484 matches
-
colț. E drept că pt. cei “care se drogheza cu munca”, incontinenta de idei pare absurdă. Ea poate fi un indiciu al gândirii. Știam că regurgitarea comentariilor indigeste îți va provoca o pofta nebună să cenzurezi. Două tipuri de ipocrizie icnesc în replică ta. O ipocrizie tonto-manifesta: ții foarte mult la comentariile de pe blog dar “calitatea lor îi privește numai pe autori” (tu fiind ocupat doar să le măsori cu șublerul, pt. a fi sigur că încap în patul ăla Procust-Bucurencian
Scurt, stimabile! Daca ma iubesti… by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83027_a_84352]
-
de către poetul preferat al Elenei Ceaușescu șefului statului. Adică lui Pingelică, analfabetul care, prin șiretenie, crimă și intimidare, a preluat puterea în România. Ei bine, în fața acelui avorton al istoriei, Vadim se prosternează cu o grețoșenie inimaginabilă, lingând tălpile și icnind fascinat de „magnifica personalitate” a prostănacului din Scornicești. Rareori am avut un sentiment al jenei atât de profund: dacă un purtător de pix poate scoate din delicatul instrument efecte atât de grosolane, înseamnă că ne aflăm în zona patologicului. Cum
Triumful resentimentului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13376_a_14701]
-
zborul cucul demultului doar timpul ticsit de sine însuși monoton ca o locantă plină de fum de țigară de mirosuri stătute doar amprenta mișcării căci mișcarea s-a făcut nevăzută cum un borfaș de la locul faptei doar imaginea care geme icnește ca un motor paradit și nu se-ndură a se preface-n grai. Country Utilă-i povața sîngelui cum a unui bătrîn hirsut cu pălărie care uită că e bătrîn și cîntă la muzicuță.
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/6688_a_8013]
-
carst, un deal negru, un pisc neregulat care îmi interzicea atât înaintarea, cât și abaterea prin părți. Înapoi oricum n-o mai puteam lua, nici la dreapta, nici la stânga, așa că am început să mă cațăr pe el din greu, nedumerit, icnind, gâfâind, ocolind peșteri de beton, dâmburi de cărămizi, costișe de moloz, trunchiuri răsucite de țevi. Mintea opacizată, rămasă mult în urma evenimentelor catastrofale, mi-a dat de știre prea târziu că mă aburcam pe ruinele încremenite, mute, siderale, ale altui bloc
Aveți curajul să citiți ce urmează? by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/6672_a_7997]
-
după ea, ca pe un balon pe jumătate dezumflat, vocea babei lui, pe care n-o mai auzise de un sac de ani. Înțelesese atunci că toropeala nu-i va mai trece și că trebuia să se pregătească. Se ridicase icnind, de parcă cele câteva zeci de litri de smântână care i se părea că i se clatină în corp căpătaseră consistență, trăgându-l fără milă în jos. Reuși cu greu să echilibreze toropeala lichidă undeva în mijlocul pieptului și porni spre casă
Îi venise vremea by Iulia Sala () [Corola-journal/Imaginative/7854_a_9179]
-
primită. Ceea ce o scoase pe Flora din minți a fost atunci cînd unul dintre docheri îi cedă o valiză enormă - aproape un cufăr - unei genoveze înalte și puternice, dar cu o sarcină avansată. Înconvoiată, cu greutatea pe umăr, femeia înainta icnind, cu transpirația șiroindu-i pe fața congestionată de efort, spre diligența care aștepta pasagerii. Docherul îi întinse douăzeci și cinci de centime. Și cînd femeia, într-o franceză stîlcită, îi ceru restul de douăzeci și cinci de centime, începu s-o amenințe și s-
Mario Vargas Llosa - Paradisul de după colț by Mariana Sipoș () [Corola-journal/Journalistic/12840_a_14165]
-
