45 matches
-
În acest răstimp viziunea Europa că vaca de muls - Grecia e menținută în mod artificial în zona euro. Jumătate din ajutoarele sociale din întrega lume se distribuie în UE, iar sute de mii de emigranți din lumea islamică și cea idolatrică caută azil în Europa. Dacă nu va fi înlocuit totul cu un proiect realist și sustenabi €/UE/Europa se va destrăma. ------------------------------------------------ Prof. Dr. Viorel Roman Consilier academic la Universitatea din Bremen. 5 august 2015 Cărți și articole: • De la Ram la
GERMANIZAREA EUROPEI (2) de VIOREL ROMAN în ediţia nr. 1679 din 06 august 2015 by http://confluente.ro/viorel_roman_1438842405.html [Corola-blog/BlogPost/380211_a_381540]
-
așteaptă anul acesta 800.000 de afro-asiatici din așa-zise state eșuate (failed states), părăsite de administrația creștin-europeană în urmă cu jumătate de secol. De atunci ele sunt incapabile să mențină un minim de condiții civilizate populației preponderent musulame și idolatrice, care se refugiază acum, trecând prin Balcani, sau cu ambarcațiuni, Mediterana în UE. Pe scurt: „Dacă ne-ați părăsit și nu ne mai faceți accesibilă civilizația și la noi, venim peste voi!”. Uniunea Europeană, nu-i Imperiu, n-are Constituție, iar
INVAZIA BARBARILOR – 10 TEZE de VIOREL ROMAN în ediţia nr. 1768 din 03 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/viorel_roman_1446529664.html [Corola-blog/BlogPost/373777_a_375106]
-
patologie a ei, atunci când omul e în pericol să-și piardă demnitatea. Ea poate devenii chiar inumană în experimente pe om, omul ca bancă de organe etc. De aceea trebuie subordonată imperativelor morale. Libertatea a început să fie anarhică, antiinstituțională, idolatrică. Libertatea umană nu poate fi altceva decât libertatea dreptății, a conviețuirii într-un respect reciproc, altfel devine o minciună și duce la sclavie. Moralitatea rațională e mai presus de hotărârile colective, nu invers. Nimănui nu-i este permis în vest
2013) de VIOREL ROMAN în ediţia nr. 786 din 24 februarie 2013 by http://confluente.ro/Viorel_roman_benedict_xvi_2_viorel_roman_1361695289.html [Corola-blog/BlogPost/359336_a_360665]
-
reciproc cu celelate religii. Islamul depășește judaismul și creștinismul, de aceea mahomedanii nu numai că nu aspira spre creștinism, ci sunt în stare să se arunce în aer pentru „ultima” religie, simplă și superioară celorlate, care au elemente mistice și idolatrice. Ortodoxia are cam același sentiment de superioritate față de lumea occidentală în care rațiunea, contractul, individualitatea sunt sanctificate, aparent în defavoarea Atotputernicului. Confruntarea ajunsă pe picior de război cu Islamul și Ortodoxia i-a pus în mare dificultate pe creștinii occidentali, care
ISLAMUL ŞI ORTODOXIA ANTE PORTAS de VIOREL ROMAN în ediţia nr. 1536 din 16 martie 2015 by http://confluente.ro/viorel_roman_1426539493.html [Corola-blog/BlogPost/377128_a_378457]
-
considerați sarazini, iar Carol, în loc să-și continue drumul spre nord pentru a-i supune pe saxonii răsculați în lipsa sa, se întoarce în Spania să răzbune moartea cavalerilor lui. Autorul poemului nu avea nici cunoștințe despre islam, reprezentat ca o religie idolatrică, nici despre basci. De fapt, expediția lui Carol a fost dusă în contra creștinilor basci. Francii au comis nelegiuiri mai ales împotriva femeilor, ceea ce a revoltat populația locală. Cu toate că o parte a armatei îi fusese nimicită la Roncesvalles, Carol nu se
Cântecul lui Roland () [Corola-website/Science/303110_a_304439]
-
din teama față de divinitate, ci datorită unei șanse de cunoaștere și comunicare mistică, menită să-i confere acesteia "o imagine în sfârșit demnă"236. Fig. 10. Bogdan Maximovici, Povestea lumii Reținând ideea generală că "experiența umană a divinului precedă chipul idolatric [iar] chipul idolatric pe care îl elaborează omul precedă învestirea sa de către zeu"237, discuția noastră trimite spre o analiză a legăturilor dintre sacrul vizibil și cel invizibil, care ar putea fi redusă în ultimă instanță la terminologia noțiunii de
