1,402 matches
-
a fost admirabil luminat în performanța muzicienilor formației ,King"s Consort"; farmecul fabulos al bogăției timbrale l-am regăsit și în realizarea celor șase Concerte brandemburgice, iar aceasta în ciuda accidentelor de intonație datorate emisiei atât de nesigure ce ține de imperfecțiunea de construcție a instrumetelor de suflat din metal, corni, trompete, instrumente ce se bazează pe manevrarea unei unice coloane de rezonanță; nota de autenticitate este împlinită; performanțele uimitoare ale acestor instrumente pot fi urmărite mai ales în înregistrări. Căldura suflului
De la un eveniment muzical la altul by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/11329_a_12654]
-
Muzică, culoare. Dans, pasiune. Moarte, ritm. Libertate. Frumusețe. Adevăr. Dragoste. - Clișeizat. Demonetizat. Cum este construit acest edificiu despre care însuși regizorul afirmă: "Noi am vrut să folosim tehnicile moderne de realizare a efectelor vizuale pentru a crea nu perfecțiune, ci imperfecțiune. Simulînd filmările tremurate și imperfecte (...) am sperat că publicul va acorda mai multă credibilitate lumii recreate de noi"? Printr-o combinație seducătoare de artificiu declarat, asumat și kitsch aparent. Cu siguranță aparent, deoarece cel real se ia în serios și
SENTIMENTE VS. COMERȚ by Miruna Barbu () [Corola-journal/Journalistic/15278_a_16603]
-
ca treburile cele mai respingătoare să nu dezguste. Trebuie, în sfârșit, să existe o cantitate de oameni interesați, ca lașitatea să fie mai comună și, prin aceasta, politicienii mai puternici decât curajul". În concluzie: "Dar dacă toate aceste tipuri de imperfecțiune sunt indispensabile, prin chiar imperfecțiunile lor, vieții unei societăți, cum și de ce sunt ele depreciate, rău calificate, condamnate în persoane de opinia ce emană din chiar aceeași societate? Securitatea generală, stabilitatea, prosperitatea se sprijină, totuși, pe ele". Nu rezultă din
Tot obraznic ai rămas, nene Iancule... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15488_a_16813]
-
să nu dezguste. Trebuie, în sfârșit, să existe o cantitate de oameni interesați, ca lașitatea să fie mai comună și, prin aceasta, politicienii mai puternici decât curajul". În concluzie: "Dar dacă toate aceste tipuri de imperfecțiune sunt indispensabile, prin chiar imperfecțiunile lor, vieții unei societăți, cum și de ce sunt ele depreciate, rău calificate, condamnate în persoane de opinia ce emană din chiar aceeași societate? Securitatea generală, stabilitatea, prosperitatea se sprijină, totuși, pe ele". Nu rezultă din aceste rânduri că scriitorii care
Tot obraznic ai rămas, nene Iancule... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15488_a_16813]
-
de a face sinceritatea cu talentul, care este condiția scriitorului, incursiuni în literatura străină, atitudinea antirăzboinică, problema evreiască, judecată direct, pornită de la viața de toate zilele și de la pagini de literatură, subliniind că opoziția nu este datorată esenței lucrurilor ci imperfecțiunii oamenilor. Munca privită ca aspră condiție esențială în susținerea talentului. Totul bazat pe descoperirea substanței umane, iar ca limbaj critic, pe legendă. Scriitorul dă semenilor săi curajul să-și privească propria realitate și să-și analizeze condiția umană. Fără să
Substanța umană by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14357_a_15682]
-
au atribuit-o contemporanii și au exagerat-o criticii realismului socialist - Gogol încerca să mute accentul dinspre comodul râs cu care râdem în viață de alții și de cei de pe scenă, de care ne dezicem, în mod categoric, spre acceptarea imperfecțiunilor noastre și spre râsul purificator prin care să putem stârpi oricare din patimile întrupate de personajele de pe scenă, patimi care ne aparțin în egală măsură și nouă. "S-o luăm ca pe ceva care ne țintește ca și cum ar fi fost
Revizorul revizuit... by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/13993_a_15318]
-
