41 matches
-
da seama că e penibil? sau mai rău, patologic? hmm... o fi și frustrare la mijloc? cam așa arată Dragoș Bucurenci, te somez să ștergi aberațiile acelui ins inferior, satan claus! Simplă asociere a numelui meu cu astfel de considerații ignare este o crimă de lez-alsitate. l-am șters, vă rog mai semnalati-mi și pe viitor mârlăniile. satan, daca te consolează, pot să-ți dedic câteva versuri dintr-un alt leo (ferre)? se cheamă “merci, satan!”: Pour le prêtre qui
Despre clipa si despre potrivirea ei by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83047_a_84372]
-
Constantin Țoiu În general, azi se scrie prost, fără fantezie. De multe ori, incorect, trivial, scontându-se pe acceptul majorității ignare. Rar, în sferele înalte, obligatoriu elitiste, cum zice mediocritatea, vei întâlni hazul, truculența unui Andrei Pleșu, scrisul acut, pătrunzător, al lui N. Manolescu, măsura, cuviința lui G. Dimisianu. Mai sunt și alții. Nu dubitez, cum zic editorialiștii firoscoși. Soarta limbii
G.Călinescu, gazetar by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12261_a_13586]
-
gospodăriile agricole de stat, apoi registrul de activitate extrașcolară și metodică (sau „condica de basne” intrată astfel în folclorul dascălilor), caietul de asistențe la ore al „adjunctului”, planul consiliilor profesorale, planul bibliotecii (păstorită de o ființă blondă - excesiv -, fanată și ignară, planul atelierului de lăcătușerie în care mirosea îngrozitor a motorină, al comisiei de protecția muncii, al achiziționării de material didactic cu totul fantezist și încă altele pierdute în memoria colbuită a documentelor. În nebunia aceasta a hârțogăriei, plecarea elevilor la
Viața la țară by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Imaginative/13194_a_14519]
-
Heloise și cu abatele Abélard sunt completate cu comentarii de o remarcabilă finețe asupra Scrisorilor portugheze ale Marianei Alcoforado, pe care unii exegeți le atribuie unui bărbat: "Era autorul Scrisorilor portugheze un geniu sofisticat al disimulării masculine sau o genială, ignara călugărita, sedusa și abandonată? Și ce importantă ar mai avea, de fapt, intrebarea când, de la Rousseau la Rilke, atâția scriitori au imitat Scrisorile portugheze...?" Între Căra și Vlad are loc o comunicare intermediata și perversa, exclusiv livresca. În cunoscutul român
UN EXEGET AL FANTASMELOR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17872_a_19197]
-
Manole - ce zidești ziua, noaptea se dărâma? Cum să nu te întristezi comparând vocația artistică a burgheziei occidentale, așa cum se oglindește în orașele ei, cu junglă de beton înnegrit de smog care e Atena de azi, sălaș al unei burtăverzimi ignare adorând în chip obscen Vițelul de Aur? Că unul ce își are rădăcinile în ăEstul sălbatică și că un împătimit de București, mă mai gândesc, prin contrast, la burghezia roșie și la barbara ei obsesie de a face una cu
O declaratie de dragoste Barcelonei by Victor Ivanovici () [Corola-journal/Journalistic/18030_a_19355]
-
național-comunismului" și s-au produs "discursuri (post)moderne pe teme care înainte fuseseră aproape integral confiscate de giganticul aparat al limbii de lemn." Această schimbare n-a rămas fără reacții. Exemplul manualelor alternative de istorie, respinse de "o clasă politică ignară" și de o intelectualitate plecată la "vînătoare de vrăjitoare" și iubitoare de autodafeuri, este primul care-i vine în minte (și pe drept cuvînt!) d-lui Antohi. D-sa evocă și scandalul din jurul lui Eminescu și consideră că lipsește încă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16024_a_17349]
-
România. Scoasă pentru enorm de multă vreme de pe traseul ei organic, de regat armonios, și blestemată să-și urmeze destinul republican, impus de ruși și de slugile lor dejiste, ceaușiste și... nomina odiosa. Ce dezordine! Lesne explicabilă, dacă - prin adeziunea ignară a populației - urmașii în linie dreaptă ai celor sus pomeniți se simt ca peștii în apa lor. Cu nostalgia dezordinii planificate, în care, la adăpostul patern al liderilor neocomuniști de azi, pescuitorii în aceeași apă smîrcoasă prosperă gras, cu mimarea
Ordinea - dezordinea by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/16154_a_17479]
-
devine "dependent" aproape ca de un drog) se închide în ea însăși împreună cu acel partener-robot. O lume creată șí prin refulări și conduite - ba chiar șí limbaj - compensatorii, care conduc la o "comunicare" ireală, inclusă într-o iluzie voită sau ignară și reprezentată prin expresii ca "navigare" (care este banala apăsare pe butoane declanșând programe cât se poate de reale), sau "vizitare" de "cafenele virtuale", "cărți" și "biblioteci virtuale" (cf. de exemplu Anis 1998, 266) sau "călătorii virtuale" și chiar "virtual
Compiuterul și omul by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/16357_a_17682]
-
