28 matches
-
se ridică la cinci. În trecut au existat încă trei forme de trecut: aoristul, imperfectul și mai-mult-ca-perfectul, dar astăzi se folosește numai așa-numitul „"perfect slav"”. Aproape toate verbele poloneze au două forme aspectuale: cea de perfectiv și cea de imperfectiv. Forma de perfectiv se formează: Există și subcategorii ale aspectului imperfectiv. De exemplu, verbul „a scrie” are o formă actuală ("pisać" - acțiunea tocmai are, avea sau va avea loc) și una iterativă ("pisywać" - acțiunea se face sau se făcea în
Limba poloneză () [Corola-website/Science/296627_a_297956]
-
mai puternic, ca de exemplu pronumele interogative. Al cincilea timp polonez, viitorul imperfectiv, este o construcție analitică și se compune din forma de viitor simplu a verbului auxiliar "być" („a fi”) + fie infinitivul ("będziecie robić"), fie participiul trecut ("będziecie robili") imperfectiv. Ambele forme au același înțeles, „veți face”. Pentru a accentua și mai mult o întrebare, se folosește particula "że": "Cożeście zrobili?" („Ce ați făcut?”). Este o evoluție a formei "Cóż zrobiliście?" care este învechită și folosită doar în cazuri speciale
Limba poloneză () [Corola-website/Science/296627_a_297956]
-
le consideră moduri de acțiune, acestea din urmă distingând aspectele de modurile de acțiune. Lingvistul sârb Ivan Klajn (Klajn 2005) și "Gramatika crnogorskoga jezika" „Gramatica limbii muntenegrene” (Čirgić 2010) consideră că există două aspecte: Klajn 2005 include în noțiunea de imperfectiv și pe cea de durativ, menționând că mai toate verbele imperfective pot fi și iterative: "Učenici pišu zadatak" „Elevii își scriu tema / scriu o temă” vs. "Pisaću ti svakog dana" „Îți voi scrie în fiecare zi”. Čirgić 2010 include printre
Aspect și mod de acțiune () [Corola-website/Science/305683_a_307012]
-
ia în seamă aceleași aspecte ca cele două gramatici precedente, dar subcategoriile de aspecte din acestea le tratează separat ca moduri de acțiune ("načini radje"), adăugând și altele: După Barić 1997, unele categorii de verbe prezentate mai sus ca numai imperfective sau ca numai perfective au pereche și de celălalt aspect: Fiecare verb exprimă un aspect și/sau un mod de acțiune, marcate cu diverse mijloace care au ponderi diferite în funcție de limbă. În limbile slave și în limba maghiară cele mai
Aspect și mod de acțiune () [Corola-website/Science/305683_a_307012]
-
a aspectelor și a modurilor de acțiune. În aceste limbi, ca și în cele slave în general, aspectele și modurile de acțiune sunt exprimate mai ales prin afixe, adică prefixe și sufixe, respectiv lipsa acestora. Se formează verbe perfective din imperfective și verbe imperfective din perfective, alcătuindu-se astfel perechi. Verbe perfective din imperfective se formează în două feluri: Verbe imperfective din perfective se pot forma: Sunt relativ puține verbele al căror sens lexical include aspectul imperfectiv și nu au pereche
Aspect și mod de acțiune () [Corola-website/Science/305683_a_307012]
-
