111 matches
-
precizări în sensul că dragostea sau iubirea ar fi acel sentiment de afecțiune pentru o persoană de sex opus. Se vorbește de legătură sexuală, de relații amoroase între asemenea persoane. Se aduc în dicționare subiecții unor asemenea relații: amant/ă, ibovnic/ă, amorez/ă, drăguț/ă, de parcă este obligatoriu să înțelegem că această afecțiune se naște și există numai între acest gen de persoane, care, tot obligatoriu, trebuie să fie de sex opus. Poate nu am fost eu atent, dar cred
DARUL IUBIRII de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1077 din 12 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Darul_iubirii_marian_malciu_1386868841.html [Corola-blog/BlogPost/363229_a_364558]
-
le facem, cum spuneam, tot din dragoste, întărind ori demonstrând cele înscrise în Biblie: "dragostea nu cade niciodată") Dacă aducem în discuție parteneri, se impune o abordare precizată pe felul parteneriatului, subiecții putând fi iubiți neimplicați în relație de căsătorie, ibovnici ori amanți, homosexuali sau lesbiene, bunăoară, dar, ca discuție generalizată, adăugând și cuplul realizat din soț și soție, pentru că în aceste cazuri, fiind vorba de parteneri romantici, dragostea se folosește de sexualitate. Aceasta este o dovadă a intimității existente între
DARUL IUBIRII de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1077 din 12 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Darul_iubirii_marian_malciu_1386868841.html [Corola-blog/BlogPost/363229_a_364558]
-
se prostitueze. Osea nu mai e bun, nu e admirat, nu-i e recunoscătoare. „Ce dacă atitudinea mea îi rănește inima, să înțeleagă, eu trebuie să îmi caut fericirea!”. După un timp, Osea primește porunca să-și răscumpere nevasta de la ibovnicii ei. O ia și îi promite fidelitate, dorește să îi fie un soț adevărat, să uite trecutul ei, să o iubească. În schimbul acestui har nemăsurat, Osea pretinde un răspuns, o schimbare de inimă, de intenții, de priorități: el cere Gomerei
OSEA de RODICA STOICA în ediţia nr. 45 din 14 februarie 2011 by http://confluente.ro/Osea.html [Corola-blog/BlogPost/351935_a_353264]
-
șarpe, bălaură, / Cu solzi de aur, / Cu nouă limbi împungătoare, / Cu nouă cozi izbitoare,/ Să te duci la Corina / Și tu să o cauți/ Unde vei afla-o. // De-i afla-o-n casă, / De-i afla-o afară,/ Cu ibovnic vorovind/ Tu să n-o lași, / Până ce ea cu mine / S-a-ntâlni/ Și n-a vorovi. Tu să nu-i dai stare, / Și-așezare / Pân-seara / La-mbrățișare... Veronica râse ca nebuna de descântecul lui ciudat. Era așa de
MIHAI ŞI VERONICA (CAP.9-10) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1211 din 25 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Ion_ionescu_bucovu_1398422341.html [Corola-blog/BlogPost/347945_a_349274]
-
coarnele plugului și că deja păcătuise cu el, spre rușinea neamului boieresc. Duduița se afla atunci la han, în drum spre M-rea Agapia, unde boierul, însoțit de arnăuți, o ducea să-și ispășească păcatul. Planul pus la cale de ibovnicul coniței, împreună cu Ancuța, l-a lăsat pe boier cu botul pe labe, fără să poată a o învinui pe uneltitoarea de la han. Și-am să vă spun acum, oameni buni, și una hazlie, petrecută aici, la han. Cică Vodă Mihalache
FAPTE DIN VREMURI DE MULT APUSE de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 674 din 04 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/Hanu_ancutei_locul_unde_inca_se_mai_gheorghe_parlea_1352045116.html [Corola-blog/BlogPost/351264_a_352593]
-
poemul Țiganii și o creație tradițională a romilor, respectiv cântecul care va stârni gelozia poetului, cântat de Zamfira (pe numele ei real Mariana): "Arde-mă și frige-mă,/Pe-un cărbune pune-mă/ De mă-i pune pe-un cărbune,/Ibovnicul nu ți-oi spune." Cântecul tradițional țigănesc a fost prezentat și de Vasile Alecsandri sub numele de "Hora țigăneasca". Țiganii de Alexandr Pușkin Traducere în românește de Alecu Donici Cu șatrele din loc în loc Le tsărentsa thanestar thaneste Țiganii prin
