465 matches
-
și în aceea mai puțin formală - ,Al d-tale, cu tot respectul" (Aprilie). Rică Venturiano întrebuințează formulele ceremonioase și în discursul cotidian - ,să primiți asigurarea înaltei stime și profundului respect" - , iar Cațavencu, în ciuda faptului că reprezintă grupul tînăr - independent și impertinent -, recurge adesea la termenii respect și a respecta - ,iată-mă, gata să-i sărut mîna cu respect"; ,eu respect ideile, numai să fie sincere, și el e sincer, n-ai ce zice - respect la orice opiniune!". Și adjectivul respectabil e
,,Respect maxim", ,,super respect" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11281_a_12606]
-
de mirosul insuportabil, unul dintre ei indică nonșalant sursă neplăcerilor: ți s-a înfundat closetul de serviciu. Amabil, omul nostru te întreabă dacă vrei numărul unui instalator. Cum reacționezi? Dacă ai fi un demnitar român, probabil că i-ai reproșa impertinentului că nu se vorbește despre așa ceva la masă, l-ai lua de guler și ți-ai chema bodyguarzii să-l dea în șuturi afară din casă. Nu te-ar opri nici prietenia care va leagă de multă vreme, nici bună
Coloana vertebrală gonflabilă by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82919_a_84244]
-
care este vorba, care este adecvat pentru ceea ce vrea să argumenteze; potrivit, nimerit, convenabil; (prin extensie) care denotă profunzime, competență"; pertinența fiind definită ca "însușirea de a fi pertinent, caracterul a ceea ce este pertinent" (DEX 1996). Diferența dintre pertinent și impertinent a fost preluată de română din franceză, unde sensul "obraznic" se dezvoltase, în timp, din cel "nepotrivit (cu situația)". Definiția este evident contrarie utilizării politicoase a termenului, demonstrînd că formula cu pertinență are o funcție cît se poate de autolaudativă
Pertinent/ impertinent by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15474_a_16799]
-
Rânzei, eroul anonim, atotștiutor, cam băgăreț în frazele autorului, când acesta nici nu se așteaptă, înainte de a fi complet fictiv, a existat în carne și oase. Nici eu nu știu ce-i convine: prima stare, în care și-a câștigat o notorietate impertinentă: substituindu-se insului care scrie efectiv,... care se căznește în acest sens; ori îl place pe celălalt, pe individul (fără supărare) în compania căruia am discutat des împreună în viața reală. Cum se întâmplă. Fără să-l fi provocat. Fără
Tocmeala by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15496_a_16821]
-
râpă. un sunet alb despică țestele zdrobește coșul pieptului lovește peste gură cu puterea unui armăsar asta este. picioare amorțite ochii tuse cu junghiuri la ce bun să mut munții de cărți peste munții de cărți să înalț o structură impertinentă ca să se prăbușească la suflarea unui prunc. mai bine aici în dosul șopronului să dau apă la câini și ceai la șoareci. să ascult cum pleznesc prunele sub presiunea sâmburilor. 3. să mergem înăuntru. bem cafeaua uităm ce a fost
Poezii by Marin Malaicu () [Corola-journal/Imaginative/7907_a_9232]
-
din stuc, se înghesuiau între tufișuri și cotețe; purtând pe ele o crustă de praf și rugină, epavele automobilelor proliferau sub prelate, câinii se hârjoneau prin gangurile curțiilor, între ușă și portalul grădinii, sau stăteau întinși cu țâțele roșii și impertinente pe dalele sparte în arșița după-amiezii. Piața zăcea goală și amuțită la soare, o lumină îngălbenită, o nuanță mai deschisă decât galbenul mălaiului și al tutunului irizând fațadele. O culoare fără egal, pe care o cunoșteam de o viață, fără
Christian Haller - Muzica înghițită by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/13122_a_14447]
-
