261 matches
-
inteligența ș...ț spre a denunța prostia altora"8. În sfârșit, Sorin Vieru notează undeva că Noica îl glorifica pe Eminescu cu o intensitate egală aceleia cu care îl detesta pe Caragiale 9. Dragomir se situează deci în răspărul acestei idiosincrazii noiciene și vrea să arate că la Caragiale nu zeflemeaua este fundamentală și că acest autor poate fi abordat într-o deplină seriozitate și cu instrumentele cele mai sobre ale filosofiei. Dragomir spune: Este important să se înțeleagă că trucurile
Cum se împacă literatura cu filosofia by Cristian Ciocan () [Corola-journal/Journalistic/11283_a_12608]
-
La început, cînd era un “brand personal”neconstruit sau în curs de construire, puteai să-l bălăcărești liniștit(ceea ce eu n-am făcut niciodată)!Acum, cînd a ajuns pe sticlă, pe la ziare, într-un cuvînt și-a “dezvoltat multilateral” BRANDUL,idiosincrazia omului a crescut considerabil.Are destui fani, destulă notorietate și evident, obligația sacra de a le păstra! În consecință mai taie de pe ici de pe colo, dar numai chestiile care vin “de jos”și-l trag în jos pt că n-
Ai dreptul sa ramai dezbracat by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82989_a_84314]
-
Rodica Zafiu În toleranța față de abaterile de la norme, întemeiată pe ideea - în esență corectă - că erorile de azi ar putea deveni normele de mîine, fiecare comentator are probabil limite personale și idiosincrazii inevitabile. Trebuie sa mărturisesc că între abuzurile vechi și răspîndite e unul cu care nu mă pot obișnui și pe care îl găsesc în continuare insuportabil: folosirea lui și după adverbul de comparație ca, în structuri non-comparative - de obicei în
Obsesiile cacofoniei by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14466_a_15791]
-
folosească totuși un cuvînt, măcar o dată, deci prezența sau absența nu oferă certitudini de identificare), asemenea exerciții ne readuc la ipoteza idiostilului, a modului în care fiecare vorbitor utilizează constant limba - într-un mod care, chiar prin ticuri, clișee și idiosincrazii, este doar al său.
Adesea, adeseori, deseori... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14523_a_15848]
-
adevăr, latura sordidă este surprinsă în toată plinătatea ei: personaje mărunte, purtând adesea nume cacofonice de o transparență naivă, se perindă prin paginile cărții, prinse într-o pletoră de intrigi, antrenate în dialoguri care încearcă să mimeze la modul satiric idiosincrazii de vorbire, dar care rămân, totuși, artificiale, "contrafăcute." Intrigile confecționate, amintind de scenariile de duzină din filmele americane, nu reușesc să rețină atenția decât prin violența limbajului sau a faptelor prezentate. Singurul amănunt care persistă în memorie după lectura cărții
Kitsch și cacofonie by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14539_a_15864]
-
Radeker, reprodus parțial de noi, că stînga serioasă din Occident a evoluat enorm din 1968 încoace, spre deosebire de stînga germană, în care I. Fischer, fostul terorist și actualul ministru de Externe german din guvernul social-democrat, nu pare a-și fi depășit idiosincraziile tinereții. Poetul și lumea Dacă scriitorul va continua să creadă că prin scrisul său nu poate schimba nimic în lumea în care îi este dat să trăiască, atunci va avea destinul pe care-l merită: unul minor și periferic". Aceste
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14052_a_15377]
-
autorii pe care-i comentează - și, mai cu seamă, făță de cei pe care nu-i comentează - este atât de contagioasă încât sfârșește prin a contamina cumva și atitudinea cititorului făță de propria lui carte. Există în cartea lui Bloom idiosincrazii pe care el și le recunoaște deschis, și idiosincrazii peste care trece cu grijă și despre care nu suflă o vorbă (cele din urmă fiind mult mai stupefiante). El recunoaște, de exemplu, că însăși selecția celor o sută de autori