ȚIGANII DE PUȘKIN TRADUS ÎN LIMBA ROMANI/ ROMII ÎN LIRICA LUMII/ IMN CĂTRE AGNI DIN RIG-VEDA de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/marian_nutu_carpaci_1479364037.html [Corola-blog/BlogPost/344152_a_345481]
-
gilabalas Și la Alecu se uită. Thai Alecoste dikhălas. Cântecul I* E gili yek Arde-mă, frige-mă Phabar-ma, pek-ma În foc vânat pune-mă. Ande yag azir thov-ma. De m-ai frige pe cărbune, Pe angarende mân te pekăsas Ibovnicul nu-ți voi spune. Le kolavres tukă na phenavas. Că el este tinerel, Ka vo'ilo ternoro, Drăgălaș și frumușel; Kamloro 'hai shukaroro; Iar pe tine, bărbat rău, Tale țuț nasul mursh, Eu de-acum nu te mai vreu. Akanara
ȚIGANII DE PUȘKIN TRADUS ÎN LIMBA ROMANI/ ROMII ÎN LIRICA LUMII/ IMN CĂTRE AGNI DIN RIG-VEDA de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/marian_nutu_carpaci_1479364037.html [Corola-blog/BlogPost/344152_a_345481]
-
Acasa > Manuscris > Amintiri > IUBIREA !? Autor: Emil Wagner Publicat în: Ediția nr. 1215 din 29 aprilie 2014 Toate Articolele Autorului Oare ce este iubirea? Nu vă luați după DEX, dicționarul explicativ. Acolo iubirea este asimilată cu „ibovnic” în sens de amant, iubit deoarece iubirea este cu atât mai dulce cu cât încalci mai mult dogmele sociale. După unii, și cred că au dreptate, iubirea este singura instituție autorizată de Stat și de Biserică pentru fabricarea coarnelor. Și
IUBIREA !? de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Emil_wagner_1398757233.html [Corola-blog/BlogPost/348047_a_349376]
-
-i nega fapta omenoasă care a prelungit decăderea tristă a lui Kien: el cheamă pe fratele acestuia din urmă, Georges Kien, un psihiatru de succes de la Paris.Georges sosește și reușește să dea afară din apartament pe slujnică și pe ibovnicul ei, și să îl reinstaleze pentru scurtă vreme pe profesor printre cărțile lui. Cartea este un studiu al societății ce propune ca premisă a organizării sale instinctul de masă. În cadrul masei (care la bază are conceptul de haită) individul capătă
Elias Canetti () [Corola-website/Science/308616_a_309945]
-
Măritișu”"; "„Bărbatul urât”"; "„După măritiș”"; "„După însurătoare”"; "„Lume, lume, soro, lume”"), fie de inspiratele doine ("„Dorul greu”"; "„Căința”"; "„Jelui-m-aș”"; "„Străinul sărac”"; "„Dor de țară”"; "„Înstrăinatul”"), fie de cântecele erotice ("„Ochii și sprâncenele”"; "„Dogorul”"; "„Amurezatul”"; "„Grâu mărunt”"; "„Dragă băiețele”"; "„Ibovnicul”"; "„Dragostea la bătrânețe”"), fie de vechiul repertoriu de balade, unde versurile depășeau totdeauna numărul de o sută ("„Corbea”"; "„Fulga”"; "„Dobrișanu”"; "„Meșterul Manole”"; "„Gheorghelaș”"; "„Stanislav Viteazul”"; "„Badiul”"), „lăutarul Brăilei” dădea fiecărui cântec interpretarea cea mai potrivită. Nu i-au fost străine
Petrea „Crețul” Șolcan () [Corola-website/Science/324301_a_325630]
-
lua din cele stăpânite de dreapta voastră. Unul, Dumnezeu cunoaște credința voastră și voi unii din alții sunteți coborâtori. Luați-le de soții, cu îngăduința familiei lor. Dați-le dota după cuviință! Să fie femei cinstite! Să nu-și ia ibovnici ! Dacă sunt măritate, și precurvesc, vor avea parte doar de jumătate din osânda pe acre ar avea-o femeile libere. Acestea sunt pentru cel care se teme de desfrâu. Cel mai bine este să fie răbdători. Dumnezeu este Iertător, Milostiv
Condiția femeii în islam () [Corola-website/Science/329070_a_330399]
-