încă din titlul cărții: ,Eu nu eram un prunc,/ ci o lume întreagă./ Mă nășteam în fiecare minut, din toate pozițiile,/ răpăind ca o mitralieră,/ din toate pântecele,/ din toate acele locuri de plăcere pline acum de sânge/ și acum icnind de durere./ Eu însumi plin de sânge/ și de bale,/ de limfă,/ de foale.// Mă nășteam din mai multe mame, din toate mamele deodată,/ răcnind/ și lumina îmi desfeciorea retina/ și primul strigăt din pieptul meu se auzea./ Și lumea
Copilul bătrân by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11539_a_12864]
-
aureolei. Dând, răbdător, lecții unei grămezi de râme, despre cum să deprindă dreptatea liniei. Iată întrebarea Iată, da, și Întrebarea: Ce fel de sânge va fi curgând, totuși, dintr-o linie rănită? Lucrez foarte mult Lucrez foarte mult, izbesc și icnesc, transpir aproape până la sânge, din zori de zi până-n miez de noapte, trudesc grozav și cu mare zgomot, atât de mare, încât ( Doamne-ajută!) s-ar putea să mă audă, într-un târziu, chiar și leii de piatră, ce moțăie lângă
Poezie by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/9516_a_10841]
-
cum s-ar scufunda la așa adîncimi? dar ce ochi mai limpede ca al meu vede lumina în sine, cu venele ei negre gata să plesnească, mai tulbure ca o placentă aruncată la gunoi, mai grea ca mercurul cînd fată icnind, și-atunci cînd o vede, care ochi trebăluiește în jurul ei ca în jurul unei căldări cu asfalt? cu un ochi ca al meu nu vezi lumina luminînd, în schimb îi vezi alcătuirea bolnavă, greutatea mai grea ca a întunericului. doar prin
CONFORT 2 Îmbunătațit by Ioan Es. Pop și Lucian Vasilescu () [Corola-journal/Imaginative/12681_a_14006]
-
ceva, nu știu precis ce, dar am senzația că aș putea comunica, aș putea bucura, aș putea să fiu iar viteaz și pur printre cuvinte, ah, nu, nu, ci acum, după ce am cărat un frigider la gară, l-am urcat icnind în vagonul de bagaje și-am înjurat din toată inima obiectul! "Umiliți și obidiți", dar nu de oameni, de obiecte! Poate că de asta am încercat permanent, din răsputeri, să mă pun bine pe lîngă ele. O clanță care nu
Dar mai ales sînt contra șurubului by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14302_a_15627]
-
ultima oară, la vorbitor, de acolo ți-a trimis biletul (Mă privea ironic? Nu știu, era întuneric), la ieșire, pe un coridor îngust și întunecat - căpătase și o răceală la plămâni - trei supraveghetoare au sărit pe ea, au călcat-o icnind în picioare. La dispensar nici nu și-a mai revenit. Asta se întâmpla în ziua în care eu trecusem pe la tine (se referea la mine) și-ți lăsasem biletul". Cea de-a treia fată din grupul de prietene deținute era
Loc deschis by Stelian Tabaras () [Corola-journal/Imaginative/14438_a_15763]
-
a grajd, a siloz de cartofi, a cereale putrezite, fermentate, un aer greu, coborât, nefiresc în curățenia ninsorii care tot cădea. Doi țigani se opinteau să ridice un bloc imens de piatră. Sau să-l tragă într-o parte, după cum icneau sub chingile cu care erau încinși. Au văzut că-i urmăream. Unul, masiv, într-o bluză de gărzi patriotice, a venit lângă mine. A făcut gestul de a duce o țigară la buze. I-am dat una. "Maistore", a oftat
Neaua de la Văcărești by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/10414_a_11739]
-
o vară satul miza pe niște paparude ce dănțuiau flămânde prin țărână strâmbându-se la vrejurile crude Vaca păștea prin lujerii de gripă și Își lingea pe frunte fătul blând iar Iapa sub o umbră lângă mama a mai fătat icnind un mânz plăpând doream Înfometat un boț de pâine dar scocul era sec - murise moara și mă gândeam la Labiș cum plângea când a-mpușcat tăicuța - căprioara. erau răspântii strâmbe prin istorii soldații tineri se urcau la cer chiar seceta murea