cele slave în general, aspectele și modurile de acțiune sunt exprimate mai ales prin afixe, adică prefixe și sufixe, respectiv lipsa acestora. Se formează verbe perfective din imperfective și verbe imperfective din perfective, alcătuindu-se astfel perechi. Verbe perfective din imperfective se formează în două feluri: Verbe imperfective din perfective se pot forma: Sunt relativ puține verbele al căror sens lexical include aspectul imperfectiv și nu au pereche perfectivă. Astfel de verbe sunt "postojati" „a exista”, "stanovati" „a locui”, "uticati" „a
Aspect și mod de acțiune () [Corola-website/Science/305683_a_307012]
-
pot fi exprimate de înseși rădăcinile verbale prin sensul lor lexical, precum și prin prefixe și sufixe. Marca aspectelor este în primul rând prezența sau absența unui prefix. În general, prefixul face ca verbul să fie perfectiv. Unele perechi de verbe imperfectiv vs. perfectiv constau din verbe cu același sens lexical: "ír" vs. "megír" „a scrie”, "olvas" vs. "elolvas" „a citi”, "virágzik" vs. "kivirágzik" „a înflori”. În alte cazuri, prefixul schimbă mai mult sau mai puțin sensul lexical al verbului și totodată
Aspect și mod de acțiune () [Corola-website/Science/305683_a_307012]
-
perfectiv. Exemplu: "În timp ce mânca, a sunat telefonul". Perfectul simplu și mai mult ca perfectul exprimă de asemenea aspectul perfectiv. Pe de altă parte, aspectele sunt exprimate prin mijloace lexicale. Unele verbe includ exprimarea aspectului în sensul lor lexical: "a dormi" (imperfectiv), "a se deștepta" (perfectiv). Verbe ca "a începe", "a continua", "a sfârși", "a termina" sunt considerate de Constantinescu-Dobridor verbe auxiliare de aspect care n-ar fi gramaticale, nici gramaticalizate, ci lexicale, deoarece au funcția de predicat și nu constituie o
Aspect și mod de acțiune () [Corola-website/Science/305683_a_307012]
-
citesc cartea”, "Ako pročitam knjigu, javiću vam" „Dacă voi citi cartea, vă voi anunța”. Unele verbe sunt cu aceeași formă imperfective sau perfective, de exemplu "videti" „a vedea”: "Pred sobom je video beskrajnu ravnicu" „Vedea înaintea să o câmpie nesfârșita” (imperfectiv), "Obradovao se kad me je video" „S-a bucurat când m-a văzut” (perfectiv). De acest fel sunt mai ales verbe de origine străină: "organizovati" „a organiza”, "formirati" „a forma” etc. În schimb majoritatea verbelor formează perechi imperfectiv-perfectiv. Perechea perfectiva
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
a bucurat când m-a văzut” (perfectiv). De acest fel sunt mai ales verbe de origine străină: "organizovati" „a organiza”, "formirati" „a forma” etc. În schimb majoritatea verbelor formează perechi imperfectiv-perfectiv. Perechea perfectiva a unui verb imperfectiv, respectiv a perechii imperfective a unui verb perfectiv se realizează prin diverse mijloace. Uneori se formează un verb perfectiv cu același sens lexical că al perechii sale imperfective, prin: Alteori, de la un verb imperfectiv se obține, prin adăugarea unui prefix, un verb perfectiv cu
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
Aproape toate aceste verbe au aceeași formă la diferitele aspecte, dar sunt și unele care formează prin derivare perechi imperfectiv-perfectiv: "provocirati" - "isprovocirati" „a provoca”, "komentirati" - "prokomentirati" „a comenta”. Sunt și verbe cu "-ați", unele perfective ("startati" „a lua startul”), altele imperfective ("bildati" „a face body-building”), si cu "-nuți", perfective: "blefnuti" „a blufa”.
