1,390 matches
-
simulacru); (?) totul e relativ (altfel spus, nu există nici un criteriu de a face ierarhii ori de a deosebi adevărul de fals); (?) modernitatea e epuizată" (p. 446). Nu rezum aici întreaga argumentație a eseistului, care nu acceptă nici unul din aceste adevăruri (improbabile, din punctul său de vedere) ale postmodernității. Sunt relevate elementele de continuitate, care îndreptățesc afirmația că postmodernitatea ,este un soi de efect post-traumatic al modernității" (p. 450), deci nu mai mult decât atât: ,postmodernitatea nu e decât o continuare a
Un concept integrator al modernismului românesc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11300_a_12625]
-
a dictat și mai înainte. Aproape toate fetițele născute în anii din urmă, la Cluj, se numesc Rodica". în privința originii numelui s-au formulat mai multe ipoteze. Christian Ionescu, în Mică enciclopedie onomastică (1975; recent reeditată), respinge ideea - într-adevăr improbabilă - a derivării din substantivul comun rodie, dar tinde să accepte legarea sa de Irodion, Irodia (din aceeași familie cu Irod, Irodiada). E explicația pe care a impus-o N.A.Constantinescu, în Dicționar onomastic românesc (1963), în care Rodica e prezentat
Ipoteze onomastice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14823_a_16148]
-
în 1927 în redacția ziarului Cuvântul și supusă unor tensiuni ideologice din ce în ce mai mari după zece ani, odată cu adeziunea lui Eliade la legionarism. Pentru o vreme, lui Sebastian aproape nu-i vine să creadă în transformarea vechiului său prieten, atît de improbabilă i se pare. Pe de altă parte, Eliade credea, înșelîndu-se grav, că Sebastian continua să fie alături de el chiar și în perioada "climaxului meu legionar" (notație inedită din jurnalul portughez, 1945). Lipsă de percepție psihologică? Naivitate? "Naivitate catastrofală" cum vedea
Matei Călinescu "În exil m-am simțit liber - într-o societate ale cărei reguli nu le cunoșteam" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15272_a_16597]
-
O schimbare nonviolentă, la antipodul celei preconizate de Marx, bizuită pe "iluminare". Intervine, în baza stabilirii ilogismului, o tehnică temerară a reabilitării valorilor, a reumanizării. Cu cît o împrejurare ni se înfățișează mai irațională, mai "scandaloasă", cu atît apare mai improbabilă supraviețuirea ei: "În comunism,/ omului i se spune mereu:/ "Taci din gură!"./ În democrație,/ i se repetă zilnic: "Vorbește,/ fiindcă oricum/ nu ne interesează ce spui!"" (Diferența dintre comunism și democrație). Sau: "Isus nu știa/ să răspundă/ la toate întrebările
Absurdul ca instrument by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15535_a_16860]
-
lume la a treia ediție (prima, în 1990, la Cartea Românească, a doua, în două tiraje, la ALL), ușor modificată și amendată, prin grija redactorului de carte, cu cîteva bănățenisme, nu foarte multe, căzute la prima apariție. Despre carte, copil improbabil al întîlnirii dintre un americanist preocupat de poetica jurnalului intim, o comparatistă specializată în Roland Barthes și reorientată apoi spre chestiunile central-europenității și un prozator cu apetit teoretic, practicant constant de experimente textuale, s-a scris mult în cei 12
Autopsie (Trafic de critică) by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14001_a_15326]
-
fără mare importanță, pentru alții, ele antrenează discreditul operelor. Sub acest dezacord, se ascunde în definitiv o politizare a întregii dezbateri. Procesul literaturii publicate sub comunism ar fi trebuit să fie, în opinia unora, similar unui eventual (și tot mai improbabil) proces al comunismului ca atare. S-au adăugat acestor circumstanțe și cîteva elemente secundare, dar inevitabile. Treptat s-a creat impresia că pozițiile față de revizuiri se ordonează în funcție de generațiile literare. E drept că tinerii s-au dovedit mai radicali, dar