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
dacă ne punem în papucii copilului curios, la culcare, întrebarea nu mai e "și, și?", ci "cum, cum?". Textul are ideea năstrușnică de a răsturna textualitatea și - în vreme ce autorul se bucură de inventivitatea lui - cititorul își cam blestemă zilele. El icnește și primul impuls e să depună armele: nu înțelege. Adevărata schimbare la față a literarului - aș zice - are loc după Modernism. Ezit să spun Postmodernism, fiindcă termenul e din ce în ce mai vag, controversat și rău definit. L-am botezat cândva Desperado de dragul
Trans-romanul by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/10563_a_11888]
-
cunosc defectele, slăbiciunile, durerile, în fața geamurilor întunecate pe care scânteiază miile de puncte luminoase ale metropolei canadiene, devine apăsător de sincer și, coborând fruntea, apucându-mă de mâini, strângându-le și lăsându-și față în ele ca să nu-l văd, icnește, geme, vrea să-mi spună aproape fără cuvinte că îi e dor de casă, de rândurile de vinete și roșii pe care le udă după ce vară furtunul de cauciuc de la pompă electrică în două țevi metalice puse cap la cap
UN MARE SCRIITOR SOLITAR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17760_a_19085]
-
din noapte, hotărîți și fără nici un fel de explicație i-au spart vioara lui Fotache, în picioare i-au jucat-o de schelălăia sărmana ca un motan spînzurat de coadă. Unul a apucat-o apoi de partea mai subțire și icnind a aruncat-o într-un copac, unde a și rămas agățată. Și apoi i-au împuns acordeonul cu baioneta de la armă, încît bietul instrument gemu ca un porc înjunghiat, dîndu-și suflarea pe un sunet gros, de do de jos. De
Laika by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Journalistic/2543_a_3868]
-
probabil, nevestele și odraslele parlamentarilor: petrecându-și, obligatoriu, week-end-urile la mare, s-or fi săturat, bieții, de drumurile prăfoase de la Fetești și Lehliu-Gară!) până la ritmurile muzicale ce-au invadat posturile de radio și televiziune. Textul unei melodii care face ravagii icnește istambulic-mobilizator: "încă-un pic/ Dă din buric". Vulgaritatea de cort și nostalgia vieții în deșert s-au înstăpânit pretutindeni ca un blestem. Te și umflă râsul: fetițe ce se îmbracă din Occident, cântă și vorbesc ca la Kabul și, mai
România la ora vibratocrației biruitoare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16816_a_18141]
-
identitate: " Ah, mamă/ Mamăăăă/ MAAAMĂĂĂĂĂĂ/ știu că n-a depins de tine/ dar de ce nu m-ai făcut bărbat?/ Aș fi putut acum/ să tai porci și să beau țuică fiartă/ să sparg lemne/ să car în spinare saci/ să icnesc/ să răcnesc/ să râgâi/ să sudui/ să fut femei/ Nu să stau aici/ ascunsă sub farduri ieftine/ făcând schimb de rețete pentru/ prăjituri și cozonaci/ când de fapt/ Vai ce m-aș îmbăta!/ Vai ce-aș mai sparge niște lemne
Nume noi în poezie by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16501_a_17826]
-
coama-i, nici suavele șoapte Nu-i sunt îndeajuns, chiar dacă își schimbă stăpânul. Mai se-ntoarce o dată adierea pe urmele șterse, Mai cânta o dată simfonia puterii, în vale! Bastonul își încearcă din nou norocu e cale, Calu-și privește povară, icnind printre genele ninse. O ultimă truda, un ultim oftat, o ultimă soarta! Bate zefirul pe drum și cântă speranța la poarta. UN TRANDAFIR ÎȘI LASĂ PARFUMUL La poarta timpului, Un trandafir își lasă parfumul Peste ruga tăcută a pelerinului Dezbrăcat
VERSURI (5) de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381612_a_382941]
