100 matches
-
bunăvoință, ofrande aduse de un timid obiectelor inanimate ce ar putea protegui factorii vieții lăuntrice. Avem a face cu un soi de alegorii intime, scăldate într-o subiacentă autocompasiune (autobiograficul absoarbe nesățios materiile din preajmă, ca spre a-și însuși impasibilitatea, misterioasa lor rezistență la intemperiile moralului): "amintirile mele sînt mingi - / nu se sparg niciodată. numai că dacă-mi scapă,/ din mîini, se pot rostogoli foarte departe -/ și mi-e lene să mai alerg după ele, sau chiar/ să mă întind
Jocul de-a impersonalizarea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10432_a_11757]
-
romane neatinse de maladia "superintelectualizării", care, metamorfozînd scrisul într-un "idiom cibernetic", face ca scrierile în chestiune "să semene într-olaltă ca două picături de apă". în raza unui interes predominant experimental, care pulverizează materia primară a trăirilor, analizate cu impasibilitate sub microscop precum simple probe anatomice, personajul se anormalizează excesiv, se desubstanțiază. Asistăm "pe de o parte, la cerebralizarea excesivă a scrisului, care despică firu-n patru, deci la întoarcerea spre eroul fără suflet, cobai al examenului interminabil, iar pe de
Un inconformist: Cornel Regman by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12233_a_13558]
-
feresc să părem mai goi decît sîntem./ Femeia fără să vrea își lăsase pardesiul cu fața deschisă spre interior/ obligată să asiste la ritualul/ ce avea să se desfășoare. Cealaltă haină mai discretă și mai temătoare,/ dar cine știe cîtă impasibilitate ascundea,/ era întoarsă cu spatele, vorbind de niște umeri puternici, bărbătești./ O tăcere dușmănoasă ne încleștase gurile, priveam inexpresiv,/ mîinile erau antrenate în gesturi/ cărora nu voiam să le dăm nici o semnificație” (Drumul cel mare). “Inima” blamată, într-o formulă
Lupta cu artificiul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13060_a_14385]
-
nu se prăbușește, a punctat Ponta. Premierul a criticat voalat Uniunea Europeană pentru că șovăie în fața Rusiei, mai ales după tragedia din Ucraina. Victor Ponta dezavueză și atacurile președintelui Traian Băsescu la partenerii europeni, pe care șeful statului i-a acuzat de impasibilitate în cazul conflictului din Ucraina. Întrebat dacă este de părere că Traian Băsescu a fost prea dur față de Rusia, Ponta a răspuns: "La adresa Rusiei nu, la adresa partenerilor europeni da, dar cred că a fost pentru uz intern".
Ponta: Suntem mai aproape de SUA decât de liderii Europei by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/28126_a_29451]
-
si nu ei înșiși. Ajunși la destinație, devin una cu piesele de joc, absenți, indiferenți la orice se întâmplă doi pasi mai încolo. Doar câte-o sudalma groasă (imediat preluată de cardul de copii ce-i chibițează) îi scoate din impasibilitatea vegetală în care par concrescuți de când lumea. Dacă cei la care m-am referit până aici sunt în general înși de vârsta a treia - nu numai creații ale ceaușismului, ci creatori de ceausism: prin ei, în primul rând, prin indeferenta
Omul, anexa sculei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17776_a_19101]
-
nimeni nu face, cu adevarat, nimic, unde toți se plictisesc teribil și încearcă disperat să iși justifice lor înșiși ori celorlați prezenta, ocuparea unui anumit post academic, așa-zisele interese de cercetare. Oxfordul e o lume în esență moartă. Dar impasibilitatea și inactivitatea ei ajung să declanșeze scriitorului nu rictusuri ironice ori glume pentru inițiați (că la Lodge, de exemplu), ci, printr-o translație literala cumva, reflecții despre moarte. Nu fantoșa intelectualului depășit ori a profesorului cu morgă, priviri goale și
Moartea la Oxford by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17957_a_19282]