Harold Bloom, Cabala și Geniile by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/14072_a_15397]
-
făță de cei pe care nu-i comentează - este atât de contagioasă încât sfârșește prin a contamina cumva și atitudinea cititorului făță de propria lui carte. Există în cartea lui Bloom idiosincrazii pe care el și le recunoaște deschis, și idiosincrazii peste care trece cu grijă și despre care nu suflă o vorbă (cele din urmă fiind mult mai stupefiante). El recunoaște, de exemplu, că însăși selecția celor o sută de autori este "în întregime" idiosincratică: "La un moment dat plănuiam
Harold Bloom, Cabala și Geniile by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/14072_a_15397]
-
one hundred) după judecata nimănui, inclusiv a mea. Dar am vrut să scriu despre aceștia." Odata această confesiune făcută (într-un mod atât de strategic), nu ai decât să-l însoțești pe Bloom în foarte personala lui întreprindere. Cât privește idiosincraziile pe care nu și le recunoaște, voi discuta despre unele dintre ele mai târziu. Unul dintre meritele majore ale cărții constă fără îndoială în arta lecturii pe care el o propune. În general, Bloom este neîntrecut în a-ți arăta
Harold Bloom, Cabala și Geniile by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/14072_a_15397]
-
din Noul Testament este un personaj literar întocmai cum sunt Iahve din Biblia iudaică și Alah din Coran." Ce am găsit însă deosebit de supărător la Bloom este felul în care el refuză complet, pe tot parcursul cărții, să-și stăpânească numeroasele idiosincrazii, antipatii și resentimente personale. Cred că așa ceva depășește binișor limitele unui discurs ironic, și tinde uneori să devină pur și simplu o listă de injurii ieftine și calomnii de duzină. De exemplu, lui Bloom îi vine foarte ușor să vorbească
Harold Bloom, Cabala și Geniile by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/14072_a_15397]
-
romancierului de-a primi vizita a două doamne, dintre care una era Martha Bibescu, refuz transmis de menajera sa: «Domnul se teme foarte mult de parfumul prințeselor...» - a adăugat Céleste. Te face să visezi îndelung această frază. Nu teama, nu idiosincrazia astmaticului, nici rușinea celui ce nu se voia surprins în «tricourile sale jegoase...». Toate acestea țin de o tristă realitate. Nu, altceva te face să visezi la groaza scriitorului de o agresiune diafană. Nu tulbura, oare, suavul parfum insinuant, singurul
Pornind de la literatura franceză(II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14251_a_15576]
-
special paradigmele neregulate sau defective (verbe impersonale, substantive defective de plural). Interesantă e reacția subiectivă la unele abateri: „urăsc construcția asta. Parcă zgârie” (reflex.ro). De altfel, discursul corectitudinii alunecă ușor - dar lucrul li se întîmplă și lingviștilor! - în zona idiosincraziilor și a situațiilor discutabile, mai ales în domeniul inovațiilor lexicale. Tendința de a trece în lista erorilor un neologism, de a-l trata în termenii judecății absolute (corect/incorect) e o tipică eroare de percepție a nespecialistului: „Incorect - «au concluzionat
Din interior by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13475_a_14800]
-
un universitar șters, Valeriu Filimon, de care probabil n-ați auzit, fiindcă nici nu aveați de ce (doar foștii studenți de la filologia bucureșteană poate mai păstrează amintirea unor seminarii soporifice). Doctrinarul semănătoristo-gîndirist de la începutul secolului XXI ține să-și facă publică idiosincrazia față de E. Lovinescu și începe cu o anamneză a bolii: „Un scriitor a cărui operă îmi provoacă doar o reacție de categorică respingere este Eugen Lovinescu. Reacția mea de respingere totală a cărților și ideilor lui Eugen Lovinescu a început