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
divinitate, ci datorită unei șanse de cunoaștere și comunicare mistică, menită să-i confere acesteia "o imagine în sfârșit demnă"236. Fig. 10. Bogdan Maximovici, Povestea lumii Reținând ideea generală că "experiența umană a divinului precedă chipul idolatric [iar] chipul idolatric pe care îl elaborează omul precedă învestirea sa de către zeu"237, discuția noastră trimite spre o analiză a legăturilor dintre sacrul vizibil și cel invizibil, care ar putea fi redusă în ultimă instanță la terminologia noțiunii de imagine, asupra căreia
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
nou, un anacronism. Era vorba de o ceremonie familială și religioasă, cu rugăciuni și jertfe aduse zeilor. Se poate concepe ca persoanele creștine din primele veacuri, atât de intransigente față de tot ceea ce putea să semene cu o participare la cultele idolatrice, să nu fi avut ideea de a înlocui aceste rugăciuni și sacrificii cu rugăciunea creștină? Chiar dacă nu am avea mărturia lui Tertulian, sau dacă nu ar trebui să-i dăm crezare, numai afirmația că creștinii se căsătoreau ca și păgânii
Divorţaţi "recăsătoriţi" : practica Bisericii primare by Henri Crouzel S.J. () [Corola-publishinghouse/Science/100979_a_102271]
-
vezi 360 ; 14, pp. 40-41)"/>. Din „gura de aur” a lui Ioan Hrisostom aflăm că „evreii Își sacrifică copiii Satanei, sunt mai răi decât animalele sălbatice, sinagoga este un bordel, o bandă de ticăloși, un templu demonic dedat unui cult idolatric, un loc de Întâlnire pentru asasinii lui Cristos, un loc de pierzanie !” (Omilii Împotriva evreilor ; <endnote id="cf. 516"/>). Un alt text neotestamentar, Apocalipsa Sfântului Ioan, Îi prezintă pe „cei ce-și zic iudei” ca fiind „părtași la sinagoga Satanei
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
substraturi înfricoșătoare s-ar fi ivit deja la orizont și că ritmul istoriei devine catastrofal. Când a apărut harul Mântuitorului nostru Isus Cristos, lumea, exceptând Iudeea, era complet decăzută în minciuna și în practicile adeseori infame și inumane ale cultului idolatric politeist; dar în mijlocul atâtor aberații părea geloasă de ideea divinității, care domina în viața privată și socială. Existau și pe atunci, mai ales printre cei culți, anumite curente de scepticism care păreau să se reverse în ateism; dar cine și-
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
Fiecare mișcă din buze și murmură în sinea sa cuvintele rugăciunii. Îi vine să râdă când se gândește că Augustus a mai dezvoltat și el un pic cultul larilor, astfel că din publici au devenit acum auguști. Oare harababura asta idolatrică nu-i zăpăcește? În mijlocul altarului se află o statuetă din bronz care întruchipează un băietan, încoronat cu flori. Drept veșmânt are o tunică largă și scurtă, strânsă pe talie cu o centură. El trebuie să fie larul. Picioarele îi sunt
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
trebuie atașat refuzului coerciției statale ce pretindea dirijarea conștiințelor în mod arbitrar, chiar și în pericolul imoralității și al idolatriei existente în întreaga sferă civilă a societății. Creștinii, eludând toate acele profesiuni care puteau să aibă vreo relație cu cultul idolatric și puteau comporta vărsarea de sânge, erau orientați spre excluderea tuturor oficiilor referitoare la serviciul statului, inclusiv acelea de judecători și de funcționari publici și, practic, chiar și serviciul militar. Deși unele scrieri apologetice din epocă, ar părea să descurajeze
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
