60 matches
-
topesc cu căldură lirei, ce vibrează tainic ... Sufletul se-nalță ... totu-i nefiresc, scriu un imn iubirii ... gândul da năvalnic ... Umplu astfel spațiul ... sunete-scântei timpane-or străbate, sângele și cordul ... Din golul pustiu, tristul lacrimei, am să mă proclam, simplu - iconodul. Am să trec prin sunet marele extaz, ce pe toți ne prinde, ne umple de vraja ... Versu-mi evadează dintr-un Alcatraz ... Vom găsi palatul care e de glaja ... Far de judecată, doar pentru alean, Ridica-voi slavă cum voi ști
TABLOUL PORTATIVULUI de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 1913 din 27 martie 2016 by http://confluente.ro/mara_emerraldi_1459057472.html [Corola-blog/BlogPost/384645_a_385974]
-
urmat la domnie fiul lui, Leon al IV-lea. A fost un împărat slab, care a domnit numai 5 ani. Leon al IV-lea a evitat să se amestece în lupta împotriva icoanelor și a acceptat cu îngăduință revenirea călugărilor iconoduli în Biserici. Ba chiar le-a permis să ocupe și slujbe bisericești înalte. Soția lui, Irina, deși jurase, a continuat să se închine la icoane în secret. Ea se amesteca în politica statului și sprijinea pe ascuns pe cei ce
DESPRE ADEVĂR , SENTIMENTE ŞI CANOANE ISTORICE de GEORGE TERZIU în ediţia nr. 1698 din 25 august 2015 by http://confluente.ro/george_terziu_1440480814.html [Corola-blog/BlogPost/377966_a_379295]
-
s-a întrerupt și Irina a fost îndepărtată de la palatul imperial. În vara aceluiași an, împăratul a descoperit și un șir de comploturi împotriva sa. În consecință, pe lângă faptul că i-a pedepsit pe uzurpatori, a declanșat o prigoană contra iconodulilor, mulți dintre ei fiind exilați. Cei doi soți n-au mai apucat să se împace. La sfârșitul aceluiași an împăratul s-a îmbolnăvit și a murit (pe 14 septembrie 780), nefiind exclusă varianta otrăvirii lui. Fiul său, Constantin al 6
DESPRE ADEVĂR , SENTIMENTE ŞI CANOANE ISTORICE de GEORGE TERZIU în ediţia nr. 1698 din 25 august 2015 by http://confluente.ro/george_terziu_1440480814.html [Corola-blog/BlogPost/377966_a_379295]
-
de păstrare și al păcii nu doar în Biserică ci și în Imperiu. Cap. VI, „Învățătura hristologică a Părinților după sinodul V ecumenic” (p. 337-455) trece în revistă învățătura Sf. Sofronie al Ierusalimului, al Sf. Maxim Mărturisitorul, precum și al Părinților iconoduli, Sfinții Ioan Damaschin și Teodor Studitul. Fără a putea intra aici în detaliu, amintim doar cele cinci medieri pe care Sf. Maxim Mărturisitorul învață că Logosul înomenit le-a realizat: între bărbat și femeie, între Paradis și lumea locuită, între
MITROPOLITUL IRINEU POPA AL OLTENIEI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Recenzie_mitropolitul_irineu_popa_al_olteniei_.html [Corola-blog/BlogPost/355456_a_356785]
-
a deținut vreme de decenii a doua poziție în stat, fiind extrem de influent sub domnia culturală a principelui isihast Neagoe Basarab (1512-1521), cu care era înrudit. În anul 1497 Barbu a adus la Bistrița moaștele sfântului monah isihast și mărturisitor iconodul Grigorie Decapolitul (780-842), care se află și astăzi în biserica mare a mănăstirii (din păcate refăcută în stil neoclasic la mijlocul secolului XIX). Retras din viața publică, banul Barbu Craiovescu s-a călugărit în mănăstirea sa, devenind schimonahul Pahomie. Între anii
DESPRE EVENIMENTUL ŞI EPISODUL SCHIMBĂRII LA FAŢĂ A DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS ÎN ORTODOXIA ROMÂNEASCĂ... PARTEA I de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 by http://confluente.ro/stelian_gombos_1470046320.html [Corola-blog/BlogPost/344350_a_345679]
-
a deținut vreme de decenii a doua poziție în stat, fiind extrem de influent sub domnia culturală a principelui isihast Neagoe Basarab (1512-1521), cu care era înrudit. În anul 1497 Barbu a adus la Bistrița moaștele sfântului monah isihast și mărturisitor iconodul Grigorie Decapolitul (780-842), care se află și astăzi în biserica mare a mănăstirii (din păcate refăcută în stil neoclasic la mijlocul secolului XIX). Retras din viața publică, banul Barbu Craiovescu s-a călugărit în mănăstirea sa, devenind schimonahul Pahomie. Între anii