-
mămica” la fund. S-a făcut liniște, iar bieții mârlani scoteau doar gemete înăbușite sau scrâșneau din dinți, cu lacrimi pe obraz. Ca să mă încadrez în sistem, mă făceam că-l trag de păr și de urechi pe Gogu și icneam eu, iar el râdea. M-am supărat și i-am șoptit : - Nu mai râde că-ți rup urechile de-adevăratelea ! N-a înțeles și a continuat să chicotească. Noroc că eram în ultima bancă, dar Mihăiță ne-a observat șolticăria
POVESTIREA DOMNUL FUSULAN-PARTEA ÎNTÂI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381753_a_383082]
-
mut ce-l însoțea: Voi ce-ați păzit?! Făcu un semn discret din cap și alaiul se-mprăștie în jurul falsei figuri politice, mânuind stetoscop, tensiometru, glucometru, cercetându-i pe rând fundul ochilor, limba, pulsul, reflexele, îi palpară abdomenul, ficatul (aici icni puțintel din pricina durerii surde)... Un halat alb, mai lat în umeri, se aplecă spre urechea căpeteniei și-i șopti ceva. Pupilele mărite ale Profesorului nu anunțau nimic bun. Lătră scurt niște ordine și apoi se pierdu într-un zâmbet unsuros
JOCUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1899 din 13 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384208_a_385537]
-
iubirea vieții mele") cu exprimări inculte ("Aș vrea să știu dacă se merită să fac acest pas", "sîn-tem decît noi doi" etc.). Cînd încep însă scenele-cheie (flagrantul trădării, năvălirea în scenă a partenerului înșelat), personajele răcnesc, se în-jură, se insultă, icnesc și se reped să dea pumni, palme, ghionturi. Se desfășoară astfel, minute în șir, un fel de balet repetitiv, cu mișcări sacadate, în care personajele sînt împiedicate de mascați să lovească mai tare, se smucesc și îmbrîncesc, urlînd cam aceleași
Codul îmbrîncelii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8267_a_9592]
-
des vehiculată, aflată astăzi chiar în sloganul Festivalului Internațional „George Enescu”, care vorbește de magia muzicii. Muzica dacă nu este trăită, dacă nu este o încifrare biografică, dacă nu atinge suflete și nu răscolește conștiințe, dacă nu te face să icnești de fericire, dacă nu-ți ivește lacrima, dacă nu te încremenește și dacă ascultând-o nu simți că au dispărut și timpul și pereții sălii de concert, poate fi orice, dar nu acest dat fundamental al CREAȚIEI. Or toate astea
Sub vraja lui Verdi by Doina Moga () [Corola-journal/Journalistic/83430_a_84755]
-
cădea să declare cu chip ca de piatră că Führerul nu invadase Polonia. Unte zunt datele? - Cine vrea să înceapă? spuse Oprah. Nick ridică mâna. Oprah și colegii de dezbatere îl priviră nesiguri. - Vă deranjează dacă fumez? întrebă el. Publicul icni a surpriză. Până și Oprah fusese luată pe nepregătite. - Vrei să fumezi?? - Păi, prin tradiție, condamnatului i se oferă o ultimă țigară. Timp de câteva clipe se așternu o tăcere uluită, după care cineva din public izbucni în râs. Alții
Christopher Buckley - Fumatul strict permis () [Corola-journal/Journalistic/7744_a_9069]
-
neorealist: "Ca întotdeauna, ajungeam prea devreme, stăteam fără vorbă în picioare, în mijlocul peronului care vuia de strigăte. Din când în când câte un tren intra încet, împâclind aerul cu fumul negru, și-atunci țăranii alergau spre scările pline și împingeau, icnind, sacii cu pâine neagră. Speriat de control sau doar din greșeală, cineva vărsase o damigeană de țuică și izul ei învăluia tot aerul gării. Femei uscățive, cu broboade cu ciucuri lucioși și haine bărbătești peste fustele crețe, stăteau, de ore
Arta supraviețuirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8074_a_9399]