60 matches
-
devoțiunea cu care artista își abandonează propria ființă în clipele de reculegere. Așa cum apare și tălmăcirea ariei Vissi d^arte din Tosca o imensă, fierbinte rugă rostită la moment de cumpănă. Avalanșele de sunet, accentele apăsate, amenințătoare, alternate cu fraze imploratoare ( Divinités du Styx din Alceste de Gluck), furia și vehemența Elettrei, virtuozitatea dramatică (D^Oreste, d^Ajace din Idomeneo de Mozart), patina doloroso � Non più di fiori din La clemenza di Tito de Mozart), cântul moale, catifelat, mătăsos (Ah
“Mariana Nicolesco în România” by Costin Popa () [Corola-journal/Journalistic/13909_a_15234]
-
eu din birou, Callie s-ar putea să fi aruncat o privire, pe furiș, la dosarul ei. Dar n-a înțeles ce scria acolo. - Și-atunci ce-ar fi putut s-o facă să plece? întrebă Tessie. Avea ochii mari, imploratori. - A interpretat greșit lucrurile, răspunse Luce. Le-a simplificat prea tare. - Am să fiu sincer cu dumneavoastră, doctore Luce, spuse Milton. În acel bilet pe care l-a lăsat fiica noastră v-a numit mincinos. Aș vrea să știu de ce
De curînd în librării - Jeffrey Eugenides - Middlesex by Alexandra Coliban-Petre () [Corola-journal/Journalistic/11707_a_13032]
-
un boț de mămăligă / cu ace de gămălie și sticlă pisată. / A hăpăit totul, bietul, ca să nu vadă cei din ograda lui.” Sticla i-a intrat în intestine, sîngele a început să susure pe la colțurile gurii. Privirea fixă a devenit imploratoare. Câinele cerșea moartea și a fost omorât de o lovitură de sapă a mamei. Aflând vestea, poetul-copil a căzut în genunchi, a urlat, a lătrat asemenea câinelui, s-a atârnat de frânghiile clopotniței, dangătul clopotelor s-a revărsat peste sat
Despre urechile de tablă ale unui poet din Nord: George Vulturescu by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/2609_a_3934]
-
metamorfoza să fie cât mai spectaculoasă, îl alege pe Hyde drept "mască", "oglindă" sau alter-ego. Transformarea începe să se facă de la sine, până când băutura magică se termină și Jekyll devine Hyde fără putință de revenire. Disperat, se sinucide. Nu întâmplător imploratorul la ușa metamorfozei este atât de preocupat de această poveste fantastică. Actorul se "sinucide" în personaj. Devine celălalt într-un mod fatal și, uneori, ireversibil. Poetul "se sinucide" în poezie. Acestea sunt moartea și învierea lui. "Moartea erudită, rarisimă" este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
cu acelea ale unor gheare înspăimântătoare. Privindu-le, îți puteai imagina cu destulă ușurință o inevitabilă noapte sumbră, amețită de vânturi turbate și pălmuită de nori negri, furioși, cu străjeri înfrigurați stând pe metereze, murmurându-și rugăciunile și ridicând priviri imploratoare către cerul părăsit de lună, în timp ce un monstru uriaș ieșit la vânătoare din pădurile nesfârșite ce se întindeau înspre marginile ținutului se opintea de ceasuri bune, fornăia, spumega, lua întunericul în coarnele ascuțite sau zgâria cu ghearele lungi acea poartă
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
cunoscut mai ales datorită lui Jolly, un artist al foamei pe jumătate gol, care trăiește pe apă minerală și țigări și stă Într-un cub de sticlă fără să facă nimic. M-am Întors pe stradă și am observat privirea imploratoare a mecanicului. Apoi mi-am dat seama că pur și simplu se uita În oglinda dinaintea sa, așteptând semnalul impiegatului. Se auzi un clopoțel, după care mecanicul Își coborâ privirea, iar tramvaiul se Îndepărtă În noaptea cea fără vreo adiere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
de cărți răsturnate, iar eu rămân plin de furie și cu nevoia de-a împărtăși cuiva drag vina pentru dezastrul provocat, iar acel cineva să mă iubească și să știe ce se află în fiecare implorare învăluită într-o acuzație imploratoare. Dacă nu gândesc cu voce tare, atunci mâinile și picioarele mele devin răspunzătoare pentru banda sonoră. Gândul pare a fi întru totul un grup muzical care interpretează o rumbă. Uneori mă întreb: „Ce-oi fi gândind eu cu adevărat în timpul
Luis Landero - Portretul unui bărbat imatur () [Corola-journal/Journalistic/5607_a_6932]
-
un dolce far’niente spre ape mai limpezi. Pe margini, în propria lor mătasă, tânjind după amintirea zilelor când, cu oarecare efort, puteau deveni reptile și apoi - de ce nu? - chiar păsări, broaște evlavioase ridicau ochii spre cer, intonând inutil imnuri imploratoare. Le răspundeau, de peste șapte specii și trestii, pescărușii, îndepărtatelor lor rude care plecaseră în aer cu mult timp înainte și reveneau în apă numai după hrană. Pretutindeni se năștea, colcăia, îmbătrânea și dădea ortul popii viața. Cu excepția lui Covaliov care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