-
ultima dezintegrare și cu miros greu, de corp de multă vreme nespălat. A fost căpitan, taică-său, ziarist la Argus, e căsătorit cu o cancer " Filozofia" acestui monolog grav este obiectivitatea, față de care atitudinea receptivă cea mai convenabilă e aparenta impasibilitate: "Ca să glumești, nu-ți trebuie cine știe ce inteligență, ba aș zice că lipsa acesteia este o condiție. Omul inteligent nu rîde (dar nici nu se lamentează), fiindcă pentru el toată lumea e coerentă, fiecare mișcare justificată, scutită de ineditul grosolan. În același
"Spațiul dintre viață și artă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17070_a_18395]
-
lui Benvenuto Cellini, care era giuvaergiu înainte de a deveni sculptor". Cu toate că bardul român reține din biografia unor Gautier și Leconte de Lisle și condiția lor de "genii neînțelese". În mod cert, "olimpianismul" posturii macedonskiene în raport cu contemporaneitatea filistină e tangent la "impasibilitatea" și "seninătatea majestuoasă" a poeților Parnasului. O prelungire a demoniei romantice are loc la Macedonski sub influența lui Baudelaire, "capul decadenților", și sub cea a unui discipol baudelairian, Maurice Rollinat, care l-a impresionat și pe Bacovia: "Împrejurarea se poate
Un conspect Macedonski by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16172_a_17497]
-
și acesta reapărea. Avea și Mira nevoie de o perie care s-o curețe de gândurile nărăvașe, de tristețe, de durere. Și-apoi de un duș fierbinte care să-i inunde simțurile. Să o anestezieze pentru o perioadă de timp. Impasibilitatea ei în fața viitorului devenea acută. Și atunci, avea nevoie de o pauză. Nu foarte lungă, însă la intervale din ce în ce mai mici. Respira prin imagini, prin muzică, prin emoții. Viața este, până la urmă, un lanț de amintiri. Azi este veselă. De ce? Pentru că
9 de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1921 din 04 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381714_a_383043]
-
a căror inteligență, contrazisă de absurditățile inteligenței, se refugiază într-o lume ideală, abstractă. Oamenii aceștia nu mai trăiesc, propriu-zis; dezamăgiți, mistuiți de un dor nelămurit, visând armonia unor ceruri de cleștar, ei se învârt în jurul unei singure idei cu impasibilitatea unui astru mort. * Plin de planuri, mă simțeam greu, apăsat, tras încoace și-ncolo de ispite, prea plin sau prea gol, fierbând, trepidând, abia așteptând nu știu ce clipă când eliberarea avea să se reverse într-un dezgheț vijelios, de nestăvilit... (urmează
Jurnal intim by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8631_a_9956]
-
mai deschisă? — Te preocupă oja mea? Aceiași ochi întredeschiși, leneși, același zâmbet complet detașat. — Asta nu-ți stă bine. Nu răspunde. Zâmbește mai larg și se așază mai comod în fotoliu. Schimbă privirea molatecă, de mâță, pe una de o impasibilitate aproape obraznică. E incredibilă siguranța asta la cineva atât de tânăr. — Ce planuri ai azi? — Eu nu am planuri, am, pur și simplu, treabă. Se face că nu observă. Nu e diplomată, cum sunt femeile, uneori, când le repezi și
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
torturează memoria iar memoria / e torturată de albul pereților / pe care luna pune focuri albe vîlvătăi / în formă de cai ce mă privesc cu ochii mei de cal obosit" (Insomniile bătrînului). Poetul își propune a arbora o mască a purei impasibilități, "să nu se mai recunoască să nu mai aștepte nimic". Prin urmare asistăm la o retragere a d-sale , ca și a provinciei pe care a cîntat-o, un dublu sacrificiu ale cărui componente se intercondiționează. Însemnătatea lui Petre Stoica în
Retrospectivă Petre Stoica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8840_a_10165]
-