Revizuirile critice by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14268_a_15593]
-
presă favorabilă în străinătate (inclusiv în prestigiosul Variety). Dar, pentru că citatele "de bine" sînt ușor de imaginat, iată o mostră "contra", apărută în ultimul număr din Positif: În ciuda unui început promițător, această comedie cinică devine repede plictisitoare, pentru că repetă situații improbabile și nu prea savuroase (...) Doar aerul de cîine bătut al actorului principal aduce puțină prospețime ansamblului. De la nostalgia îndoielnică față de vechiul regim autoritar, pînă la viziunea complezentă asupra unui sistem mafiot, filmul nu e, în orice caz, cel mai bun
Unora le place cerșitul by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15032_a_16357]
-
probabil, aceste tablouri reunite în jurul corespondenței cu o atenție specială pentru că în ele regăsesc propriu-mi gust desuet pentru scrisori, apeluri care se formulează și cer un timp pentru a-și atinge destinația. Scrisoarea e lentă, uneori ajungerea la țintă improbabilă, dar ea poartă însemnul unei prezențe fizice, a unei dorințe de a comunica. Unitatea expoziției provine și din faptul că ea se rezumă la o epocă a picturii, că urmărim practica scrisului în interioruri care se aseamănă pe pînze pictate
O zi la Dublin by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/13403_a_14728]
-
care-l mișcă deconcertându-l, îl deplasează de la ce este mai important spre ceea ce este mai puțin important". O deplasare lubrifiată și de vâscozitățile globalizării. Iar dacă pe vremea lui Valéry, globalizarea părea a fi doar o veste cu totul improbabilă, astăzi ea este un argument real, chiar și nespus de precar, ce pledează pentru infinit de multe semnificații posibile, dar pentru nici una încă certă. În ordinea economicului (și implicit a politicului), globalizarea, se știe, înseamnă un complex relațional de dependență
Globalizare by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/13910_a_15235]
-
o amplă notă de subsol la o replică a Scrisorii pierdute. Destinul operei lui Caragiale, la peste un secol de la plămădirea ei, înregistrează astfel un avatar unic, pe care nici o altă operă nu l-a trăit pînă astăzi și e improbabil că-l va trăi în viitor. G. R.: Fiindcă tot vorbim despre Caragiale: n-ai impresia că privirile se îndreaptă astăzi mai mult spre actualitatea scriitorului și mai puțin spre arta lui? Șt. C.: Observația mi se pare întemeiată și
Ștefan Cazimir: "Sîntem prea convinși pentru a fi și convingători" by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/10521_a_11846]
-
foarte, foarte sigură, moartea fără microbi, sinucigașă, mai ales când ești un biet conțopist, ceva, acolo, un păianjen cu cotiere, în cotloanele unui birou inospitalier, fără vreo speranță de avansare alta decât spre o bătrânețe vânătă, dar și aceea inaccesibilă, improbabilă, mereu amânată pentru a parcurge cât mai încet, mai analitic, tot răul de a trăi și exprima această istorică tortură pe care i-a dăruit-o, în bunătatea Lui, însuși Dumnezeu... și nu numai atât: acest provincial, ca un făcut
Suspect by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/5254_a_6579]
-
secundare pe care ea le înglobează și așa mai departe. Cu o plăcere și ingeniozitate parcă mai mari ca oricînd, Genette parcurge, antrenîndu-l și pe cititor în această aventură a radiografierii unei figuri, toate cazurile și subtipurile ei, probabile și improbabile, în domenii și la autori dintre cei mai diferiți: astfel în literatură, inconturnabilii preferați Proust, Borges, Valéry alături de Sterne, Diderot, Cervantes, Michelet, Goethe, Stendhal, Robbe-Grillet, Homer, Virgiliu, Saint-Amant, Gautier, Scarron, Giono, Calvino, Rousseau, Camus, Guilleragues, Chateaubriand, Balzac, Sade, Nabokov, Yourcenar
Între figură și ficțiune by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13175_a_14500]
-