rivalii, printre care câțiva senatori cărora le-a adus acuzații mincinoase, și Iulia Livilla, sora lui Caligula. A avut amanți atât senatori importanți, fie actori, iar Claudius fie ignoră, fie tolera. În 48, Messalina s-a căsătorit cu Caius Silisu, ibovnic, când Claudius aducea sacrificii zeilor la Ostia. La aflarea veștii, crezând că se pregătea o lovitură de stat, Claudius, cu ajutorul secretarului sau, Narcissus, a ordonat executarea celor doi. Claudius a mai avut o logodnica și trei soții: Aemilia Lepida, cu
Claudius () [Corola-website/Science/299856_a_301185]
-
ilustrând destinul zbuciumat al unui om obișnuit, care nu își poate atinge idealul și e obligat să înfrunte răutatea celor din jur. Manlache Pleșa, eliberat după zece ani de ocnă pe care îi făcuse pentru că omorâse, în legitimă apărare, pe ibovnicul nevestei sale, năzuiește să aibă un cămin al său. În tot acest timp îl obsedează cuvintele unui colind: „După dealul cel mai mare,/ Velerim și Veler Doamne,/ Răsărit-a mândrul soare./ Dară soare nu era,/ Ci lăcaș de mănăstire/ Cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288917_a_290246]
-
unui cuplu, cu personaje de o delicatețe și de un rafinament al gesturilor, ce sugerează decenii de cizelare”397: Ea dormea în pat, ca o cucoană, Și Bâțu își întindea minteanul jos, pe pământ, La piciorele patului. Femeia avea un ibovnic, pe Mitru lui Ciugulea Și noaptea se mai ducea pe la ăla. Se scula binișor, se-mbrăca pe-ntuneric - Se-mbrăca ea și pe lumină - Și se ducea la cine-i era drag. El de-aia-și așternea pe jos, ca să
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
a renaște, se iscodește necontenit, creînd cercuri vicioase de lumini și umbre, de secrete disponibile, dar și de ieșiri spectaculoase în arenă. Camil Petrescu a fost în același timp un pustnic și o vedetă, un plebeu și un noocrat, un ibovnic al ideilor, dar și un plutocrat de patimi. Jurnalul e scris parcă pentru a surprinde ceea ce un filosof bine cunoscut de Camil Petrescu Léon Brunschvicg numea "fața nocturnă, uneori sinistră a ființei noastre"". Așa cum vede în Gheorghe Grigurcu "criticul prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
doi se căsătoresc, iar patru ani mai târziu Lucia dă naștere unei fetițe, Tatiana, pe care tatăl o va săruta tot epistolar, de departe. Un episod tulbure de adulter se încheiase prin manevrele unui ofițer de securitate (soțul încornorat) ca ibovnicul Dimov să fie înrolat în detașamentele de muncă ale armatei. De la mare depărtare, și din supapele unui program zilnic de muncă istovitoare "în folos obștesc", tânărul cap de familie îi trimite soției niște epistole mișcătoare. Acestea (ultimele șaizeci de pagini
Un vis alb by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9991_a_11316]
-
evenimente întâmplate în sat, cu fete și feciori, cu babe sau moșnegi care erau gata să dea ortul popii, învrâstându-le cu întâmplări mai vesele despre vreo vădană care ținea lampa aprinsă în fereastră, la vedere, până în crucea nopții, pentru vreun ibovnic, înlesnindu-i drumul pe dâra de lumină până în iatacul năbădăioasei. În unele ocazii asista și Simona la aceste clevetiri, dar se vedea că e absentă și nu o interesează câtuși de puțin viața celor din jur, câtă vreme însăși viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
pe femeie, nu Înainte să o bată sălbatic, mai ales peste față, În nădejdea că, atunci când Ion se va fi Întors de la beci, chipul ei stâlcit l-ar fi făcut să n-o mai vrea Înapoi. Socotelile tomnaticului și gelosului ibovnic nu se dovediseră niciodată Întemeiate, căci Ion Găman, de cum se Întorcea - tânăr, frumos și puternic - În sat, primul drum Îl făcea la casa lui Simion Urâtu. Îl bătea de-l deznoda, Își lua Înapoi femeia iubită, o bătea și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