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13584_a_14909]
-
și mulți dintre cei executați, eu îmi aduc aminte doar de execuția celor cu valoare literară indubitabilă ca Gălățanu și Ioan Es Pop și câteva comentarii la adresa lui Augustin Ioan, dar, cu siguranță, au fost mulți alții. Deși avea și cenaclul idiosincraziile și partizanatele lui, pentru că, în principiu, nu te iei de "ai tăi", chiar dacă au o zi proastă, la Martin cei care citeau erau executați de cele mai multe ori fără răutate, atât cât îmi aduc aminte acum, plătind tributul datorat nostalgiei și
Tăcerile mele și tăcerile lui Mircea Martin by Anca Mizumschi () [Corola-journal/Imaginative/8008_a_9333]
-
personalitatea sa a fost asociată într-un fel cu autoritatea și uneori cu autoritarismul normei. E însă surprinzător tocmai felul în care discursul său reușește să fie normativ în modul cel mai inteligent cu putință: cu măsură, cu nuanță, fără idiosincrazii, explicând calm ce e exagerat și ce e tolerabil. A pus intransigență și tenacitate în apărarea lucrurilor în care credea și cărora într-adevăr le-a dedicat viața. (Din fericire, a avut și mulțumirea unei familii minunate, pe care a
In memoriam Mioara Avram by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12677_a_14002]
-
și m-am împrietenit cu el. Am mulți prieteni Dincolo... Eu vreau să știu, vreau să înțeleg ce a fost. Și mi se pare imposibil să înțelegi o operă dacă ignori autorul, cu temperamentul lui, cu biografia, cu iubirile, cu idiosincraziile lui. Și cu epoca în care a trăit. Eu vreau să am în cap o lume românească vie - așa, cam de la 1861, anul cînd se întoarce Maiorescu în țară, pînă prin anii 1960-'70... Asta nu se poate reconstitui, în
Marta Petreu și Alex. Ștefănescu în dialog by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12406_a_13731]
-
însă, Cristoiu nu lipsește de la OTV-ul lui Dan Diaconescu. Știu că lui Ion Cristoiu îi plac scenariile și talk-showurile lungi, dar combinația asta părea, pînă de curînd, imposibilă. Cristoiu e ziarist. Chiar dacă are mai mult decît slăbiciuni politice și idiosincrazii, e un om de presă care nu confundă știrea cu comentariul. Sau cel puțin așa îmi place să cred. Nu se poate spune însă despre el că ar fi un inocent care dă cu toroipanul pe unde nimerește, de dragul adevărului
Ion Cristoiu în bejenie by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11468_a_12793]
-
făcut-o să rămînă ,creștină pe pragul Bisericii, dar în afara ei", pe de-o parte mai liberă, pe de alta mai angajată. Felul ei de-a gîndi lucrurile i se pare Ancăi Manolescu viu spre eretic, riscînd să cadă în idiosincrazii și-n excese. Începi acum, la jumătatea cărții, să-ți dai seama de ce, de fapt, referințele de care cercetătoarea se ocupă nu sînt dintre cele ,bătute". Sînt păreri șocante pentru vremea lor, ieșite mai degrabă din niște intuiții cu stofă
De sec, de frupt, de poftă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11517_a_12842]
-
adevărat, câteva cărți cu majusculă înainte de 1989, dar ele sunt valoroase și actuale, ,continuă să ne spună ceva" în măsura în care satisfac gustul unor publiciști tineri și mai puțin tineri. Valoarea unei întregi literaturi depinde, prin urmare, de indispoziția lui X și idiosincrazia lui Y, o receptare limitată și dubioasă autopropunându-se drept judecată axiologică. Și falsificând cu voioșie datele interne ale chestiunii. Căci este suficientă o primă lectură, nu neapărat empatică, dar deschisă, onestă, pentru a vedea ce e de văzut și a