în prelungirea expresiilor fenomenologului neamț. Tot ce a urmat după Heidegger, de la Lévinas și Derrida pînă la Sartre și Merleau-Ponty n-a fost decît o reverberație speculativă iscată de ecoul noțiunilor introduse de neamț. Heidegger vorbește despre moarte cu aceeași impasibilitate cu care un anatomopatolog descrie aspectul unui cancer: cu o distanțare teoretică pe care știe să și-o sprijine pe o armătură conceptuală ce l-a făcut celebru. Iar cartea lui Cristian Ciocan, Moribundus sum: Heidegger și problema morții, este
Spinul morții by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9072_a_10397]
-
fără ca libertatea să-l mai intereseze în vreun fel". Sau într-o cheie radicală: "Plecările seamănă unei sinucideri reversibile, unui refuz de a mai trăi, un refuz limitat la treizeci de zile". Poate că aci începe și o altă explicație. Impasibilitatea turistului n-ar putea fi înțeleasă ca o continuare a vieții sale curente, golite de conținut moral, monotone, automatizate? Nu e cumva tocmai un apogeu al impersonalizării la care-l supune societatea modernă și pe care, pe cale pervertită, vrea s-
Ana Blandiana și homo viator by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9077_a_10402]
-
ochi transmitea o stare de beatitudine și lene paradisiacă. Tata ar fi dorit - mi-a spus - să fie ca acel hipopotam, care reprezenta un ideal greu de atins, și anume, să te poți bucura de existență în totală destindere și impasibilitate." }inta, mai complicată, în fapt, decît o închipuie concretețea imaginii, a cuiva "cu harul detașării și al transcenderii". Care, și "dacă era cioban și păzea oile, tot filosof ar fi fost". George Banu scrie despre "limba brutală", în teatru, cu
ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7724_a_9049]
-
sprâncene subțiri și împreunate, buze cărnoase, întredeschise - ai fi zis că un lung sărut arzător tocmai le abandonase, însă fără să le potolească. Părul negru, dezordonat Îi încadra fața palidă; o șuviță i se lipise de tâmplă. Delicatețea picioarelor și impasibilitatea eternă a mișcărilor spuneau mult despre existența Ei trecătoare și fragilă, numai o dansatoare dintr-o pagodă indiană putea avea mișcările Ei armonioase. Atitudinea melancolică și bucuria Sa sfâșietoare arătau că nu era o creatură obișnuită, de altfel, frumusețea Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
să-mi irite urechile. Cu cât mă afundam mai mult în mine, asemenea animalelor care se ascund iarna în vizuina lor, cu atât urechile mele percepeau distinct vocea celorlalți și auzeam mai clar propria voce răsunându-mi în gât. Singurătatea, impasibilitatea care apăsau asupra mea semănau cu nopțile fără sfârșit, adânci, dense, cu acele nopți pline de o obscuritate stăruitoare, compactă și contagioasă, care se pregătește să coboare în orașele pustii, unde mișună himerele dezmățului și urii. Dar, față de acest gând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
Îmi plăcea mai mult așa, căci asta Însemna că aveam un sens, o identitate, dată de sarcina noastră comună pozitivă, și cine a auzit vreodată de ceva ca lumea făcut de un neutron? Aceștia fie lenevesc toată ziua, scăldați În impasibilitatea lor proverbială, privind cel mult spre norul de electroni de deasupra, fie intră În cele mai rele combinații posibile, din care ies mari grozăvii, cum ar fi, de exemplu, bomba cu neutroni. Să ne Întoarcem Însă la familia mea. Tot
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
o mizantropie ca un reflex egotic, ca o demonie a neîncrederii personale în bine, ce-ar fi posibil doar într-o modalitate elaborată, artificială. Dacă "răul banal" nu i se pare autorului "diabolic", ci doar o spontană apariție la nivelul impasibilității și al deprinderilor noastre vicioase, " Binele, în schimb, e un artefact, o construcție", care trebuie "cultivat. El cere efort, deliberare și, mobilizîndu-ne, termină prin a pretinde un minimum de agresivitate la adresa ființei proprii. Adevărul e că în mod natural nimeni