al tinerei generații. Cu toate șabloanele de limbaj, de acțiune, de gesturi, de preocupări, de locuri pe unde mișună. Cu toată deșertăciunea ce se ivește dincolo de astea. Și nu la toată lumea. Este o lipsă de identitate, mascată de false și impertinente "personalități", într-o societate care are mari dificultăți de a se defini, de a-și preciza esențele. Derive, neliniști, alergături după job-uri, expresii la modă, discoteci și cluburi la modă, o societate de consum, pentru consum. Am parcurs, de-
Schiță de portret by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12683_a_14008]
-
tendință), un autentic proiect individual spre uzul colectiv, o pledoarie deschisă pentru decența care ne-ar face conviețuirea morală mai plăcută și viața (lăuntrică) mai ușoară. Practic, Andrei Pleșu scrie despre tot ce a considerat a fi imoral, exagerat, greșit, impertinent, nedrept, nedemn, într-un cuvânt, obscen (în accepția largă) în societatea românească a ultimilor ani, dar nu numai. Un inventar chiar și selectiv al subiectelor, situațiilor și evenimentelor ar fi relevant. Prin urmare, iată cam ce consideră Andrei Pleșu a
Apel la decența pubilcă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12693_a_14018]
-
În condițiile în care expertul de artă va fi cuprins într-o structură instituțională, lucrurile însele vor căpăta o altă statură și un alt statut. Pînă atunci, însă, vor continua să funcționeze, în paralel, o adevărată industrie a falsurilor, amatorismul impertinent și prostul gust cel mai agresiv. Casele de licitații ar fi un alt element vital pentru constituirea unei piețe reale, dar, din păcate, la noi nu există pînă acum decît casele Alis și Monavissa care, practic, partajează o situație de
Iarăși despre piața de artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12457_a_13782]
-
Norel, pe urmă și alții, care se tot amestecă în poveștile lor, ordonate la început, sînt alonjele prin care sporesc întîmplările satului. Odată pornită, acțiunea o ia domol la vale, împănată cu durerile nemților, nimeriți într-o țară de moftangii impertinenți, și cu durerile autoarei, ducîndu-și micul război cu arta literară. Nu, își face ea socoteala, lucrurile nu trebuie să pice ŕ la madam Hortensia, abia sugerate, e nevoie de fapte aici. Și sînt fapte, cu tot cu certificat de garanție. Punerile la
Caterinca și katiușa by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11455_a_12780]
-
om l-a ținut ceva timp pe-aproape. Și, omițînd ce e de omis, cum a fost viața lui. E o așteptare pe care primul volum, apărut în 1932, la Cartea cu semne, al lui Mihail Sebastian, o contrariază aproape impertinent (a se citi în cheia vremii "eticheta" de tinerețe...). Autorul lui a scris, mai tîrziu, un jurnal de roman. Debutase, însă, cu un roman de jurnal: Fragmente dintr-un carnet găsit, cărticica reeditată de curînd, după ce, din anii '30, n-
Viața altuia by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11624_a_12949]
-
rue Didot și rue des Plantes, între Porte de Vanves și Porte d'Orléans. O masă plăcută la café Zeyer, în piața Alésia. Vineri, 21 iunie În comentariul despre Caietul mamei (din Exorcism în șoaptă), mi-am permis o reflecție impertinentă asupra bunicului meu Anghel Constantinescu. După moartea Dinei, el se mută - cu cei doi copii ai săi - la Ilinca, ibovnica pe care nu va întârzia s-o ia de nevastă. Casa din Izvoare unde vor locui are un nume (o
Desprinderea de Paris by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/9591_a_10916]
-