P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 by http://confluente.ro/Despre_schimbarea_la_fata_in_traditia_ortodoxa_p_i_.html [Corola-blog/BlogPost/364698_a_366027]
-
duminică a Postului Mare. Atât Apostolul cât și Evanghelia se referă la vechea prăznuire a profeților Vechiului Testament, în frunte cu Moise. Se obișnuiește în anumite locuri ca în această zi să se facă procesiuni cu icoane (în amintirea biruinței iconodulilor în anul 842) și să se citească Synodikonul Ortodoxiei, care este un act în care sunt anatemizați ereticii din toate timpurile și sunt fericiți apărătorii dreptei credințe. Duminica a II-a din Postului Mare este dedicată Sfântului Grigorie Palama. La
CĂLĂUZĂ DUHOVNICEASCĂ SPRE ÎNVIERE, CÂT ŞI DESPRE PILDA VAMEŞULUI ŞI FARISEULUI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/stelian_gombos_1422536999.html [Corola-blog/BlogPost/369397_a_370726]
-
duminică a Postului Mare. Atât Apostolul cât și Evanghelia se referă la vechea prăznuire a profeților Vechiului Testament, în frunte cu Moise. Se obișnuiește în anumite locuri ca în această zi să se facă procesiuni cu icoane (în amintirea biruinței iconodulilor în anul 842) și să se citească Synodikonul Ortodoxiei, care este un act în care sunt anatemizați ereticii din toate timpurile și sunt fericiți apărătorii dreptei credințe. Duminica a II-a din Postului Mare este dedicată Sfântului Grigorie Palama. La
CĂLĂUZĂ DUHOVNICEASCĂ SPRE ÎNVIERE, CÂT ŞI DESPRE PILDA VAMEŞULUI ŞI FARISEULUI – SCURTĂ REFLECŢIE TEOLOGICĂ ŞI SPIRITUALĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1875 din 18 februarie 2016 by http://confluente.ro/stelian_gombos_1455776943.html [Corola-blog/BlogPost/380288_a_381617]
-
sub autoritatea puterii civile. El însărcină pe lectorul Ioan Morocharzanicos Grammaticus (supranumit “Hylilas”), să adune materialul împotriva cultului icoanelor. În toamna lui 814 are loc la Constantinopol o adunare între iconoclaști, care îl aveau de partea lor pe împărat și iconoduli reprezentați de Sfântul Patriarh Nicefor al Constantinopolului, Sfântul Mitropolit al Sardelor, Euthymios și Sfântul Teodor, egumenul mănăstirii Studion din Constantinopol. În cursul acestei conferințe se remarcă Sfântul Teodor care contestă deschis dreptul împăratului de a se amesteca în treburile Bisericii
Leon al V-lea Armeanul () [Corola-website/Science/306920_a_308249]
-
curente care a clătinat fundamentul creștinismului: iconoclasmul secolelor VIII-IX. Acest curent își are începutul deja înainte de domnia împăratului Leon al III-lea (717-741), dar care în timpul acestui împărat a luat o mare amploare, acesta persecutându-i pe partizanii cultului icoanelor ("iconoduli"). ul însemna, la acea vreme, dorința de respectare a poruncii a doua din Decalog: Expansiunea iconoclasmului a avut mai multe cauze. Diferite scrieri sugerează că cel puțin o parte a motivului pentru înlăturarea icoanelor pare să fi fost înfrângerile militare
Iconoclasm () [Corola-website/Science/305657_a_306986]
-
Constantin al VI-lea. Când Constantin al V-lea a murit în septembrie 775, Leon a fost înscăunat pe tron la vârsta de douăzeci și cinci de ani. Leon, deși iconoclast (care nu venera icoanele), a urmat o politică de moderație către iconodulii (cei care au venerat icoanele), dar politicile sale au devenit mult mai dure în august 780, când mai mulți curteni au fost pedepsiți pentru venerarea de icoane. Potrivit tradiției, el a descoperit icoane ascunse printre posesiunile Irinei și a refuzat
Irina Ateniana () [Corola-website/Science/307020_a_308349]
-
lui identitate". Sensibil se dovedește criticul și față de morbidețea modernă" a lui Al. Philippide și de evoluția poeziei lui Adrian Maniu de la faza de contestatar spectaculos al tuturor academismelor din anii 1910-1916, la cea tradiționalistă de după război, când iconoclastul devine iconodul. Adrian Maniu (și îl adaugă mai târziu și pe V. Voiculescu) ilustrează excelent ideea lui Vladimir Streinu din citata introducere la antologia Literatura română contemporană, potrivit căreia modernii se traditionalizează, fără să vrea, tematic, iar tradiționaliștii se modernizează, fără să