normal în interiorul structurii militare, prin respectarea conștiinței soldaților creștini; c) refuzul de a ucide și de a folosi violența, izvorât din concepția de iubire față de dușmani și din acea răsturnare a valorilor, care nu mai vedea în utilizarea forței semnificația idolatrică specifică societății clasice. În Decretele apostolice (cf. Fap 15, 29), textul oriental prevedea abținerea de la cărnurile oferite idolilor, de la necurăție, de la animalele sufocate și de la sânge (toù aìmatos) în sensul de a nu-l mânca. Textul occidental, considerat de mulți
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
a sacrifica zeilor și Geniului împăratului, deoarece numai simplul act formal îi solicita asentimentul față de o putere umană, care se folosea de temeiuri religioase, pentru a-și afirma propria poziție în ochii supușilor. Din aceste documente, în opoziție cu religiozitatea idolatrică, descoperim și că slujirea creștinului este rezervată exclusiv lui Dumnezeu. O altă caracteristică a Actelor și a Pătimirilor era aceea că protagoniștii își manifestau propria credință printr-o mărturisire publică, care devenea astfel vestire (kèrygma), fiind și semnul unei demonstrații
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
luarea unei decizii hotărâtoare față de creștini, ne mărturisește inexistența la acea dată a unei măsuri juridice clare. Între timp, procedurile anticreștine nu aveau loc pentru vreun delict criminal, ci pentru simplul motiv că ucenicii lui Cristos, neimplicându-se în cultul idolatric al maselor populare, erau considerați tulburătorii ordinii publice. Astfel, magistrații, din porunca împăratului, aplicau dreptul constrângerii (ius coercitionis) numelui de creștin (nomen christianum); acuzația implicită din rescriptul lui Traian din 112 p.Chr. către Plinius cel Tânăr (guvernatorul Bitiniei, 111-113
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
parte cultul împăratului nu era mai accentuat decât în armată și era aproape inevitabil pentru orice soldat; ofițerii trebuiau să aducă sacrificii, iar soldații să participe. Steagurile militare erau văzute de creștini ca sacra pagani, iar venerația lor ca idolatrie; idolatrice le apăreau și decorațiile militare (coroane etc.); atitudinea soldaților în vreme de pace (extorcări, dezmăț etc.), glumele rudimentare din armată (mimările etc.) erau ofensive și chiar jignitoare prin însăși tendința lor, iar în parte acestea erau legate de idolatrie și
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
și consilier al masacrelor tale. Scriitorul sirian ne spune că orice lăcomie își are slujitoarea ei, iar un exemplu în acest caz este Apollo, simbolul masacrelor în războaie. Se poate vedea legătura pe care autorul o realizează între arta divinatorie idolatrică și acțiunile de război și violență. Pentru primele două secole, deși avem puține luări de atitudine împotriva serviciului militar, totuși nici una nu este explicită. Opinia atotcuprinzătoare a Bisericii este grăitoare: tinde să valorifice mesajul evanghelic pe tema iubirii față de dușmani
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
instrumentelor de război, care ar fi putut crea un dezechilibru în mentalitatea pacifică a adepților lui Cristos. Acest ultim aspect ar fi devenit o întrerupere a dinamicii convertirii, o reîntoarcere spre acea mentalitate de violență specifică stării păgâne și religiei idolatrice. În același fragment se poate remarca interzicerea reprezentării armelor pe sigilii, văzută ca o simbolizare a idolilor, pentru a afirma că adevărata pace, Cristos însuși, se poate poseda numai atunci când nu este vorba despre idolatrie sau ucideri, excluzând condițiile favorabile
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