jumătate din distanța până la ușă. — Hai, Amory, rămâi cu noi! Ți-e rău sau ce? Stai o secundă jos. — Bea niște apă. — Bea niște brandy... Liftul era aproape, liftierul de culoare era pe jumătate adormit, palid ca bronzul livid... Vocea imploratoare a Axiei plutea În puțul liftului. Picioarele alea .. picioarele... Când liftul a ajuns la parter, picioarele i-au intrat În câmpul vizual, În lumina electrică bolnăvicioasă din holul mozaicat. PE ULICIOARĂ Luna Înainta spre el pe strada lungă, iar Amory
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
să concentreze toată puterea visătoare a cuvintelor pe coala răvășită de condeiul neiertător al tinereții. Te simți o frunză legănată de vânt , sub cerul plumburiu ce invocă ploaia la fel ca un ritual stabilit de forțele divine. În ochii tăi imploratori se poate citi starea de exil,în care ploaia, în loc să diminueze,din contră , aprinde flăcările ostenitoare , ce vor ca Tu să fii jertfa pământului,cazând în neantul oboselii trupești. Umbre sinistre ,pe culmea pădurii se plimbă aievea în zorile apusului
PLOAIA NUCLEARĂ DE FOC de ANDREI PĂTRĂUCEAN în ediţia nr. 1378 din 09 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353064_a_354393]
-
să concentreze toată puterea visătoare a cuvintelor pe coala răvășită de condeiul neiertător al tinereții. Te simți o frunză legănată de vânt , sub cerul plumburiu ce invocă ploaia la fel ca un ritual stabilit de forțele divine. În ochii tăi imploratori se poate citi starea de exil,în care ploaia, în loc să diminueze,din contră , aprinde flăcările ostenitoare , ce vor ca Tu să fii jertfa pământului,cazând în neantul oboselii trupești. Umbre sinistre ,pe culmea pădurii se plimbă aievea în zorile apusului
ANDREI PĂTRĂUCEAN [Corola-blog/BlogPost/353066_a_354395]
-
verbul "a scrie"să concentreze toată puterea visătoare a cuvintelorpe coala răvășită de condeiul neiertătoral tinereții.Te simți o frunză legănată de vânt ,sub cerul plumburiu ce invocă ploaiala fel ca un ritual stabilit de forțele divine.În ochii tăi imploratori se poate citistarea de exil,în care ploaia,în loc să diminueze,din contră ,aprinde flăcările ostenitoare ,ce vor ca Tu să fii jertfa pământului,cazândîn neantul oboselii trupești.Umbre sinistre ,pe culmea păduriise plimbă aievea în zorile apusului nuclearși iarăși,mai
ANDREI PĂTRĂUCEAN [Corola-blog/BlogPost/353066_a_354395]
-
pe pământ, aruncând în abisuri legile nedrepte ale marilor jandarmi de pe Terra, ale jocului diabolic de interese prin îngenuncherea unor națiuni și obținerea supremației generale. Debusolați că salvatorul din poveste nu mai vine, iar Dumnezeu nu ne mai ascultă rugile imploratoare și disperate, alergăm ca niște oi rătăcite dintr-un colț în altul al lumii, la cheremul unei societăți capitaliste cu fațetă democrată, unde tronează doar jocul de interese economice, teritoriale și politice. Ca urmare a perpetuării orânduirilor de-a lungul
MÂNDRIA DE A FI ROMÂN de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371951_a_373280]
-
eu din birou, Callie s-ar putea să fi aruncat o privire, pe furiș, la dosarul ei. Dar n-a Înțeles ce scria acolo. ― Și-atunci ce-ar fi putut s-o facă să plece? Întrebă Tessie. Avea ochii mari, imploratori. ― A interpretat greșit lucrurile, răspunse Luce. Le-a simplificat prea tare. ― Am să fiu sincer cu dumneavoastră, doctore Luce, spuse Milton. În acel bilet pe care l-a lăsat fiica noastră v-a numit mincinos. Aș vrea să știu de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
iar, dacă ar fi cucerit totul, dar nu și pe ea, nu ar fi avut nimic. Era pe deplin conștient de ostilitatea ei: își amintea privirile încărcate de dispreț, dar îi veneau în minte și lacrimile ei, privirea dintr-odată imploratoare când se pregătea s-o termine cu fratele ei. Pentru un moment, avusese privilegiul să o vadă plângând, să o aibă în mâinile sale. Așadar, dincolo de curajul pe care i-l arătase și care dădea mărturie despre stirpea sa nobilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
goale, astfel că, de îndată ce el, zâmbind îi spusese primul cuvânt, executase rapid un stânga împrejur și se întorsese în cea mai mare viteză lângă Balamber, stârnind un cor de râsete printre războinici. Apucându-l de un braț, îl privise pierdută, imploratoare. El încercase să o îndepărteze, dar ea se făcuse mică din nou, cu o insistență mută. Atunci, înțelegând că nu părea să aibă intenția să părăsească tabăra, o ținuse cu sine și mai târziu îi spusese să-și găsească culcuș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