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
exemplu, de la "măncari" „a mânca”, se formează verbele "zămăncari" „a începe să mănânce” (incoativ) și "dumăncari" „a mânca tot, a termina de mâncat” (perfectiv): "Ca dumăncǫ́..." „după ce sfârși de mâncat...”. Sunt și sufixe specifice aspectelor: "-că-" și "-dă-" pentru imperfectiv, "-cn-" și "-dn-" pentru perfectiv. Exemple de perechi de verbe astfel marcate: După Narumov, în meglenoromână se disting formal trei moduri personale (indicativ, conjunctiv și imperativ) și trei moduri nepersonale: infinitiv, gerunziu și participiu. La modurile personale se disting timpurile
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
temporală am cântat dezvoltă același sens, de trecut, prin raportare la prezentul procesului de comunicare. Această temporalitate este concomitent raportată de subiectul vorbitor și la durata (momentul) procesului de comunicare, în funcție de care acțiunea este reprezentată ca încheiată, perfectivă. Opoziția perfectiv - imperfectiv 19 se corelează cu opoziția împlinit - neîmplinit. Sub aspectul cunoașterii din partea subiectului vorbitor, aspectul perfectiv semnifică realizarea pozitivă a cunoașterii. Enunțul „Am cântat.” înseamnă $Eu știu că$$ am cântat = am dus la capăt acțiunea de a cânta. Aspectul imperfectiv semnifică
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
fi încheiat (sau să se fi întrerupt), dar e la fel de posibil ca acțiunea să fi continuat: Când am întâlnit-o, cânta într-un restaurant. Categoria gramaticală a aspectului se dezvoltă în limba română prin opoziția dintre doi termeni corelativi: perfectiv/imperfectiv. Solidară cu categoria timpului, categoria gramaticală a aspectului se realizează în mod diferit în funcție de timp, mod și diateză, precum și în strânsă legătură cu conținutul semantic al verbelor. Opoziția cea mai bine reprezentată caracterizează timpul trecut indicativ: - perfectul compus aspectul perfectiv
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
aspectului se realizează în mod diferit în funcție de timp, mod și diateză, precum și în strânsă legătură cu conținutul semantic al verbelor. Opoziția cea mai bine reprezentată caracterizează timpul trecut indicativ: - perfectul compus aspectul perfectiv - perfectul simplu - mai mult ca perfectul aspectul imperfectiv - imperfectul În planul expresiei, opoziția aspectuală se manifestă concomitent cu opoziția temporală: cele două valori aspectuale prezintă structuri verbale cu teme primare diferite ca atare și prin sufixul tematic concret: - coborât, văzut (pf.compus) aspectul perfectiv -tema de perfect coborâ-
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
opoziția perfectiv-imperfectiv se neutralizează, în plan gramatical. Rămâne o componentă implicată în planul semantic al verbelor, în funcție de înscrierea conținutului lor lexical în opoziții precum: punctual (momentan) - durativ: cade vs alunecă. La viitor, opoziția aspectuală se suprapune opoziției temporale viitorul I - imperfectiv/viitor II (anterior) - perfectiv: Voi cânta/Voi fi cântat. Celelalte moduri, datorită conținutului lor semantic, rămân înafara opoziției aspectuale. Opoziția perfectiv-imperfectiv stă în legătură și cu alte opoziții, precum momentan - durativ, iterativ (frecventativ), incoativ - continuativ - terminativ etc. interpretate, direct, mai
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
La geamul tău ce strălucea / Privii atât de des; O lume toată-nțelegea - / Tu nu m-ai înțeles.” (M. Eminescu) În această relație de simultaneitate cu alte timpuri, imperfectul își accentuează mai mult diferitele valori aspectuale, în special cea de imperfectiv: „Tocmai ieșeam pe ușă când am auzit sunând telefonul.” (intervenția verbului la perfectul compus frânge, întrerupe desfășurarea pe mai departe a acțiunii verbului la imperfect; acțiunea imperfectului este, în acest caz, abandonată, nu încheiată), și cea de durativ: „...l-a
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
modalități caracteristice verbului: prin adverbul de negație nu (sau nici, mai rar): „Ș-apoi...cine știe de este mai bine. A fi sau a nu fi...dar știe oricine.” (M. Eminescu) Cunoaște opoziții categoriale verbale: • timpul - realizat ca opoziție aspectuală: imperfectiv (prezentul)/perfectiv (perfectul): Înainte de a trece pe la tine, mă opresc pe la bibliotecă./ Înainte de a fi trecut pe la tine, mă opresc pe la bibliotecă.. • diateza: Grija de a spăla mașina o avea Mihai./ Refuza de la început ideea de a se spăla cu