Un meci de old boys by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11560_a_12885]
-
vedere cateva tipuri de fenomene care reflectă evoluții și abateri mai mult sau mai puțin grave, mai mult sau mai putin explicabile: împrumuturi excesive, confuzii semantice, clișee și ticuri verbale, argotisme și termeni vulgari etc. Fiecare din comentatori avand anumite idiosincrazii, listele de erori pot fi destul de diferite, ajungându-se adesea la punerea pe același plan a unor fapte foarte eterogene, cu grad variabil de gravitate. Cred din ce in ce mai mult că ar trebui să redefinim limitele tolerabilului, pentru a ne concentra mai
Scroll-uri și chat-uri by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13024_a_14349]
-
doar o altă manieră ci și o altă literatură. Pinter (în tradiția lui Mark Twain și Ernest Hemingway, de acesta din urmă fiind și foarte atașat literar) e un mare maestru al conversației - concentrate la sânge în cele mai banale idiosincrazii - dar e un și mai mare maestru al tăcerii. Pauzele, punctele de suspensie sunt marea, salvatoarea lui ambiguitate. Important este ceea ce spune chiar autorul încă din 1966: îEu știu absolut tot ceea ce nu se spune pe scenă.' Tot atunci declară
Harold Pinter - un alt fel de literatură by Lidia Vianu () [Corola-journal/Imaginative/11217_a_12542]
-
doar o altă manieră ci și o altă literatură. Pinter (în tradiția lui Mark Twain și Ernest Hemingway, de acesta din urmă fiind și foarte atașat literar) e un mare maestru al conversației - concentrate la sânge în cele mai banale idiosincrazii - dar e un și mai mare maestru al tăcerii. Pauzele, punctele de suspensie sunt marea, salvatoarea lui ambiguitate. Important este ceea ce spune chiar autorul încă din 1966: îEu știu absolut tot ceea ce nu se spune pe scenă.' Tot atunci declară
Harold Pinter - un alt fel de literatură by Lidia Vianu () [Corola-journal/Imaginative/11217_a_12542]
-
albastru considerat de critic, într-o criză de autism, "o carte splendidă și diavolească". Estimp, Balzac și Stendhal îi apar ca "proaste modele" pentru literaturile aflate la început de drum, iar Sainte-Beuve face pur și simplu "mahalagism distractiv". Și cum idiosincraziile lui contrariante nu se opresc aici, G. Călinescu nu-l iartă și pune tulburarea de raționament pe seama unor obscure devieri de ordin etnic: "Cu nume grecesc, ginere al lui Gherea, Zarifopol simbolizează spiritul de negație a două rase sofistice." Lui
Noiembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/14548_a_15873]
-
Annunzio", preocupată nu de psihologie, ci de "surda înfiorare a cărnii", ceea ce face din Bătrînul o "dramă fiziologică". Societatea din Fecioarele despletite se situează la un nivel de educație superior celui sufletesc. Ca tot cronicarul, G. Călinescu are simpatii și idiosincrazii. Unele, foarte tranșante: " Poezia d-lui M. Codreanu prezintă trei note specifice: forma fixă a sonetului, recompensa națională și lipsa de talent." Al. O. Teodoreanu îi place fără întoarcere, Voronca îi displace tot așa. A și avut cu cei de la
G. Călinescu, publicist by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/10313_a_11638]
-
cinste. Nu lipsește portretul sau analiza (vezi femeia de 30 de ani lovită mortal de un camion, șoferul ucigaș, familia de hangii și balaoacheșele lor cliente-cocote de sub Podul Băneasa). Trecându-și pe curat și comentându-și fișele de lectură și idiosincraziile, prozatorul nu uită de ficțiune, și în special de comedie, drept care ne-o prezintă caricatural spre grotesc pe secretara Hlorisja, o zgripțuroaică a birocrației, zisă și blânda supraponderală; excedată de muncă și de ingratitudinea beneficiarilor muncii ei, deși nu mișcă
Măști și farse by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/10354_a_11679]