Am să vă vorbesc astăzi despre un spectacol elitist: Anatomie. Titus. Căderea Romei după piesa lui Heiner Müller, piesă tradusă și pusă, cred, în premieră la noi. Un spectacol ce-l conduce pe regizorul Alexandru Darie, realizatorul lui, cu toate imperfecțiunile, într-o altă fază a creației. Un spectacol în care muzica lui Adrian Enescu este un protagonist, joacă literalmente un rol principal, greu de concurat de cei mai mulți dintre actorii din distribuție, cu teme ce aduc și induc o stare răvășitoare
Lavinia vorbește by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14231_a_15556]
-
semne ale "teatrului viitorului". În decembrie 2001, la Festivalul Național de Teatru, aveam să văd Idiotul, tot în regia lui Andryi Zholdak, dar în interpretarea actorilor Teatrului "Radu Stanca" din Sibiu. Mărturisesc că spectacolul m-a descumpănit. Discursul scenic, dincolo de imperfecțiunile specifice unei reprezentații anume, jucate "în deplasare", mi s-a părut construit parcă prea în disprețul acelor spectatori care caută nu doar imagini, ci vor să găsească și înțelesuri. Puținele cuvinte rostite pe scenă - din roman rămăseseră doar 16 pagini
Andryi Zholdak sau dinamitarea convențiilor by Mircea Morariu () [Corola-journal/Journalistic/15093_a_16418]
-
de oameni care trăiesc în interiorul muzicii, cu toate argumentele unei maxime exigențe: Lory Wallfisch - președinte, Valentin Gheorghiu, Nicolae Licareț, Dan Mizrahi, Paul Popescu. Fiecare interpretare a fost cântărită cu dorința de a întrezări în performanțele - care nu sunt lipsite de imperfecțiuni - către ce duc elementele lor constitutive: modul de a gândi muzica, tehnica, sunetul, stilul, forța emoțională, capacitatea constructivă etc. În general, ediția a II-a a concursului "Lory Wallfisch" a avut mai puțină strălucire decât prima (fluctuație firească în istoria
Tinerețe fără bătrânețe by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/15116_a_16441]
-
în glumă) că Mircea Cărtărescu a ieșit din zodia literaturii "perfecționiste", nu-și mai irosește timpul servind capodopere precum Nostalgia sau proiecte istovitoare cu aer demonstrativist precum Levantul sau Postmodernismul românesc. Orbitor a însemnat o relaxare neașteptată și binevenită. Micile imperfecțiuni de construcție, repetițiile, jocul cu simboluri complicate au însemnat, pentru mine cel puțin, o invitație la evadarea de sub ochiul tiranic al cititorului paranoid antedecembrist. Cărtărescu și-a asumat statutul de vedetă și a început un roman care nu se vrea
Complexul "Mendebilul" by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15108_a_16433]
-
000 de dolari, conferit pentru „valoarea operei literare și contribuția la afirmarea libertății de expresie și a toleranței inter-etnice” i-a revenit lui António Lobo Antunes, iar Premiul Festivalului, acordat pentru „contribuția la lărgirea frontierelor literare”, lui Ismail Kadare. Dincolo de imperfecțiunile de organizare, inerente, dincolo de unele participări nesemnificative sau de unele absențe inexplicabile, aspecte dilatate, în reportajele lor, de unii ziariști însoțitori, doritori de a face senzație din orice și de a fi critici cu orice preț, avizi căutători de noduri
Festivalul Internațional „Zile și nopți de literatură” by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/13483_a_14808]
-
de data aceasta nu mi-a trecut prin minte că trebuie realizat neapărat un eveniment teatral în București sau că trebuie să impresionez pe cineva. Atunci era vorba de Cehov, de unde și teama noastră, a întregii echipe, că putem avea imperfecțiuni. Toți suntem imperfecți, și autorul a fost imperfect, de aceea este important să păstrezi sunetul notei, rezonanța nuanței pe care le avem în minte atunci cînd citim piesa. Să faci ca un astfel de sunet să se audă pe scenă
Interviu cu regizorul rus Yuri Kordonski by Maria Sârbu () [Corola-journal/Journalistic/13600_a_14925]
-
peste experiențe de viață încercate și de tine, de vreo situație la care ai fost martor sau despre care ai auzit (de la prieteni, din ziare sau de la televizor), or să nu te recunoști în gîndirea personajelor. De aceea, în pofida unor imperfecțiuni de construcție, romanul Orbi în tranziție se citește cu interes și folos. Stelian Țurlea, Orbi în tranziție, Editura Fundației Pro, București, 2003, 116 pag.