că soarta unei întregi țări ar atârna de promptitudinea sau de semnătura unui Haplea (vorba lui E. Barbu) ce doarme-n papuci. Imaginați-vă că un asemenea personaj ar trebui să negocieze documente diplomatice pentru România (asta, desigur, în situația improbabilă în care vreun politician din lumea civilizată ar accepta sa stea de vorbă cu el!) Imaginați-vă că uitucul de Butimanu ar avea date-limită pentru a reînnoi sau renegocia contracte vizând destinul tuturor românilor. Probabil că Vadim va spune că
Monte-Cristo, varianta în zdrențe by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13356_a_14681]
-
modifică cel mai puțin aspectul fonic al consoanei. În alegerea între mai multe pronunțări intervin doar conotațiile culturale și uzul: sigle mai vechi sau mai "locale" (OZN, TVR, PN}) sînt citite după "sistemul DOOM"; pentru multe, un alt model este improbabil: PNL e citit penelé, nu pe-en-el. Sînt însă și sigle pentru care se preferă modelul semi-străin (de fapt destul de vechi în română), sau pentru care oscilațiile sînt frecvente: marca de țigări LM e citită el-em sau le-mé. Așadar, abrevierea ONG
Semese și (i)esemes by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12091_a_13416]
-
fapt destul de vechi în română), sau pentru care oscilațiile sînt frecvente: marca de țigări LM e citită el-em sau le-mé. Așadar, abrevierea ONG (pentru organizație non-guvernamentală) poate apărea în forma orală ca ong, o-en-ge sau oneghé : ultima variantă, cea mai improbabilă, s-ar conforma tocmai normei ortoepice oficiale. Variațiile oralității revin apoi în scriere: la vechile probleme ale abrevierilor (scrise cu sau fără punct după fiecare literă, cu majuscule sau minuscule) se adaugă unele noi, produse de tendința de a transcrie
Semese și (i)esemes by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12091_a_13416]
-
al lui Beckett - în noua colecție "În oglindă" a Editurii Humanitas și în traducerea riguroasă a lui Vlad Russo - este, in ce mă privește, un eveniment. Nu doar pentru că, așa cum spune coperta a patra, este "greu de închipuit Ťîntîlnireť mai improbabilă decît aceea dintre Samuel Beckett și Marcel Proust" (în celelalte cazuri "în oglindă" - Nietzsche/Wagner, Bulgakov/Moličre sau Yourcenar/ Mishima -, apropierea era de așteptat...), ci, mai ales, pentru că textul lui Beckett, de nici sută de pagini, este cea mai concentrată
Du côté de chez Proust by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/12120_a_13445]
-
o visam, dar n-o credeam chiar atât de ușor de pus în practică. E vorba de . Totul a început simplu: Ioan T. Morar mi-a vorbit de existența la Microsoft România a unor oameni neobișnuiți (cuvântul lui era, cred, "improbabili"). Adică niște profesioniști de elită care arătau o deschidere cu totul admirabilă pentru spațiul culturii. Am cunoscut-o mai întâi pe Paula Apreutesei, apoi pe Silviu Hotăran. Câteva săptpmâni mai târziu, ei s-au întâlnit cu Adriana Babeți și cu
Conferințele Microsoft by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12250_a_13575]
-
sunt dificil de găsit pe casetă sau pe DVD. Așa că merită să te înghesui și, mai apoi, să scrii despre aceste filme. Mă voi limita la trei, ca să am suficient spațiu pentru o analiză mai profundă. E de-a dreptul improbabil să nu sesizezi similitudinile dintre primul și ultimul film difuzate în cadrul Omagiului lui Bernardo Bertolucci: lungmetrajul Visătorii (2003) pare un Ultimul tango la Paris (1972) cu și pentru adolescenți. Există în ambele un apartament care e principala scenă și locație
Bertolucci x 3 by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12244_a_13569]
-
mentalitate De urmărit editorialele lui Mircea Martin din noua serie a CUVÂNTULUI. în numerele 6 și 7 "editorul senior" al revistei se ocupă de relația dintre politică și cultură și, ca aspect derivat, de competența culturală a politicienilor. De această improbabilă competență, în ce-i privește pe politicienii noștri, ar putea profita, ideal vorbind, crede pe drept cuvânt Mircea Martin, nu doar cultura ci și politica. "Chiar să nu se înțeleagă, se întreabă M.M., măcar la nivel înalt că, mai ales