pe tropăitori în ideea că, numai și prin prezența lor numeroasă acolo, însemnau un început de democrație, cu care eventual se putea pleca la drum. Cît simțeau aceștia briciul ironiei rămîne enigmă, fapt e că erau momente cînd sala hohotea, ignară, la recitativul neologistic al eruditului, parșiv jucat în arena circului de clovnul de ștofă nobilă. Cine să-i mai facă acum să rîdă pe sanculoții buluciți în Parlament ca-n talcioc? Cine? Nuntașii Dolănescu și Loghin? Dar și "majoritarii" ăștia
Suplicii by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/16500_a_17825]
-
ar fi fost atinsă în veci. Potrivit lui Carl Schmitt, numai suveranul are puterea de a decide, căci decizia e „tăierea“ mănunchiului de posibilități cu păstrarea uneia singure. Istoria e făcută numai de persoane înzestrate cu virtuți suverane, niciodată de masele ignare. Regina Maria „decide“ destinul Balcicului prin ridicarea „Cuibului liniștit“ pe malul lui. Nici un geniu și nici un om politic nu ar fi putut să schimbe cota simbolică a Balcicului așa cum a făcut-o regina, căci schimbarea nu a ținut de putere
Tenha Juvah by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2671_a_3996]
-
numele proprii. În al doilea rând, pentru că respectiva conferință e susținută chiar de Gabriel H. Decuble (tipul acesta de dedublare a devenit, prin repetare, loc comun). Iar în al treilea rând (și cel mai important) pentru că, sub raport retoric, sprinteneala ignară a povestirii nu-l prinde câtuși de puțin: „Că cică facultatea adamică de a numi lucrurile - era să pic pe jos de râs când am auzit-o pe asta cu facultatea adamică, dar m-am abținut, că babacul meu asculta
Dosare de existență, exerciții de lectură by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2631_a_3956]
-
dar care se dispensează de orice reflex istorist sau dogmatic-eticizant. Nu avem de-a face cu o dezbatere pe tema adulterului cu precizarea pozițiilor "pro" și "contra", filmul excelînd tocmai prin aceea că dă la o parte poncifele unei valorificări ignare, pentru a construi pe verticală relațiile dintre personaje, acolo unde miracolul este înca viu.
Lumina tăcută a lui Carlos Reygadas by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8151_a_9476]
-
Despre care Tismăneanu vorbiți? Despre apropiatul lui Corneliu Coposu și-al ideologiei sale nu tocmai de stânga? Despre cel pe care, recent, îl defineați drept un "guru al dreptei Ťpopulareť"? Despre neîmpăcatul adversar al ideologiilor extremiste? Despre subiectul atâtor atacuri ignare desfășurate tocmai în revistele lui Vadim Tudor? Sau despre intelectualul a cărui strălucire nu vă lasă să moțăiți pe prăfuitele bucoavne interbelice? Pe ce vă bazați când deschideți atât de larg baierele dezinformării? Ce probe aveți? Unde și când a
De ce suntem atât de ticăloși? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7330_a_8655]
-
anume raportarea la repere istorice ilustre. Făcînd incursiuni în epoci glorioase, poetul își încarcă bateriile morale cu apetența unor paralelisme de-o emfază calculată. Se fortifică prin hiperbolele care îi oglindesc decepția. Aidoma unui faimos comandant de oști, lansează turmei ignare un îndemn salvator care însă nu e ascultat: „«Pregătițivă cămilele, grînele și scribii, mîine trecem Alpii!»,/ le-am strigat după un timp, dar ei au spus că sunt nebun/ și mi-au șters numele din anale. Atunci am trecut Alpii
Confruntarea cu provincia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3144_a_4469]
-
și invitații lor, alde Gadafi și compania. O circumstanță atenuantă: oare imperialul Versailles nu-i bîntuit și el, zi-noapte, de papugiii globului? Totuși, un bemol la cheia deriziunii regizate: n-am mai auzit, anul ăsta, ca-n ceilalți, cu atîta ignară obstinație, întrebîndu-se de traiul celor doi dictatori aici, în castelul regal. În schimb, multă lume străină. Venind, probabil, și din regatele veșnice ale lumii. Să vadă, oare, că România a fost și ea o țară civilizată și nobilă? Sau să
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ca un erou. Ne-a rămas însă pe cap un alt personaj, un fel de fiu adoptiv (paricid, totuși), măcinat de aceeași megalomanie, nițel mai abil disimulată, care de zece ani ca avînd mandat de moștenitor și cu sprijinul părții ignare a electoratului nu lasă țara să-și găsească drumul la care a sperat în anii terorii comuniste. Cîntînd în strună mafiotelor structuri activiste și securiste, dar și păturilor defavorizate, acest personaj vetust se vrea, pînă la mormînt, eroul urcat în
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
o țarină, dar... oricît. Gorbaciovistul Gorbaciov putea, oricum, ieși cu ea în lume. Chiar și la Casa Albă. Întrebată însă ce părere are despre invitata sa, doamna Regan răspunse aparent amuzată: vorbește, vorbește, vorbește. Raisa compensa, nu-i așa, muțenia ignară a primitivelor ei predecesoare. În contextul, nu de ieri-de azi, al exacerbatului feminism occidental, replica unei Simone de Beauvoir. De altfel, ea însăși practicantă a relațiilor libere cu bărbații, dar și militantă a mișcării: poți fi feministă fără să urăști