Vladimir Streinu () [Corola-website/Science/297567_a_298896]
-
turcilor selgiucizi, pentru a alunga în mod definitiv forțele imperiale din Anatolia estică și centrală. Secolul al VIII-lea a fost dominat de controversa iconoclastă. Icoanele au fost interzise de împăratul Leon al III-lea Isauricul, provocând revolte ale iconofililor/iconodulilor pe întreg cuprinsul imperiului. Mulțumită eforturilor împărătesei Irina, în 787, a fost convocat al doilea conciliu de la Niceea. Atunci s-a afirmat că icoanele pot fi venerate, dar nu și idolatrizate. Irina a încercat și o alianță prin căsătorie cu
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
a adoptat hotărârea care condamnă icoanele. De atunci, era interzisă fabricarea icoanelor. Cei care le fabricau erau pedepsiți, excomunicați, depuși din funcții ecleziastice, judecați că adversari ai lui Dumnezeu și era pronunțată anatema. Icoanele și picturile au fost arse , iar iconodulii au fost torturați, întemnițați sau executați.În biserici erau pictate doar scene din natură. Au fost luate măsuri severe și împotriva călugărilor, fiind obligați să se căsătorească. Averile mănăstirilor au fost secularizate, iar mănăstirile au fost transformate în cazărmi și
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
sfinți, Iisus, Maica Domnului. A ordonat imediat ca icoanele șă fie distruse. Au apărut certuri între împărat și patriarh. În acel moment, Imperiul Bizantin era împărțit în două tabere: iconoclaștii (cei ce voiau să distrugă icoanele), conduși de împărat, și iconodulii (cei ce se închinau icoanelor și le apărau), conduși de Patriarhul Constantinopolului. În timpul luptelor iconoclaste, bisericile răsăritene nu aveau icoane și nici nu erau pictate, dar aveau o cruce pictată cu ulei sau vopsea ce indica direcția răsăritului . În cele
Istoria creștinismului () [Corola-website/Science/318062_a_319391]
-
răsăritului . În cele din urmă luptele au luat sfârșit, în anul 787, prin Al Doilea Conciliu de la Niceea, totuși, au apărut și Patriarhi ai Constantinopolului iconoclaști, iar luptele au continuat, sfârșindu-se cu adevărat abia în anul 843, cu victoria iconodulilor .Aceste lupte sângeroase au lăsat urme adânci imperiului și relațiilor sale cu Occidentul, mai ales că Biserica Apuseană nu acceptase iconoclasmul, aceasta fiind una din cauzele Marii Schisme din anul 1054 . Marea Schismă din 1054 este un eveniment ce a
Istoria creștinismului () [Corola-website/Science/318062_a_319391]
-
într-o scrisoare privind recomandarea CNCD legată de retragere a simbolurilor religioase din școlile publice, adresată ministrului Educației și Cercetării, care încercase să paseze răspunderea, într-o chestiune atât de fierbinte, Parlamentului. Foarte repede, o tabără să le spunem a "iconodulilor", la fel de redutabilă s-a constituit și cred că trebuie să evităm a transforma acest război de idei, de mentalități, într-o ceartă de vorbe, precizând că știm ce înseamnă la origine cei doi termeni și că-i folosim aici ca să
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
vehement împotrivă și de multe ori agresive și insultătoare și se apără de acuzația că acest demers ar fi anticreștin și antireligios, acuzație care reprezintă o deturnare a poziției lor și o punere a problemei într-un cadru străin. Tabăra "iconodulilor" folosind ca tribună în special ziarul Ziua, dar și posturi de televiziune care-și păstrează greu "neutralitatea epistemică", invitându-i pe "iconoclaști", doar pentru a-i trata de anticriști, alături, de altfel, de sindicatele din învățământ (cu cincizeci de mii
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