României literare, o rubrică de critică textologică, deci filologică. Intenția inițială, mărturisită în primul articol, a fost și a rămas neclintită: combaterea gravelor manifestări de incompetență profesională, evidente mai cu seamă în colecțiile "populare" și "școlare" colecții devenite, prin nepriceperile impertinente ale unora, prin ifosele pseudo-editoriale ale altora și prin nepăsarea multora colecții de afirmare nesăbuită - cum altfel ar fi putut fi? - ale imposturii și surse de profituri necinstite, întrucât provin din vânzarea unor cărți a căror calitate nu corespunde exigențelor
Zădărnicie? by G. Pienescu () [Corola-journal/Imaginative/9987_a_11312]
-
deoarece ,,prestigiul țării e în joc la orice colț de stradă și zâmbetul este sarcină de partid. Și pentru că românul are mândrie națională, toată lumea s-a conformat’’ (p. 16), de la bețivi, oarecum simpatici, până la gură-cască îmbrăcați în salopete albastre, ușor impertinenți și isteți, care riscă răspunsuri pe muchie de cuțit, de la milițieni care înțeleg ,,ca de obicei cu întârziere că era vorba de o ironie la adresa prosperității socialiste’’ (p. 10), până la reprezentantul lor ,,Tarșul Vasile Vasile’’ (p. 12), căsătorit cu Leana
Dan Ghițescu – omul care vine din est [Corola-blog/BlogPost/93861_a_95153]
-
Monsieur Lancelot: Un capo ne peut jamais mettre son adversaire dedans... Lingviști de seamă studiază încă propoziția, întorcând-o pe toate părțile, și încă nu s-a ajuns la un rezultat cât de cât rezonabil... Același copist, care se amestecă impertinent în toate, susține într-o notiță scrisă în flamanda veche, anevoie tălmăcită că... cităm: Asta e pentru nebunii care într-o zi s-ar apuca de belotă crezând că e o treabă ușoară...
Adevăratul cod al belotei (după domnul Lancelot) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12875_a_14200]
-
Caragiale, marele "singuratic" Zarifopol împărtășește neurastenii și anxietăți cu Ibrăileanu. Din acest dublu "canonit" răsare, cumva buimacă, o nedumerire cu tîlc autobiografic: "Dacă artistul se simte bine ca izolat superior, ce-i trebuie să joace cu atîta silință pe băiatul impertinent?"
Noiembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/14548_a_15873]
-
în care niște țărani inculți de la Dunăre au pronunțat frumoasa limbă latină, stîlcind-o iremediabil? În tăcerea stînjenită care se lăsase, plină totuși de o morbidă curiozitate, nimeni n-ar fi putut spune cu exactitate dacă era mai probabilă iritarea autoritară (impertinentul urma să fie invitat afară, pe un ton finalmente enervat) sau soluția glumei minimalizante (replica ironică și distructivă). Opțiunea profesorului a fost surprinzătoare și mult mai sadică. A spus calm ceva de genul: "Rezultă că dumneavoastră n-ați înțeles caracterul
Cîteva amintiri by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Imaginative/14657_a_15982]
-
îmi părea pe atunci că este. Între timp, a depășit cu mult limitele răsfățului, iar fata sărăcuță cu duhul, care spunea prostioare într-o limbă română de clasa a II-a, s-a transformat într-o gagică de-a dreptul impertinentă. Într-o domnișoară Goe, care s-a plictisit de jucăriile politice din România și se dă cu fundul de pământ că vrea unele europene. Uite, dragă Elena (poate găsești pe cineva să-ți citească), ce drăguță eram cu tine, acum
Scrisoare deschisă către domnişoara Goe Băsescu by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21199_a_22524]
-
strada Alexandrina, lângă Docenților. A ieșit de acolo “un tablagiu” (de fapt acum trebuie să li se spună “un cârpaci” că au tresele din cârpa) să mă muștruluiască pentru că făceam poze cu telefonul mobil din fața porții de pe trotuar. Pentru că devenise impertinent m-am enervat și i-am spus că nu au avut grijă să pună nicăieri un panou cu semnul de “fotografiatul interzis” așa ca s-o lase mai moale cât timp sunt pe domeniul public și nimic nu m-a
Începutul și sfârșitul modernismului by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82516_a_83841]
-