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
pe tropăitori în ideea că, numai și prin prezența lor numeroasă acolo, însemnau un început de democrație, cu care eventual se putea pleca la drum. Cît simțeau aceștia briciul ironiei rămîne enigmă, fapt e că erau momente cînd sala hohotea, ignară, la recitativul neologistic al eruditului, parșiv jucat în arena circului de clovnul de stofă nobilă. Cine să-i mai facă acum să rîdă pe sanculoții buluciți în Parlament ca-n talcioc? Cine? Nuntașii Dolănescu și Loghin? Dar și "majoritarii" ăștia
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
România. Scoasă pentru enorm de multă vreme de pe traseul ei organic, de regat armonios și blestemată să-și urmeze destinul republican, impus de ruși și de slugile lor dejiste, ceaușiste și... nomina odiosa. Ce dezordine! Lesne explicabilă, dacă prin adeziunea ignară a populației urmașii în linie dreaptă ai celor sus pomeniți se simt ca peștii în apa lor. Cu nostalgia dezordinii planificate, în care, la adăpostul patern al liderilor neocomuniști de azi, pescuitorii în aceeași apă smîrcoasă prosperă gras, cu mimarea
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Că Băsescu a fost la Moscova, să fie sănătos, chiar vorba lui. Figură singulară a făcut, în schimb, Regele Mihai, supraviețuitor al istoriei, nu mai puțin al pumnului pe care istericul Vîșinski i-l izbea în masa regală, crezînd, în ignara lui calmucă mitocănie, că sîngele se poate face apă... Nu se face. 24 mai Dacă în cazul scriitorilor mărunți colaborarea cu regimul comunist, cu Securitatea, este irelevantă din unghiul valorii literare, în celălalt caz, al fundatorilor de operă coloșii relectura
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
fariseism mimat, enorma plăcere de a fi acordat finalmente prioritate nu clipei... festive, ci, pur și simplu, revederii celor două repere veșnice: casa bătrînească și lacul cu nuferi. Casa bătrînească a Eminovicilor, care, suportînd, într-un interstițiu proletcult, o modificare ignară, arătînd atunci ca un mizerabil cămin cultural, iat-o acum redată seiși ca în fotografia din Istoria lui Călinescu: mirific umilă. Și lacul cu nuferi galbeni înfloriți. La care, paradoxal, ajungi tot urcînd și urcînd... Ca spre un Eminescu (total
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
au priceput să infesteze Golănia cu tot soiul de "curve, bătăuși și toxicomani", prostimea a fost lesne păcălită cu ieftine momeli și alte tertipuri, mafioții postdecembriști, emanați din vechile structuri, speculînd spaimele obscure (îndelung cultivate), inerțiile de percepție ale masei ignare. Din mascaradă în mascaradă, treburile fură dirijate pe făgașul dorit de jupînii care, în loc să tragă, sfidător, foloase de pe urma "tranziției", ar fi trebuit să dea socoteală. Cînd colo, ce să mai vorbim... Cu vehemența și clamorile lui, Octav e vocea noastră
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
precum și a unui Mihai Novicov, în opinia căruia personalitatea creatoare a marelui dramaturg își atinge zenitul în scrierea 1907 - Din primăvară până-n toamnă, unde „Caragiale se ridică pentru a proroci [...] zilele pe care le trăim noi astăzi”. Hărțuit de agresivitatea ignară a intelocutorilor-procurori, împins, cu argumente grotești, să mistifice realitatea istorică, scriitorul ajunge să-și declare, într-un acces de exasperare, „vinovăția”, la capătul unui proces intelectual constituit într-o copie fidelă a proceselor politice staliniste ale vremii: „Într-o jumătate
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
mult să trec la execuțiile de tip Neceaev. Numai violența, numai sângele mai pot trezi acest popor de grobieni din enorma-i nesimțire. Mă simt personal jignit de prostia bășcălioasă, de acreala invidioasă, de stridența de țoapă a acestei populații ignare”; „În condițiile votului universal și egal dictează cei cu urina puternică. România ar fi putut fi salvată de rrromâni prin votul cenzitar. Dar România va fi distrusă de rrromâni, care nu pot alcătui un popor, pentru că valorează cât o turmă
PATAPIEVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288712_a_290041]
-
s-au format și evoluat în medii care nu erau natural românești”. În a doua ediție a cărții, sub titlul Criticilor mei, P. a deconstruit urban, nu întotdeauna și convingător, criticile care îi fuseseră aduse - chiar și pe acelea evident ignare. Una dintre liniile „apărării” a stat în invocarea „calității... de mărturie asupra unei situații istorice date” a epistolelor; alta în încadrarea scrisorilor în convenția literară a „culturii de imprecație”, nefamiliară cititorului român. Dintre critici, e de reținut reproșul lui Liviu
PATAPIEVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288712_a_290041]