Dincolo și dincoace de Noica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7453_a_8778]
-
multe rânduri / pentru smuls limbă degete și unghii // și un burghiu de sfredelit în gânduri / Sânt dus în lanțuri ca un surghiunit / prin subteranele cofrate-n scânduri" (Tunel 1986). Avem aici un document în stare a indica un alibi al impasibilității surîzătoare, care, ca și în cazul lui Brumaru, poate fi un accent polemic mascat. Anvelopa feerică a majorității poemelor face plauzibilă ipoteza unei evitări deliberate a realității epocale sumbre de care autorul e cu prisosință conștient. Între aceste două puncte
Bonomie ironică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6841_a_8166]
-
Și întotdeauna mi-am spus: Am greșit. / Nu trebuia să vin pe lume? / Aici pînă și aerul mă transformă în păcat" (Orice memorie poate să fie eronată...). Idealul e așadar increatul. Însă incapabili a-l mai realiza, ne regăsim în impasibilitate, în absență: "Mă aflu iar pe locul morții mele. / E înflorit, aproape de însinguratul testament / Al ploii peste seninătatea urnelor. / Dar eu lipsesc din toate, / Pînă și vîntul ce m-a risipit mă uită. O frunză parcă dă din umeri / Cînd
Un avatar romantic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7125_a_8450]
-
că viața sa „nu există”, poetul ne mărturisește că se aruncă între verbe precum Blaga între boabele de grîu și că, dacă ele nu încolțesc, e singur vinovat pentru această „lipsă de viață”. Concură desigur la un asemenea comportament falsa impasibilitate, o insensibilizare mimată a celui ce declară că merge pe străzi neavînd timp să observe că ploaia face găuri negre în pielea sa, că trupul îi reintră în pămînt „ca o stranie electricitate”. Poezia e testată cutezător cu mijloacele prozastice
O speță de avangardă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5042_a_6367]
-
de la Tăriceanu, pentru că poate fi acuzat de tăinuire, Băsescu a spus: Dacă plecăm de la această premiză, vă pot arăta 10.000 de scrisori pe lună care-mi solicită lucruri ilegale". Într-o ieșire publică distinctă, Traian Băsescu și-a justificat impasibilitatea în acest caz explicând că nu a vrut să sesizeze instituțiile statului în 2005 pentru că risca să pericliteze parcursul european al României, prin decredibilizarea Guvernului.
Elena Udrea a făcut un autodenunț. Băsescu ar putea deveni coleg de dosar cu Tăriceanu by Bratu Iulian, Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/29059_a_30384]
-
Gheorghe Grigurcu Vorbim mereu de-o criză a prezentului dar pierdem din vedere faptul că există și o criză a trecutului. Ne îndepărtăm de trecut cu nonșalanță, perfidie, impasibilitate, aroganță, după împrejurări, ca și cum n-ar trebui să ne înscriem în fluxul devenirii culturale, ca și cum noi am fi pururi întemeietorii, ca și cum ne-am începe toate activitțăile ab origo. Și poate că explicația nu rezidă numai în extrema frămîntare, în dramatica
Criza trecutului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10662_a_11987]
-
al prozei de la ermetic la ospitalier, undeva a mijoc. În 2001, la moartea lui Jerome Lindon, directorul legendar al nu mai puțin legendarei edituri Minuit - editura Rezistenței antifasciste, a avangardei romanești din anii 50-70, a scriiturii corpului, a minimalismului, a impasibilității; a lui Beckett, a lui Robbe-Grillet, a lui Monique Wittig și a lui Tony Duvert, dar și a lui Deleuze, Bouveresse și Clement Rosset - romancierul Jean Echenoz publică un volum-omagiu, intitulat simplu Jerome Lindon. Cartea are 54 de pagini acoperite
Declinul prozei franceze by Matei Alexandru () [Corola-journal/Journalistic/10708_a_12033]