înțeleagă ca aceasta afirmație pe lângă faptul că sperie copiii, nu reprezintă decât o discriminare la adresa catolicismului. Și întâmplarea a avut loc la o școală cu pretenții din centrul capitalei. Profesor: absolvent de Teologie așteptând să fie hirotonisit. Intervine din tabăra iconodulilor ortodocși, părintele Iustin Marchiș, care se întreabă la Radio Total oare cine sunt aceste organizații și dacă nu cumva un ideolog de serviciu, șef, Diavolul, le dă prin cap astfel de lucruri? În loc să-și vadă de ale lor, de păcatele
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
panegiric sau de o hagiografie edulcorată și conformistă, în paginile căreia, biograful, sub cuvînt că redă cu nepărtinire viața gînditorului socialist, n-ar fi făcut de fapt decît să-i țină mereu partea. Dar pentru că nu scrie în tonul unei iconodulii sterpe, Zigu Ornea te învață un lucru simplu: că a descrie trecutul înseamnă a-l evoca, iar a evoca trecutul înseamnă a-l dramatiza. În schimb, a încerca să înfățișezi o biografie fără a pune de la tine tresărirea dramatică a
Abnegația eclipsării de sine by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10687_a_12012]
-
liricii tinerilor. Mai sensibil se dovedește față de „morbidețea modernă” a lui Al. A. Philippide și față de evoluția poeziei lui Adrian Maniu, de la faza de contestatar spectaculos al tuturor academismelor din anii 1910-1916 la cea tradiționalistă, de după război, când iconoclastul devine iconodul. Adrian Maniu, căruia i-l alătură ceva mai târziu pe V. Voiculescu, ilustrează excelent o idee din introducerea la antologia Literatura română contemporană: „modernii se tradiționalizează, fără să vrea, tematic, iar tradiționaliștii se modernizează, fără să vrea, în expresie”. De
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289977_a_291306]
-
civil, care va dura până în 843, "triumful Ortodoxiei". Două părți de înfruntau de mai bine de un secol în lumea bizantină: dușmanii icoanelor, "iconomahii" sau "iconoclaștii", mai numeroși în clerul secular, la Curte și în Armată. Partizanii lor, "iconofilii" sau "iconodulii", mai numeroși în clerul regulat, printre călugări și episcopi. Decretul sau horos-ul adoptat de Părinții conciliari stipulează nu doar că nu este idolatru acela care venerează icoanele lui Christos, ale Fecioarei, îngerilor și sfinților, fiindcă "omagiul adus icoanei se îndreaptă
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
deșertul iconoclast și dezordinea idolatră, un fel de strâmtoare pe care după Niceea II au săpat-o, fiecare în maniera sa și succesiv dacă e posibil să-i așezăm într-o linie -, clericii din anturajul lui Carol cel Mare, acei iconoduli moderați ale căror Cărți caroline vor servi mult timp drept referință Bisericii latine din Occident; Sfântul Toma din Aquino; "mijlocitorii" din secolul al XVI-lea; și cinefilii catolici din secolul XX. Această postură centristă respinge adorația, care este idolatrie, condamnă
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
astfel hegemonia creștinismului oriental asupra corespondentului său occidental. Moștenitor direct al Imperiului Roman, loc de sinteză a iconografiilor imperială și creștină, Bizanțul, după criza iconoclasmului, joacă rol de pivot și legătură între Orientul helenistic și Occidentul gotic. Carol cel Mare, iconodul moderat, rămâne, sub influența Bizanțului, un partizan "de mijloc" al imaginii, care nu trebuie nici distrusă, nici adorată. Bizanțul a asigurat filiația între credințele "magice" ale lumii păgâne și teologia imaginii derivată din Întrupare, cum a făcut, prin modelul imperial
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
reziste unui nou asalt al adversarului." Immanuel Kant Critica rațiunii pure "Dialectica transcendentală"*. Tabloul antinomiilor audiovizualului seamănă cu cel al rațiunii pure. Fiecare teză are antiteza ei și niciuna nu poate s-o refuteze pe cealaltă, astfel că iconofobul și iconodulul sunt condamnați să trăiască împreună, uneori chiar în același individ. Alăturarea argumentațiilor, care va ajuta la spulberarea câtorva iluzii, confirmă că, pe fond, problema imaginii nu a avansat în mod notabil din secolul al VIII-lea. Luther se temea ca
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]