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12653_a_13978]
-
andreesciană ca alcătuire sufletescă, pictorița are vocația monumentalități în relația directă cu forma plastică, iar în plan afectiv ea percepe continuu chemările unei melancolii surde. În mod obiectiv, întîlnirea ei cu Țuculescu în același spațiu al creației era nu doar improbabilă, ci și fatalmente nefuncțională. Ca modele pure, ca manifestări absolute și, evident, abstracte, ei se înscriu în acea complementaritate mitică a diurnului cu nocturnul, a solarului cu selenarul, a masculinului cu femininul, a sudului cu nordul, a sicității cu umidul
Eugenia Iftodi / Ion Țuculescu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12666_a_13991]
-
ar dovedi nu doar incapacitatea de a se reforma, ci și structura explicit mafiotică. Ceea ce, în noiembrie, s-ar putea să-i coste mai mult decât își imaginează cele mai pesimiste dintre mafaldele specializate în sondarea opiniei publice. În cazul � improbabil, în opinia mea � că Năstase va refuza executarea ordinului venit de la Cotroceni și va susține eliminarea corupților și a incapabililor, va urma o zguduitură cum partidul cleptomano-pesedist încă n-a cunoscut. N-ar fi exclus să asistăm cât de curând
Grobienii dansează menuet by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12691_a_14016]
-
pămînt. Dintre membrii comisiilor de recensămînt, mulți erau profesori; făceau parte dintre fericiții care terminaseră cu ani în urmă facultatea și prinseseră o repartiție în Capitală " colegii lor mai tineri făceau mai toți naveta în sate și comune cu nume improbabile din Sectorul Agricol Ilfov. Experiență centrală în viața lor, de vreme ce, atunci cînd, în 1983, zece dintre ei, scriitori în devenire și cenacliști cu experiență, au început să scrie împreună un roman, eroina acestuia era o nobilă navetistă, iar cartea se
Manualul Bucureștiului optzecist by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/12752_a_14077]
-
conservatoare e pănă la un punct fatalistă. Al. Paleologu crede cu tărie în destin, socotind că acesta i-a dirijat și omogenizat experiența existențială: "Eu știu că în viața mea nu am avut nici o opțiune, sau am avut opțiuni minime, improbabile, care erau mai degrabă în obsesiile sau veleitățile mele. Dar nimic din ce mi s-a întămplat nu a fost decis de mine. Nici binele, nici răul. Este o mare coerență în această alcătuire, o mare simetrie și o mare
Glose la ALEXANDRU PALEOLOGU (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12874_a_14199]
-
în Roma, la sfârșitul lui 150, „deasupra băilor unui anume Martinus”<footnote footnote>, a fost Sfântul Iustin Martirul și Filosoful. Întâlnirile sale cu discipolii, care îi includeau pe Tațian și, posibil, Irineu, nu ne-au fost descrise, dar nu este improbabil că includeau tipul de interogări menționat de Porfir în prezentarea realizată de el școlii lui Plotin în secolul următor. În tinerețe, își alese direcția platonică, studiind cu asiduitate principiile acestei filosofii, având ca profesor pe un profund cunoscător al filosofiei
Sfinții Iustin Martirul și Filosoful și Irineu al Lyonului despre îndumnezeire. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/174_a_438]
-
pe stil balcanic. Regulile acestei arte au fost dezvoltate magistral, pe segmente, pături și structuri sociale. În bună regulă, funcționează și astăzi. Amabilitatea reală este, desigur, un lux. Cum s-o cucerești de la aproapele tău. Regula ochilor frumoși este destul de improbabilă - dar nu de desconsiderat. Cea mai simplă s-a dovedit a fi ideea că amabilitatea se poate cumpăra, deși "C-o mână te mângâie/ și cu alta te zgârie". În acest fel, ea a devenit o marfă, astfel încât, în loc de un
Vremea proverbelor by Dina Hrenciuc () [Corola-journal/Imaginative/13773_a_15098]