scăzut. E vorba de-o vacanță, Jina. Excursiile astea durează, cât, o săptămână ? Zbori cu avionul pân-acolo, stai cu cortul în canion, apoi te întorci tot cu avionul. Voila. Jina a luat tava cu shish kebab. A ignorat fețișoara imploratoare a lui Danny și roșeața ochilor generată de cititul tuturor revistelor alea nenorocite. Reviste care începuseră să-și facă apariția de-a doua zi după petrecerea lui Alice și se acumulaseră rapid. Pe podeaua din baie, risipite pe mese sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
am văzut mâna desfăcându-i nasturele de la blugi. A fost un gest reflex, oricine ar fi făcut-o. Apoi am rămas țintuiți locului; ce urma? Mâna îmi tremura puțin. Mi-am ridicat privirea spre el. Mă privea, cu o expresie imploratoare, și încet m-am trezit desfăcându-i fermoarul, în timp ce erecția i se contura prin materialul întins. Cu coaste subțiri, cu un funduleț minuscul, cu mușchi pe partea din spate a coapselor, era încă și mai apetisant decât mi-l imaginasem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
să mă așez între ei; m-au dat la o parte cu duritate. Astfel că sinistrul cortegiu o porni la drum. La capătul fundăturii, se adunseră destui gură-cască. Am strigat, am amenințat, am gesticulat. Dar Warda a venit după mine, imploratoare: — Întoarce-te acasă, pentru Dumnezeu! Nu trebuie să ațâțăm toți vecinii. Sora ta ar putea să nu se mai mărite niciodată. M-am întors în casă, am trântit ușa și am început să izbesc cu pumnii în pereți, nesimțitor la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
cu sufletul cernit. Sora mea m-a strigat iarăși pe nume. Am privit-o. Se apropiase la marginea apei. Pentru prima oară de la sosirea mea, îi curgeau lacrimile: — Ai să mă scoți de aici, nu-i așa? Vocea îi era imploratoare, iar pentru mine, liniștitoare. Făcând un gest de care am fost cel dintâi surprins, am întins mâna înaintea mea, ca și cum aș fi pus-o pe Cartea Sfântă, și am rostit, rar și tare, acest jurământ: — Jur să nu mă însor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Când trebuie să mă examineze? — Foarte curând. Fii mereu gata. — Sunt sănătoasă. Nu vor găsi nici urmă de pată. — Nu mă îndoiesc că așa este. Totul va fi bine! Părăsind acel loc blestemat, i-am aruncat lui Harun o privire imploratoare: — Crezi că o să iasă de acolo? În loc să-mi răspundă, a continuat să meargă, privind în jos cu un aer îngândurat, vreme de câteva minute. Brusc, rămase nemișcat, își lipi palmele de obraji, apoi le dădu la o parte, ținând în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
noaptea nunții până a doua zi. Dar aveam oare să știu cum să îmbib țesătura albă în felul în care trebuia să fie îmbibată, fără ca vecina, martoră a nenumărate deflorări, să descopere înșelătoria? Mi-am plimbat pe deasupra Fatimei priviri disperate, imploratoare, jalnice. Părul ei roșcat se împrăștiase peste perna sul de la căpătâiul patului. Mi-am trecut mâna prin pletele ei, am strâns o buclă în palmă, i-am dat drumul oftând, bătând-o apoi cu palma peste obraji, tot mai iute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
palmă nepăsătoare deschisă mărinimiei trecătorilor. Când Zeruali s-a apropiat, călare pe un cal împopoțonat și urmat de un sclav care-i ținea deasupra capului o imensă umbrelă, cerșetoarea făcu un pas spre el și începu să îngaime vorbe cucernice, imploratoare, abia auzite. Una din gărzi îi strigă să se care, dar stăpânul îi făcu semn să tacă. Avea nevoie să-și refacă reputația în ținutul acela pe care-l prădase. Scoase din pungă câteva monede de aur și le întinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
cu un braț în șold, în timp ce stropea cu furtunul... Am mâncat afară, pe platforma udă, salată, pâine, brânză, am băut vinul alb și ușor, învăluiți în mirosul dulceag și greu de compostat și turbă udă. Shadow moțăia cu o mutră imploratoare lângă stăpâna lui, trăsăturile câinelui, în repaus, compunând imaginea cea mai fidelă a spaimei și somnului. Eu stăteam cu Hitler în poală - noaptea generalilor, pământ pârjolit, prăbușire, umilință și moarte; un final fericit. Acum ar trebui să recitesc Banii. Martina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
a invadatorii spațiali cu vorbele john self. Eram inamicul banilor. Și poliția financiară era pe urmele mele. Nu mă face să râd, am spus eu. — Fă-ți bagajul. — E vorba doar de o greșeală. — Fă-ți bagajul. Avea ochii arzători, imploratori. — Imediat după Ziua Muncii vor face o verificare. Ți-au afișat numele de zece, cincisprezece ori. Și-au convocat oamenii. Ascultă-mă pe mine, ești căutat pentru o groază de bani. Am auzit scurgerea liftului. Telefonul care rămăsese neînchis mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]