mito-folclorul românesc. în descântece, șarpele este numit „iudiță” (88). Ca și balaurul, Iuda se mișcă la fel de bine în pământ, în apă, în aer sau în foc. El este, pe rând sau simultan, demon htonian, acvatic, aerian și igneu pentru că, fiind o întruchipare a Haosului precosmogonic, el conține, în stare virtuală și nediferențiată, toate cele patru „stihii primordiale”, toate cele patru „începături ale lucrului de materie”, cum le numea Dimitrie Cantemir (28, p. 22). Cam
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
orașe” (70, p. 95). Putem să ne imaginăm că preoții geto-daci nu-și trimiteau săgețile numai în nori, pentru a răpune/alunga pe cale magică daimonul uranian (cf. Herodot), ci și în pământ sau în copac, pentru a răpune/alunga daimonul htonian sau dendronian, în vederea unei întemeieri. în spațiul indian, înainte ca o singură piatră a unei case noi să fie așezată, magul-astrolog arăta ce punct din temelie se afla exact deasupra capului șarpelui care susține lumea. Meșterul zidar își făcea - din
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
primordial plasat de zeul demiurg în Cosmos sub formă spiralat- -labirintică (5, p. 245) și imaginea Glykon-ului de la Histria - șarpe fantastic cu cap semiovin-semiantropoid, cu trupul încolăcit sinuos, în forma unui „ghem” labirintic. Analogia dintre Minotaur și Dragon (amândoi monștri htonieni, hibrizi, distructivi și antropofagi) a condus la reprezentarea drago- nului în centrul sau la intrarea labirintului, în unele gravuri medievale (49, p. 23 ; 6, II, p. 143). De fapt, chiar și în legendele populare din Creta modernă, Minotaurul sălășluind în
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
ipoteza că poțiunea psihotropă kykeon, atât de impor- tantă în cadrul ritualului de inițiere în Misterele eleusine, avea ca ingredient psihedelic central fungusul parazit cornul-secarei (Claviceps purpurea) (144). Substanțele narcotice par să fie folosite la ceremoniile funerare, în relație cu daimonii htonieni și infernali, la contactul cu „lumea de dincolo”. Să ne aducem aminte că sciții din preajma Nistrului, vecini cu geții, practicau fumigații de cânepă anume în cadrul riturilor funerare (cf. Herodot, Istorii, IV, 75). Mircea Eliade credea că aceste obiceiuri rituale sunt
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
elemente privind mitologia populară a morții și ar configura mai bine (u)topografia lumii de dincolo, așa cum era imaginată de mentalitatea arhaică și tradițională românească. Această ipoteză pare să fie confirmată de faptul că, în vechime, macul se oferea divinităților htoniene, funerare și infernale : Iștar (Inanna), Demetra, Persefona, Hypnos etc. Macul se oferea, de asemenea, defuncților - susțin antropologii - pentru a-i „apăra împotriva spiritelor rele de dincolo de mormânt” (110). 7. Opium, hașiș, tutun. Ciubuce, narghilele, tabachere Prin incizarea capsulelor verzi de
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Cea fertilă”) și Thesmophoros („Legiuitoarea”). Ultimul epitet sugera legenda conform căreia Demetra îi dăruise regelui eleusic Triptolem primele semințe de grâu și îl învățase să le cultive. Înaintea hegemoniei ateniene, la Eleusis, Demetra era zeiță a pământului roditor și zeiță htoniană, care primea morții la sânul ei protector. Așadar, era și patroană a defuncților, divinitate psihopompă. De aceea Plutarh îi numea pe defuncți demetrioi; în plus, din împreunarea lui Zeus cu Demetra s-a născut Persefona, care, căsătorită cu Hades, devenise
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
partea strict secretă a misteriilor până în ziua de 23. Ce „experiențe de învățare” aveau loc? Se pare că erau reluate simbolic căutarea și aducerea Persephonei pe pământ și era simulată căsătoria sacră a lui Zeus cu Demetra pentru zămislirea zeiței htoniene. Erau probabil zile și nopți de orgie sexuală, gastronomică și bahică, dar nu există dovezi sigure în acest sens22. 2.5.2. Misterele dionisiacetc "2.5.2. Misterele dionisiace" Misterele dionisiace erau mult mai răspândite - se numeau Dionisii, pentru că erau
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Daicoviciu respinge, în La Transylvanie dans l’Antiquité, aserțiunea lui P. potrivit căreia Zalmoxis ar fi fost o divinitate uranică, acreditând opiniile unor savanți străini, vehement combătute în Getica, după care geto-dacii s-ar fi închinat, din contră, unei zeități htoniene. De aceeași părere era, dintre nespecialiștii de seamă, și Lucian Blaga care, într-un studiu din „Saeculum”, contestă explicit teza lui P. Creator al unei metafizici a „adâncului”, al unei „noologii abisale”, era firesc ca Blaga să se ralieze celor
PARVAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288699_a_290028]
-
îl poate desființa, după cum viziunea winckelmanniană a Greciei sau aceea a Renașterii italiene, făurită de Burckhardt, nu a încetat a fi fascinantă ca atare, după ce i s-a demonstrat insuficienta fundamentare științifică. Chiar dacă se dovedește că străbunii noștri adorau divinități htoniene, că balaurul din steagurile lor figura nu un „zmeu”, o reptilă înaripată, cum credea P., ci șarpele din adâncuri, frumusețea construcției din Getica va fi mereu admirată: măreția olimpiană a lui Zalmoxis, distincția sacerdoților săi, hărnicia, tenacitatea, austeritatea spartană a
PARVAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288699_a_290028]
-