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
aspect. Formele finite sintetice (55a, 56a) amalgamează în structura lor internă atât trăsături (merg − mergi // mergeam − mergeai), cât și trăsături verbale de mod (indicativ / subjonctiv: merge / meargă),timp (prezent/trecut: merge / mergea - merse - mersese; perfect/mai-mult-ca-perfect: merse / mersese) și aspect (imperfectiv / perfectiv: merg - mergeam / merse - mersese), astfel că pe baza formelor sintetice nu putem decide în această chestiune. În schimb, distribuția formelor analitice (55b, 56b, 57) arată că deplasarea verbului lexical are loc independent de trăsăturile trăsăturile ale subiectului, marcate în
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
prin mijloace discrete nonsincretice, proiectarea unui Grup al Timpului (TP) independent fiind întemeiată. În concluzie, considerăm că proiectarea în grupuri distincte a categoriilor de mod, timp și aspect se justifică pe considerente empirice; trăsături precum [indicativ / subjonctiv] / [trecut / prezent] / [perfectiv / imperfectiv] se valorizează prin morfeme diferite în centre funcționale diferite. În acord cu Principiul oglinzii formulat de Baker (1985) și cu cartografierea domeniului funcțional verbal realizată de Cinque (1999), ierarhia proiecțiilor funcționale este dată în oglindă de ordonarea morfemelor funcționale verbale
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
intern, se deplasează în [Spec, VOICEP], pe marginea fazei lexicale inferioare, configurație care îi asigură vizibilitatea pentru a stabili relații de ACORD cu centre din faza superioară. În exemplul (79), verbul citește este specificat pentru mod (indicativ), timp (prezent), aspect (imperfectiv - formele de prezent sunt imperfective din punct de vedere aspectual 44). Reprezentarea (80) surprinde etapa în care VP este deplasat în [Spec, VOICEP] și se angajează în relații de ACORD cu centrele flexionare, valorizând trăsăturile interpretabile ale acestora: (80) MOODP
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
VOICEP], pe marginea fazei lexicale inferioare, configurație care îi asigură vizibilitatea pentru a stabili relații de ACORD cu centre din faza superioară. În exemplul (79), verbul citește este specificat pentru mod (indicativ), timp (prezent), aspect (imperfectiv - formele de prezent sunt imperfective din punct de vedere aspectual 44). Reprezentarea (80) surprinde etapa în care VP este deplasat în [Spec, VOICEP] și se angajează în relații de ACORD cu centrele flexionare, valorizând trăsăturile interpretabile ale acestora: (80) MOODP qp MOOD0 TP [iMood][Ind
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
acord cu rezultatele din gramatica structurală, v. Guțu Romalo 1968) tipologia trăsăturilor lexicalizate de română, rezultat care ne va permite să identificăm mai exact proiecțiile discrete din câmpurile sintactice de mod, timp și aspect; pentru moment, trăsături aspectuale ca perfectiv / imperfectiv, temporale ca prezent / non-prezent și de mod ca indicativ / subjonctiv/imperativ, bine delimitate ca opoziții în gramatica structurală, apar a fi extrem de relevante 3.1.3 Derivarea structurilor analitice 3.1.3.1 Nivelul deplasării verbului în structurile analitice Structurile
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
sau de aspect, atunci marcarea ergativă va fi întotdeauna la timpurile trecute. Aceeași idee, formulată însă mai rezervat, apare și la Gildea (2003: 4), care arată că majoritatea partițiilor bazate pe timp/aspect au aceeași direcție: trecut/perfectiv = ergativ, nontrecut/imperfectiv = nonergativ, dar există și excepții. (d) Propoziție principală vs propoziție subordonată Este posibil ca sistemul de marcare cazuală din propozițiile principale să fie diferit de cel din subordonate. Acest tip de partiție 30 − arată Dixon (1994: 101−104) − este legat
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
focus pe participant; cauză internă focus pe activitate; cauză externă 6.1.2. Aplicarea acestor analize la limba română Interesul pentru acest tip de variație, precum și diversitatea ipotezelor formulate cu privire la diferența semantică dintre cele două variante (roluri tematice diferite, perfectiv/imperfectiv, cauză internă/externă, proces așteptat/neașteptat, proces/stare finală, focus pe activitate/participant sau pe unul dintre participanți) arată că problema este complexă, iar diferența, foarte subtilă. Pentru limba română, situația pare să fie și mai complicată, având în vedere
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]