Discursul amoros al tranziției by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13614_a_14939]
-
Toma, coleg cu Dinu. Îmi mănîncă mai bine de două ore ca să-mi spună niște prostii docte. Ce curios! Deși îi miroase gura îngrozitor, are o voce baritonală, nespus de frumoasă. Această voce acoperă aproape în întregime toate defectele și imperfecțiunile, îi înconjoară făptura cu un ambalaj rezistent, făcîndu-i-o inexpugnabilă. Dacă ar dispare, n-ar mai rămîne din el decît un gălbenuș de ou răsturnat pe jos." De fapt, chichirezul jurnalului e portretul. Personajul diarist, contrat tandru de erudițianul din subsol
My way by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10491_a_11816]
-
eu scriu despre acest lucru, mi se iau bani și scriu. Poemele-răspunsuri, ale mele, cum ar trebui să fie pentru a fi postmoderne? Eu nu cred în arta nemotivată. Cred că arta este una dintre atitudinile cele mai misterioase la imperfecțiunea lumii. Ar trebui să fie poemele mele detașate, ironice din cale-afară, slăbite, fade, incolore, inodore, și care să provoace rîsul?” (p. 65) Atunci cînd scrie, Angela Marinescu nu menajează pe nimeni. Nu se menajează nici măcar pe sine. Ea spune lucrurilor
Confesiuni nefardate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13132_a_14457]
-
de multe ori în clișee patetice, păcătuind prin dorința de a spune totul, pînă la ultimul cuvînt, ca pe o poezie patriotică, „Pianistul” nu rămîne decît o necesară lecție de istorie, un proiect monumental neterminat, totuși frumos chiar prin această imperfecțiune. Acuzat de a fi refuzat realizarea „Listei lui Schindler”, Polanski își plătește cu „Pianistul” o datorie: față de trecut și față de poporul său. Greu de crezut însă că acest film îi va aduce în sfîrșit liniștea. David Copperfield nu va fi
Întîlniri cu Roman Polanski by Lucian Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/13146_a_14471]
-
aruncă oarecum orbește în materia cărții, se scufundă în litera ei, încearcă, pe cît posibil, să uite cine este autorul ei, chiar dacă, asemenea arbitrilor de fotbal care oferă întotdeauna un avantaj de 5% gazdelor, mai închide ochii la cîte o imperfecțiune minoră a operei sau laudă cu asupra de măsură reușite care în mod normal nu ar avea nimic ieșit din comun. Mutatis mutandis, procedează precum Perseu care a răpus Medusa privindu-i chipul, nu în față, ci reflectat în scutul
Afinități elective by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13337_a_14662]
-
sexy. Acestea și încă multe altele se folosesc de muzică pentru a fortifica expresia terifiantă a tragediei. Libretul de Edmond Fleg, concentrază intensitatea emoțională a surselor dramatice, legendele Labdacizilor, piesele Oedip rege și Oedip la Kolonos de Sofocle. Muzica acoperă imperfecțiuni și împinge textul lui Fleg în spasmele și spaimele dramaturgiei antice. Gustul pentru grandoare, pentru șocurile dramatice formidabile în străvechea anchetă criminală sunt în ființa spectacolului de acum. Varietatea sentimentelor, de asemenea. Bogăția psihologică, mai puțin. Din toată această masivă
Două perspective by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/13371_a_14696]
-
poate, freudian vorbind, de sorginte antipaternalistă, evident, din punctul de vedere al ideilor, sub egida unei mizantropii cu anvelopă conservatoare. Simptomatic, e citată o sentință cioraniană plină de iradierea radioactivă a dispoziției adolescenței rebele: Nimic nu se poate iubi decît imperfecțiunea". O serie de linii personale, cu amar aforistică tăietură, ne confirmă: "Respectul pentru trecut: conștiința rea a prezentului". Sau: "Dintre cei care înțeleg totul, cei care nu înțeleg nimic cîștigă. Ce se întîmplă cu cei care, neînțelegînd nimic, sfîrșesc prin
Barbu Cioculescu par lui meme by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12046_a_13371]
-
n-a scris nici un rînd: este, poate, șansa lui". O șansă, evident, ideală, cu toate că în păcătoasa noastră lume sublunară nu putem conserva nici măcar idealitatea absenței. De cîte ori nu scriem pentru a fi consecvenți nu cu negația ci iarăși cu imperfecțiunea noastră, așadar cu imperfecțiunea negației? Condeiul polivalent dar suficient de unitar al lui Barbu Cioculescu e unul din cele mai înzestrate pe care le au, în ceasul de față, literele noastre.