secol XVIII, punând piciorul În bătrâna biserică abațială, inclusă În ansamblul arhitectonic mai târziu, așa cum se găsea altădată inclusă În parohia prioratului originar. Intri și rămâi orbit de această conspirație care pune alături universul superior al ogivelor cerești și lumea htoniană a devoratorilor de uleiuri minerale. Jos se Întinde un cortegiu de vehicule automobilistice, de bicicluri și trăsuri cu abur, de sus năvălesc avioanele primilor inventatori; În unele cazuri obiectele sunt Întregi, chiar dacă sunt scorojite, roase de timp, și toate la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
garfo é de prata, muito grande é seu tesouro... Pomba Gira das Almas, vem toma cho cho... Nu Îndrăznii să intervin. Poate că am accelerat bătăile baghetei mele de metal ca să mă unesc carnal cu femeia mea, sau cu spiritul htonian pe care ea Îl Întruchipa. Cambonos o luară În grija lor, o puseră să Îmbrace haina rituală, o sprijiniră În timp ce transa ei era pe sfârșite, scurtă, dar intensă. O Însoțiră să șadă, când era de-acum leoarcă de sudoare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Dorința durerii îndrăgostite etc. Între aici și departe, în lumea gândului, gesturile, zâmbetul se împart, printr-o nehotărâre amintind de atitudinea argheziană perpetuă, oscilând, în poem, între surâsul cu verzi ghețari și flacăra gurii, iar femeia poate apărea ca zeitate htoniană, care accede însă, prin atributele ei, la spațiul astral, de vreme ce Spicul din vis răsare ca un sân / hrănind în cer aceleași căi lactee / pe care ar în nopți c-un rug bătrân / într-un mormânt în formă de femeie. Horia
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
pentru că pămîntul e ca trupul unei mame, și contactul direct cu ea ne menține sănătoși la minte și trup. Zice că creșterea valului de războaie și crime se datorează compoziției pantofilor cu tălpi din cauciuc care ne izolează de curentul htonian, lăsîndu-ne pradă influenței lunare. Cîndva aș fi rîs, bineînțeles, dar știința modernă reconfirmă multe lucruri pe care le consideram pure superstiții. Se pare că aricii chiar sug țîțele vacii... Lanark stătea întins pe pernele de la nivelul cel mai de jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
fi putut fi dominate, dirijate, comandate toate fluxurile telurice ale planetei. Templierii Înțeleseseră că secretul nu consta numai În a avea harta globală, ci În a cunoaște punctul critic, Omphalos-ul, Umbilicus Telluris, Centrul Lumii, Originea Mecanismului. Toată afabulația alchimică, coborârea htoniană a operei la negru, descărcarea electrică a operei la alb nu erau decât simboluri, transparente pentru inițiați, ale acestei auscultații centenare al cărei rezultat final ar fi trebuit să fie opera la roșu, cunoașterea globală, dominarea fulgurantă a sistemului planetar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Într-acolo, aproape orbește. Un bufnet sec. S-a rostogolit În groapă, când să ajungă la nivelul apei, Luciano Îl Înșfacă și-l lovește cu tăișul spadei, o tăietură rapidă la gât, gâlgâitul sângelui se face una cu bolborosirea lichidului htonian. Bate cineva la ușă. — Tu ești, Disraeli? — Da, Îmi răspunde necunoscutul, În care cititorii mei Îl vor fi recunoscut pe marele maestru al grupului englez, ajuns de pe-acum pe cele mai Înalte culmi ale puterii, dar tot nemulțumit; el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
nu-i altceva decât graficul secret al subteranelor Agartthei, nu mai e diferență Între cer și infern, iar Graalul, acel lapis exillis, este lapis ex coelis În sensul că e Piatra Filosofală ce se naște ca Înveliș, termen, limită, uter htonian al cerurilor! Iar când Hitler avea să identifice punctul acela, În centrul vid al pământului care este centrul perfect al cerului, avea să fie stăpânul lumii căreia Îi era Rege În baza dreptului rasei. Și iată de ce până În ultima clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
4 cai Pyroeis, Eous, Ethon, Phlegon. Plecând de la această concepție, s-a explicat prezența "cailor de foc" în mitologia românească caii de la căruța lui Sântilie.93 Ieșirea din "moarte", începerea unui nou cilcu al vieții, se realizează prin intermediul ursului, animal htonian și lunar, cu virtuți medicale și meteorologice, întruchipare a divinității naturii care moare și renaște în fiecare an.94 Zilele mitice, douăsprezece sau nouăsprezece, dacă se ia în considerare intervalul 20 decembrie (Ignatul) 6 ianuarie care prezintă fața Noului An
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
oceanului primordial: din partea superioară a cojii apare cerul, din cea inferioară, pământul, iar gălbenușul se transformă în soare. Prezent în majoritatea sărbătorilor dedicate renașterii naturii, oul este un simbol al regenerării și al fecundității, dar și o ofrandă adusă divinităților htoniene. Ca simboluri ale fertilității, fiind prezente în ceremonialul agrar și în riturile de trecere, ouăle erau purtate în buzunar de plugarul finlandez, în timpul semănatului, estonienii mănâncă ouă în timpul lucrării pământului, iar țăranul român îngropa cojile de ouă în brazdă sau
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
uman, iar cocoșul, ca reprezentant al planului cosmic, vestind și drămuind timpul. Găina și cocoșul au încărcătură ritualică, fiind prezente, în ceremonialul de trecere, ca simboluri ale prosperității, ale comuniunii nupțiale sau sunt călăuze a sufletului pe lumea cealaltă. Pasăre htoniană, găina este un simbol al dragostei și al fertilității: "găină se cuvine să ducă mirele și mireasa preotului, înainte de nuntă, îndată ce s-a început a striga vestirile. Mirele se cuvine să ducă un cucoș și mireasa o găină, dar mai
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]