pe sigilii, văzută ca o simbolizare a idolilor, pentru a afirma că adevărata pace, Cristos însuși, se poate poseda numai atunci când nu este vorba despre idolatrie sau ucideri, excluzând condițiile favorabile preamăririi violenței și a forței la rangul de valori idolatrice. Un alt fragment din Paedagogus critica decorațiile războinice de pe veșminte, apreciind simplitatea creștinilor care îmbrăcau hainele albe în semn de puritate. În Paedagogus, II, 4, 42, Clement laudă omul văzut ca instrument pacific care îl preamărește pe Dumnezeu, Creatorul său
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
care serviciul militar era o muncă bine plătită și poate unica sursă de câștig a familiei lor. Biserica nu avea nici un interes să deterioreze ulterior raporturile cu puterea civilă, din moment ce pentru creștini era esențial doar să nu participe la cultele idolatrice și să nu ucidă. Origene nu a voit să prezinte soluții univoce problemelor de caracter doctrinar și cu atât mai puțin celor de caracter moral. Pentru el creștinismul se afla pe calea trasată de Clement Alexandrinul, o educație a omului
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
a trecut la montanism, nu este sustenabilă istoric. În Apologeticum, scriitorul cartaginez vrea să le clarifice păgânilor cine sunt adevărații creștini și în ce anume constă contribuția lor față de stat. Polemica nu este adresată Imperiului ca atare ci fundamentului religios idolatric. În Apologeticum, 42, 2-3, creștinii sunt prezentați ca niște elemente ce participă deplin la viața socială, deși nu se face nici o mențiune despre funcțiile civile. Pe de altă parte, dacă este interpretată cu privire la serviciul militar expresia vobiscum militamus poate reprezenta
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
catehetic mentalitatea creștină să înfrunte prin rugăciune, cu răbdare și încredere în Dumnezeu, convertirea barbarilor. În De corona, a cărei dată de compoziție pe baza motivelor de critică internă este stabilită în general în jurul anului 211, luând ca pretext uzul idolatric de a-și încununa capul cu coroane de lauri, pe durata ceremoniilor, are posibilitatea de a trata și chestiunea apartenenței unui creștin la structura militară. Punctul de plecare al discuției îi este oferit de episodul petrecut în acea vreme la
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
pentru a-și păstra intactă sinceritatea credinței sale: ori să dezerteze din serviciul militar, iar Tertulian ne spune că aceasta a fost înfăptuită de mulți creștini (ut a multis actum) sau, să inventeze ceva pentru a evita săvârșirea unor gesturi idolatrice și contrare eticii creștine, precum omuciderea, sau, în ultimă analiză (novissime), dacă nu i-ar fi fost posibil să se sustragă unor asemenea acte ori să dezerteze, ar trebui să se supună martiriului, după cum vrea credința celui care nu prestează
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
blândă, indicând ca model pe cea a agricultorului. Conștientizarea profundei diversității dintre Dumnezeu și cezar, dintre religie și stat, a determinat autorul să considere societatea păgână ca fiind demonică. Refuzul structurii militare nu apare numai din adversitatea sa față de cultura idolatrică ci și din convingerea ticăloșiei războiului, a mijloacelor și a efectelor sale ucigașe, străine spiritului pur al Evangheliei iubirii lui Dumnezeu și a aproapelui. 2.2.5. Hipolit Romanul Deși era ostil Imperiului roman, Hipolit Romanul (170-235) era capabil să
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Danielem, IV, 9, 2, critică expansionismul militar al Imperiului roman care adunându-i pe cei mai buni bărbați din toate popoarele, îi recrutează în armata sa oferindu-le cunoscuta cetățenie romană. Toate acestea sunt văzute ca o falsificare satanică și idolatrică a chemării pe care Dumnezeu a adresat-o tuturor oamenilor pentru a forma o singură națiune. Tocmai aceste idei erau cele care generau reacție în cei care dețineau puterea civilă: demitizarea bazelor propagandei imperiale fondate pe acea pace păstrată cu
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]