Barbu Cioculescu par lui meme by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12046_a_13371]
-
rînd: este, poate, șansa lui". O șansă, evident, ideală, cu toate că în păcătoasa noastră lume sublunară nu putem conserva nici măcar idealitatea absenței. De cîte ori nu scriem pentru a fi consecvenți nu cu negația ci iarăși cu imperfecțiunea noastră, așadar cu imperfecțiunea negației? Condeiul polivalent dar suficient de unitar al lui Barbu Cioculescu e unul din cele mai înzestrate pe care le au, în ceasul de față, literele noastre.
Barbu Cioculescu par lui meme by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12046_a_13371]
-
comunicarea, acela al Grupului de Dialog Social. Orice supralicitare legată de acest loc, manifestată de-a lungul timpului pe ici, pe colo, riscă să-i deformeze atmosfera firească, climatul non-conformist, boemia, riscă să vicieze pulsiunile unui ritm "altfel", care acceptă imperfecțiunea, cu cele ale unei instituții îmbîcsite. Nu se așteaptă nimeni să găsească aici "teatru mare", direcții fundamentale, ci frămîntările creației și ale creatorilor ca el să rămînă viu, neliniștit. Aici se pot capta mesaje teatrale pe care, decodîndu-le, afli mai
Schiță de portret by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12683_a_14008]
-
ai interpretării, totul sărind izbitor, de fapt, din tiparele spectacolelor de la școală, pe care le-am văzut în ultimul deceniu și ceva acolo. Spectacolul ei avea greutate, avea unitate, coerență, era elaborat, cu paliere, cu trepte de receptare, cu multe imperfecțiuni. Chiar și greșelile erau asumate, integrate direcției de scenă. Ce am văzut acum, la Green, este un teatru direct, aproape brutal, decupat într-o formă de o simplitate ce-ți dă fiori. De la limbaj și poveste, pînă la jocul derulat
Schiță de portret by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12683_a_14008]
-
de la nimic ca să meargă treaba ca pe roate. Sînt puțini, însă, și suprasolicitați. Cu toți au trudit ca Festivalul să intre în conștiința sibienilor. Și nu numai. Este un organism viu, dinamic, cu stări, cu suișuri și coborîșuri. Cu toate imperfecțiunile, Festivalul este așteptat, comentat, amendat, criticat, ridicat în slăvi. Ca și directorul lui, Constantin Chiriac. Lumea de teatru vrea să meargă acolo, există vîlvă în jurul Sibiului. De aceea, cred cu toată tăria că ștacheta trebuie ridicată. Că ceva trebuie schimbat
Orașul minunilor (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12762_a_14087]
-
și cu așa ceva. Eu, însă, am evoluat. Nu am vrut să evoluez, nu mi-am dorit asta și nu am forțat lucrurile, dar așa s-a întâmplat. Am evoluat spre o anumită " nu i-aș spune răutate, ci revoltă față de imperfecțiunile din jurul meu. În Fugile postmoderne, revolta a atins apogeul. Când eram mică, am fost mușcată de un câine care, ca pui, fusese foarte blând. M-am comparat întotdeauna cu un animal care, când e mic, nu are nici un fel de
ANGELA MARINESCU: “Totul este poezie, dacă te pricepi să vezi” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/12780_a_14105]