din păcate... ..am plătit destul de mult să-i ascult într-un club,eu fiind departe de casă,dar m-am ales cu o profundă amărăciune pentru că la final au cerșit(unii dintre ei), practic, bani de la cei prezenți cu o impertinenta și insistența caracteristică,lucru care m-a făcut să roșesc,până la urmă cred că tot ce au e doar ..talentul! dragoș, de admirat acordeonistul din spate(marius). ce mufa are la solo-ul lui:))) râd cu lacrimi Videoclipul nu mai
Haida, lele, lele, lelişoară, ochii tăi mă bagă-n boală! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82582_a_83907]
-
va avea niciodată cultură (politică) sau experiență Regelui. Istoria îl va judeca, cel mai probabil, pe Traian Băsescu într-un paragraf în timp ce Regelui Mihai i se dedică deja pagini. Încep să cred că în adâncime, asta i-a provocat erupția impertinenta, Traian Băsescu este invidios. PS. Nu, nu sunt regalist, consider că monarhia este o instituție care nu își mai are rostul în România ca parte a Statului dar înțeleg importantă existenței Casei Regale în România. PS. Nu, nu sunt regalist
Rămas bun, domnule Președinte! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82483_a_83808]
-
Bulandra! nu am văzut piesă. o să merg negreșit însă. nu datorită acestei postări, ci datorită faptului că am onoarea să fiu contemporană cu oana pellea , al cărei jurnal mi-a tăiat respirația. mă doare fizic genul de oameni care au impertinenta de a spune mârlanii colosale despre alți oameni .”micul prinț” este , una dintre cele mai frumoase povești DE DRAGOSTE de viață, de oameni , de bine a lumii. să îmi fie cu iertare, Micul Prinț nu vomita borhot că cel de
Oscar şi tanti Roz by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82631_a_83956]
-
mare măsură o întreprindere nervoasă complexă și doar într-o mică măsură se reduce la reflexe pur biologice din zona epidermică a senzorialului. Un senzorial redevabil în bună parte muzicilor de divertisment. Cele agresive, primitive, cele "deocheate", insalubre, precum și cele impertinente, arogante sunt narate de marionete perfecte, tipizate, trase pe bandă, marionete ce au îngurgitat copioase ospețe scenografice și regizorale, nenumărate feluri grele de mâncăruri sățioase și de straie împopoțonate. Câtă abundență de mijloace întru sărăcirea mesajului artistic! Câtă pregătire și
Melomanii și muzicile lor narative by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10226_a_11551]
-
fără nici o tangență cu politica actuală, nu pot acoperi monstruoasa prăpastie morală care ne separă pe noi de Lumea Binelui și a Luminii dacă refuzăm să ne recunoaștem obligațiunile de returnare a ceea ce am furat în mod deschis, cinic și impertinent. Presupun că atât colegii mei, cât și marea majoritate a cetățenilor ruși, nu au nici cea mai vagă idee despre ceea ce reprezintă chestiunea “aurului românesc”, motiv din care nu există nici cel mai mic temei să tragă vreo concluzie pripită
UN JURNALIST RUS SCRIE CORECT ŞI ÎN PREMIERĂ DESPRE TEZAURUL ROMÂNIEI LA MOSCOVA! SERGHEI GOLUBIŢKI. In: Editura Destine Literare by Serghei Golubițki () [Corola-journal/Journalistic/95_a_380]
-
astăzi, când toată lumea deține propriile soluții la toate nelămuririle și incertitudinile care ne chinuie, cănd răspunsuri-botnită curma uimirile încă înainte ca acestea să-și ia zborul de pe buze, a născoci noi semne de întrebare, de o pertinenta de-a dreptul impertinenta, frizează necumintenia filosofului care nu-și găsește locul în cetate - având parcă rolul de a neliniști, după ce alții vor fi liniștit prea îndeajuns (ca să parafrazez o spusă de altădată a lui André Gide). Mintea critică a domnului Sora, pe care
Febra întrebărilor by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17828_a_19153]