212, iscusită bucătăreasă - „dânsa pregătise din vreme doi claponi de soi”213, excelează mai ales în scornirea diferitelor rugăciuni și descântece versificate, cu dezinvoltură și un fin simț al umorului, pentru alungarea stafiilor, care nu erau decât zgomotele produse de ibovnicul ei. Tot un prototip al inteligenței feminine este și văduva Piccarda (VIII, 4), care reușește să scape de avansurile unui canonic insistent printr-un șiretlic: îi înscenează o noapte de dragoste, dar introduce în pat pe cea mai urâtă slujnică
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
viciul nu mai este un tabu, poate fi dezbătut și ironizat. Există și o alternativă feminină a situației reliefate anterior, în povestirea a doua din ziua a noua: o călugăriță tânără, „de neam, de o frumusețe răpitoare”535, are un ibovnic și este descoperită de celelalte maici. Acestea o pândesc și o pârăsc stareței, percepută de toate drept „sfântă și bună cum e pâinea caldă”536, care însă, în momentul acela, se afla în chilia ei cu un preot și din
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
morminte (II. 5). Remarcăm însă și cazuri când prostia este cea reliefată în mod evident: un călugăr („greu de cap, sărmanul” 552 ), dând crezare vorbelor iscusit întocmite ale unei femei, devine un adevărat intermediar pentru ea, aducându-i în brațe ibovnicul dorit. O singură dată în Decameron un membru al cinului monahal, un abate de Cluny, este privit cu admirație, fără ironie, pentru că se dovedește recunoscător față de un tâlhar care l-a ajutat să se vindece de boala de stomac ce
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
donnei demonicata, dar se salvează de la o condamnare certă prin inteligență. Monna Tessa, din prima nuvelă a zilei a șaptea, „o frumusețe de nevastă, isteață foc și înțeleaptă”902, reușește să justifice, în fața unui soț cam sărac cu duhul, ciocănitul ibovnicului la ușă, invocând credința populară în stafii, împotriva cărora, datorită unei inteligențe sclipitoare, compune, ad-hoc, un descântec în versuri. Simțul umorului, dezinvoltura și viclenia fac din această donna demonicata o figură plăcută. Peronella, din a doua nuvelă a aceleiași zile
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
ei, soacra a dat buzna peste no ră-sa, doar-doar o va găsi în așternut cu amantul, dar când a aprins lumânarea n-a găsit decât „fe sul den cap rămas în așternutul ei și niște săpun ce-i dăduse acel ibovnic al ei“. Acestea sunt adu se în fața instanței, iar soția nu are curajul să tăgăduiască. În alt proces, soția aduce ca probă o basma care ar aparține amantei. Cur tea acceptă pro ba, dar, pentru că soțul îi dă o altă
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
cu soțul numitei din simplul motiv că ele două se înrudesc. O altă Maria, proprietara casei în care se află presupusa amantă, vine și ea în instanță și mărturisește sub blestem că Pană nu s-a comportat niciodată ca un ibovnic: „vreo faptă necuviincioasă zise că n-au priceput că să fi făcut, nici măcar să să întinză până la dânsa sau să pomenească ce vași vreodată“. Ori ce indiciu capătă importanță în cercetarea juridică. Deși în această pricină, femeia se găsea în
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
de Pană sunt gesturile unui amant îndrăgostit sau gesturile unui soț angajat. Fiecărei poziții sociale îi corespunde un set de gesturi și atitudini pe care cei din jur le surprind, le comentează sau le sancționează imediat. Dacă ar fi fost ibovnic și-ar fi manifestat această calitate prin ciu pi turi și mângâieri însoțite de cuvinte dulci și chiar obscene. Ca soț, el s-a purtat cu prudență, înlăturând orice urmă de bănuială. În altă parte, într-un alt cuplu tocmai
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]